'-
■
■
I,
-
{
i
1
i
I
Diac. P. I. DAVID
T°
CALAUZA CRESTINA
- SECTQLOGIE -
PENTRU CUNOASTEREA SI APARAREA
DREPTEIglREDINTE
IN FATA PROZELITISMULUI SECTANT
S-A TIPARIT CU;BINECUVINTAREA
PREASFINTItULUI CALINIC
EPISCOPUL ARGE§ULUI §1 MUSCELULUI
EDITIAAII-A
EDITURA
ARGES
mm
mmmm^&mmiF
Inchin aceastd lucrare apararii Dreptei credinte
intru care s-a savirsit Sftnta Mucenifd FILOFTEIA -
600 de ani (1394-1994) de la aducerea Moastelof
sale la Curtea de Arges de cdfre binecredinciosul
Voievod-ctitor MIRCEA eel BATRIN (1386-1418)
AUTORUL
CUPRINS
p»i?
JIe^fr? 6 f C(MniC EpisCOpU ' Arge?ului ••••••'••> • • IX- XII
i™puc.E R E;-^ xra-xnr
apararm dreptei credinfe , , m f XV T Vr
Partea I:
TIMPULU
3-42
Cap. I: BE LA EREZIE LA SECTA
L Came ale patrunderii: A Heligioase (p. 6J;B: kv^fajj-E Morale '(p.sY;
D Culturale (p 9); E. Psihomaladive (p. 9); Motive: interne (p. 10) si
externc(p 14); II. Jfep f<l .Vonce; A. Vcchiul Testament (p. 17) ; B. Nou
Testament: 1. Timpul Mintuitorului (p. 19); 2. Vremea Sf. Apostoli (p. 21);
t nl°iu P^?P° stolica <P' ^ 4. Sect.e 9 i eresuri in primele veacuri
/' *m rVr f r m ° ^ Afare; Arit ecedente (p. 29); Prcludiul reformelor
p. 6„);LV Intekgerea corectd a unor no^iuni: L Bisenea (p. 33); 2. Confe-
; i 3^r^ ); '^ 6 -^ ere?ie ' 8chism *' SeCta ^' 35)f 7-9. Grupare
anarhica, Comumtate dizidentfi, Organiza* v ii religioase (p. 36); V. Principals
miscari neoprotestante : 1 Baptismal* (p. 37); 2. Adventa (p. 37); 3. Pietista
(n M *» nd «T? tal J bta JP- 39 ); 5 * Harismatiea (p. 39); 6. Spiritistft
(p. 39); 7. .«Mesianica» (p. 40).
Cap. II: «GRUPARI RELIGIOASE» MAI RECENTE . . "1 42-98
* fZ™^/^** * 1 *• Adventistii reformist! (p. 44): 2. MartoriV iui'iehiva
(p. 46); 3. rsazannenu (p. 54); 4: Seceratorii (p. 59); 5. Betanistii (p. 61);
hr'Ju ImTt 9t ? avicl ™ se: l : HI ¥»(P. 66); 2. Scape|ii(p. 68);3. Duho-
Ttt* & h ' ^^"(P'-TO)^. Stundistii(p. 71); 6. Inodienti 9 tii(p. 72);
ill. Mncarea raseolulm: 1. Beapopovfii (p. 76); 2. Popovtii (p. 77); IV.
<< Asocia;ii» spintiste: 1. Miscarea spiritist* (p. 79); 2. Teozofia (p. 89);
3, Antropozofia (p. 92). u "
Cap. III. SECTE « MESIANICE §1 PROFETICE» ...... 98-133
A. -«S«*e moderns: 1 Provenienf* Indiana: 1. Chrisna (p. KM)); '£* TranV-
cedentale (p 101); II. « Mistice* persano-arahe: 1. Bah'ie (p. 101); 2. Sufisti
tv £/ • VP^m asiaric; 1. Moon (p. 102); 2. Taoism-Kyopo (p. 102);
IV. Acfecjwm rehgios apusean: 1. Biseriea scientologica (103); 2. Hristos,
?J5\ V*™** (P *.. 1 ? 3 > ; 3 « Fiii ferici ti ai paeii (p. 104); 4. « TJfo!atrii» (p.
104); 5. Mormomi (p. 104); 6. « Copiii Domnului *-Mo (p. 104); 7. « Calea
ferieirn» (p. 105); 8. Templul popoarelor (p. 105); V. Secte « umane»: 1. An-
tomismul (p. 106); 2 Biseriea crestina universal* (p. 106); 3. « Prietenii»
omului (p. 107); 4. Cele trei smite inimi (p. 107); 5. Biseriea libera (p. 107);
VI . Urgamzajii teroriste ^ Teligioase»: 1. Satanismul (p. 108); 2. Luciferismul
(p. 109); 3. Fraternitatea alba (p. 109); 4. Ku KIux Klan - KKK (p. 109);
5. Alte grupan... (p. 109). . \ VF '
~~ £"!? 0< J?<« r « a ?* preindmpinarea de cdtre romani a prozelkismului sectant: L
<< Psihologia* secular: A. Ra^iunea (p. 114); B. Scntimentul (p. 115); C.
vomta (p. lie); II. Citeva procedee de prozelitism (p. 118); III. Indatoriri
ale misionarului roman (p. 121); IV. Posibilitatea readucerti: A. Purtarea
preotului (p. 126); B. Recomandari (p. 129). ;
t Partea a 1 1 - a:
DENOMINATIUNI CREATINE, GRUPlRI SEPARATISTE
Cap. IV: CULTE RELIGIOASE MAI NOI IN ROMANIA 134-165
1. Cultul crestin baptist: origine (p. 134); inva$atura (p, 137); raspmdire (p. 138 -
...in Romania, p. 139). 2. Cultul a dventist de ziua a saptea (AZS)e origine
B,
...*l;l
(p. 143); raspindire (in Romania, p. 146); conceppi (p. 147). 3. Cultul
crestin dupd Evanghelie: aparipa (p. 151); raspindire (in Romania, p. 152):
concep^ii (p. 153). 4. Cutiul penticostal:^ origine (p. 157); doctrina (p. 159)..
Cap. V. GRUPARI SEPARATISTS IN BISERICA ORTODGXA ROMANA .... 165-186
A. Tendinfe centrifuge: I. Oastea Domnului: 1. Istoric (p. 166); 2. Reintegrare
(p. 168); II. Miscafea anticalendaristicd: 1. Origjne (p. 170); 2. Mijloace
de convingere (p. 174); III. AUerdtdciri (p. 176). Indrumari speciale (p. 176).
B. Manifestdrtoc ultiste: « Vraji»,irtagie, sup erst i^ii (p. 178); Indatoriri (p. 184).
^Partea a III-a:
INTERPRETAREA GRESITl A EVANGHELIEI
Cap. VI: DUMNEZEU - IZVORUfi iKEVELAflEI DIVINE . . . . 188-234
1. Existenta in Sine (p. 190), obiecju (p. 191); credin^a si faptele bune (p. 192);
minunea si profeiia (p. 193); I. Sfinta Scr iptu rd — Biblia: « Bibfiile» con-
fesionale(p. 196); A. In^elegei^ea (p. 204). B. « Dictarea» (p. 206); C. Talma-
cirea (p. 206); D. RespectuI (p. 210); II. Sfinta Tradipe — Predania (p. 213);
« tradi|iile» (p. 216), obiec^ii(p. 217); III. Lucrarea Sfintei Treimi: obiec^ii
(p. 225);«gIosoIaIia»(p. 226);Prpnia(p. 227); IV. Maica Domnului, respin-
gerea preacinstirii (p. 231); ^>I)ie)c^ii: « fra^ii» Domnului (p. 233).
Cap. VII: BISERICA - IMPARApA LUI DUMNEZEU 234-259
A. Biserica, ob§tea credinciosilor, pbieejii (p. 236); B , . . locas de inchinare (p. 239);
C. Raportul cu lumea: Statu! .(p. 245); societatea (cultura si progres,
p. 249); D . . . « Bisericile» crestine (p. 253); Parohia ... (p. 255).
Cap. VIII: PRINCIPALELE MIJLOACE PENTRU MINTUIRE .............. 259-354
A. Sfintele Taine, obiec^ii (p. 261): I. Botezul, obiec(ii (p. 266); Necesitatea bote-
zarii pruncilor (p. 269); 2. Mirungerea (p. 273); 3. Mdrturisirea (p. 276);
4. Impdrtdsania (p. 280); 5. Preofia (p. 285); 6. Cununia(p. 292); 7. Maslul
(p. 298); B. Cinstirea unor obiecte si imagini sfinte (p. 303): 1. Chipul lui
Iisus(p. 305); 2. Sf Cruce (p* 30$); obiec^ii-cinstire (p. 314), semnul(p. 316);
3. Ingerii si sfin{ii (p. 321); 4;; Icpane (p. 326), obiecjii (p. 331); 5. Moaste
(p. 335), obiectii (p. 340); C. Ierurgii(p. 344), obiec^ii (p. 348); D. Mijloace
pentru desdvirs ire: postul (p. 350; obiec*ii, p. 352).
P * r t e a a I V - a :
DOCTRINE §1 PRACTICI SPECIFICE UNOR SECTE
Cap. IX: « lNAPOI» LA FENOMENJJL FARISEIC §1 SADUCHEIC 356-371
I. Cultul: public (p. 357), obiec^ii (p. 359); particular (p. 360); Duminica (p. 362),
obiecjii (p. 365); Mincdruri «curate» (p. 367).
Cap. X: FRICA DE MOARTE §1 ESHATONUL SECTANT 371 -392
1. Venirea a Il-a (p. 371, obiec^ii, pv 374) ; 2. Calcule (p. 377); 3. Mileniul (p. 387).
Cap. XI: ROSTUL .... RUGACIUNJJLOR PENTRU CEI ADORMrjT ........ 393-417
A. Sufletulsi tainele sale (p. 394); B> Necromania si reincarnarea (p. 401) ; Pomenirile
(p. 405); obiecjii (p. 407) ; C. Infeleaptapedagogieinlegdturdcu Parusia (p. 413).
■ ■!■
P aite a a V - a:
* ■
ANEXE: iNfELEGEREA UNOR TEME SPECIALE
m *
Cap. XII: «BIBLIA» BRITANICA, O ^RADUCERE SECTANTA 448-436
Cap XIII: RlNDUIALA TRADipONALA A CITIRII SF. SCRIPTURI .... 437-447
Cap. XIV: ADORAREA CHIPULUI ,(- %y Giulgiu'*) LUI HRISTOS 448-461
INDICE SPECIAL SI NECESAR ...!........ t , 462-468
DIN ACTIVITATEA PUBLICISTICA IN SPECIALITATE A AUTORULUI 469-472
EPILOG ..,.„./■ . , . . 473-476
CUPRINSUL (lb. franceza, p. 477; engleza, p. 480; germanfi, p. 483; rusi, p. 486) ...... 477—488
3***
M
< V.
t:
■w
,'- ■ viV ^
CALAUZA CRESTINA
Lucrare pentru intelegerea feaomenului sectant
si prevenirea prozelitisfjiului neoprotestant
■.■VA'W-'* ■*■■ ****
aaaf-ii: ■. ->
V- ;^ : '\«^--V.- ■ ->
:-r,vu
--* *- « *
...■■^^ i : : ;; ! :Ji«3^'Jv^
,-FP
f * ■ ■-.!
' ■■■&■" :-;;l-;^v^V -
'■■ ■■■■ .■ :-v**:« f ■ '■'.j'.*t ■■■■
^^m^y:
■ -;,... .-. X
^;«&ssw;
.»//«
*-**
L-il'ir*
-A::
.WSWBr?^-
-'.i
X5E&irwf:.*".%
e
$
1 ^
*
\
&•
<y?
&
m>
■^
\*
apfc
£vi*'-^tttf. -*'"
c
<m---
zm
m
:C°
gP
&
&
** ■-!
*=•£<■
.*".
^4
; %^^^i
<... 'i^-. * - 1 \
--*- v ""^■■^ ",'
a
f— ..
*?. \
v*
'■■ JV":i% ■■ "■>
. ^t--
■**:>*■
*>-
\^f<
■■■ ■■■■■■■*:■■■'■'
,0ii»iS
l^W;
'»*.*■
. 7 -
^>
r^
-t
; ^i* ;?
*- :"i
rt • •Y',\S
SFATUIRB SI iNDEMN
*^j
(Argedava), cu sanctuare si vdrfuri sfu
vesnic ca o pdnzd de lumind spre Soare.
fast
d
izvoditor de lumind.
&
Neamul nostru strdmosesc ortodox estedeorigineapostolicd, precum
^
tf
(Eusebiu
Mai tdrziu, dupdfurtuni si valuri de toate felurile, Iachint de Vicina
(Dobrogea) este adus ca mitropolit la Arges (1359)pentru toti romdniifiind
numitsiexarhalplaiurilorungurene... ' viv
Din MitropoliaArgesului de atunti, a plecafpiiterea lucrdtoare a harului
arhieriei lui Hristos peste toate tinuturile romdnesii, iar lumina Evangheliei
a luminal si lumineazd prin cuvdntul celor trimisihirotoniti prin toate cetdtile
strdbune: Tomis, Tibiscum, Balgrad, Rdmet, Sibm,Napoca, Arad (Ziridava),
Hotin, Cernduti, Suceava, Chisindu, Ismail, Metatea Alba, Albania,
Macedonia, locuri m cptnti m -numo w^hi *™, ™„; ,,«,*
v . CALAUZA CRE gTINA
(1949-1989) de la desfiintam
■M§
necesare cre§terii.
sfinti
Nu spre lauaa noasiru, « *y* .*-
, ?„™ rfm ^/ 1990 Seminarii Teologice Liceale la. iurnu
am orgamzat inca din ami iw ^^„^ w rt.«f»vfl<ato«/-/f
Ma.
ocrotttoarea locunlor, care ne j ^ gn9 x r/it ch, neamul nostru
ffintele
sfinte
i
nevointe dunovn,ce S nau>. ~r ~ , • fl &
„„„,<* no« d ^ m ^'^ a "ZL aviJautoriza, a, Bisericu.
proi fiparira. CiKfuzei creftme, ^™<* ^« 7 >
Lucrarea s-a epuizat imediat.
Dm numarul de exemplare primite de Centml Eparhial Arabia am
P u,u"a profesorii * Uolo g ie din EparHi, cerise depend
cu cateva precizan, dar "™™» P de tndmnSri mis ionare S i
„ ,„.. ~,M:*ktm Pdrintele Profesor Dr. Petru David sa ne
yfi
misionar-pastoral ortodbxromdn.
-k
PREFA TA
XI
* 4 * *
A§adar, lucrarea de fata corespunde nivelului misionar-pastoral §i
ecumenic al zilelor noastre §i in acela§i timp,cartea este o enciclopedie de
culturd teologicd, de informare generald; apmppe fiecare pagind degajd un
fierbinte patriotism imbracat in plato$a drepiei credinte. Nil numai cd se
w
studiazd temele respective, ci §i se inediteazdtiddnc asupra pdstrdrii Legii
stramo§e§ti, asupra atacurilor de tatfelul vemte de la diavolul §i slujitorii
* ■ ' ■ ■ ■ >T '
lui (Luca XXI, 36), precum §i de la : Wdjma§iT^0$&ti §i nevdzuti.
m q
■ - ■ ■> »
-, " \- ,
iJ „
Sfdntul Apostol Pavel ne indeamnd: „ Statlfteclintiti in ceea ce atiprimit
§i sd nu vd abateti cumva de la dreapta credmSt e (Evrei XI, 1; II Corinteni
I, 24; EfesenilV, 5; Colosenill, 7),
> +■;
f Calinic
Episcopul Arge§ului
HApritiel994
Sf lerarh Calinic
de la Cernica
'*? 'T
* *
r ■■■■■E>i?;.5--
J~.
"r >"i . ' *
:«> ■■-'■■
**
.*o r
..- -*|
nsus HRISTOS
Galea, Adevarui p Viata
10 AN XIV, 6
D ACA HRISTOS N-AR FI INVIAT,
Zadarnica ar fi credinta noastra
si far a rost prppovaduirea!...
I CORINTENI XV, 14-20
ABREVIERI ■ W-
C QMPLETARI MBLIOGR&FICE
m ■ * i
BOR * ■=' Biseriea Ortodoxa Romana 1
CPB - Carte comuna de mgacmne 2
■-.■ '- '^ >': : V ;; "'. : --
DELR = Dictionar expllcativ al limbii rojnane 3
. ■"■ v •--
"."."■■ — "■■"*■
* " T
DER = Dictionar encyclopedic roman 4 ' 1.
DFC = Dictionar al credintei crestine 5 «= l " ''
DIB = Dictionar de interpretare a BibMel* .
_?» iS 1 '
1 »"*■ — ■ ■
DNT = Dictionar al Noului Testament^ m: ; .. . .
■ ■ ■ |' ■' Wm'
DPCR = Dictionar practic de cuno§tintejreligioase 8
■ "..■.%■.%■.%■"■■■■
"'"■■-■.-■'>'■■
DTC = Dictionar de teologie catoliea??! WM:
DTO = Dictionar de teologie ortodoxa 1 ? %M
EB = Enciclopedia Bibliei 11 • ; : g V^
_" "■ *
1 . Revista oficiala a Bisericii Ortodoxe Romane, apare la Bucuresti. •-■.'■' >#%?«;.
2. 7%<? ifooA- of Common Prayer, University Press, Oxford. Diferite editii. ■.-■■■;*':■% kd*s,
3. Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1 975. ' ■>,,'%% d.
4. Editura Academiei: vol. I, Bucuresti, 1962: vol. II, Bucuresti 964; vol. IH,.BIeure§ti, 1965; vol. IV Bucuresti, 1966.
5. Dictionnaire de la Foi Chretienne, Les editions du Cert; 2 voL, Paris, 1 968 ■#! ji^feial: N. Balca, Istoria filosofiei antice, Ed.
Institutului biblic si de Misiune al BOR, Bucuresti, 1982. . '^ffV't- ■■
6. The Interpreter's Dictionnary of the Bible. An illustrated Encyclopedia... ;Edii?f^ Abingdon, 1963, Nashville, vol. I-IV plus
Supplementary volume,. . . 1976. De asemenea, se pot consulta, pentru completfelnformatiilor, cele 1 2 vol.: The Interpreter's
Bible, aceeasi editura, 1980. Ramine totusi clasic si Dictionnary of the 5#&fi<Bjames Hastings... (vol. T-IV, plus vol V
- Extra v o turn e with ind exes), Edinburg, 1 9 6. • ' vX '% . : * / ■» : W . ■
7. Autor, Pr. Dr. loan Mircea, Editura Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxav0#uresti, 1985. S-a foiosit din plin Dictionnaire
de la Bible, publie par F. Vigouroux, Paris, 1 926 (sase volume) -m unele privihliSipap: de cercetarile modeme. Pentru probitate
stiintifica se recomanda: Karl Rahner, Kleines Theologisches Worterbuch, Fr^rgim ; Breisgau, 1 967. Pentru amanunte ramme
clasic Dictionnaire d'Archeologie chretienne et de Liturgie, publiee par F. Ca^oftH. Leclercq, Paris, 1924 (vol. 1-14).
8. Dictionnaire pratique des connaissances religieuses, J. Bricout, vol. I-VI, Par^l 925-1 928, cu Supplement 1929-1933" sub
directia: G. Jacquemerir^Completare: Dictionnaire de spiritualite ascetiqm^niystique. Doctrine et histoire torn I Paris
1937... fascicola LXXXVIIL 1987... '■< "* "'"""''
mm®
9. Dictionnaire de Theologie Catholique... Paris, 1923; Dictionnaire des mysU0esm des ecrivains spirituels, Robert Morel
editeurs, Paris, 1968. i p Ja!U'$ / :
10. Autor Pr. Prof loan Bria, Editura Institutului Biblic, Bucuresti- 1981 (01anda,f I W$ Pentru precizari si completari se mai pot
consulta: A Dictionnary of Christian Bibliography, Ed. William Smith, Loado#p& 1, 1877; vol. II, 1880; vol. Ill, 1887; vol.
IV, 1 892); The Oxford Dictionnary of the Christian Church, F-fe Cross, Seconi^^^Ed. by R L. Cross and E. A. Livingstone,
London Oxford Univ. Press, New York, Toronto, 1 974; L. Bouyer, Dictiomia^^^logique, Desclee, 1 963.
1 1 . Enciclopedia della Biblia. Elle di ci. Torino- Leumann, Ediciones Garriga, :S..;MS6a#efona, vo l. 1-VI, 1969-1971. |i La Sainte
Bible, t iparita sub auspiciile UNESCO (Pari s, 1 96 1 , - trei volume -, 1965/ SI %. """
XIV V XALAUZA CREgTINA
£j = Enciclopedia mdaica 12
ESL = Enciclopedia sectelor din lume 13
ETO ^ Ericiclopedia teologica ortodoxa H
w
GB ~ Glasul B iserieii 1 5
GTB =; Ghid tematic pe temeiul Bibliei 16
ICO = Invatatiira de credinta ortodoxa 17
INDR. MIS. ,-' Indrumari misionare 18
ma vVMMi^^ ^ ^^ a ^ 1J * 1! '
MB - Mitropolia Banatului 20
MMS '== Mitropolia Moldovei §i Sucevei 21
MO ^Mitropolia Olteniei 22
MS = Mysterium Salutis 23
<■ ..-■ ■ ;j ■, ■ . v" -
NCE = Houa Enciclopedie catolica-
NGA - Ncnil ghid §i almanah al religiilor din S.U.A. 22
Ort. = Revista Ortodoxia 26
RT ^ffevista. teologica 27
SM ~ Saeramentum Mimdi 28
ST fkSltidiiteologice 29
XR = Telegraful roman 30
^r^^spaniola, suedeza etc. si in special Op^ OT X * vm OT ETKyKW.t5 e tc, AcpHHat; vol. 1/ 1 962, 2 „
3/1963; 4^i 5/1964; 6/1965; 8,9 ?i 10/1966;! 1/1967; 12/1968.
15 Revista oficialaaArhiepiscopieiBxicure§.tilonapare la Bucure§tx. r. 11P „ rp ^ 10SS
6 to dialog asupra credmtei creatine, in Jndrumator pastoral misvonar ?I patriotic, si m extras, Bucrne^ 198.,
7 Fdith Institutului i Biblic si de Misiune ortodoxa, Bucuresti, 1952 si editia 1988 (,n lucru). . .
tt! M* "v^LLarea EC.:Elo! Jteftn, Radu, Bditura Institutului Bibhc si de Mrs.une . . , Bucuresti, 1 9bo „
Indr " - Sndrumator misionar patriotic alfiecareiEparhn..
19 Revista oficialaaArliiepiscopiei SibiuluijiMitropolieiArdealuluu apare la Sibiu.
0' R a of a Avhiepisco iei Ti^p^Carcnsebesului 5 i Mitropoliei BanamLu, apare la T = ara.
n Revista oficiala a Arhiepiscopiei Ia 5 il« ; ji fcfctropoliei Moldovei , Suceye, apare la Mmasmea Neamt.
IV-a, 1971. i-:Wr'^ : ;
25 ^ New Guide and Almanack... New York, 1975. *
76' Revista Patriarlnei Romane, contine Probierrie interconfesipnale, apare la Bucuresti.
S- ^^r^tXSS^T £E W ** Ra ta e r witb Co m e,i US ^ and Kevin S my t, B ur „s &
Oates (vol. 1 si 2/1968; vol. 3 si 4 si 5/3969; vol. 6/1970).
29. Iteta Instituted teologice ale BiserWQrtodoxe Romane (Bucuresti si Sibiu), apare la Bucuresti.
30. Foaie dieeezana, apare la Sibiu.
C* t
- 1 A
PERMANENT!
M1SIUNEA CRE§TINA SI AEARAREA
DREPTEI CREDINTE
*
Cuvint de indreptatire. - Printre formele de manifestare a mtelegerii
testamentului Mintuitomlui Hristos: „ca toti sa fie una^(Ioan XVII, 21) In lumea
creftina de azi, se inserts la loc de cinste Ecumenismul heal Unii au serfs si mai
multi inclina sa creada ca aceasta forma spre dialog sau s|re unirea denominatiunilor
creatine „este" o descoperire a timpurilor noastre. §i este Si! adevarat o „descoperire"
pentru aceia care nu mai au imitate, n-au stiut ce este au*6i&iia §i nici n-au auzit de
autocefalie. Unii crestini de astazi - si chiar Biserii^^iilifere in una sau in toate
organizatiile ecumenice importante din contemporaneitat©^ considera ecumenismul
o noua forma, evolutiva a cre§tinismului „modern". Or^&semenea conceptie este
periculoasa atit pentru Biserica lui Hristos, cit si pentru tori&are dintre organizatiile
cres tine care doresc sincer unirea lor cu altii sauprin cdtilg^se stradiiiesc impreund
spre unitatea in credinta. <n ~""~~~~~:
Ecumenismul local nu este o incercare sau o descoperire noua de a ie§i din
impas, ci mai degraba o forma de conviejuire, de intelege^aBisericilor dintr-o tara
sau alta, dintr-un stat, regiune sau continent in vederea actiunii comune spre un
ideal, daca nu religios ma'car unul national, regional de'ifepacare, de liniftc, de
intrajutorare, de colaborare a cultelor sau religiilor respective.
Acest fel de ecumenism este mai vechi decit creflmsmul, dovada: religiile
Indiei totdeauna au colaborat intre ele; religiile Chmei; diferite in doctrina, s-au
unit pentru unitatea morala si aceeasi cugetare, ceea ce a dat nastere unei civilizatii
de milenii; religiile Egiptuhiim colaborat toate recunoscifid;demnitatea Faraonului
si ridicarea de monumente pentru eternitate ; religiile Greaeizntice prin colaborare
locala au creat opere nemuritoare (Delfi, Milet, Partenonul fete.); religiile romamlor
\ -
(1981), nr. 4, p. 501-531 (in continuare: Preocupari ecimieniste..Oi
^
fc
;#f
XVI
CA'KAUZA CRE^TINA
au dus impreuna - eu toata puMeria zeitatilor - la „Cultul imparatului la nas erea
l^Taula dasparitia mLra. La fel s-au petrecut luerurile in religue celUlor,
ale aermanilor, ale civilizatiilor precolumbiene, africane, austrahene e to . . .-
* dT a emenea si nu iipsit de nuportanta, este fenomenul local m religta
stJollor no ? tri geto-daci, Care a dus la recunoasterea ***** de sub seeptrul
lui Burebista sau, mai tirziu, eel al lui Decebal/ „, ctvWii i
In statele veehi asa-zise teoeratiee si ne referim ehiar la poporul bib be, resp cM
1 . , ^....j^.;^^ cmnranta r,olaboraresibelsue.Asadai,
totdeauna
mtrereheiitotQeaunaaauuaiiu*<i>-u'-^y i £' — >— =>- > '
«.L»/n„ este o descope^ a junior noastre, d . to*» ■ »£*£
de convietuire o cale batatbrM de toate popoarele cu cvilizap. urate s, cu duer.te
rlTSnismol este cult.,* in societal, cu un gtad ridicat de cultura s.
ST aceea i se cauB originea, i se cerceteaza 5 i i se arata perspec tvele,
eslerecmoscut de legtle statelet si inserts in .rata,, sau conven,,, mtemaponalc
I. RESPECTS PENTRU CREDINt A ALTUIA
Revenind la sittatia noistra, a romfailor dreptslavitori, dintru inceput, Biserica
Ortodoxa Romana a practical, a susttau. ,i a tacurajat convietunea mtre culte
iZliati. Creiinta drea P ,i, evlavia cutata a romantic, au crea, starea de tan «e
7lC^ * -lot de alte credinfe. Fund organtzata odata cu r^terea popotulu,
„X Kserica Ottodoxa a fos, in ttecutul nos.ru cea m a, important* .nstuupe de
eulu 5 > progre, Aceas* situatie s-a datora. dogmelot cre 5 .,ne conrune tuturot
^nclLUle, cultului ^Moaneior S.noadeloz ecudten.ee *^?*££
in acelas. tirnp, stab.li.atea in crediuta si atitddiuea cotecta fa t a de ce, de alte ciedmte.
Este pre cuuoscu. fapntl, dar repeuun, ca peste poporul nosttu au nttgta, m
primed miLiu peste douaspreaeee ueautun. Uucle at, ttecut lasin doar unue
calr altele tte-au pirjolit, iir allele s-au infratit cu stramostt no S tr. fund asuu late
n „ L autoh.ontlor. Aceasta a— a incepu, leu. prin eel ma, eflcace nmloc
onverLa la crcunisnadac * prut alte tntjloace asemenea celu, d.nUu rarpeedd
1,™ creiMa aUuia. Icraritii de sub jurisdictia Toruisului erau dap exernpu, d
„riodox.e de catre impaBtul BizauPalui, in petioada Smoadelor ecu.nen.ee. St Tecum
3 M David *„«« ale .lent *«»!« a rac^alor in epeca M Buret,,*.. 1. .MO" (,980), ,,,.
invatamint (Paris, 1 960, la noi: Decretul 1 49/1964) .
^1 *
INTRODUCERE: GRIJA PENTRU MISJUNE... XVI1
hiHii
arieni dar isi insuseste limba stramosilor nostri si alcatuieste alfabetul runic, traducind
si Biblia in limba gotica. 6 Martirii si marturisitoni
duh
:7«*
^ ^
Dupa perioada persecutiilor imparatilor romani'^de la Nero (54) la Diocletian
(3 04) - si mai ales dupa Edictul de la Milan (3 13), Ecumenismul ia forma respectului
reciproc in fata legii care apara libertatea religioasa §i oreptul ei de manifestare. 8
lata un salt deosebit al stabilitatii ecumenismului: >Niei dupa decretarea de catre
Teodosie eel Mare a Bisericii crestine ca religie de^stat, in partile noastre nu s-au
semnalat cazuri de „suprematie". Exceptie an faeutunii ierarhi bizantini. §i din
raspunsul Romei la aceasta „exceptie" s-a nascut ScMisma cea Mare (1054), dovada
a lipsei de dialog, de colaborare si, in acelasi timp, tmburarea ecumenicitatii generale
pina in zilele noastre.
Situatia de despartire a Bisericii crestine, ' „senizma ambitiilor", a tulburat
ecumenismul, a favorizat prozelitismul musulman, /a trezit fanatismul sectelor, a
produs instabilitate in lumea de atunci.
Din nefericire, inceputul mileniumi al II-lea adlice lumii crestine tulburare si
este pusa in cumpana ecumenicitatea Bisericii, iar colaborarea, respecUd si
convietuirea religiilor se transforma in acuzatii si persecutii reciproce, redesteptind
ereziile abia potolite in epoca ecumenicitatii. Prinaeozatiile permanente intre Apus
si Rasarit nu se facea altceva decit sa se incurajeze ereziile si sa creasca haul prapastiei
despartirii. 9 In loc de misiune comuna la neamurile migratoare, de acum se iveste o
adevarata concurenta intre Apus si Rasarit pentru ,,grabnica convertire", apelindu-se
chiar la corporatii calugaresti si armate imperiale. >Odata cu „aparitia" mahome-
r t m
5 Pr N Serbanescu 1600 de ani de la prima mar turie documentard despre existenta Episcopiei
Tomhuhii m BOR" LXXXVIII (1969), nr. 9-10; p. 966-978; Sfinti romani 9 i aparaton ai Legu
stramosesti. Luckhb alcatuita din incredintarea Sf. Sinod,sub directa purtare de gnja a LPS.
Nestor Arhiepiscop al Craiovei si Mitropolit al Olteniei.Tiparita cu bmecuvintarea Prea Pencitiilm
Parinte Teoctist Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane. Editura Institutulm Bibhc si de Misiune
Ortodoxa al BOR. Bucuresti,1987, Sf Bretanion ?i Sf Teotim...p. 160-172.
6 I. P. S. N. Comeanu. Biblia lid Ulfila, in „MB", XX (I970),nr 5 7-9, p. 550-558 si alte amanunte:
" P.I. David, Hristos - eheia scripturii, in „Ort< ., XXXV (1-981), nr. 2, p. 224-228; Idem Atitudun
mai noi cu privire la valoarea si interpretarea Sf. Scripturi/m „MB" XXXV (1984), m. -? 4,
p. 128-138.
7. Sfinti romani..., p. 172-177; Diac. P. I. Bwid,Frimii martiri cunoscuti pe tentorial Patriei noastre,
in „MO", XXIV (1972) nr. 3-4, p. 277-281..
8 Constantin eel Mare a ramas pina la sfirsitul vietii „Mare preof > pagin, ca dovada a libertatn religioase
a cetatenilor Imperiului sail si consecventei lui fata de Edict (Ion Barnea, Octavian Iliescu, Constantin
eel Mare, Ed. §tiintifica si enciclopedica, Bncuresti,. 19.82, p, ; 68-72).
9. T. M. Popescu,. Privire istoricd asupra schismelor, ereziilor si sectelor... in „ST", II (1950),
nr. 5-6, p. 347-394.
VIII CALAUZi;;^|TIMA
mismului, se rede§teapta fanatismul re||i|p.,. iar ordiiiele calugare§ti si cruciadele
destine" msingereaza, pentru a cita oari!g (Srucea luiHristos.
3 Biserica Ortodoxa Romana, ca §i ^elelalte Biserici ortodoxe se rugau,. m
mtinuare, „Pentru pacea a toata lumea, fesntru bunastarea Sfintelor kii Dumnezeu
iserici si, pentru unirea tutwof'l X%$*& ,- -;-
m t m
' , ■ . -I V .-.
II. DAR CEI CARE LA NOI AU VtNIT, CU PACE I-AM PRIMIT
Inainta§ii noftri, ca p parintii lor^socotit pamintul un dar al lui Dumnezeu
i de aceea, cei care au venit aici cu pacejij^curie a^fest primiti ca frati. Aceasta
ratietate intre poporul roman §i minori|tile conlapuitoare s-a consolidat, s-a
ontinuat |i este trainica §i astazi. Este k^varat, au fbst §i cazuri neplacute cind
rincipi §i regi migratori, straini de tradi|ii|e noastre,: §i-au declarat suprematia, au
icercat dislocarea populatiei §i au impus alfe legi §i cfedinte, desnationalizarea §i
erbia. 10 In aceasta situatie, romanii si-ati i>arat cu fermitate dreptul la o via|a libera
i independents ,1a integritatea teritoriului national. n .;
In focul luptelor de eliberare social! §1 nationala care au intarit sentimentul de
mitate §i solidaritate, adevaratii credincio§i au invatat Sa se respecte, sa se cunoasca
i sa renunte la antagonisme - inclusiv |e|£ religioase. 12 - ' ■
O treapta superioara a aspectului so|id^ritatii a fbst ap^rarea pamintului comun
n fata navalitorilor. Sa§ii, in secolul al ^l-lea, cereau ajutor voievozilor romani
te peste Carpati §i toti, la un loc s~au optfe ; invaziei mongole (1241).
Ivindu-se pericolul otoman, romanii- iiiaghiarii, germanii au inteles chemarea
impului si au colaborat cu Mircea eel Mtire (Rovine, 1394, Nicopole, 1396), cu
ancu deHimedoara (Belgrad, \45ty^¥lad Tepe§, fax mai ales cu Stefan eel
Wire (1475) si cu Mihai Vlteazul, Domnul primei Uniri. Acesta din urma, Mihai
/oda (1601), reface vechea Dacie. Asa precum „cel mai puternic si mai drept dintre
\0.A 38-a Conferinta interconfes'wnala, in ## XXXIV (T982), nr. 3-4, p. 260-266, tenia:
Ecumeimmul local al Cultelor religioase din-Mimhia - Contritmtia la unitatea poporului roman,
p. 266-272. Celclalte doua referate: Cpntributia teologilor din Romania la promovarea
ecumemsmidui contemporan, de Conf dr/ &?&an Fitters, p. 272-277; Prof: Gr. T. Marcu,
Ecumenismul practic local, p. 277-283: ■ .
1 1 . Prof Mircea Pacurariu, Istoria Bisericii OmdhmJlomane, M Inst. Biblic, Bucurefti, 1 98 1 , vol.
3. p. 92-1 12; P. T. David. Unitatea in cugetgsifnfina romdmlor de pretutindeni in Revolutia din
1948, in „MO" XXX (1978), nr. 4-5, p. 356-365.
12. Gr. Marcu, art, cit, p. 280 ; Gh. Speranta; : : Bm0i de tolerantd religioasd in tcirile Romdne, m
BOR <4 LXXXIII (1965), nr. 7-8, p. 735-751; l^i. David, Voievodul de sine-stdtdtor, Alexandra
lei Bun, in „Magazin istoric", nr. l/1982.:.^.;ifc^MMS", LVIII (1982), nr. 1-2, p. 123-125; I.
Belenta, Sunt timpwile de fata prielnice pentru uhirea tuturor cre$tinilor, in „RT", nr. 67/1921; p.
197-201 , Idem, Reflexii asupra bisericilor cre^lmm „RT", ii. 8- 1 1/1 92 1 , p. 260-262; Atitudinea
Bisericii noastrefatd de cei de alte credinte (Asoc. elemlui „Andrei §aguna", nr. 101/1923), in nr.
12/1923.
XIX
INTRODUCED: GRUA PE NTRU MSIUNE... .
reeii daci" Burebista, reusise orgamzarea unui .stat icentralizat § i independent cu
oa pol atiile de pe tentorml sau, acelasi mcruillace si Voievodul umru tutoror
S^ -specL identitatea etnica § i cul^igios al fiecarei natmnahtat!
din Transilvania.
■ -\<
Dupa 1601, unixea provinciilorlocuite decani s-a destrama dm cauza
interventiilor straine, dar con ? tiinta unitatn a ram pentru totdeauna. M aceto*
turn, s-a intarit sentimental de fratietate al cek* # scoteau dm pamint lesurse
Stii pentru toti locmtorii, fara deosebire devaluate sau rehg.e. De aceea
SLa Principal din 1859 a tr^.sentim^unirn tuturor «™tade
pretutindeni si Mtietatea cu to* cei ce trapse de veacur jalatur J-^^
mnp anul intelepciunii", 1859- am S emnatd e A^§treaRevomtieidela ( 1848,un
bol*or pas Mamte spre calea deplmei liberal umtati ^^ ™
populatia de peste Carpati se iveau zorile pentru n^me. Astfel, m 1 86 hf^ 1 ^
din AWna- comuna eu populatie mixta romana^germana - a eerut m §aguna sa
comuna
s-a ridicat un locas de cultura. 16
La Lrtea mitropolitumi §aguna, episcopg^ranTeutsch a sens un necrolog
cu deosebue apreeieri la adresa eelui ce a fost „mar^e", exemplu mat si de unele
publ catiide Lba germana dm Transilvania, :^m T-tsch ^ s ^scop)
CT ^fmtirea Catedralei mitropolitane^ fbiu, in 1906: „datona tuturor
confesiunilor din Transilvama este aceea de a^^dinc^e poporu u^
In aceeasi epoca, preotul catolic Gidafalvy^ropovaduia permanent pacea si
buna intelegere intre confesmnile si nationality conlocmtoare _
Razboiul pentru independent* (1877) § i mtrarea Romania in nndul tanloi
Mependente si suverane ale Europei * : marit rnopdetea nationahtatilor -1—
m vLrul fericit al poporulm nostru, Bisericr&todoxa Romana recapatmdu-si
autonomia.
ii
13. i4jrpecte a/e v/.em spiriluale... p. 39U n. , JJi. $>i. lu^^j s
Bucure§ti, 1981, p. 325-331.
\ f> Ec local contributielaimitateapoporuhiiromdn-.:m^269. nn.rnli
17'. f Antol PlamadealM"^ *«"»* editor ^ : ««i * fe*9**" * ™ «• » " Dascah
18 IT^S* W77-7977,- d, t ^^gR" XCV (1977) n, 5-6 ^ 333-337;
t Nestor OmfrLto p^fea «fo*2 & clerul drnpartile oltene m ana 1977-1978, m „MO
XX CALAHgfe,eRE?TWA
Razboml intii mondial a aduf #fa§i grele mcercari pentra tara si fin ei,
indiferent ca erau romani sau de altei^nalitati: §i dreptatea a fost de partea celor
napastuiti Romania s-a descatusat deiavaltori prin epopeea nationals a Marasestilor.
A unnat' la 1 Decembrie 1918, unirea Transilvaniei cu Patria-mama, care a incheiat
procesul istoric de desavirsire a statuKl natxSnal unitaf roman. Infaptuinle natxonale
ale romanilor an fost de mare fblos^i ;minoritatilor conlocurtoare. Astfel, dupa
Adunarea de la Alba folia, Consiliul national sasesc a aderat la Actul romanesc la
data de 24 decembrie 1918, la Medial notarind: „Avmd in vedere unirea Transil-
vaniei cu Romania si fiind convinsldi? importanta mondiala a acestui act, sasn dm
Transilvania se pronunta, conform |)fincipiului de autodeterminare, pentru unirea
Transilvaniei cu Romania. Saluta cordial poporul roman si il felicita pentru implimrea
idealurilor sale nationale. Poporat«sc; ia act nu numai de un proces istoric de
importanta mondiala, ci si de dreptuirlB%gUime ale poporului roman pentru umrea
si formarea unui stat" (subl. n.).
La putina vreme, svabii din Banat, in Congresul de la Trmisoara, dm august
1919 au hotarit aderarea, in sincere si profetice cuvinte: „Secole de viata comuna
ne-au invatat sa apreciem pe vecinli |i colaboratorii nostri la justa lor valoare, si
experienta din timpurile din urma MMxt dec! sa ne intareasca convmgerea ca
numai unirea cu Romania vaputeaWm ofere garantiile suficiente pentru existenta
si pro-res si una si alta din aceste hptariri tinzind la consolidarea statural national
unitar\oman" (subl. n.). In fata marilor probleme ale unitatii poporulm nostru,
urmat
*
Dupa pnmul razboi mondial a reinviat traditia convietuirii fratesti a
credinciosilor, s-a reluat practica „egalitatii religioase" inscrisa in Constitute; in
vederea intaririi sentimentolui de unitate, s-a incercat stoparea prozelitismulm
confesional. De acum, in Palatal mitropolitan din Bucuresti, au loc intrumn intre
§efii de culte si vizite ale reprezentantilor sau intristatatorilor de Bisenci de peste
hotare. .. „
La prima intilnire a teologilpr Ortodocsi romani cu teologu reformati, in anul
1920, parintele Gala Galaction asalutat pe premergatorii nostri: „Noi, ortodoc ? i si
protestanti, romani si maghiari, trebiiie sa ne intilnim in Hristos".
De observat ca inaintea constittrii celor mai importante organisme ecumemce
(Consiliul Ecumenic al Bisericilbr, Conferinta. Bisericilor Europene, Confennta
Crestina pentru Pace), Biserica Ortodoxa Romana a initiat un Comitet local al cultelor
(1 925) alcatait din 40 de rnembri - ortodocsi, romano-catolici, greco-uniti, reformati,
evanghelici-luterani, unitarieni si armeni - in contextul Miscarii „Alianta mondiala
INTRODUCED: GRIJA PENTRU M1SIUNE:... ^™
pentru promovarea prieteniei internationale prin Biserici" (1914-1948). Interesant
de retinut este ca delegatii Bisericii Ortodoxe Romane propuneau si altor Biserici,
in conferinte mondiale: ,,infratirea nationalitatilor conlopuitoare" (Atena, 1926),
„liniste in Balcani si o pace mondiala" (Bucuresti, 1933|J,rntarirea Ligii Natiunilor
si colaborarea tuturor Bisericilor cu aceasta" (Sofia, 1938). 20
Odata infaptuita unirea tuturor romanilor si desavrrsirea statului national unitar
roman, la 1 Decembrie 1918, au urm'at o serie de realizari si in domeniul bisericesc.
La dezvoltarea generala a tarii a natiunii romane contribuisera, cu mijloacele lor
specifice, ierarhii, clerul si credinciosii Bisericii Ortodoxe Romane. De aceea era o
necesitate si desavirsirea autocefaliei si autonomiei Bisericii noastre prin ridicarea
scaunului de Mitropolit Primat la demnitatea de Patridrtip. recunoasterea noii forme
de catre toate Bisericile Ortodoxe surori. De acum se deschid noi perspective
incercarii de apropiere intre Biserici si confesiuni pe plan international, dar mai ales
se trece la pacea si linistea din familia romaneasca prin promovarea ecumenismului
local si incercarea de a i se gasi un statut de organizare liber-consimtit in noile
conditii create dupa 1918.
Daca pina la aceasta data, intrunirile intercartfesionale fusesera tinute
conventional^ Mimplator, faraunplan de activitate, 4© acum liberal consimtamint
si increderea in efectul binefacator al libertatii religioase isi spune cuvintul. Este
adevarat, au fost numeroase intilniri la Centrele epaftiale ale vechilor provmcii
romanesti, dar acestea nu aveau o baza tematica de dialog sau apropiere. Ierarhii
ortodocsi cautau modalitati de mtelegere, de oferire a ospitalitatii, dar unii
reprezentanti ai cultelor nationalitatilor conlocuitoare manifestau oarecare reticienta
unm
colaborare. Datorita prestantei ierarhilor romani si activitatii lor 4eprecupetite spre
binele tuturor locuitorilor Romaniei, incetul cu incetul, mdoiala clericilor si pastorilor
de alte nationalitati a fost treptat iniocuita cu increderea. Pe linga Mitropolitul Primat
si apoi Patriarhul (1925) Miron Cristea, au militat permanent pentru intelegere si
pentra institairea unui dialog bazat pe teme teologice, in special mitropolitii: Nicolae
Balan al Ardealului, Nectarie al Bucovinei, Gurie al Basarabiei, Episcopul
Vartolomeu al Rimnicului si multi altii.
20. Ec. local, Contributie la unitatea...,p. 269; Prof. Gr. Cristescu, Puncte de vedere pentru dezlegarea
problemei religioase mzilele noastre, to „RT" nr. 8-10/1923, p.:262-273; Prof. I. Lupa §) Confermta
de la Sinaia, idem, nr. 10-12/1924, p. 3 12-3 13; Dr. Sebastian Stmcz, Contribute preotirnn romane
din Ardeal la razboiul pentru reintregirea neamului, Cluj,1925, •
XXII cMMmk -PRBf TIM A ;
PATRIARHUL
21
AUTOCEFALA IN BISERIGA QRTODOXA ROMANA
"."■*!". l m \ u 'w* m . * .■■■■■'"
I ■ * I * * "~
#■"■"■" ,
Vom incerca sa amintim citeya;#0tiuni ecumeniste locale, cu deosebit ecou
international, ale patriarhilor Bisericii Qrtodoxe Romane care, cum sublinia Patriarhul
lustin, |i-a adus fiecare, dupa putirta^pfcibutla la realitatile vremii pentru pace fi
spre mai bine.
1. Patriarhul Miron CnStea (1925-1939) este eel care a cautat sa
oficializeze fi sa creeze un statut prppip'misiunii si Ecumenismului local. Doctor
in teologie, ?i cu preocupari literare (|%ocupat d&yiata §i opera lui Eminescu), fbst
episcop al Caransebesului, ajuns Mtt^polit primat, el este considerat pionier al
Mi§carii ecumenice §i Intiiul ierarh Ipit^dox care a propus pregatirea §i intrunirea
unui Mare §i Sfint Sinod al Biserix:|ii;i?rtodoxe.- 2 :Imediat dupa incetarea primului
razboi mondial, ierarhii romani w|;|ptat in ta^a - cu reprezentantii cultelor
minoritatilor conlocuitoare - sau pesfe;;h<>tare - cu intiistatatori de Biserici §i culte
- sa obtina o „apropiere a bisericilbr^ §i mai ales intarirea unitatii Ortodoxiei.
Congresele bisericesti §i teologice di^&est timp ponstantinopol §i Vatoped 1923-
1924) au fbst sustinute de catre intit||k: ortodoxiS; iar succesul lor se datore§te si
delegatilor Bisericii Ortodoxe Rom%& : |n acela§i timp, ierarhii sau reprezentantii
ortodoc§i romani erau participant! sau|i«ori la marile intmniri international (Paris-
Trianon, 1922-1923). 24 Permanent seiig^a apel la eredincio§ii diferitelor culte pentru
26
„inchegarea sufletelor in simpatie peipti imparta§irea practica. . . V pentru apropiere
|i colaborare, pentru intelegere; §i Respect, cum cerea Cartea pastorala a
Mitropolitului-primat Miron.
A urmat Conferinta de la Sinam (22-23 sept. 1924) a Ligii pentru infratirea
popoarelor prin Biserici. Aeeasta ;Mtrunire a fost un preludiu at intaririi
21. Alegerea, mminarea Decretului de recimoastere ca Patriarh... dr. lustin Moisescu, in „BOR"
XCV (1977), nr. 7-8, p. 590-668.
22. Ideea unui sinod ecumenic a lui Mro&&$BX$L H nr. 1 1/1925, p. 690 fi nr. 5/1926, p. 293-294;
Ideea este veche, vezi: Epistola Prea Sfwtilor patriarhiai Bisericii Cato lice Oriental e despre
credinta ortodoxa - mai inainte , Epistola. Patriarhilor Oriental! 1 848" - in „Rt" nr. 5/1 884, de Dr.
N. Balan, p. 33-36; idem, nr. 5/1909, p? 2i>&^273; Gh. Cmhandru, Chevapdreriinjurul ideii unui
Sinod ecumenic, in Idem, nr. 6-7/1 92 l;- ; x>^: 1;57- 1 69. Idee. valor ificata de t Antonie, Opinii asupra
pregdtirii „Sfintuhti si Mare lui Sinod" : pMisericii Ortodoxe in „Ca toti sa fie una"..., Ed. Inst.
Biblic, Bncuresti,1979, p. 80-1 12; ArfehSpcriban, Patriarhul Romdniei, in „BOR" nr. 1/1925, p.
65-67, 100-1 05, instalarea nr. 11/1 925:^^74-71 0; Patriarhiaromdn eased, in „Rt" nr. 7/1.925, p.
72-74. '. -,.7'^iiV j4,
23. Arhim. Scriban, Ideea ecumenicitdtii inyremea de fata, in „BOR'\ nr. 10/1925, p. 583-592.
24. EL David, stea a diplomatiei mondiale/A fytulescu, in „MO" XXXIV (1 982), nr. 7-9, p. 486-
495. v . ' : '£'C#M
25. Arhim. Scriban, Chemarea Bisericii Ortodoxe, in „BOR'', nr. 4/1924, p. 222-228, nr. 6/1924, p.
342-349, 347.
26. t Miron, Mitmpolit primat al Romanies fa ,&OR" nr. 9/1924, p. 513-515.
.:--./,„ xxiii
INTRODUCERS: GRU^PE^TRU^^^ —
eaMismu M ioca, in fonnare, d, 5 i >*S* 0^*™ " ° —
creatine mondiale.- , ; ■ n ^fl : f R oma niei in persoana lui
Odata cu alegerea si instalarea prplm P^g^^^ cu ltele
Miron Cnstea (4 iebruarie 1925)- ^« ^a constitutionala.
din Romania pnn.sc o ^ l^^^gg^ Sofia , Bucures,
Asa cum am vazut, intrunmie u^ ^"f R - 3|| e la uni re si intelegere .<« 9
Mena, Tirana, Belgrad § i cheama cr^nu ^^|^erea locala dintre
Patriarhul Miron Cnstea lanseaza ^-^«|^ sinod orto dox-
Biserici, pentru pregatirea unui S^ e «|^^ 1935) si
«tmde relatiile de dialog cu Bisenca Anghei ?$^«\.. . mnatizeaza
extinde relatiile de dialog cu ttls ^^^g|g fflomen tului; simpatizeaza
vi Z iteazaLondra(1936);cheamaO rt odox ia laJ^-o ^
cu miscarile ecumeniste de tineret, xncuxajeaza^ul leap
studenti teologi, - ; .^^sfSlziasticedmdiferiteBiserici
Vizita in Anglia si contacted cu P^°^||g S ' g pretutinden i in jurul
au avut o influent, deosebita a^ra .#* ^§jg^ ^ ln acest sens , a
vetrei stramosesti: Romania ? i Focul f saru. Mg&™ mai ales to
re orgamzat misrule ortodoxiei ^^"32^^ la lerusalim *
Canada § i SUA. Si pentru pelennn >«^|| de
lordan locasuri ortodoxe nunnndu-se pma asta||^an
Locurile sfmte.
ile sfmte. :■! :■ :■* . w V|K^oi5 aasesc inomane in idem, nr. 1-2/1946, p. 85-96 §i mdeosebi Pastoral a, Nieofee.;al Ardealului (nr. 8139/
1944), 30 august, in idem, nr. 9-10/1944, p. 462-464. * ' ' ■ ' \ % V"''
46. V. G. Ispir, Biserica noastra... p. 377; Mitropoliml Nicodim. DreptulWviata al natiiinilor mici, in
„Rt" nr. 5-6/1943, p. 269-270. '%&¥■
4 7 . Era anul co nstitu in i Co milk i hi i Ecu m enic al B isericilor in devenire (1938): Preo cup a ri
ecumeniste...; p. 525-530.; In numele crestindidtii (Mesajul ConsiljuluiM|§parii Ecumenice pentru
* i "'!■■*-■.■'"■■'.■'■'■■■■
infratirea popoarelor prin Biserica), trad, de Gr. T. Marcu, in J ,Rt",j}fv ; i7--8/ 1946, p. 383-356 sj
Pastor ZoItanAlbu, Colaborarea ecumenic a premergdtodre Miscarii ecumenice in Bucuresti, intre
Bisericile Ortodoxe si protestanti, in „Ort." XXXVI (1984), nr. 4, p. 52-6-531.
48. In „BOR" nr. 1-2/1940, p. 9-10; I. Coman, Oultura clerului, in idem-jnr. : 3 - 4/1940, p.179-182;
Liturghia in viata romdneasca, de Prof. Petre Vintilescu, in idem,; m^-rS/1 943 p. 185-206; I. G.
Savin, Crestinismul si cultura romand, in „BOR" nr. 1.0-12/1943 r^4S.7-5 16.
49. Veacul ortodoxiei misionare,m „Rt", nr. 1-2/1942, p. 1-9; N. Mladin/ Ortodoxia romdnd, ca
fitnctie europeand, in idem, nr. 2/1944, p. 135-138. ;:: : : ; i: ^ ^ -.
50. T. M. Popescu, Ce reprezintd astdzi Biserica Ortodoxa, in „BOR" nr. 1-2/1 941, p. 10-39; N.
Crainic, Transfigurarea romdnismului, in „BOR" nr:Tl -12/1 943 ;gj 5;D7-529; Gr. T. Marcu,
Reluarea legdturilor frdtesti dintre Bisericile ortodoxe ale Rtisiei si Romdniei, in „Rt",
nr. 9-10/1944, p. 523-524. V-'"; "".
/
XXVIII CMmmA CRESTINA
■;<**,
pentru scopul misionar bmecunoscu|;(1943), insotmd-o cu traditional si autori-
tara Prefatdpastoral-misionard.^ 1 : ,. lhiiv , '. • _ __
Pentru consolrdarea ecumenismului local, la indemnul Patriarhulm Nicodim,
se convoaca si are loc sub pastorala" sa „un congres al cultelor'? 2 care cerea
oricarei religii bunatate, iubire pentru semenul sau, indrferent de credmta lui,
adica omenie si mare curaj . . ."". Astfcimi se stie, ierarhii si clericii romani au protejat
de furia fascisto-ariana pe mozaici, eotgresul respectiv cerea fata de acestia ..dragoste
§i inter veiitii...". 34
IV VEAC NTO,:„0RIENTARI
U
* — \ ■ ■
Cu prilejul eliberarii tarii de sullbminatia fascista, Patriarhul Nicodim trimite
clericilor si credinciosilor ortodjdif romani ! d miscatoare Pastorala „pentru
prosperitateatuturor..."N \4#'w „ • ,_
Intr-o altaPastora/a a sa Intri^torul Biseripii Ortodoxe Romane accentueaza
latura misionara a iubirii de Patrie care face parfe din chemarea la preotie: „Patna
are nevoie de liniste mtocmai ca m Organism dupa o boala cumphta".: 36
Din indemnul si sub directaJndrumare aPatriarhuiui Nicodim, Comitetul
redactiei revistei „Biserica Ortodoif feomana" chema pe toti slujitorn, credmciosu
si cititorii romani, dar si pe ceilagM.a^ ™ lte * nationalitate la raspur^ bun al
timpulur Noi nu putem uita o clip§?^f area sMrsita de toate cultele, in Romania
ca si pretatindeni. Credinta religioitsl itialta pe om si-1 invata. Nici unul dm culte st
nici un fel de slujba inchinata lui Dumnezeu nu are drept tmta si nu poate mdrepta
pe credinciosi pe alt drum decit Wpla, al vietii morale, al iubirii de aproapele, al
dragosteidetara side ideal.. /V^-; ;v _
Aceasta a fbst un testament prtru Venerabilul parinte Nicodim, fiindca boala
a inceput sa-1 chinuie si n-a mai pututactiva cu rabdarea specific* monahulm. A
cautat ca si vrednicul (inaintas) Miron, sa continuie lamurirea asupra necesitafn
mdreptarii calendarului", fiindca, destul de dureros multi calugan mdaratmci,
vietuitori impreuna in Vatra momanala a Neamtului, nu numai ca n-au mteles
problema calendarului, ci, mai ;njj^ s-au deelarat impotriva Hotariru dm 1924,
5 1 . De fapt nu este numai o Prefata, cvi« s&iu exegetie ?i un indrumar pent™ citirea § i mjelegerea
Sfintei Scripturi (Bucure § ti,1944, p K W%XVI); GalaGalacuon Bibha romaneasca mVOR,
nr. 4-6/1944, p.175-184;' Arhim. drMktim Nica, Miscarea bibhcam Basarabia, in idem,
nr. 5-6/1941, p. 281-286. . A: M::>- '
52. In octombrie 1944. J
53. In „BOR", nr. 11-12/1945, p. 672../::..;:;;::,:,:
54. Ibidem, p. 672-673. -Vfc • •,; • , ]n 00 ,
55. Pastorala... la 23 August 1944, tn „BQR" nr. 7-12/1944, p 219-223.
56 Pastorala din 2 noiembrie 1944, in „BgR" nr. 1-3/1945, p. 66.
57 Semneaza „Comitetul Redactiei", in „B<DR", nr. 1-3/1945, p. 1 (5).
4 *
INTRODUCERE: GRIJA PENTRU MI SIUNE...
izolindu-se si retragindu-se la Ri§ca §i apoi la Slatioara uiade dainuie si astazi. De
asemenea, Nicodim-patriarhul a alcatuit noi Statute de organizare si functionare
pentru Institutul Biblic, 58 pentru instantele de judeeata a efcrtilui. pentru organizarea
invatamintului etc.
Patriarhul Nicodim a trecut catre Domnul in 1948 si ;este Tnmormintat alaturi
de Patriarhul Miron in Catedrala patriarhala din Bucure§ti g La inmormintarea sa, ca
de altfel §i la inmormintarea Patriarhului Miron, au participat§ireprezentantii cultelor
din Romania, ca dovada a Ecumenismului local.
Nicodim a fbst un parinte blind, un continuator aL : prpiectelor Patriarhului
Miron §i un patriarh-exemplu. 59
3. Patriarhul Just in i a n Marina (1948-1977} .^ licentiat in teologie -
a continuat traditia inaintasilor cu o vigoare, : specifics oamenilor de vocatie si
v > ■ V ". *"
con^tienti de chemarea lui Dumnezeu la rosturi inalte. Justinian vine in Scaunul
patriarhal cu o vasta experienta a preotului de parohiej eu. p cunoa^tere aleasa a
sufletului romanului, cu realizari pastorale din Parohia Babeni, Rm. Vilcii §i apoi
din Moldova, cu dorinta de a infaptui intelegere si frafietaie; ft tuturor fiilor acestui
pamint, indifferent de eredinta lor religioasa sau apartenenta;nationala.
De la primul pas pe Tronul patriarhal, eel ales dfeBrovidenta, Patriarhul
Justinian, nu facea declaratii, ci i§i marturisea dorinta §i; ;: fermitatea realizarilor
viitoare: „...voi pastra credinta...", 60 a§a cum au facut-o.:§tramo§ii; „...voi reface
unitatea bisericeasca a neamului meu. . ., voi merge dupa mm. cea pierduta. Voi lasa
pe cele 99... " 6I si o voi aduce in stauL De aceea ma adresez „catre fratii nostri
inselati..." 62 §i catre toti prin „apostolatul social".
63
f\ ...
In scurt timp, Patriarhul Justinian a vindecat rana interna a „uniatiei", ce chinuia
Biserica noastra de douasutecincizeci de ani, prin reveiiirea la Biserica-mama a
fratilor in§elati (21 octombrie 1948), 64 s-a renuntat la concordatul cuVaticanul (1948),
* ■«' .V . » m
"' " -■ — ■-■-! ----' ' . .1,"
4 * _ ' m " *'
58. t Nicodim, Pas tor aid despre indreptarea calendarului, in „BORf i& 10/1945, p. 409-41 1 ; Idem,
nr. 6/1 945, p. 21 2 in legatura cu activitatea tipo grail ca : §i misionara; ®#grm// de teologie ortodoxa
de laAtena, 1936 in idemnr. 3-4/1941, p. 209-215; Organizarea inyaidmintului religios, in idem,
nr. 7-8/1941, p. 475-486; St. Berechet, Biserica ctitord a vechii legislatii, in idem, nr. 6/1945,
p. 221-241. '-'V'* '
59. Prof. Mircea Pacurarin, op. cit., vol. Ill, p. 416; Niimarfestiv incbinatl. P. S. Patriarh Nicodim cu
prilejul implinirii a 80 de ani de viata, de T. N- Manolache, in „GB" IV (1945), nr.13-18,
" , I « , ™ . ■". f .H ' m -
p. 115-232; t Antonie Plamadeala, Calendar de inimd... 2,,, Patriarhul Nicodim Mitnteanu, in
„Tr", nr. 39-44/1 985, ldecembrie, p. 1 p 2. J ;: -
60. Alegerea, inminarea cirjei p instalarea I. P. S. Justinian.,., in ^BOR^nr. 5-8/1948, p. 213-271.
61. Ibidem, p. 268. .■ ■ : ■■ *, . /
62. Ibidem, p. 251.
r w m ■
63. Ibidem, p. 266.
64. Ibidem, nr. 9-10 §i 11-12/1948, passim.
XXX CALAUZ£;; ; ©EE§TINA
■ ....■...-■.. ;■■* 1- .■■■■■■
Msiumi
W ' :..■■. ;, . ..
Patriarhiei Romane. Si forma ceamailwtt la
adevar, a respectului reciproc, a colafe#i||i| flatesti este Ecumenismttl local Daca
Patriarhul Miron a initiat p a mcurajat-^menismiii: -cultelor, Patriarhul Nicodim
1-a identifieat, Patriarhul Justinian 1-a Jfp&zat si i-S great un statut de ■ funetionare
cu indatoriri, drepturi §i obligatii concf^geiitru §efii§i credinciosii tuturor cultelor.
In aceasta situatie, Biserica Orto&KaRomanta chemat la colaborare toate
cultele din tara. Ecourile primului Coiigres mondial al partizanilor pacii, tinut la
Praga §i Paris (20-25 aprilie 1949), paiiiisesera in feon§tiintele tuturor oameniior
cinstiti de pr etutindeni . In acela§i an, 1^;23; iunie i9<49, Jratietatea cultelor" ia o
forma teolosica organizatorica: EcumeM^iul locals urma consfatuirii la Palatul
patriarhal din Bueuresti a conducatoritetif Bisericf ft culte din Romania. Patriarhul
Justinian, subliniind importanta aces|||;|rime ' coilsfatuiri ecumeniste, locale, si
explicind, cu acest prilej, credincid^ioriortoddcsi importanta pe care o are
bunavietuire, spunea: Am cautat ca mai Mfrnpi, condSbatorii cultelor din tara noastra,
sa dam pilda poporului de inteleger^ife d&dragoste, de respect reciproc
pentru credintele noastre, ca dupa aceeaS&ul, in ascultarea noastra, predicind pacea
si buna intelegere intre toate nationallla^tfeconlocuitoare, sa poata cu adevarat sa
aiba tot succesul in propovaduirea lorFncyi intelegem sa respectam „legea" altora,
a§teptind in acela§i timp ca ei sa prep!$sca p sa respecte Legea noastra; noi nu
sintem rivnitori a lua credinciosii altdraf-fer nici ei sa nu rivneasca la credinciosii
W | . I
nostri". 65 \'.'*r¥ K - '
Practic, in acest an, 1949, incef W'cursurile de Indrumare misionara §i
pastorala apreotilor ortodocsi ramJi|?||toiti proriibvare si defmitivare.
Consfatuirea amintita mai sus a : HSpim deosefcit ecou. In cursul anului 1952,
conducatorilor Bisericilor si cultelor elffitiiieli s-au alaturat alte culte traditionale,
necrestine: Cultul mozaic si Cultul mmm&an. Astfel >a facut inceputul unor relatii
religioase cu totul noi, de apreciere sii^iptet reciproc §i de colaborare in,, diaconia "
sociala. Acestea, astazi, „nu pot vxi^^':^i^%iyii& nadejdi" decit acelea de
bine si respect.
In acela§i timp, s-a adresat o Chettfrfcata cleml §i credincio§ii tuturor cultelor,
in care se sublinia: „Iata, acum, pentrojiiga oara, reprezentantii cultelor religioase. . .
ne-am intrunit in acelasi duh de mie^jjf re deplina §i colaborare. Noi, parintii si
pastorii vo§tri sufletesti cu iubire pMii&sca §i frateasca va chemam pe toti cei ce
marturisiti pe Dumnezeu in felurite gratei, sa dovediti taria credintei voastre prin
revarsarea dragostei catre semeni, catrgpoporul in mijlocul caruia traiti".
^^^^^^^^^^^^^ ■ H , ■ _■ . . t l' T i " I '
65. Ec. local Contributie...,p.26S
INTRODUCERE: GRIM PENTRU: M1SWNE... XXXI
66
In acekf i dull al responsabilitatii pentru bitiete tuturor s-a trimis vSi un Mesaj
catre Congresul popoarelor „pentru apararea paciil^dfete Viena, subliniindu-se faptul
ca ,,sprijinirea oricaror actiuni menite sa apere pacfea lumii" este o datorie sfinta si,
in acela§i timp, nafionala.
Asistam, deei, la o crestere §1 a-amplificare: ; %Biisibila ? toti conducatorii de
culte considerindu-se frati in actiunile dfe apropiere :pfe drumul unitatii in Hristos.
Monseniorul Augustin Francisc (19 octqifebrie 1961) arata necesitatea
intretinerii unor legaturi frate§ti intre toate Bisericile |r cultele religioase din Romania.
Acelasi lucru il sublinia dupa douazecisicinci de am £i Episcopul loan Robu (1985),
- -i ><h
Episcopul Bisericii Evanghelice S. P., Gli. Argay, martilpsea: „De Biserica Ortodoxa
Romana ma leaga sentimente de recuno§tinta §i dr^gpste si mai ales marea cauza a
pacii in lume fi a construirii unei vieti noi in taiamoastra." ...In sufletul nostru
ocupa un loc de frunte dorinta §i stradania : de a adlrici Jegiturile de colaborare sincera,
spre binele Bisericilor §i credinciof ilor noftri, spr§ binele intregului nostru popor",
spunea Dr. David luliu (Biserica Refbrmata). 67 Au^wttt loc §i alte actiuni. 68
Patriarhul Justinian a deschis Bisericii Ortodoxe Rpmane o „epoca ecumenica".
.■*■■■ li '- -
* ■ _**:"
Sub pastorirea Sa, Patriarhia Romana a intrat M dieppg cu Biserica Angliei, ducind
la bun sfirsit ceea ce mcepuse Patriarhul Miron Cris|p!#reluat legaturile cu Bisericile
Vechi-Orientale, cu Bisericile Vechi-Catolice, cu Bife^icile Evanghelice Nationale,
cu Biserica Romano-Catolica; cu Bisericile Refbn#ate, initiind un dialog bilateral,
• %
in afara celui ecumenic prin Organizatiile creatine rnondiale.
Pentru mentinerea prestigiului Bisericii OrtodpXe, Patriarhul Justinian a reluat
leeaturile de veaouri cu toti Intiistatatorii Bisericilor; Ortodoxe fi mai ales cu Marea
Biserica-sora Pravoslavnica a Riisiei (Consfatuireaide la Moscova, 1948). A fixat
impreuna cu Sfintul Sinod temele de dialog fratesc: sau ecumenic ce s-au discutat
sau care suit in discutie, fie cele ortodoxe (prin ;Rodos I. II, III sau intrunirile
pregatitoare) pentru viitorul Sinod al OrtodoxieLfie-cele de intruniri sau dialog cu
celelalte Biserici.
In aceasta perioada, Biserica Oilodoxa Ilbmana a devenit membru in
principalele organizatii ecumeniste; Consiliul Ecuijienic al Bisericilor (1961);
66. Eminenta Sa loan Robu, noul arhipastor al Bisericii Roman^Gatolice din Romania, in „ROC".
67. La instalarea I. P. S. Mitropolit Nicolae Comeami (4 m$rtie : :i962).
68. Primirea la Consiliul de Stat a conducatorilor cultelorrejigio^se... in „BOR" LXXXVII (1969),
nr. 1-2, p. 17-26. -\f ■■■_,
XXXII ' CALAUZA:CKBgTINA
Conferinta Bisericilor Europene (195^eonferinta crestina pentru pace (1961).
Patriarhul Justinian dorea ca linistea ppasea sa fie depline in famiba romaneasca.
In acest sens, Ecumenismului local, p&Conferintele intereonfesionale, i s-a dat
libertatea de a alege o gama larga de discutii, convergence, dialog san teme reciproc-
acceptate. Pe acestea le-amputea grapa^tfel: 1. Colaborareafrdteascd dintre cultele
relioioase din Romania (faza de inceput, de apropiere si cunoastere, de mcercan si
aasirea noilor modalitati); 2. Contrihufiaja contifiua intdrire a unitafu morale a
loporului romdn (faza de incredere, de x esponsabibtate comuna); 3 . Apdrareapacu
sub toate aspectele (faza cea mai fierbinte;.a imperatiyelor zilelor noastre); 4. Donnta
de unitate a tuturor (raspuns tuturor ^ra care ar incerca sa falsifice istona
neamului nostru. sa creeze incertituln^tulburare §i indiferenta); 5. Exempli* de
colaborare a culteldr din Romania (intal|Sa; fundamental si exempbficarea pentru
Bisericile din alte state ce particip*% organizatiile ecumemste actuate);
6 Conferintele teologice interconfestdim forma major a a Ecumenismului local.
Aceste conferee cu o mare arie del|#§urare constituie o expenenta specific?
un
pentru toate Bisericile. 69 ^iffs; • . .
De fapt primul pas a fost facut^ie teren practic: numerosi tmen apartinind
cultelor din Romania au studiat in Injftitutele teologice ortodoxe si studenti sau
doctoranzi ortodocsi la Institutele teol^gifie protestante.
Conferintele intereonfesionale la inceput, teologice in eel mai malt grad acum,
fiindca discuta'diferentele doctrinale, au ajuns la o diversitate a temelor ™ dar la o
imitate in concluzii; s-a trecut la dialog tematic tratat de pe pozitii specifice cultelor,
dar acceptat ca unitate in diversitate.' :;
I Dintre temele teologice doctMdre discuiaie (in ordinea'Confermtelor), am
putea enumera citeva: 1) Credinta siMujire; 2) Unitate crestina; 3) Prezenta reala a
lui Hristos in Eubaristie; 4) ComUnidhe si intereomumune; 5) Ecumenism si .
prozelitism; 6) Identitate s si ecumenism; 7) Identitate si innoire; 8) Duhul Sfint si
slujirea- 9) Sfintul Duh si innoirea; ;10)-DocumentulBEM (mai recent).
H Teme sociale cu aprofundare teologica si avind contributia fiecarui cult:
Slujire sociala si national 1) leologla, marturierin lume ; 2) Biserica si tehmca;
J 9 . 30 de ani de ecumenism: Conferinta teolii^t e rconfei^a|inutUa Institutul teologic ortodOx
dinSibiu, in zilele de 18-19 mai 1978,;rh „ST" XXX . (1978), nr._5-6, p. 528-588, , Antomc
Plamadeala, Miscarea ecumenica la a W-mniver S are,m„C& toti sa fie una , p. ,15-3^0.
70 Pe teg, ce ma, sistematica prezentare V* aprecieri personal, - dupa dosarele eonfermi lo la
Dumta. Radu, Privire de ansamblu asitpMConferintehr teologice intereonfesionale din Romania,
XXXI
INTRODUCERE: GRIM PENTRU MISIUNE... , XXXIII
3) Biserica §i lupta poporului roman pentru libertate, independents §i suveranitate;
4) Etnicitate si ecumenieitate ; 5) Biserica §i nouaordine intemationala (economica
§i morala); 6) Participarea cultelor la viata obsteasca.
III. Discutii, predzari, completari la temeleAdundrilor generate, 1) Consiliul
Ecumenic al Bisericilor; 2) Conferinta Bisericilor Europene; 3) Conferinta cre§tina
pentru pace. 71
In afara acestei mo§teniri de la Patriarhul Justinian, Biserica Ortodoxa Romana
§i-a marit aria misionara, organizindu-se parohii ortodoxe romane^ti pe toate
continentele; Institutul biblic §i de Misiune ortodoxa a primit un nou statut de
organizare: ateliere, tipografia, Comisia de pictura, Fondul Central Misionar, Casa
de pensii etc. S-a tiparit Sfmta Scriptura §i Noul Testament, Psaltirea, carti de cult
etc. contribuind la nevoile Bisericii astazi, intarindu-se in acela§i timp Ecumenismul
local De fapt - specific in istoria relatiilor interculte - in Palatul patriarhal, Patriarhul
Justinian oferea gazduire fiecarui §ef de cult. La adormirea Sa (27 martie 1977),
credincio§ii tuturor cultelor pierdeau un Parinte? 2 un ocrotitor si un prieten.
r
Multi dintre cei care vin in Bucure§ti, delegati sau reprezentanti ai cultelor
din tara sau din strainatate, mediteaza citeva clipe 1% mormintul modest din biserica
Radu-Voda - ctitoria sa - unde sta scris: Aid odihne§te Patriarhul Justinian..., iar
pe lespede este incrustat crezul, testamentul §i iiadejdea sa enuntate inca de la
instalare, din 1948 si desavir§ite acum: „...credinta am pazit... dreptatea am
1 1
indeplinit. . . de acum mi se cuvine cununa. . ." (II Tim. IV, 7-8). . .
4
Justinian a fost omul timpului, un patriarh providential §i un ierarh de intuitie,
*
orientare §i de mari realizari. 73 „Apostolatul social" (12 volume), specificul §i
realizarea sa, sta marturie, iar pentru ecumenism „Declaratia" de la Geneva -
Consiliul Ecumenic al Bisericilor, 1966. Pe masura ce trece timpul, Patriarhului
Justinian i se mareste faima §i apare cu adevarat ; o gersonalitate de seama §i o forta
spirituals harica a Bisericii stramo§e§ti.
4. Patriarhul I u s t i n Moisescu (1977-1$86), doctor in teologie la Atena,
a venit pe Tronul patriarhal intr-o perioada de; ,iavint" indusfrial si transformare.
71. §t. Alexe, Relatiile Bisericii Ortodoxe Romdne cu celeiake culte din tara noastra, in „Ort" XXV
(1973), nr. 2, p. 1 93-209 §i Aspecte din viata Bisericii Ortodoxe Romdne, 1948 - iunie - 1973, in
„BOR" XCI (1973), nr. 7, p. 601-694; §i Preocupdri ecumeniste..., p. 301-370.
72. Justinian Pdrintele nostrn, de Arhhn. Valeriu Anania, in „BOR" XVC (1977), nr. 4, p. 233-235.
73. Prof. Mircea Pacurariu, op. cit, vol. Ill, p. 461-463; f Antonie al Ardealului, Calendar de inimd
si... 3 . PatriarhulJustinian Marina in „Tr", nr. 39-44/1985,1 5 dec, p. 1 . Declaratia de la Geneva,
29 iunie 1966, in „BOR'\
XXXIV CALAU%&:CKE$TINA
Dupa ce a dat stralucirea cea dintii mlriWrilor moldovene si bucovmene, Patoarhul
Jin. a preluat inceputul bun abraaintasilor, ducindu-1 spre desavirsne. Avmd
indelungata expenenta didactica, el a creat un nou climat pentru formarea educarea
^rcgtoea pieo^ Bisericii Ortoi|e Romane. In sectorul ad— ativ a cautat
sa vmdece ramie iasate de cutremur (1977) la bisencile de parohn sau la locasunle
*'.-' J" .".■'■■ .
si incintele monahale. ... . • ♦ rt1
Fiind o recunoscuta personalitate ecumenica, un initiator si pionier al
ecumemsmului « inea de la instalarl^Sa ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane
asigura pe cei prezenti, intregul cler^credinciosii Bisericii noastre ca va cultiva si
va fntensifica relatiile de dialog cut^Bisericik, marind, in acelasi timp, importanj
Ecumemsmului local. Toti credincio#din Patria noastra „ . . . sa stie ca suit si voiesc
satraiascacutoticaadevara|ifratigg|imtreei" : 7D .,,,*■'*-♦
Pentru mtarirea fratietatii Bisericjlor Ortodoxe surori, Patri^rhul Justin a facu
si a orimit inalte vizite.' De asem» a vizitat sediul Gonsiliului Ecumenic a
Bisericilor de la Geneva si apoi Biserica Evanghehca Luteran a Suediei. Patnarhul
Justin a fost intiiul Patriarh care .^ o vizita la comumtatile ortodoxe romane § ti
din SUA §i Canada.
76
inca de la inceputul pastoririi Sale, a incurajat munca si continuitatea
Conferintelor teologice interconfesionale si a extins cadrul discutnlor la temele de
Leres ecumenic general. A activat ,i in orgamsme obstesti^cu toti cei cc gmdes
urma
planete. Sa asiguram infapmir^Aeptului fundamental al tuturor popoarelor 1
viata, pace si libertate, printr-o larga miscare unita a tuturor fortelor lubitoare de
pace"
In imprejurari deosebite, creoinciosii cultelor dm Romania, totdeauna s-au
solidarizat. lata doar citeva rezukate ale fratietatii cultelor, de colaborare mtre B iserici
prin teolosia slujirii, prin umanism evanghehc.
Conferintele teologice interconfesionale au exprimat totdeauna punctele de
vedere comune de slujire concreta *poporuml nostru. „Dumnezeu lucreaza spre
^Tl. David. Pflrtrfu/Ji.-*!. ^a^tW^ »*»*»' «*** ~" /ce «« ora " e '
in GB" (1986), ^ 3^^ 144-15^ ^^ fl Pfl// , fl; . /m/t ,
75 . ^™ ^T'Sl So) i £|p 15-385; D. See, C*W PatriarhuluiJustin ,a
"S^Za ™— **« <*»*» *— in „BOR«, C.(1982), n, 3-4,
p.252,§.a.
XXXII
m f^^SZSmSZ* "sua „ „ - * «. «— «-
9 februarie 1985.
INTRODUCERE: GRIM PENTRU MISIUNE... XXXV
binele nostra pentru intarirea relatiilor reciproce ale Bisericilor noastre si pentra
credinciosii no§tri" (H. Binder), angajarea sociala in slujireateologilor si a Bisericilor
carora ei apartin a fost fundamentata pe propriile pozitii teplogiee si doctrinare. 78
In sprijinul unitatii neamului romanesc si cercetariiobiective a trecutului nostra,
s-a constituit si Comisia de istorie ecleziastica a Cultelqr din Romania. Aceasta
\ ■ - ■> ,
Comisie s-a organizat in luna mai,1977, ca membra a Comisiei Internationale de
Istorie ecleziastica comparata (CIIEC). Din aceasta Comisie fac parte ierarhi, clerici,
profesori de teologie, istorici ai Bisericii Ortodoxe Romane, precum §i reprezentanti
A ■■■■■* "'i /■-
ai celorlalte culte. In statutul acestei comisii se prevedea scopul ei: imediat -
■ fc
pregatirea lucrarilor Comisiei de istorie ecleziastica si gazduirea lucrarilor CIIEC
din cadral celui de al XV-lea Congres Mondial al istoricilofc programat pentru anul
1980, la Bucuregti. Intr-adevar, membrii Comisiei, sub pre§edentia I.RS. Nestor
Mitropolitul Olteniei, an comunicat temele forului superior, au sustinut referate, au
i
luat cuvintul in subcomisii §i, in acelasi timp, au interyeiiit pentra completarea
referatelor unor cercetatori straini. §i reprezentantii eeloiMte culte au participat
intensiv in diferite comisii, Congresul aL XV-lea, pe lirigp- temele istorico-socio-
laice, a fost marcat de un ecumenism istorie local, transformat apoi in practica
ecumenica mondiala. Chiar de la deschiderea Congresului: s^a aratat ca 'intr-adevar
7 1" Fh" ■ m
cultura istorica romaneasca este legata de patrunderea jsr^§tinismului din epoca
apostolica pe pamintul strabun si pastrarea credintei nealterate pina astazi. I.RS.
Nestor incredinta, in plen, Comisia intemationala de istorie, comparata ecleziastica
§i sublinia ca „preocuparile noastre de studiu s-au axat pe cercetari fnndamentale
asupra istoriei crestinismului si istoriei nationale privite : in context universal -
m *' -ST ■'
■ 1 m
indeosebi permanenta si continuitatea poporalui roman, a civilizatiei sale in spatiul
carpato-danubian-pontic, „insemnatatea pe care a avut-o cre§tinismul pentra asigu-
rare a acestei continuitati..."
- . t
A avut loc si o „slujba ecumenica" urmata de un Te^Deum pentru participant!
(la biserica Sf. Elefterie). 79
Lucrarile CIIEC de la Bucuresti s-au bucurat de atehtie deosebita in cercurile
r
istoricilor §i cercetatorilor romani si alese aprecieri dixi partea istoricilor si
participantilor straini la Congres. Comunicarile sustimltey referate, interventii in
Comisiile de lucru, rezumate au fost publicate intr-un volum special la Louvain -
78. AIegerea...,p. 590-600; Mircea Pacurariu, op. cit, p. 463-465; D. Radti, Prea Fericitul Patriarh
Justin in teologia romaneasca, 111 „BOR", XCVITI (1980), nr. 3-4,. p. 364-383 ; f Antonie al
Ardealului, Calendar de inima... 4. Prea Fericitul Patriarh dr. Justin Moisescu, in „Tr", An 134.
79. Pr. asist. Viorel Ionita, Lucrarile Comisiei 'Internationale..., m „BOR ct XCVIII (1980), nr. 9-10,
p. 947-963. ' . ..<■
XXXVI C ALAU2A ; CRE§TINA
Belgia, in aiiul 1985. Din cele 33 materiale, 12 suit semnate de autori romani; si
prin ac'estea se fac cunoscute in lumea Mreaga o serie de momente importante din
istoria Bisericii Ortodoxe Romane si implicit a popomlui nostra.
Scopul de perspectives s-au continuat, s-au largit si difersificat temele, s-au
adaugat noi membri activi - peste 50 cercetatori, apartimnd Bisericii Ortodoxe
Romane si celorlalte culte. Comuniearte si interventiile s-au axat pe evenimente
istorice (aniversari-comemorari) atit natfonale cit si mondiale. S-a comunicat si s-a
pregatit tematica Celui de al XVI-lea fSangres International de is tone (ami
RFC, intre 25 august-1 septembrie ''$$$: La acest forum, Delegatia Comisiei de
istorie ecleziastica a fost condusa de^LRS. Nestor, care a sustinut printre allele
§ i o importanta comunicare: Rolul ^icii Ortodoxe la pdstrarea si afirmarea
culturii poporului romdn. ,>!%"* '
§i aici, ca si la Bucuresti, s-a,s#r§it o slujba ecumenica pentru impacarea
tuturor si pentru pacea lumii. 80
La cea de a 18-a intrunire a Comisiei de istorie ecleziastica, din 17 decembne
1986, a participat si Patriarhul leacfefc in cuvmrul Sau de salut si incurajare,
Intiis'tatatorul Bisericii Ortodoxe Romfee a adus multumiri membrilor Comisiei
pentru stradaniile depuse si le-a binecuvmtat murica de studii si cercetare pentru
viitor... -
De o deosebita importanta, pentru Comisia de istorie ecleziastica romana, a
fost si participarea unei delegatii cbndSsf de I.P.S. Mitropolit Nestor la Congresul
international al CIIEC desfasurat mtrQ3-30 august 1987 la Salamanca-Spama. 81
In cei peste zece am de existenfa si bogata activitate de pina acum - in cele
peste 25 de sesiuni de comufocari -feomisia romana de istorie ecleziastica s-a
afirmat ca eel mai autorizat forum al i'storiografiei ecleziastice romanesti, la nivelul
careia au fost impulsionate nu numai studiile istorice comparate, ci si bunele relafii
dintre Cultele religioase din Romania. Autoritatea stiintifica a acestei Comisii este
astazi indeobste cunoscuta nu numai in tara, ci si in strainatate.
Pe linga rezultatele interne cunciscute si publicate, Comisia a Scut cunoscut
si a impus adevaml istorie despre Romania, cultura si civilizatia noastra in largi
cercuri mondiale. Dintre temele cereetate si aprofundate de membrii Comisiei se
80. Cea de a XVI-a intrunire a Comisiei (de V feMta), in „BOR" CIV (1986) nr. 1-2 p. 56-57, Idem,
Lucrarile celui de al XVI-lea Congres ...M ,MO" XXVII (1985), nr. 9 -10, P-718-72^
81 A XVIII- a intrunire a Comisiei romane^ in „MO" XXXIX (1987) nr. 1, p.l 1 7-121; Congresul
' Comisiei Internationale. .. Salamanca-Spania, in „MO" XXXIX (1987), nr. o, p. 126-130.
INTRODUCERE: GRIM PENTRU sMISIUNE... XXXVII
retin. mai ales: Vechimea cre§ tints muhii pe teritoriul Patriei noastre; Contimiitatea
daco-romana in spatiul deformare a poporuhu foman; Vechimea §i origincditatea
culturii romdne§ti; Ajutoare romane§ti in spttjirtul altor popoare; Contribntii
romane§ti la promovarea pdcii §i bunei intelegdfiintre oameni §i popoare §.m.a. 82
Aceasta Comisie i§i desfa§oara activitatea intr-o atmosfera romaneasca §i
crestineasca, in respect reciproc fata de convingerile religioase §i in climatul de
t m
ecumenism practic-local. s >::
* ■ *
Conferintele teologice interconfesionale, slujitori, teologi §i toti credincio§ii
Bisericii si cultelor religioase din Romania sint cfiemati, in continuare, in contextul
y * * * .■■'-■'■
vietii Internationale destul de apasatoare, sa raspujida en eforturi deosebite pentru
implinirea marilor aspiralii ale momentului istork pe care il traim: salvgardarea cu
orice pret a vietii umane, statoraicirea pacii in Europa §i in intreaga lume. 83 „Pacea
Mea dau voua, pacea Mea las voua"(Ioan XI\^27),numai facatorii de pace pot fi
numiti fericiti (Matei V, 9), iar pacea trebuie cantata cu toti oamenii.
.A
In acest sens s-a intmnit, la initiativa eultelpr din Romania intiia Adunare:
Pentru dezar mare §i pace, tinuta la Institutul teoliglcrdin Bucure^ti (25-26 noiembrie
1981). 84 Scopul imediat al acestei mtruniri a fist angajarea totala a slujitorilor §i
credinciosilor cultelor din Romania in Marele front al apararii vietii §i pacii, dovada
a Ecumenismului local practic, eficient §i cu deGseSM influenta in lumea ecumenica
mondiala. De aceea, participant^ straini au adus 6logii acestui fel unic de participare
la cele mai Importante momente ale cerintelor vietii si civilizatiei modeme, 85
* m
Ecoul acestei Adunari a faeut inc.onjurul luiiiif. Reprezentantii cultelor crestine
sau necrestine de pretutindeni s-au arigajat ca in t&aloJ- sau in intmniri intemationale,
sa participe efectiv la salvgardarea pacii si uilaturarea pericolului nuclear care
ameninta viata oamenilor fi chiar distrugerea planetei. La aceasta chemare au raspuns
reprezentantii religiosi de pe toate continentele cdhtinuind la Moscova (mai 1982) 86
mceputul bun de la Bucuresti. In Mesajul final mmM ca „religiile sint chemate sa
r.- * ■
apere viata si mediul ei propice de dezvoltare si ^ctinne: pacea cu toti oamenii si
protejarea mediului -inconjurator." ' - ; //%<*-
82. Prestigioasa activitate a I.P.S. Nestor infruntea Comisiematvoimle de Marie ecleziastica comparata,
m ,,MO" XXXIX (1987) nr. 5, p. 38-43. : \> ')j-.
83. Cultele din Romania... 25 de ani de la prima Conferinta'ieologica interconfesionald freportaj de
Asist. Al. loniia) in „BOIT CV (1987) rm Tl-12,'p. 7^il8: ■
84. In „BOR" XCIX (1981), nr. 11-12, p. 1224-1498, fi extras.
85. Ibidem, Apelurile... p. 1450-1490.
86. Conferinta mondiala „ Oamenii de religie.J\ in „BOR" C (1982), nr. 5-6, p. 448-450.
XXXVIII CALAUJifceRE?TINA
Avind o buna experienta si »sebita influenta asupra organizatnlor
ecumeniste, la initiativa Bisericii Qtf«e Romane, initiativa spnjimta de toate
cultele din Romania, s-a tinut a II-aWM™™ P entni dezarmare ?i pace, pentru
Maturarea pericolului unui rSzboi nuc#ar (25-26 iunie 1984).- Toti vorbrtornau
apreciat climated ecumenist al culte^dm Romania, un rezultat al acestm climat
fiind si aceasta intrunire. 88 Presa religisasa ecunienica internationala si-a aratat
admiratia pentru asemenea initiative feeasta adunare a fost recomandata drept
exemplu de colaborare, pace, intrefcea unui climat ecumenist de libertate de
constimta si ,,exemplu de manifest^|||igioasa impreuna. . . -^ _
Un ecou al acestei Adunari a?iosf: vizita acuta Patriartne! Romane de catre
Eminenta Sa Roland Bar, Episco/rfiano-catolf de Rotterdam- care a tinut sa
faca cunoscut public opiniile Sale: : $$fc Romania, am intilnit o situatie cu total
deosebita, conferita de existenta - mtRtafa cu Vechi traditn ortodoxe - a unor
orupari de diverse confesiuni, proteiaMreatolica; unitarians, precum si mozaica.
Este surprmzator de placut sa cor&af eS traiesc^n deplina fratietate, in deplma
unite, cu institutii teologice proprii «#&ii . Amavut prilejul de a ma mtilm - pe
linga reprezentanti - cu credincio^italionalitati maghiara si germana. Ei mi-au
impartasit satisfactia pentru posiblita^fe concrete si reale de a-sr desfasura viata
religioasa proprie, normala...". 91 /#; i ?;:#;^; .
Constatind deci trainicia si luciarea.Ecumenismului local manifesto si prm
Adunarea recenta pentru dezarmare^ pace, maltul oaspete a tinut sa subhmeze:
.Asemenea conferinte sint un exo^ntmijloc pentru schimbul de yeden. . , trebuie
sa dialoaam unii cu altii, sa vorbim4i||inima si cu ratiune". 92
Ivindu-se alte prilejuri de ingmsfare pentru jocuitorii Europei prm contmuarea
amplasarii in Est si Vest a racheteto cu raza medie de actiune §1 cu mcarcatura
nuclear! cultele din Romania si cu invitati din intreaga lume, au tmut a Ill-a Adunare
pentmdezamafv*pace(lUs*&^
^71^71^769; t Vasile Comati, Mmpile cresting in serviciul pacii si ecumenisnmlui in
S^rVTin979) nr 1-2 p. 1 54-164 §i valoroasa sa lucrare: Slujind ha Dumnezeu, slujun
fa Zal. Editia a Il-a, Ora^a, 1984;;f»p; P. I. D^^^«- «
88 Adunarea cultelor din Romania, pentmd^armare sipace, Bucure^l^ mme 1984,m,,BOK
HI (HZ) nr 5-7 p 319-540 ,i extras,®* asemenea aprecieri ale preset stratne .» 5p«c««nte,
Si «S^a tf 4* ^ RoLiaMm- 131, - 33-34, 35-36/1984, p 3
89 Sgin Romania Libera", 30 oct,«* ? i P. 1. David, Pacea, unsentment al conlucran, al
TmnMUi omuhu de a,i, in „GB" LX» (1984), nr. 10-12, p. 722-72,.
90. Dialog..., in cotidianul citat
91. Ibidem.
* ■
92. Tfode/n. n
:--H'
INTRQDUC'ERE: GR1JA PENTRU MISJUNE,,.- . XXXIX
M!7-f * . r ■ ■ = = ■ - -■ -b r '■ ; — . *y. *-,^-- 'a ■****•■ '- — Jl
intreaga problematic! 93 In Chemarea cdire eredincio^cyltelor de pretutindeni,
catre toti oamenii de buna credinta, iubitori de pace f i Eigp&nsabili pentru viata lor,
ca si respectul pentru intreaga natura §i tot cosmosulv E<| subliniaza necesitatea
s
salvgardarii pacii atit cit mai este timp, lini|irea con§tim|©i ;§i apararea creatiei lui
Dunmezeu... Adunarea cultelor din Romania este o expsesie a totalei adeziuni, a
crezului comun al tuturor romanilor §i oamenilor iubitoiftrfi Mevar de pretutindeni,
o dovada a libertatii de manifestare religioasa. . .
In concluziile AdimariipiQzenMQ de LBS. MitropoltiAntonie al Transilvaniei
printre altele, se arata ca: ■ > >*?- r :"
1. Popoarele europene, ca si cele din intreaga ; 4tefe ? trebuie eliberate de
command primejdiei pe care o reprezinta amploarea ||pneralizarea puterii de
distrugere a armelor nucleare... Cultele religioase consi#3ra ca desi nu reprezinta
factori de decizie, totufi pot inriuri in vederea iinei sohiflibari radicate, in gindirea
umana.
i i -
2. Intrucit armele sinipwduse ale inteligentei umdne^imii puse in actiune de
vointa oamenilor, tocmai asupra con§tiintei §i vointei imtdrle trebuie sa actioneze
cu principialitate §i consecventa. In acest sens* noi voitt sf ori rugaciunile, serviciile
divine, invocind pe Domnul Vietii sa reverse in inimilfep&toor oamenilor duhul
pacii si al iubirii, ca sa putem respira pretutiMeni mii^teia binefacatoare a unor
asemenea daruri. ; -;#vg-
3. Cultele religioase din tara noastra ~ a incheiat? ftaitiil ierarh - solidare cu
poporul in sinul caruia i§i desfasoara activitatea, se dlf^eazd cu hotdrire sa se
dedice, odata mai mult, acestei slujiri sfinte; intensificmd&crarea lor pe toate caile
* * ■ *
si prin toate mijloacele, pentru apararea vietii si a pacii ffejamint. 94
De fapt, una dintre ideile forta a Ecumenismului lexsaft al cultelor din Romania
si influenza sa asupra ecumenismului mondial contempG*SS«ste tocmai Jinistea §i
impacarea cu cei mai de aproape §i pacea §i dreptatea^eticei mai de departe...
spiritualitatea romaneasca este unica si vrednica de luat in seama. . .". 9;>
La manifestarile festive cu prilejul Anivefsdrii Certieriaruhti Autocefaliei si a
eclor 60 de ani de la recunoasterea Patriarhiei Roman^MtLf eprezentantii cultelor
din tara noastra au sees in evidenta Ecumeiiismul local M mijloc de fratietate si
dragoste si in acelasi timp ca ceva specific romanilor si cu elect practic si imediat al
XL
libertatii de constiinta. 96 ^-:-k- ,
,'■ ■ ■' ■
93. Tenia: Pacea inseamna astazi insa§i viata planetei noastre, in „BOR" CIII (1985), nr. 9-10, p.
658-772. %-*: •'->''■
94. Ibidem, p. 697-703 p Cuvint, I. P. S. Antonie, p. 333-334.
95. Ibidem, p. 697 §i Cuvmt la Receptia oferita de Patriarhul Justin, a % ■
96. Centenand autocefaliei BOR si 60 de ani de la ridicarea la rangul de Patriarhie, in „BOR" CIII
(1985), nr. 9-12, p. 773-798, 835-852. : k*< ■, .
XL ■ -CmMJZA CEEfTlMA
Patriarhul Iustin ramine in istoria bisericeasca o personalitate in sine si pentru
■ t *
sine, n-a putut sa-§i duca pina la ct^pat programul anunfat si sa plineasca nadejdea
pusa in el de catre cler p credindo§i, trecind catre Domnul, iulie 1986. 97 Reluarea
initiative! tiparirii operelor Sfmtilor PMnti (17 volume imprimate), Conferinta
(prelegere) de la Geneva, CEB,1981 9S :§i altele ramin fapte de pomenire in tarn si
peste hotare. Patriarhul Justin a fo^iiimormintat in Catedrala Patriarhala, alaturi de
patriarhii Miron §i Nicodim." .;
5. Patriarhul T e o c t is t Arapa§ (1986) - licentiat in teologie - a fost ales
Intiistatator al Bisericii Ortodoxe Homane in ziua de 9 noiembrie 1986 si intronizat
la 1 6 noiembrie in Catedrala Patriaiffiei Romane^PatriarhulTeoctist a venit in Scaunul
patriarhal dupa aproape 40 de ani de arhierie, trecind, ca nimeni altul, prin toate
Eparhiile provinciilor romane§tL ; "',*
S-a nascut la 7 februarie .1915 din parinti harnici - tarani: Dumitm §i
Marghioala, fiind al nouaiea copil din cei zece, cu numele Teodor, eel praznuit la 8
februarie. Dupa primele clase primare, simtind o atractie deosebita pentru viata
retrasa si mai ales pentm muzica, intra ca frate in Minastirea Vorona si apoi Neamt.
Sesizind inteligenta noului frate, 1 ascultarea sa intru toate, conducerea minastirii il
recomanda pentru SeminarulrnpnShal din SDMinas tire Cemica, pe care il absolva
ca frunta§. La 6 august 1935, depune votul inonahal in ctitoria lui Alexandra eel
Bun, Minastirea Bistrita, sub numele de Teoctist. Perseverent in toate, atrage atenfia
superiorilor si astfel, la 4 ianuarie 1937 este hirotonit diacon, in aceea§i minastire, §i
apoi urmeaza Facultatea de teologie din Bucure§ti, obtinind licenta in 1945. Cu
toate greutatile intimpinate, a prirpit f i ascultari in cadrul Arhiepiscopiei Bucure^tilor
p diacon la Catedrala Patriarhiei. La 1 martie 1945, se transfera la Catedrala
mitropolitana din Iasi, la dorintarlylarelui dascal Mitropolitul Irineu Mihalcescu si
mai ales sub supravegherea oclinilui ager al Episcopului-Vi car Justinian Marina-
Vasluianul Este hirotonit preot 1^25 martie p rinduit, in curind, Mare eclesiarh al
- Catedralei, Exarh al minastirilor §i. Vicar-administrativ al Arhiepiscopiei Iasilor,
acordindu-i-se demnitatea dc arhimandrit. Ranile razboiului inca singerau, saracia
si bolile secerau vietile pruncilo* §i batrinilor, Justinian-episcopul si Teoctist-
arhimandritul ajunsesera ucenici Arhanghelului Uriil-tamaduitorul §i cei care hraneau
saracii in pustia Sinaiului celui de £tt Il-lea razboi mondial . Apostolaiul social devine
lege, Treptele slujirii porunca a salvarii credincio§ilor... Cei doi invioreaza
„Spiridonia" si minastirii e devin case de oaspeti, azile si leagane de copii. In aceasta
97. Trecerea catre Domnul a Patriarhului Justin, in „BOR'\ CIV (1986), nr. 7-8, p. 12-73 si „GB",
XLV(1986),nr. 4. ' v ' : / \ -"-;
98. Prelegerea Patriarhului Justin, Geneva, 21 octombrie 1981, in „BOR" nr. 11-12/1981, p. 1 176-
1188. ! '- :
99. Trecerea catre Domnul a Patriarhului Justin ..., vezi supra, n. 97
1NTRODUCERE: GRIM PENTRU MISWNE... XLI
initiativa sint antrenati si slujitorii celorlalte eulte, fiindoin inceput de ecumenism
local-practic ?i necesar. Munca eelor doi, activitafea de zi si noapte, slujirea
permanenta au fost dovezile premergatoare rosturilor inale de max tirziu, asa cum
vom vedea. . . M^v
Nu a neglijat nici invatatura. Ajuns in lap, Centruil cultural al Moldovei, s-a
inscris la Facultatea de litere si filozofie frecventind cuEsiatile doi ani, nevoit sa le
intrerupa pentru chemarea la ascultari superioareJ 00 ->%^ -
a) Raspunderea arhiereasca. Pentru merite dedsefcife, pentru raspuns bun la
chemarea inca din pruncie la slujirea celor doua altare:#Bisericii §i al Patriei, dar
si indelungatei chibzuinte a Patriarhului Justinian, ¥:Wvti. Arhim. Teoctist a fost
ales Episcop-vicar-patriarhal cu titlul Botoseneanu, la l^martie 1950 §i hirotonit
arhiereu de catre Patriarhul Justinian |i cei impreuna cu ibisul la 5 Martie 1950 in
biserica „Sf. Spiridon Nou" din Bucuregti.
In ceea ce prive§te preotia harica si raspunderea ^nthi misiune a Bisericii §i
slujitorilor ei, anganj amentul de la hirotonie a dat rod bo|at, precum talantul din Sf.
Evanghelie: „Nu socotesc aceasta chemare drept o rSsglatire a vredniciei mele, ci
"- . " > / : .-■ 5'*. !|; ;,' '
intarind convingerea mea ferma, spun cu Apostolul neamuilor ca: vrednicia noastra
vine de la Dumnezeu, care ne-a facut sa fim slujiton Wffoului A§ezamint nu ai
slovei, ci ai Duhului" (II Cor. Ill, 5-6), 101 iar aceasta sWire arhiereasca - una in
esenta cu cea apostolica - „va trebui sa tina seama de qbnditiile actuale in care ea
trebuie sa lucreze si sa desavirseasca misiunea apostolic^": 102 Patriarhul Justinian
cunoscator al zelului fiecaruia si care ftia sa rasplateasc&fjupa fapte, asigura profetic
pe noul-hirotonit: ^personal, multumesc bunului Dumiaezeu pentru aceasta alegere
a unui tovaras de munca, a unui tovaras de stradanie si ; macelasi timp a unui tovaras
care sa-mi fie, treptat-treptat, si un reazim virstei, care incepe sa alunece spre anii
batrinetilor". 103 .. ■; V :
■^ ■■■■■"■■■
Fiind multe de realizat, s-a incredin|at noului episcpp^icar patriarhal si sectorul
misionar-pastoral destul de deficitar in acea vrcme. Bfeer^a Ortodoxa Romana a
** - r
1 00. Hirolonirea intru arhiereu a P. S. TheoctisiArapas-BotOfaneami, haul vicar al Patriarhiei Romdne,
in „BOR", LXVIII (1950), nr. 3-6, p. 231-240 ^Scurtci biogrdJ$zL¥. S. Mitropo lit Teoctist al
Olteniei, de Pr. Justin Popescu, Pr. D. Balasa, in,,MO", XXV (1^73), nr. 1-2, p. 49-53.
101. Hirotonia intru arhiereu..., in „BOR" nr. 3-6/1950 p. 232. |i in Pe treptele slujirii creatine.
. Editura Mitropoliei Moldovei si Sucevei. Minastirea Neamf, 1980,, vol. I, p. 3-12. §i celelalte
„parti" ale operei Patriarhului Teoctist au fost imprimate in aceeasi Editor!: vol. II, 1980; vol. Ill,
1985; vol. IV, 1986, vol. V, Bucuresti, 1989.
102. Ibidem, vol. I, p. 236. .,, ,
103. Ibidem, p. 240. V T''
XU1 C&MM CRE5T1NA
> ■!■ '*f ■** : i i*-^*
demiii
ittcredmjm^se 91 Cuisuule ae,..,,,.. ^ rii misiAlniij doved ind^se valabile
'">
VI-a lef ii de cursanti Be fixau
ptrf a8 <M metod* , ■« l »^J2^^^UteHc*i*l*
rarea cu org
locale, lupta permanent! peatm ^
Mtetuitomlui: Pacea Mea las veu|J ;
■ «_ ^ ^ *>- ^"v "TT4 ^T^V* 1 ! ^i ^
o
|i mdeplim?e& Testamentului-
M T;i 7950-1962- f f ^octist^Episcop-v^ patnaffiai, a capaw
Patfiarhul Justinian, la eet erf | f |d*inam Spa Male dm
pi&fcopia v?
electoral ca va adauga *>g^ £ M de fflatt pre , 5 i
s pr,jm. . . Epwopul n*u.« a M P afta cum rabc5K
p3s ,ori,lte * !«* !!;t ! * « * 5 U cornea sa, muL i«*i sale,
* m «5t! ^;°Ia "fcS-— 1»« »*'» is «* " AraduM
-6/1930, a. 247-248,
104. t '
3-6/1950, p. M7-248,
(1962), nr, 7-8> p. *©&
1NTRODUCERE: GRIM PENTWUiMMUNE... XLIII
voi inceta sa arat frumusetile neasemuite ale Sfintei moastre Ortodoxii..." ma voi
stradui sa pastrez nealterate adevarurile de credintaale invataturii Mintuitorului
Iisus Hristos, fiind stapinit de duhul dragostei celeiidupinezeiesti sipromovind duhul
de frdtieta te §i in credere cu ceil a Iti reprezen ta nti M \ eultelo r re ligioas e" . 1 07
La Centrul chiriarhal, ca de altfel , §i in cugrmsul Eparhiei, P. S. Teoetist a
adaugat vrednicii dupa vrednicii, cum constata Eataarijul Justinian, 108 si a§a cum se
^Sff ^t.
observa si astazi, P. S. Sa a adus un nou suflu „stradaniilor ecumeniste, de apropiere
y, «
si colaborare intre toate Bisericile..."; 109 la Arad, am ; trait din plin duhul infratirii
■* *.
dintre conducatorii si deserventii cultelor apartinio|i altor national! tati, unindu-ne
mcreu eforturile in slujba nazuintelor de pace §i de fratietate instaurate in tara
- .;* * ■■ ■ .:
noastra...". Acolo am simtit din plin duhul mffatirii dintre romani si celelalte
nationalitati rinduite de soarta sa vietuiasca pe aeelagi pamint romanesc, in setea §i
".",■■» m — m m M -
in lupta lor comuna pentru libertate si dreptate.. . -arcul Carpatilor n-a despartit pe
romanii de dincolo si de dincoace de nlunti. . / c . 1]D ^Sb.itiai adauga faptul ca o vreme
K _ ■ V ■ \ \ , ■ .
a supravegheat §i Eparhia Oradiei pina la b cup area Scaunului chiriarhal de catre
* * *
P. S. Episcop dr. Vasile Coman. 111 ■ - - !■'
^ f . -
c) /« prima shijire ca arhiepiscop §i MitropoMfc^&apa, trecerea catre Domnul
a mitropolitului Firmilian al Olteniei, Intiistat^oi^feisericii Ortodoxe Romane, ca
1 " **
si intregul Sf, Sinod au chibzut pentru a ; completajijgsa in ierarhie. Chemat pentru
* ■ * «.
faptele Sale, ales pentru merite si investit pentru diagoste de Biserica si de neam,
P. S. Teoetist a fbst ales Arhiepiscop al Craiovei gijfetitropolit al Olteniei.
Experienta din Transilvania a fost de mare Jiiiportanta pentru consolidarea
treptelor slujirii crestine. „Am acordat iptreaga luare aminte problemelor legate de
viafa Bisericii noastre stramosesti, pr intre care cefe'fhdreptate catre bunul mers al
. . . . . * ' ■ * v ^ '■'■" * ' *■ ■ '
formarii viitorilor slujitori ai altarelor...". 112
Adaptindu-se noului spirit si intelegind totipiramentul credinciosilor din
■''"■■" ' B ' ; - ■: - , ." ^ : -
Oltenia, 1. P. Mitropolit Teoetist a contimiat liicrfbuiiinceput de inaintasi, a initial
r \
noi metode pentru intarirea evlaviei strabune punm#accent si pe viata monahala si
h ■*.
disciplina clerului, dovedindu-se exemplu de slujire si iubitor de locasuri sfinte. A
grabit construirea edificiului Seminarului teologil dih Craiova, a instaurat un nou
f ■' 5
1 7 . Pe trep tele slujirii . . . , vo 1 . 1 . p . 1 62 .
108. Noul Mitropolit al Olteniei..., Cuvintul Paiiarhului Jusfiman, in „MO", nr. l-2/ 1 9?3, p. 10-11.
] 09. Ibidem, p. 15. '■ • - - ' & *tf w-^iv.
110. Ibidem, p. 22, 34-35. 'r : %A
lU. Ibidem, p. 41.
112. Ibidem, -p. 45. -.:"•- '
XLIV CAL&UZA crestina
climat de munca la Central mitropoPaa, inzestrind parcul Palatului mitropolitan cu
o biserica de lemn. In catekeza §i&#dica, precum si in slujba, Inaltul ierarh a fost
siaramaspildavie. 113
d) A doua slujire, ca Arhiepiseop ?i Mitropolit al Moldovei s i Sucevei. - Dupa
alegerea mitropolitului Iustin cipatoarh, LP. &.. Mitropolit Teoctist, dupa atitea
vrednicii pentru glia strabuna, seitnimrce in Vstet parinteasca prin alegerea Sa ca
Mitropolit al Moldovei si Sucevel^Cu zestrea pe care singur ti-ai agomsit-o din
spunea
pentru
lucrarea careia ti-ai inchinat viaf Bogata experienta P e care ai dobindit-o m
activitatea de Episcop-vicar la Pairh#ie, de Episcop al Aradului si de Mitropolit al
Olteniei, se imperecheaza, de astazi anamte, in; sufletul LPS. Tale, mai mult ca in
trecut cu marea traditie bisericeasea si patriotic* a batrinei si mult slavitei Mol-
dove" . ' i4
Din primul moment, LPS. MitropolitTeoctist si-a indreptat gindul spre umtatea
de credinta si implicit unitatea de nfam, invocmd duhul celor care au aparat dreapta
invatatura si au depus stradanii pe^« misiunea Evangheliei: ierarhii Sinodului de
la la* 1 642, Varlam-mitropolituL«er al Orfodoxiei", Dosoftei, Iacov Putneanul
si multi altii." 5 In cuvmtul Sau, program de ehemare si infaptuiri, LPS. Teoctist,
iuind pilda pe inaintasi si invocindfe parintii duhovnicesti - in cazul de fata Patriarhul
Justinian - incredmta pe cei pr^enti si prin acestia toata suflarea cea drept
credincioasa a Mitropoliei: "Ma^iinspira din viata si dm lucrarea tuturor acestora,
pentru ceea ce mi se cade sa fac' de astazi inainte, din locul pe care ei 1-au cmstit si
1-au impodobit de glone nepieritoare. Chipurile si vredniciile lor ma indi-eapta la
izvoarele nesecate ale Ortodoxiebomanesti care, in trecutul neamului nostra mult
vitregit dar niciodata birait, a fost|aVaza graiumi strabun si a contribuit la pastrarea
unitatii noastrenationale...". 116 ,,;.'-,'■
Ca parinte iubitor si cu gWje. pentru fiii sai apropiati, colaboraton fi mai
indepartati numai ca loc 5 preotii, r&onahii si credincio § ii ? IRS . Sa arata toata pretuirea
^rX^^an, StrManii siin^tuiri ale halt Prea fntiMui Mitropolit TeocUst ft sky ha
Bisericii str.Ls.esti si a binehnobstesc, in „MMS», LIE (1977), nr. 10-13, p. 744-759.
114. Noul Arhipastor al Bisericii din Moldova, in ,Jdem 4 , p. 712.
115. Ibidem, p. 719.
116. Ibidem, p. 136.
INTRODUCERE: GRIJA PENTRU MIS1UNE... XLV
pentru „misimiea lor, pentru zelul lor pastoral", pentru tot lucrul eel bun §i „pilduitoare
constiinta." 117
■>•
Luind drept exemplu de ierarh, teolog, dascal §i invatator pe Sf. Grigore de
im
Pentru
urma
lumina si pe urma sa luminezi
Dumnezeu
118
Intr-adevar, in cei noua ani,
* 4
realizarile §i innoirile in Mitropolia Moldovei §i Sucevei vorbesc de la sine.
avut
ArdeaMui, incheindu-se astfel, cu alegerea ca patriarh „circuitul ierarhic" in toate
unica si vrednica de consemnat
Ortodoxe Romane.
119
strabun
120
e) Pe cea mai inaltd §i desavir§ita treaptd a slujirii creatine: Patriarh al Bisericii
Ortodoxe Romane, - Dupa noua ani de activitate arhipastoreasca p slujire continua
LP. Sa Mitropolit Teoctist a
fost ales Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane ca „cel maibiin intre cei buni" §i eel
care poseda „un deosebit spirit practic". 121 Raspunzind alegatorilor, incredintindu-i
t w m
de pastrarea dreptei rinduieli §i slujirii permanente, Intiistatatorul Bisericii Ortodoxe
Romane a adus multumire „Parintelui luminilor" §i „din noianul gindurilor" a pornit
in noua responsabilitete cu cugetul in rugaciune: „Doamne, daea m-ai a§ezat peste
cele inalte, Te rog sa ramii cu mine totdeauna. . . " 1 22
chemarile
administrativ-gospodare§ti. !23
jram, dupa savir§irea Sfintei Liturghii
a, intreaga cre§tinatate ca va contiaua
iiniri, lucrarea lor pilduitoare, impletind
117. Ibidem, p. 737.
1 18. Ibidem.
1 1 9. Bucuria unui ales popas aniversar, „Numar omagial la 70 de ani de viatd a LP. 8. Teoctist\ in
„MMS", LXI (1985), nr.1-3, p. 81-112.
120. t Antonie al Ardeahihn, Cuvint omagial, in „BOR" CIV (1986), nr. 1 1-12, p. 29-36, " §i in „Tr".
121. Pr. Prof. Dumitru Radu, Prea Fericitul Pdrinte Teoctist, Noid Patriarh al Bisericii Ortodoxe
Romane, m „BOR", nr. 1-2/1987, p. 10-17.
122. f Antonie al ArdeaMui, p. 32.
123. f Teoctist, Raspuns de multwnire Colegiului electoral, m „Idem", ; p. 35 si 61.
XLVI h^MtMZA CRE§TINA
noastre bisericesti cu firul vief&tffeamului ftpstru, cu convingerea ca acestea se
desprind din acelasi caier al fiiiitarii noastre crestine si romanesti". 324
1. In ceea ce priwo^eJam.iJia k ^)rtodoxiei de pretutindeni, „Biserica Ortodoxa
Romana a pazit cu sfmtenie unitatea de credinta - de cult si de spiritualitate cu
intreaga.Ortodoxie. Aceasta uiiitate, pastrata cu consecventa in trecut, uneori cu
pretul a multor j ertfe. se cere afirtfiata cu §i mai multa vigoare in zilele noastre. cind
legaturile interortodoxe, ca §i cel#intercrestine 5 au loc pe scara din ce in ce mai
mare. Pentru noi, aceasta unitate;eate aceeasi cu insa§i viata Bisericii, avind ca
w
izvor fundamental si central pe^Mintuitorul Iisus Hristos... vom acorda intreaga
noastra atentie lucrdrilor in curs, .jzentru pregatirea 126 Sfintului §i Marelui Sinod al
■-SU
Bisericii. Ortodoxe, precum §i tuturbr celorlalte aptiuni interortodoxe menite sa afirme
1 .-. : . ■* -j. ! '.
unitatea doctrinara, cultica fi caribnica a Ortoeloxiei" .
2. Cu Bisericile Vechi OrfeniMe se vor intensiflca legaturile. 127
3. Cu Biserica Romano-Gdtolicd se v6r preciza temele de fructuos dialog
teologic. 128
4. Cu Bisericile din Comvmjunea-Anglicand se vor fundamenta temele din
discutiile generale §i bilaterale.
5. Cu organizatiile Mi§cdrii ecumenice, 130 sublinia Prea Fericirea Sa, „vom
face tot ceea ce este necesar peniruSa Biserica feastra sa-si intensifice activitatea. . .":
129
124. Ibidem, p. 41 §.a. ;,S/V?---..
125. Ibidem, Festivitatile mstalarii . . . , p; 57.3.
126. Ibidem, p- 74, 105-106. De fapt, Batriarliul Teoctist a avut convorbiri cu patriarhi ortodocsj inca
din vremea cmd era Ep i scop- vicar in : caiitatea Sa de trimis sau insotitor al Patriarhului Justinian
sau ca delegat la convorbiri din paiiea'.Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane. In acelasj timp a
primit delegatiile Bisericilor ortodoxe. surori: (Diodor al Ierusalimului, Pe treptele slujirii.... Ill,
p. 131-140, IV, p. 283-285. Sanctitatea Sa a fost prezent la Instalarea Prea Fericitului Patriarh
Teoctist, Festivitatile instalarii, p. 66-67, 81—83, si Maxim a I Bui gar iei, Ibidem, p. 67-68.
De asemenea, Noul Patriarh al BORrmai avusese intilniri pentru intarirea unitatii ortodoxiei cu
Pirn en Patriarhul Moseovei (Pe treptele slujirii ..'., IV, p. 256-258, 266-271); E litis al Antiohiei
(Idem. vol. I, p. 276-279). Pc larg fi La izvorul viu si in noi tor al credintei noastre ortodoxe (vol.
Ill, p. 201-354, vol. IV). intiia vizill, ca Patriarh :al Bisericii Ortodoxe Romane, a fa cut- o Prea
Fericitul Teoctist Sanctitatii S&Uiiimitrie al Constantinopolului (in „BOR", CV (1987), nr. 5-6,
p. 2 1 -54), vizita mtoarsa de carre .pgnctitatea sain luna septembrie 1987, in ,Jdem, m. 9- 1 0..p.
11-80). ' 7', . , A .;■ .
127. Pre a Fericirea S a fa ce p arte d i n- grupul rnti i 1 or i erarh i o rto d o c s i rom an i c are au vi zitat sail au
primit vizite ale rcprezentantilor acestor Biserici (America, Etiopia. India etc.) contribuind la
inten sit Icarea d ialogului {eo\ogi&Festivitati!e instalarii . . . , p . 18 -89 ; Pe treptele $h tjirii . . . , vo 1 . 1 ,
p. 370-402 ; vol. IV, p. 286-28-8X : '
128. Prea Fericirea Sa a condus deleggtiapBisericii ortodoxe Romane In dialogul. ortodoxo-romano-
catolic ce a avut loc in localitatea Kva del Garda (Italia), Pe treptele slujirii..:, vol. IV, p. 289-
293..., $i atitudinea impotriva'uri.or.abuzuri §i imixtiuni, Ibidem, p. 148-150; Festivitatile
instalarii..., p. 88,95. .....'. v
1 29 . Festivitatile instalarii . . . , p. 74, 1 05 |i Cuvintul delegatului Bisericii Angliei, p. 90-9 1 ; Pe treptele
slujirii, vol. II, p. 3 12-3 14. De. asemenea, vor continua intrunirile de dialog general si eel bilateral,
• cu Bisericile Evanghelice si cu Bisericile Reform ate.
130. Festivitatile instalarii..., p. 74, 88-89.
INTRODUCERE: GRIJA PENTRU MISJUNE... XLVII
a) in Consiliul Ecumenic alBisericilor; b) mGonfermta Bisericilor Europene\ c) in
Conferinta cre§tina pentru pace m \ d) cu „alte foruri" 132 menite sa aduca o eontributie
cit mar valoroasa la implinirea Testamentului l Mintuitorului nostru Iisus Hristos:
„Ca toti sa fie una" (loan XVII, 21).
6. Formei superioare a Ecumenismului Iocal, ]33 Conferintele teologice
< *
interconfesionale li se vor da toata importanta: „ecumenismul local mi este numai
un prilej de discutii teologice. ci in primul rii^q; practica vie a relatiilor de fratietate
dintre Cultele din tara noastra, consacrata infloririi Patriei §i pacii in lume".
" 134
7. Respectul pentru celelalte retigii*,^ acelafi timp, Noul-ales Patriarh
incredinta pe cei de fata ca preocuparile noastre se vor indrepta spre cunoa§terea si
apropierea frateasca de celelalte religii .. .
"135
8. Pentru pacea a toata lumea. - Canvingerea Intiistatatorului Bisericii
Ortodoxe Romane pleca din inalta misiune aiMereasca, deoarece fara pace $i lini§te,
fara dreptate si iubire nu se poate sluji lui Bumnezeu cu convingere. Trairea in
Hristos §i actele liturgice sint insu§iri ale lini§tei §i pacii. §i in acela§i timp, pacea
este legata de iubirea de glia strabuna. ,,P^& lungul intregii sale istorii, poporul
roman a dovedit ca este insufletit de o adevarata vocatie pentru pace si de nazuinte
* ■
din cele mai nobile, izvorite din zestrea Mi sufleteasca deosebit de bogata §i de
geniul sau creator Ca fm al acestui popor, ridicat din sinul lui am simtit totdeauna o
* * m
. A- ' '"■ ■ - '■%
deosebita cinste sa sprijinim implinirea idsalurilor sale de bunastare, propasire si
pace...". l36 Raportate la lumea intreaga, prepcuparile noastre teologice trebuie sa
nu ne impiedice, 137 ci „trebuie sa ne indemne sa dam raspuns si ajutor omenirii in
131. Ibidem, p. 126, A Vlll-a Adimare generala a CBE (18-25 oct. 1979), de Diac. Asist. dr. Viorel
Ionita, in JBOR", XCVII (1979), m. 9-12, p 1100-^1101 . Pe treptele slujML., vol. Ill p. 19-22;
IV, p. 68-7 1 , 208-2 11 , 2 1 9-22 1 .
132. Festivitatiie insialariL.., p. 94-95;^ Vl-a Adimare generate a CCP, Cuvintul 1. P. S. Mitropolit
Teoctisi/in „MMS", LXI, nr. 7-9, p. 574-577, 578-579.
133. Festivitatiie imtalarii.„ z p. 75
134. Ibidem, p. 78, 96-98, 106. Pe larg §i Pe treptele ' sky mi..., vol. II, p. 317-320; IV, p. 222-224.
135.. Festivitatiie iiistalarii..., p. 75, 96.Pe treptele slujkii..., vol. II, p.. 356-357. Se ftie ca in CEB,
Sectia „Misiune §i evanghelizare" are § i o siibdivizipie: Dialogul cu celelalte religii (si ideologii).
136. Ibidem p. 75, 106; vol. I, p. 75-77; 78-81; II, 317-320; 372-374; IV, p. 40-44, 161-168, 1 79-
207,212-214.237-242.314-323.
7 * j
137. Ibidem, p. 64. Cuvintare la I Conferinfa, in Pe treptele stujiru... vol. I, p.. 26-29, IV, p. 199-200,
225-227. Dupa cum se stie, Patriarhui Teoctistr a^fost §i deputat in MAN. (vol. I, p. 183-190).
XLVIII OAIAJJZA CRE§TINA
problemele atit de grele cu care, est© confmntata astazi... Bisericile sint datoare sa
« 13.8
le acorde intreaga lor atentie".
Cu acela§i binecuvintat prii^de instalare a Patriarhului Teoctist, LP. S . Nicolae,
Mitropolitul Banatului, incmstind in diadema de aur meritele misionar-ecumeniste
|i national-pastorale ale intiistatatorilor Bisericii Ortodoxe Romane, arata ca „Miron-
patriarhul a fostunificatorul; ^ico6im-continuatomh Justmim-organizatorul; Justin-
carturarul |i ecumenistul In fine, ani dobindit pe al cincilea Patriarh, Prea Fericitul
Teoctist, care in intreaga sa activitafe la eparhiile pe care le-a condus, iar in zilele de
locotenenta pe planul intregii M&rici, s-a atatat un neintrecut chivernisitor al
patrimonhdui bisericesc, unpri&epU gospodar #z unparinte deosebit de sensibil la
toate nevoile arhipastoritilor sai" (subl. n.). 139
Patriarhul Teoctist a dus riiai departe duhul innoitor al parintelui Sau
duhovnicesc, Patriarhul Justinian/ a fost si este un iubitor de frumos intru toate, un
liturghisitor desavir§it ce transmite prin slujba minecare adinca a cugetului, ridicarea
mintii la Dumnezeu, iar prin a$%& reuse§te sa umple inima de caldura fi sa
copleseasca vointa ascultatorilor pre a face bine aproapelui.
Parcurgind paginile celor gatru volume: Pe treptele slujirii creatine, cititorul
(cleric sau credincios) capata har peste bar in experienta misionar-pastorala, 140 in
patriotism 141 si ecumenism, 142 in iiitelegerea credintei in Hristos, 143 in trairea cre§tina
spre desavir§ire, 144 in pastrarea predaniilor, 14 ^ in grija deosebita fata de patrimoniul
cultural-national. 146 Cu experien&Sa misionar-pastorala, luind in seama Statutul de
or^anizare al Bisericii Ortodoxe Romane, Patriarhul Teoctist a reinnoit practica
misionara, punind accent deosebit pe-rivna credinciosilor nostri in a-§i apara credinta
138. Fesiivitatile imtalarii..., p. 75, 81, : 84-85; Pentru Dezarmare si Pace. Adunarea Cultelor din
Romania. Bucuresti 1981. Ed. Institutului Biblic. Cuvintul I. P. S. Teoctist, p. 222-226, A doua
Adunare a Cultelor pentru Pace $i dezarmare, Bucme$t\ ,1984, Ed. Institutul biblic Cuvintul
I. P. S. Teoctist p. 47-49; A treia Adunare, Bucurefti, 1985, in „BOR" CIII (1985), nr. 9-12,
Cuvintul 1. P. S. Teoctist, p. 692-693.
,■■■■».—,
139. Festivitaiileinstalarii..., p. 61. ;<-
140. Pe treptele slujirii..., vol. I, p. 90-96, II, p. 100-104; IV, p. 58-67, 401-407.
141. Ibidem, vol. II, p. 261-264, 375-3J& .391-399; IV, p.. 141-147, 281-282, 390-397.
■■.-■.-■>■■
1 42. Pe treptele slujirii..., vol. TV, p. 219^2?3,
143. Ibidem, vol. IV, p. 11-18. [',^%^/.
144. Ibidem, vol. Ill, p. 125-177, 184-489.
145. Ibidem, vol. IV, p. 283-285. .
146. Ibidem, vol. I, p. 82-89, IV, p. 251-255. „Credinta si viata romaneasca", in vol. Ill, p. 357-468:
IV, p. 309-3 13, 347-354, 370-389/414-426.
1NTRODVCERE: GRIM PENTRU MISIUNE... XLIX
stramoseasca §i in acela§i timp, a ajuta pe preotul-paroli in misiune si pastoratie
prin Cereal misionar. l47
In concluzie, ierarhii, clerul §i credinciosii Bisericii Ortodoxe Romane au
considerat frati pe ceilalti de alte credinte sau de alte nationalitati atunci cind an
respectat confesiunea fi ceremoniile lor §i an cnltivat diferite forme de Ecumenism
practic. Cind prozelitismul a luat forme incisive, con§tiinta credinciosilor si
sentimentele lor stramosesti fiind atacate, atunci grija Bisericii Ortodoxe Romane
pentru apararea dreptei credinte si a unitatii de neam a fost deosebita, folosindu-se
metode §i mijloace irenice din cele mai diverse. 148
In ceea ce privefte Ecumenismul local al cultglor din Romania este un
■ W m t
efort comun al tuturor credincio§ilor §i nationalitatilor conlocuitoare de-a lungul
veacurilor, o forma de fratietate corifesionala lnjretinuta si de ospitalitatea
crestina specifics s'ufletului romanului ortodox. lata ce se constata si in acela§i
timp ce se asigura cu un veac §i jumatate in urma, la Ia§i. Astfel „La cea de a
1 7-a sedinta a Adunarii Ad-hoc, din ziua de 12 noiembrie 1 857, care-§i desfa§ura
lucrarile sub pre§edentia mitropolitului Sofronie, a fost citit de catre Mihail
Kogalniceanu raportul Comisiei a doua, in legatura bu acordarea de drepturi
politice pamintenilor care sint cre§tini neortodoc§i. Raportul arata ca natia
romana are in vedere interesul comun pentru toti Idtuitorii din Principate; ca
acest interes nu se poate intemeia decit pe acelea§i drepturi §i indatoriri pentru
toti pamintenii, avind in vedere ca |i in alte doiixeiiii, militar, public, este
statornicita egalitatea indatoririlor pentru toti; avitid ; in vedere ca egalitatea
indatoririlor reclama fi egalitatea drepturilor pentru toti; avind in vedere si
principiul libertdtii de cult; considerind ca o tard atunci este fericitd, cind este
dre ap tap en tru tot ifiiisdi;pmiidm am a ca d e a c e ste drepturi s - au bu curat m er eu
147. Legiuirile B.O.R. Ed. Tnstitutul Biblic, Bucuresti 1953, p. 269, : Art. 44, f.
In sprijinul intensificarii misiunii §1 pregatirii pastoral -patriorice a slujitorilor si credinciosilor,
precum si mcurajarii si organ izarii Cercuhii misionar in parohiiJe BOR. Patriarhu! Teoctist, cu
Sf. Sinod an trimis o Pastorala catre presedintii conferintelor predtesti din lima noiembrie 1987.
In mmsMScnsoare-misioriarci, Sf. Sinod indeamna pe slujitori la mai multa rivna pentru „slujire,
catehizare. predica, asistenta-duhqvniceasca". Atragind atentia; asupra unor nereguii in parohii sj
nepasare in misiune a unor preop, Pastorala se adreseaza tuturor. slujitori lor altarelor, indiferent
de virsta. conditia, rangul §i pozitia lor in Biserica, cerindu-le sl-fi puna meren in lucrare misiunea
careia s-au daruit, fagaduintele facute la hirotonie si chenlarea'lor sfmta...". Ingrijorati. dar si
increzatori, membrii Sf. Sinod incheie: ,,Am fi cei mai fericiti ca, de aewn inainte, sci nu mai
a vein p rid. no. de must rare, si, cu at it mai putin de pedepsire, cidbar de bucurie hit reoi alia pentru
constiinciozitatea si zelul cu care fie care fsi fndeplineste slujirea sa" (Pastorala, Bucure§ti,
6 octombrie 1987, p. 4-5). - v
JK
In scurt timp, cu binecuvintarea Patriarhului Teoctist, s-au tiparit: o houa editie Lit urghier, Editura
Institutului Biblic, BmmQ&.A9Bl ; Despre preotie. Idem, Biserica Ortodoxa Romana, monografie-
album etc.
148. Activitatea misionar a a Bisericii Ortodoxe Romane pentru apararea dreptei credinte in fata
incercarilor prozelitiste, In „BOR", CIV ( 1 986), nr. 9- 1 0, p. 74-82.
L • CA^fl&^^CRE^TINA
la noi toti crestinii; stiindu-se mif^MrUe politice sint recimoscute atit pentru
paminteni cit §i pentru lmpammtenM.., (subl. n.)-
Adunarea Ad-hoc a Moldovg;|sreste si prime§te in viitoarea organizare a
Romaniei urmatoarele principii: ff^ ky
Toil pamintenii crestini se vor&m&radQ toat© drepturile politice intocmai ca §i
ortodoapi . . . M1 49 Aceste principii funcl Wentale sint mentionate §i in legislatia actual! ] >°
*
'i . ■*
*Pi*
l» - -
Multi vizitatori straini, la indent ' au privitEcumenisrnul local ca o forma
cludata de convietuire, ca apoi sa 's^tovmga de ■ Minicia acestuia.
1 . Respectarea reciproca a cM^iHelorlakh noi in tara a fost 6 totelepciune
stramoseasca mscrisa in inima oamtffer acestaipammt si msusita prin Evanghelie:
„pe eel strain 1-ai primit; 1-ai imbrSeH^daca a fost gol; i-ai dat sa mantoce, sa bea,
daca a fost flammd si insetat; l-aii|jgetat, daffi este bolnav?"; ai facut acestea
aproapelui, ,,... Mie Mi-ai facut" :|g^£X%3|l, Asa se explica de ce cei ce au
venit peste noi, de-a lungul veacuri|ogau plecat sau au ramas aci totdeauna, au fost
socotiti .,frati" dar dupa „Legea lor'\||; v . . .
2. In climatul specific al rela|lgjr dintre culte, astazi, clerul si credmciosu
diferitelor Biserici, confesiuni soi^^S^ti« n l|»--Ne les cS sensul §i semnificatia
majora a ecumenismului o reprezintf psgkea deplfaa m eforturile generale ale Patriei.
De aceea JDrepturile omului" (priiitrieire cele furidamentale: dreptul la viata, dreptul
la munca, dreptul la libertate, uKlu^liigioasa sto^,toscrise in practica credinciosilor
tuturor cultelor din Romania, inamttge hotariri sau convenfii intemationale la care
-,« iA»r*i mni tfmn stable memb»ii0NU. De.isemenea, „Legea cultelor" trebuie
sa reflecte deplina libertate de maniisftft to conforpiiate cu ,,Marturisirea de credinta"
specifics fiecarui cult si cu ceremonltat adecvai 152 Criteriile Ecumenismului local
desi se pierd in veacmi se observable de inceputurile ecumeniste mondiale si sint
vizibile inainte de intiia Adunare Siirala a Consiliului Ecumenic al Bisericilor. 153
Buna convietuire, dialogul prineip^tocrederea *eciproca si colaborarea intre culte
sint insusirile oricarei organizatii ^Inieniste, dat mai ates, la noi, au corespuns cu
' r : "*'j >'■ rM- ■■>. ■■■'
adevarat ?i an raspuns imperativefe^emii. b4
149. t Nestor Vornicescu, Unde-i mnmm'W§0dpmmmL^ p. 106-108.
150. Comtimtia^ (1965), Art. 17, 30^::$y : J,: : .
151. Ee. local, ContribuUe la unitatea rn^m^u..., p. 266-267,
152. Decretal \ 77/1948 devenit, cu w^.^m^rl, Legrn cultelor dm Romania.
153 . Ec, local Contribute la nnitatm '«^rj@f»ia/4>-,p* 271> ^ ^ ^ _
154. Prof: Em. Vasilesau O noma orientweU wiafiile dmtm cukeie relighase, fe ,,Ort", IV (19^2),
nr. 3-4, p. 604-614: A 59-a Co^m^ieoiogicamerteohgica, m „BOR'\ CV (1987),
nr. 11-12, p. 17-118. ■ ,-m- ■;
INTRODUCERE: GRIJA PENTRU M1SIUNE... LI
"O
L *
3. Biserica Ortodoxd Romdna, raspunzind cerint^arl-interne, a luat initiativa
s
pentru crearea unui Ecumenism local real, fiindca ea a;praqticat inca de la inceputul
existentei sale apostolice bunele relatii cu toti eei care^au venit pe locurile noastre.
Apoi, ea a participat la concilii de impacare si mcerc&S ;5Je reunire a Bisericilor, a
initiat un dialog de' fratietate cu catolicii §i protestaiiftf cJ£ toate nuantele inaintea
orsanizatiilor ecumeniste.
Astazi, prin colaborarea organizata, prin disCutiife tematice in dialog de
egalitate, si mai ales in climatul de intelegere §i responsabilitate, de libertate si
unitate national! de colaborare cu alte confesiuni si reJigM exista un cadru larg de
3 i, ■■■ ■
"it * '■
desfajurare si continua dezvoltare a ecumenismului ^Stojifea unui popor de catre o
Biserica, spunea Patriarhul Justin - nu impiedica ttcidecum participarea sau
coopcrarea ei la slujirea altor popoare sau a lumii intregSvlata motivul apartenentei
si activitatii noastre in marile organisme ecumenice cregtihe, in forurile mondiale
pentm apararea pacii si fericirii omenirii, asa cum s-a vpuj; „Ca slujitori ai Bisericii
Ortodoxe Romane §i ai neamului nostru romanesc (ripgslntem) parta§i ai Bisericii
de pretutindeni . . . de aceea lucrarea noastra bisericeasclvfe i§i impleteste firele ei cu
firele lucrarii altei Biserici. impreuna cu ele ne mgani ; |§Btru toti oamenii. impreuna
cu ele cercetam chestiuni teologice, impreuna cu ele ii| Jtpduim sa aducem partea
noastra de contribute la solutionarea tuturor prpbl#iielpr care framinta astazi
= i ■■■ ■
omenirea". 133
4. Pentru Pacea a toatd lumea, pentru bunds taM&Sfintelor lid Dumnezeu-
■<■■■. .'■- ¥:W:: >?;■'■
Biserici §i pentru unirea lor. - De la „un lung tre cut '*$$$$&* s-a trecut la frafietatea
de astazi a Bisericilor si cultelor prin descliiderea recijtf&^a a acestora. Astfel, dupa
25 de ani de Ecumenism local §i la a 50-a Conferintac|eplqgica interconfesionala,
s-a constatat un fapt deosebit al dialogului in aparare^petii.
S-a impus, prin rezultatele ei, cea de &MM$ Conferinfa teologica
interconfesionala, din 5-6 iunie 1985, Sibiu.
Indatorirea Bisericilor pentru apararea vietii §i a pacii pe planeta noastra isi
* . '<"
are temeiul doctrinar - s-a subliniat in aceasta Confer iiflS - in Hristos insusi, care a
-**
venit ca lumea viata sa aiba si mai mult s a aibS.(iyatf;X ; 10). Pacea este dai
* "W
155. Ap cum se ftie, Sfintul Sinod al Bisericii Ortodoxe Roiniane, cu pr i 1 ejul Ani vers arii Unirii
Transiivaniei cu Patria-mama - 1918-1 Decembrie -1985, a triirais,#erului si credinciosilor ortodocsi
* - - .-■.--:.. ?. r ;-.-,i. ■
romani o Pastoral a pentru pace - Bucure§ti, I Decembrie 1985 -"pre se refera si la Ecumenlsmul
local: „Se cuvine sa facem cunoscut si pe aceasta cale ca Biserfcci prtodoxa Roman a, impreuna cu
celelalte cuke religioase din tar a noastra (subl. rs.) au tinut in anij dfaurma, doua adunari consacrate
pacii §i dezannarii, iar in acest an, intre 16 si 18 sept, s-au desrl§ura ; t laBucure§ti Lucrdr'de celei de a
treia Adunari a Cultelor din Romania (subl. n.) . . La a6este adunM^:;:;^v|j)articipat si multi reprezentanti
ai Bisericilor de peste hotare..." (p. 5-6) R I. David v Ec, loc^S&ntributii la unitatea nationala...,
p. 267, Idem, Organizatiile creatine ecumeniste... p. 440-443. ■ 'f^yi/-
lii cAlauza, crestina
dumnezeiesc, dar si misiunea omuluip^ptafnt. Ca impacare, este dar dumaezeiesc,
venit prin Hristos care ne-a mintuit. Ca piiskme, paeea este, inainte de toate, un act
de dreptate sociala si rod al iubirii cu caresmtem datori tuturor (loan Xin, 34-35).
Dm aceasta pricina, Bisencile si Cultele religioase trebuie sa sprijine cu cuvinral si
pentru
statornicirea pacii in iumea intreaga.
rezultatele
tperativul
de imitatea p integritatea lumii, a creatiei intregi, pentru care p Bisericile sint
responsabile in a le pastra |i apara. ;
O temeluire teologica de substai«$i de amplitudine a pacii Tntre oameni p
Dumnezeu
Bucuris
Dumnezeu'
pastrarea unitatii p integritatii creati#prin toate aethmile sale de a o restaura in
armonia p echilibrul in care a a§ezat-o Hristos Insup prin lucrarea Sa mintuit oare".
Conferinta a 48-a a aprofundaTi#fe& pacii.
156
cunoa§tere
reciproca, iar conferintele teologice inteSoBfesionafe au avut o contribute insemnata
i J - ■
in aceasta privinta.
Prin cele 49 de conferinte teoloftce intercoafesionale sustinute pina acum,
teologii ortodocsi, protestanti si intr^masxira cei romano-catolici, au reusit sa faca
cunoscute Bisericile si teologiile lor In efortul lor comun pe drumul unitatii crestine
vizibile si al slujirii credinciosilor. Mm remit, teologii ortodocsi si protestanti au
comun p o metoaa ecumemca (
ttps fti tnlilnirile si confruntarile
drumul unitatii creatine.
dintre
mnie
protestant Unic din Cluj-Napoca, cu tema: Opera reconciliatoare a lui Dumnezeu
astazi intre popoare.
ei in forma vizibila, istorico
Dumnezeu este reala pentru
astazi.
156 Pr Prof. Dumitru Radu, Evaluarea rezultdtekxr si perspective^ activitdtii ecumenice a Cidtelor,
cu prilejul implinirii a 25 de ani de IdPrirw Conferinta teologica interconfesionald (Referat,
ms. programat pentra publicate in „ST" Xt (1988), nr. 1.
INTRODUCERS: GRIM PENTRU MJSIUNE... LHI
Opera reconciliatoare a lui Dumnezeu trebuie intmpata in viata oamenilor §i a
popoarelor, caci cele douanotiuni: „opera reconciliatoare a lui Dumnezeu" si „popor"
§i „popoare", sint strins legate, cea din urma fiind, intr-un fel, implicate in prima.
■ *
Intre semnele concrete ale operei reconciliatoare a lui Dumpezeu in lume trebuie
amintite: a) dezaprobarea unanima a urii dintre popoare; b) ; strMuinta universale a
omenirii de a pune sursele de energie in slujba inlaturarii foapiei, mizeriei, ne§tiintei
de carte si nu in slujba inarmarilor de tot felul; §i c) recunoaf terea egalitatii oamenilor,
popoarelor si statelor intr-o lume fara ziduri de despartire. , ■
Temeiul acestei reconcilieri este Hristos insu§i, prin Iritruparea, rastignirea pe
cruce §i invierea Sa din morti, unhid in Sine pe oameni cu Dumnezeu §i pe oameni
intre ei. Dar, reconcilierea este §i o iucrare continua, tradue&du-se astazi printr-o
umanizare §i unificare pe care cre§tinii nu trebuie sa le a§tepte pasiv, ca sa vina
peste ei din cer, la sfir§itul lumii.
Ca o forfa unificatoare din Hristos, Dunmezeu-Omu^ „Duliul Sfint sufla cu
putere astazi asupra inimii oamenilor pentru a realiza efectiv citeva dintre idealurile
imparatiei lui Dumnezeu: idealul pacii durabile intre popoare, al infratirii lor, al
dreptatii reale intre oameni si, prin aceasta, epoca noastra #tf un important kairos
■ ■ ™ ■ ■ ■ *
orinduit de Dumnezeu (Fapte XXVI, 26)".
O reala confrtmtare teologica intre Bisericile noastre apgaj ate in Ecumenismul
local §i intre teologiile acestora a avut loc la Conferinta teologica interconfesionala
din 3 decembrie 1970, de la Institutul Teologic Universitar drn;Bucuresti, aprofundind
tema ecumenista de mare actualitate: Unitate $i pluralitateiS-a ajuns la concluzia
ca intr-adevar conceptul de diversitate sau pluralitate se intemeiaza, dupa invatatura
ortodoxa, pe eel de unitate in credinta, Taine §i ierarhiei sacramentala imitara,
savirsitoare a tuturor Tainelor fara diferentieri. conditional aceasta ierarhie in fiinta
si lucrarea ei mintuitoare de legatura ei neintrerupta si organica cu Biserica prin
succesiunea apostolica in bar si in credinta Apostolilon Caci credinta dogmatica
deplina §i totalitatea Tainelor formeaza un tot. .
A doua confruntare teologica de proportii intre Bisericile si teologiile actuale,
in cadrul Ecumenismului local, a avut loc Conferinta teologica interconfesionala
din 29 noiembrie 1978 la Institutul Teologic Universitar din Bucuresti, aprofundind
tema: Bisericile locate §i Biserica universald.
De data aceasta, cele doua parti in dialog ecumenic, Biserica Ortodoxa Romana
^i Bisericile Protestante au realizat un larg consens. Nu mai putin valoroase sint
■■"■■..■,■#
rezultatele celei de a 39-a Conferinte teologice iiiterconfesionale, din 15 iunie 1982,
Sibiu, privind locul si importanta Sfintelor Taine;
Li V CAIifflA : CRE§TINA;
Desi intre invatatura ortodoxappfersele coiiceptii protestante privind Sfintele
Taine, ca mijloace obiective pentriij;ika|$rta§irea harului dumnezeiesc spre mintuire
sint deosebiri nete, in concliiziileSpMlate la aceasta conferinta, ambele parti ~
ortodoxa si protestanta - au subMifph aceiafi ■termeni, lucrarea si importanta
Tainelor in viata crestina. .r#SSJi---,:
In temele legate de unitatea : «d|tSna si dialogul teologic s-au putut exprima
— * ■
multe punete comune sau complem^fiare^ unetefevidentiate deja si pina aici. La
acestea se mai pot adauga altele, le|ipde urmatoarele ehestiuni sau concepte: 1.
Credinta $i slujire. 2, Unitatea c^Si^ieologia- ortodoxa subliniaza unitatea in
diversitate, in timp ce teologia pmt^tanta vorbfe§te despre imitate in pluralitate.
3. Prezenta reala a lui Hristos inlfclaristie. 4lf Comuniune §i intercomuniune.
'.* m -m ■■"..".,■.■■■ m'Z
*' . "l I * ■"■..-. ■ J-
5. Ecumenism §i prozelitism. 6. EcWmflkm §i id&ititate ecleziala. Siiit dbua notmni
care se confrunta astazi, completiiidiSsfe §i impllcmdu-se reciproc. ; Aceasta a fost
concluzia de fapt a lucrarilor celei &:|82-a Conferinte teologice interconfesionale
din 29 noiembrie 1978. Fiecare BiiiiiiiiM are idkititatea sa.
■ : ?\'\\ -{ J ■■->
Miscarea ecumenica actuala •|&iilcut posffiila o reafirmare j rnai articulata a
identitatii fiecarei Biserici locale". ffl||gfo de unitatea comuna este ideiititatea locala
care trebuie respectata. , Jdentitatea:;a(pf arata esfeo identitate ecumenica"'. 157
Cunoa§terea reciproca ne-a aji|ial|p3escoperim izvoarele comune de credinta
ale fiecarei Biserici si confesiuni i
organizatiile crestine si necrestine .^^
135 aici §i m
S-a cautat permanent modalita^jSpririi piftSeiitismului de orice fel.
In Conferintele teologice s»a5|Jil|ti;de la cunoastere reciprocS si s-a ajuns^la
pozitii comune ale teologilor din^RfSQania. poiitii sustinute si in organismele
ecumeniste actuale, asa cum s-a v^MSp -cum s^a subliniat si la:jubileu: a 50-a
Conferinta in terconfesionala. }: .lk'IM . : ; :
O prima tema de amploare v^piSgica si cu implicatii in slujirea sociala,
aproftmdata ecumenic de aceste c|Bjfeifinte a fost Opera mconcfliatoare a lui
Dumnezeu astazi intre popoare. Aioup; Jims ffiistos lihereaza si'.uneste, care a
fost tema celei de a V-a Adunari ^ISIrale a Consiliului Ecumenic al Bisericilor
■ ■ "\:v' i 'i ■■;■■■■■;.; , -
tinuta la Nairobi in 1975. Aceasta tej||i^st aprofiindata, in perspeetiva ecumenista,
cu mult timp inainte de catre tep|||||;^rtodoc§i,;si protestanti din Romania, in
Conferinta teologica din 5 noiembrtfe; ; ;:H74, la Sibiu.
<i -■»-■■ ■"?-,! *'-
In a 3 3 -a Conferinta teologie^fllprconfesipm din mai 1979, de la Cluj-
Napoca, a fost pregatita |i aprofon|a!|;t^ma celei; de a VHI-a Adunari generale a
■ . s > ■■■!.!?'.. -v '!■'>*■■■■ ;-■'■■■■■ .
- - - - ,.- — - i - I, i , .'■'.-!* * ' -■..■■■■■
157. Ibidem. ?i ^ 50-a Conferinta interteot^M^/p.15-1^-
1NTR0DVCERE: GMJA PENTRU-M1SIVNE.., \^_
I""*"
,!*!„* *
- 1- ™
«■■"■*■
Conferintei Bisericilor Enropene intitulata: Prmlmtarea Duhului Sfint liber pentru
slujirea lumii (Creta, octombrie 1979)/ ys r WM'.
.* j ■- .- r ■ .:■:-
Dar |i tema pentru ceade a Vl-i Adunare. ||^ala CEB: lisus Hrisios, viola
lumii, a fost pregatita intr-o conferintl teologiciiperconfesionala (Conferinta a
40-a din 9-10 noiembrie 1982 - Ckg-Napoca) iar concluziile acestei Adunari au
fost evaluate in Conferinta a 43-a din 17-18 xmiW§4, Cluj-Napoca.
Un interes deosebit l~a avut pentfti cultele diit Romania, ! 59 dar cu implieafii §i
pe planutecumenismului general, Conferinta &4fy$$& 27-28 XI 1984 - Bucuresti,
prin aprofundarea implicatiilor legate dt recepteefefetelor rezultate din dialogurile
teologice, dupa definirea notiunii de reeeptare, ^
6. Sprijinirea actiuniter de infldrire a'MMSW conferinta a avut ca tenia
speciala: Bisericu §1 lupta poporului toman |«|tra libertate, independents §i
suveranitate (Conferinta din 27 mai Bll), ia aniVipiftea a 100 de ani de la cucerirea
independenfei de Stat a Romaniei (18774977), ;■;;:
158. PimcupMmmmBste^ip. 501-53; \M^ EcummpfM^aL, ,, Ibidem, OrganizatiUe creatine
ecitmenisie in fimml aciiv a I pacii ... p, 440-443 . ' .. |i|||;| ,
1 59, PC Pr. Prof, t), tadu consemneaza - re|f tlm - fi dtii*;^^ee^ve:
1) Pe fe?k mtogwL Bisericile angajafeln dialog tfe|pl|eaimenic, In cadrul ecumenismului
nostra local, trebuie sfi se deschida mat m$i uncle ^^^ai&H^i cunoscute doctrinele lor |i sa
incerce o credere teologica reala\ nu ^-l^to'^;||^^^Wi^ caci, sa-mi fie permis a ma
mdoi ca multe dintre concluziiie formulate stnt operajfef!! in favatatura §1 activitatea unora dintre
Bisericiie noastre: jdentificarea punctefer eomune #1 |;|wiyergentelor teologice trebuie sa fie o
preoeupare Constanta a Blericilor noastre^ daea vor sa.tfvanseze real pc drumul unitifii crestine
vizibile. Spun aeeastajntrueit, cu ocazia analizif ii BlKfeijui mtr-una dintre conferintele 3toastre,
n-arn vazut o preotupare conVefgenta fa teologii.?i,Steicile noastre. S-a ramas la suprafata
lucrurilor, la contextualizan p argument. mai mnltd^ggtuat sociologica. Binemteles si aceasta
din uniia'trebuie avnte in vedere, dar m maintea .||a|l|il apostolice, in general si a Sfintei
ScripturL fn speciaL S-a depasit faza tatonarilor si a ar$|^|iitaf ilor in materie de doctfina. Trebuie
mers mai admc, ma! ales ca se si poate daci se vrea v e.m^ : W.eonstatat cu totii la lucrariie eelei do
a 32- a Conferint® teologice interconfes|pnaie din !$%%&. \\
2) Pt imin Miijfrii sociak $i naiUmuk, se poate lucr^^uuult #i mai bine plecind fi explorind
mai temeinic temeiurile teologice aieslujtrii, |1 afiiip^fle slujirii proexistente si punind la
contributie buneJetrndiUi de slujire ale fiiseric ilor ncSs^ie^a lungul istoriei poporului roman si
ale national itatilor con locuuoare. : ■.■:•-:.
Cunosciiid bine ee implica identitatea ecleZiali ni-^ipl ecumenismului si ce inseamna fnnoirea
pentru pastrarea si afirmarea ideiltita|ii pmprti, pmmimm$ trebuie etimmm aiit din teoria eit^i
dm pmetim mkfcmum a mtumr Bimtlmhr fl Cuimimmm Uau practical sau il mai practica.
CMpmmiMmmMmi inseamna misiuns de evan^WMit^i kfefafie $ijw% cu consecinfe grave
atit pentru cei smul§i de la Bisericile sau Cultele ^ : *si pentru eel ce intreprind astfel de
actiuni, Impreuna-cresterea teologica pe drumul m^0$ ^§tine eiimma fara nici o greutate fi
teoria, dar |i practica propel itismulul. Ot aceea, te^»ismul ca teorie si practica, de dragul
unitatii crestine si al slujirii omului, mMM slftttfelf ^elei una a lui Hristos, este singurul
eompatibil eu rnesajui lui Hristos, ca top -§i toate si;llt im In EL
LVI CAliMiZA: CREST1NA
Ecumenismul local este §i tr©|itf^sa fie §i in slujba unitatii poporalui roman,
precum si a idealurilor lui de libertate;si progres:;general-uman. 160
Ecumenismul, mfratind inimilg.credincio§ilor diferitelor Biserici si Culte,
contribuie la adincirea fratietatii! ill ^atria noastra. 161 De asemenea realizarile
Ecumenismului local gasesc ecouri; favorabile §i aprecieri in grupele de lucru ale
omanizatiilor intercrestine mondiale. ■
7. Pentru Pacea de sus... Biserieile si cultele crestine din Romania sint in
strinsa conlucrare si infratire, ceea-^ttvconstituie-factori activi ai apararii pacii in
lumea intreaga, a intaririi incredetfPpEtr^ 5 membra marilor organisme erumeniste
de astazi, a linistii in zona §i pe toalftSontinentefeL J 62
8 . Ecumenismul local se bucitia$& aprecierini rindul credinciosilor Bisericilor
noastre, fiindca teologii cugeta si:ra&|i§neaza pfeeind de la realitati concrete ale
vietii, 163 iar aceste realitati au ca bag&rtiitatea pQpomlui roman, fratietatea pe acest
pamint, dreptatea in tara, lini§tea m^esr; §i pace inlume.
1 60. Ibidem
161. Ibidem si A 50 -a Conferintd... p. \l^ilff^uvint IPS Isficolae al Banatului).
162. A treia Adunare a Cultelor din Romania!.. Chemarea, p. 720-730.
163. lata concluziile Conferintei jiibiliare;;CGa/de a 50^a:Conferinta teologica interconfesionala
constituie un pise al activitatii ecumeriice §i un moment jubil iar pentru Bisericile din tara noastra,
ai caror teolosi s-au aftat angajati in aceasta lucrare ecumenica.
1. Forma superioard a e cum en is mill m local dinpatria noastra, Conferiniele teologice
interconfesionale au dobindit o mare ponder^ in viata Bisericilor noastre. avirid permanent in atentie
cele doua obiective fundamentale ale ecurn^|$iriului crestin integral: adincirea unitatii ci'estine prin
dialogul teologic si slujirea in comun a aspiratiilor de imitate, dezvoltare si pace ale poporurui roman
{••pi,
si omenirii contemporane. vK- :
In cei 25 de ani de conlucrare ecumenieS^eolbgica, in care a fbst aprofundata o tematica fbarte
■ '■"■'■"',■,■■"*'.■■'■■*■■ * * m
vasta. de o mare insemnatate teologica si eeurnenica, s-au obtinut rezultate insemnate in cunoa^terea,
apropierea, respectu] reciproc si impreuna^erefterea teologica pe calea unitatii creatine, prin real iza re a
unui limbaj comun si a nnei metode ecumen ; i|^specirice de aprotundare a problemelor,
2. Prin conlucrare si ejbrturi sustinuw^^xm la oseriedepuncte teologice comun e. convergente
sail complementare in ce priveste unitatea cre§tina, Tn unele problem e doctrinare esentiale; precum si
in slujirea in comun a idealurilor si aspiratiiibTtemii contemporane.
3. In aceste Confer inte teologice intereoSffesionalc au fost pregatite si aprofundatesi temele depe
ago ? da organ izaiiilor crestin e mo n dia le; prebum; si temele ;di al oguri 1 or b il ateraiey In care B i s er i c i 1 e
noastre sint angajate, contribuind, in a ces^lpa. promo varea ecumenismului general crestin.
4. Mo men tul celei de a 50~a Confermtkteologice interconfesionale este tin pop as de bucurie,
satis -facile si retrospect ivd a activitatii sirealizarilor de pina acum, dar |i un punct.de plecare spre noi
impliniri, care sa reprezinte o reala crestere: ! l|6Iogica si o mai substantial^ contributie la intarirea si
adincirea in continuare a unitatii crestine §i;piiietivitatea de : ;slujire a dreptatii, a pacii si a colaborarii.
5. Rezultatele la care am ajuns pm^\tij^z^deschid noi perspective de conlucrare ecumenica
si ne dau drephd sa sperdm la implinirea mgaeiunii id time a Mintuitorului „ca toti sa fie una", Tn
credinta, iubire |i slujirea vietii §i a pacii; j(Iri^BpR". p. 118).
i .
i.%*$^0
Partea I
FENOMENUL SECTANT DE-A LUNGUL TIMPULUI
EVOLUTIA SI INVOLUTIA ABATERII DE LA CREDINTA
1*
Dumnezeui lor este pmlecele lor, iar gloria
lor este net usinarea.
'•/■,'■ [ ' (Filipeni III, 19)
Cuvint lamuritor. - Astdzi, existd cu adevarat o istorie a sectelor. §i vorbim
de sectd atunci cind eroarea de credintd, erezid organizatd, are o activitate. Nu
trebuie confundatd istoria sectelor cu geneza p evolutia lor Istoria este aceea care
inregistreazd faptele a§a cum sint sail ar trebui sdfie, or geneza trebuie bine cercetatd
si delimitatd.
Sectele de acitm „moderne" §i cu ^credlntd noiid" an acelasi arbor e
genealogic: minchma, falsitatea, dezordinea, ruptura §i chiar crima, deoarece stdpinul
lor „dintru inceput a fast uciga§ de oameni" (loan VIII, 44). De aceea tot arsenalul
ran ltd Lp are originea in stcipinitorul intunericului eel mai din afar a (Mate! VIII,
12, Apoc. XX, 10). Curentele ration alls te, mis tic e, care an aparut in siniil Bisericii
sau in afar a ei contestind ad ev arid evanghelic nu sint decit palete ale aceleiasi
forte a vrdjmasuluL Multi dintre reprezentantii sectelor fac iiz de asa-zisa , } lib ert cite
religioasa\ Aceasia lib ert ate, pentru a fi recuno scuta ins a are nevoie de gar ant ii,
si cea mai sigurci gar an tie este adevdrul: „ ...mimai adevarul vd va face liheri... (<
(loan VIII, 32), De asemenea, pers ecu tide far a cercetarea si dem oust rare a rciului
. w
due la intdrirea fenomenului sectar. Trebuie deci lamiirite lucrurile in ambele sensuri
Cei. care se considerd fard „libertate t( religioasa sint in afara preocupdrilor zilnice,
n-aii patrie, n-au comunitate, trdiesc din expedietite. Or, parazitismul, lenea, refuzul
muncii sint mediile de unde sectele „convertesc" adepti, de§i Cuvintul Bibliei este
categoric; „...cine nu vrea sd munceasca, nici set nu mdnince..." (II Tes. Ill, 10).
Sectele apar acolo unde frica §i teroarea st&pinesc pe om, se in mult esc inainte
de catastrofe, cum a fast cazul rdzboaielor moridiale §i se regrupeazd in timp de
2 . cAi^yii
'■\;^H^^& i; ;;* : :-c'
^■tVGO i-UN^ ■>■■■■■-■ _. . ■ ■■ ■■:-
__ __&&:■.■■» ■■■■■> ■ _ •; ;-•_-.. ■■■■.. . - .. .'•... . . i ^—
;»'":'
pace „profetind" sau indicind ,>ceMiJ§%une'i : :0v aceea majoritdtea sectelor
moderne au in doctrma lor spectruV i^^^uV^st^eppi fartatei pamM justified
} ,programarea " venirii Domnuhd pm^^m^
,4/te izvoaz-e ale „noului" JenM^^htar pcmfiidentificate in:
- ■ * ■>
a) neintelegerea Vechiului lesla^ent prin implinirea in Noul Testament,
rdminerea la ' ceremonii depdsite sau, MM Testament este considerat o ingrdmddire
de cartifdrci logicd, ford important^ MierMntd; :
b) folosirea cartilor apocrife d^inspirate, $i cu autoritate (Evanghelia lui
Toma, Apocalipsa lui Pavel etc.); 3:4**';'*'
c) impletirea nereu§ita a cultunyp religia, sou contrazicerea „religiei" cu
filozofia din care a purees pretentia wi^er^uri fe$gioase de „a corecta ( texte ale
Bibliei sau a decreta noi principii rBtglfase „nede$coperite" de Iisus Hristos;
d) adaptarea unor reguli, formufffauteorii, iirtele pretins stiintifice (vechi sau
noi) in explicarea „ Cuvintului " lui $0riezeu - p^actica terapeuticd a nazireilor,
indeletnicirile masoretilor, preocupWiB^esemenM \ §i chiar, max recent, teoriile
eeocentrismidui, rezultatele astronomfe^etc;
e) justificarea credintei decatre ^g$rm diferite doctrine filozofice: idealismul
platonic, gnosticismid, sofismul, epic0§?iwl, neoplatonismul, categoriile de gindire
aristotelice, universaliile, sau mai ; BI§f/ teoriile iomiste p neotomiste, curente
teolo2ice tl moderne, practicile spirm&ijustificarik teozofice, mifcarile religioase
scientiste, teorii nihiliste ale disperrif^tf&coluluijintulte altele; ■
'■■' , v -,- ■■■"■■■■■■■■*' - ■
f) unele rezultate sau explicatii^m^cQ speculate si denaturate de creatorii
de religii sau „ alesii, §i profetii " tmipmdor;
— — ■ t m
;) necunoasterea tainelor viet&0jg0faperarea in fata mortii
Sint si alte surse ale sectelor il;|ip^/or anarhice. Acestea aparcaciupercile
dupci ploaie in medii dezecliiUbraM;:iimM §i striate psihic. Nu inteleg pdcatul
strdmosesc si refiiza sd-l Mature pri0mezul cuapa^i Duh Sfint (loan III, 3). Mai
mult, starea de pacat sustine religufitMtii - epluatd. sau slatted -: animismul,
totemismul fetisismul, mmanisniS^^ de tot felul, pe cind
„cercetarea adevarului" (Matei'fl^'f): lumimiza mintea, inldturd frica d*
fenomenele naturii trezeste constiuiMSm^ la curdtie, il reintegreazd
in han cu alte cuvinte devine un jm^^drm^lm Dumnezeu. „Dwrinezeu este
iubire" (I loan IV 8) si nu crede nhmM$^M dinfijedJII Tim. I 7) sau necunoa§tere:
>) Dumnezeu este lumind" (loan IIU/^^hl V-
In concluzie „nebunia s reUgi^0mmun zicepsalmistul, duce la nihilism (Ps.
II, 10): erezia este fiica mincmnii0§$:WII, 44) $i daca n-ar fi mindria nu am
avea sectanti (Per. Augustin). Dac&'Witea intunecatd de pacat a dus la religia
naturii, sectele, grupdrile anarlm^rganizatiile religioase violente due la
obscurantism, la victime ale mistM^0i,bolnavtcios.
FENOMENUL SECTANT DE-A LlMmJL TIMPULUI 3
*>. \ . ■.. ■>: V. .
» ■-■>*■
Capitolul i n; t jyii
: \
DE LA EREZIE ; 'LAfe SECTA
*':==*V'
..;ya^eni o vreme cind nu vor mai suferi
Tnyatatura sanatoasa, ci i§i vor da invatatori
dupa poftele lor.
(U Tim. IV 3)
1. Citeva cauze ale aparitiei sectelor. : - •■. Benomenul sectar este un fenomen
religios-social. Conceptia sectara este pseudofilozofica, antibiblica; ea creeaza o
anume „ideologie" religioasa, care se adapteaz^jse -asociaza sau se razboie§te cu
unele societati. De aceea, secta este periculoasa:4iiiLtpate punctele de vedere §i mai
ales din pimct de vedere moral, cautind sa prodtigS dezordine, dezmat, nesupunere,
incurajeaza lenea, practica prozelitisinul, se Qpto&^apikarii dreptatii si tolereaza
violenta (crima „religioasa"). ' .■
Avind aceasta, imagine, putem de, la incep^tifublinia citeva cauze ale aparitiei
sectei §i anume: cauze religioase, istqrice, SQgp% ■ culturale, patologice, psihice,
ideologice §i chiar politice. Am enumerat pe apefeij. avind in vedere ea manualele
de „specialitate" amintesc doar citeva (religio^^ipfflnd pe seama protestantismului
toata vina. Or, in zilele noastre, oric^ stresat 5 ;§^Ijiav mintal sau posedat, printr-o
evolutie rapida a bolii ajunge uneori la halucinate: Vse deelara „profet", imbrati§eaza
o secta sau creeaza el un dumnezeu, dupa viziunga sa sau dupa „aratarile" duhului.
Secta, fiind refractara adevaruliii, este inetfetoila; s-au gasit §i se vor gasi
contestatari pina la sfirsitul veacurildr. NegareS3p; demonia - este consemnata de
Sfinta Scriptura inainte de organizarea universtil|ii ; : si facerea omului. Prin pacat,
adeseori omul se izoleaza de Ziditor. §i creatufa'-rationala a continuat sa respecte
porunca lui Dumnezeu: „cresteti si vS mmultiti^teipleti pamintul si-1 stapiniti . . . "
(Facere I, 28), ca apoi la Turnul Babel sa se amesiebelimfeile, sa intervina separarea
§i astfel lumea sa-si piarda unitatea. De acum §in&u creat idoli §i zei, si-au facut
altare dupa propria ratacire si autoin§elare. Oda®: : Cijfc aceasta s-au ivit si diversitatile,
deci sectarismul, fiindca mintea intunecata de pagat; duce la rataciri.
Aceste rataciri au evoluat pina la razboaie-jieligioase biblice, numeroase in
Vechiul Testament. S-au declarat chiar impotriva kii Dumnezeu, Mocuindu-1 cu zeitati;
au ucis profetii, punind in loc „prooroci" mirjqipp^i, au falsificat dreptatea lui
Dumnezeu prin arbitrariu omenesc, au initiat jeitfe-m favoarea lor, incurajind lenea
si furtul, specula §i necinstea.
Acelea§i cauze se gasesc si in grup^ile^Jigioase din timpul Mintuitorului,
multiplicindu-se §i luind o noua fata: de asta dat| iagaduind mesianitatea lui Iisus
Hristos §i acuzindu-1 de crima de „lesdivinitate u ;)S-a;facut pe sine Fiul lui Dumnezeu
(loan XIX, 7). --
J cmMmA: CRESTINA
§coiile timpului (cele conduse mai ales de Hilel si §amai) au modificat textele
inns
diferit inteles de multi. InterpreMlCc&balei au fost luate ca argument in multe
situatii, nascmdu-se nei pareri, tulburM^renuntari, bpozitii. Insusi Mmtuitorul spune:
„Vai lumn din pricina smintelilor, ca : aeestea trebuie sa vina; dar vai aceluia prin
care vine sminteala" (Matei X VIII, -fy
Asadar, a) sminteala, ca si ispfta^ne da ocbl, nu se poate fara ea. dar crestinul
adevarat nu cedeaza. „Fericit barbatul, care rabda ispita" (Ps. XIX, 3) si eel ce
rabda pina la sfirsit, acela se va mlniui" (Matei XXIV, 13); b) sminteala vine de la
oamem si pnn oameni, din interest din rautate ; „fugiti de oameni (si precizeaza
Mmtuitorul), de oamenii lumii" (Matei X, 17) care-si iau totul in aceasta viata (Matei
XIX, 29 ; Efes. IV 22 ; c) cei ce. p0am sminteala recurg la nelegiuirl Unora ca
acestia le spune tot Hristos: „cel ce face sminteala mai bine si-ar lega o piatra de
moara de git si s-ar amnca in mare.^<;$fctei XVHI^). Acesti „smintiti" (nascocitori
de credmte), pot sa aiba si victime, to Jamagitorii: sa cistige amagiti;'si unii si altii
trebuie inlaturati. „Daca orb pe orb ; S#calauzeste,^ ammdoi cad in groapa..." (Matei
XV, 14). „Vedeti sa nu va amageasel^ineva, caei multi vor veni in numele Meu,
spunind: eu sint mesia. Si pe multi m; vor amagfoSi nenumarati prooroci mincinosi
se vor scula si vor msela pe multi., '^;Se:ym scula hristosi mincinosi, Vor face semne
man ca sa atraga, daca va fi cu pu|i||"|i pe cei;Statomici..." (Matei XXIV, 24).
Sminteala, ca arma a mintii bolni^ e, este data in vileag si de catre Apostoli.
Astfel, Sf. Pavel atrage luare-aminte||gtiu ca dupa plecarea mea vor intra intre voi
lupi neiertatori... si dintre voi se vor scula barbati rastalmacind lucrunle ca sa atraga
pe ucenici de partea lor" (Fapte XX, 29- 30). Cunoscind experienta trecutului poporal
biblrc, avind in vedere situatia din timpulMintuitorului, Sf. Apostol Petru sfatuieste:
„Au fost in popor si prooroci minciji#i,i'dupa cum si intre voi se vor ivi .' invata'tori
mincinosi, care vor strecura erezii pi|tf |toare si vor tagadui chiar pe Stapinul care
i-a rascumparat. . . Multi se vor tedl|g spuselelor gresite si din aceasta pricina
calea adevarului va fi pusa la indoial|?1;(II Petru II, 1-2).
Cu toate ca de-a lungul timpuiuifoauzele aparitiei au variat de la o epoca la
alta, au ramas si in zilele noastre aceiasfeca in Noul Testament, prooroci mincinosi
lupi in piei de oaie, lupi crinceni, mvataton falsi, cu un cuvint antihristi (loan XV
18-25). ^Ei n-au pe Hristos ca Mintuifori ci ca pe un profet, ca motiv religios, iar
„cuvintanle" inselatoare le tin cu scopuide a cistiga (II Petru II. 3). "
-1-
*' , "r .
Pentru crestinul adevarat, caii^.jatacirifor si proliferarea sectelor sint
dureroase, vazind atitea cazuri. CrediiiSiosid sanatos si stabil nu se sminteste ci
pentru el se implineste spusa Aposfoifcirneamurilor: „... trebuie sa fie dezbinari
pentru a lesi la lumina cei buni" (I GqfeiXI, 19). \
Inevitabilitatea sectelor are la bazWiversitatea mintii si manifestarea pacatului
stramosesc asupra carora se oprese de atftea ori textele Sfintei Scripturi. Sectarismul
FENOMENUL SECTANT DE-A LUNGUL TIMPULUI 5
este aproape comun fiecarei comunitati: este tin fenomen care produce ne!ini§te si
tulburari. Din aceasta cauza se poate ridica obiectia: sectarismul este un eveniment
in viata crestind? Biserica lui Hristos nu mai are stabilitate, nu mai are originalitate,
este un rezultat al framintarilor sociale si o condretizare a unei ideologii sociale? La
aceasta se raspunde simpln: fiecare sectar gindeste ce vrea in contextul vietii sale,
de asemenea : §i crestinul, dar cind doreste miiituirea, credinta este, pe linga dar al
lui Dumnezeu (I Cor. XII, 9), continuarea rat iuiiii pent ru lntelegerea Descoperirii lui
Dumnezeu, fiindca mintuirea, viata de veci; aceasta este: „sa Te cunoasca pe Tine
adevaratul Dumnezeu si pe Iisus Hristos pe care Tu L-ai trimis in lume..." (loan
XVII, 3). Asadar, nu exista credinta mintuitoare ; fii afara Revelatiei divine, iar prin
Iisus Hristos s-a incheiat definitiv descoperirea lui Dumnezeu, in ceea ce priveste
mintuirea noastra. Prin Iisus Hristos s-a mtrupat insusi Fiul, deci Fiinta lui Dumnezeu,
implinindu-se Revelatia peste fire (supranaturaii-i ■ firea dumnezeiasca), iar prin Iisus
Hristos-om s-a implinit §i s-a inchis Revelatia n&turaia: omul perfect, noul Adam (I
Con XV, 22), omul fara pacat, omul originals Rata de acestea, mai putem „crede" in
alt mesia, afara de Iisus Hristos? Nu! Mai putem/gasi alt om fara pacat, decit eel ce
s-a nascut trupe^te din izvorul vietii, Sflntul Duh?, nu! Deci credinta lucratoare prin
dragoste da na§tere la siguranta, la mintuire: §timde ce credem, §tim in ce credem,
§tim pentru ce credem (II Tim. I, 12), BiserieaJ liind „stilpul §i temelia adevarului"
(I Tim. Ill 15). lata forta care inlatura sectarfitijffiL
Biserica Ortodoxa cauta sa formeze cred!neio§i sfmti in raport cu Dumnezeu,
smeriti §i cinstiti in raport cu societatea; loiali;:ep>stapmirea cea dreapta. Or, credulii
§f sectarii pleaca de la superstitie §i erezie^ ie la inima rea si ginduri patimase
(Matei XV, 19) si ajung la comunitati suspectef la grupari anarhice §i organizatii
violent e.
Intr-adevar, mintea trebuie sa fie cultivata, iscoditoare; ratiunea sa mearga
departe, dar in vederea mmtuirii mintea lucreazai totdeauna cu sentimentul §i vointa,
niciodata nu se separa insusirile sufletului, de aceea s-a intrupat Iisus Hristos ca sa
ne dea harul necesar de la care avem mceputul niintuirii. Contestatarii, prereformatorii
si reformatorii. intemeietori de comunitati biBlide sau in numele Bibliei, cautatori d
religie sau declamatori de texte biblice an ridicat: -libertatea de interpretare a Bibliei
la principiu vital al credintei, as a cum un stat civilizat ar decreta anarhia drept
norma sociala, unde ar ajunge! Mintea are 'deplina libertate in domeniul tebnic,
stimtific, social, filozofic. religios "■- istoria cfiffiparata a religiilor naturii - or. in
domeniul crestinismului. unde Iisus Hristos a fcst; este si va fi Dumnezeu adevarat
■-■■ / |
fi om desavirsit - Logosul- intrupat, ce ar mai pittea iscodi mintea?
Este adevarat, libertatea caracierizeaza flintele rationale. Totdeauna Mintuitorul
intreba: daca vrei?, daca doresti?, daca crezi?, eitid era vorba de deliberare, de libertate
personala; dar cind era vorba de coiiiunitate sau- auioritate, Iisus Hristos este categoric:
„Da Cezarului ceea ce este al sau §i lui Dumnezeu ceea ce este al Sau" (Matei
XXIL 21). Deci Biserica Ortodoxa nu ingrade§te libertatea nimanui, dar este o
indatorire a modela aceasta libertate spre binele- persoanei si folosul societatii: „Toate
sint bune, dar nu sint toate de folos" (I Cor.,VI^12 ; X, 23). Se cunosc atitea cazuri
cind ratiunea necontrolata a adus multe neplaceri umanitatii. In cretinism stim ce a
6
G&fcASJZA crestinA
insert-mat exagerarile ratiunii, maizes in Apus, Unii teologi au justificat minunile
Mintuitorului prin ratiune - ca^egf>Ri|le filosofice aristotelice - au pus alaturi de
Biblie si „Summa theologica" a; lm :p)ma D Aquino. Papa Pius IX a spus: „Eu sint
traditia" etc. Impotriva acestoa; : ^p ridicat umanistii si initiatorii Renasterii,
*i\
recunoscmd ratiunii locul ei - iri|||||is; Erasm din Rotterdam prin Elogiul nebuniei.
Mai mult, nu s-a inteles ca o dai|;:;«i;venirea Mintuitorului orice religie naturista si-
a ineheiat misiunea - religo-are q:|i|^plinirea"; Dumnezeu este cu noi •- Emanuel -
(Matei I, 23), iar peretele eel di^Jiiijloc - zidul despartitor dintre .om si Dumnezeu
- s-a darimat (Efes. II, 14) prin : :intrupare 3 rastignire si mviere, ratiunea a fost
cople§ita de certitudinea credinteift^daca Hristos n-ar fi inviat zadamica ar fi
credinta..." (I Cor. XV, 14).
Tot cauze generale sint §i >ilfirile pentru intiietate, atit in ceea ce priveste
suprematia - Biserica Apuseanat^elieyala §i, statele nationale -, cit §i in ceea ce
priveste prioritatea ratiunii - ^Qilogia inaintea filosofiei sau invers. De aceea
credinciosul simplu, la venirea referrnei, a fost pus in situatia de a tagadui nu numai
ceea ce a fost, ci el insusi sa : se ;;: eemsidere ,plare tilcuitor", osta§ al lui Hristos
impotriva lui antihrist.
Dupa „descoperirea" pamintTOfor noi, ucenicii indepartati ai lui Wyclif, Zwingli,
Luther, Calvin, Pusen, Smith, Wipaips, Swetendorf (Mtiller, Snew, White, Rowen,,
Russel), precum si spiriti§tii si t^sg|ii de toate categoriile, in numele libertatii, au
robit atitea cugete si au dus in sqjta^te ; atitea familii. Unele fractiuni dintre acestea,
nepotolindu-si setea trufiei si vazii|dur§i; parasite eeremoniile „baptismale" §i calculele
„advente", §i-au ales alti conduc^rik ! :formind grupari anafhice religioase .§i organizafli
violente ce terorizeaza lumea m®d§Ma (cazul celor peste 3 000 de secte religioase
din zilele noastre cu ceremonii ma&abre).
In concluzie, cauze, ca si mijtecele de proliferare a sectelor - in unele situatii
se confunda - sint nenumarate,*;; v^ft cauta sa amintim citeva.
I. - CAUZE All PATRUNDERII SECTELOR
:1i
* , .- i l '\'
RAULUT
;;■■ ■ r v : .i > . ■
1. Forta demonica se mani:festa,prin infati§area satanei ca „inger. de lumina",
care ispiteste pe unii pentru ca si ^ppnda trufia mintii si inlaturarea adevarului (II
Cor. XI, 14-15). Slujbasii sai pot ;Iua;;masca evlaviei, platosa falsei smerenii. Diferite
ipostaze ale satanei sint ingaduite^ .Dumnezeu pentru ineercarea multora. Daca a
putut aparea sub forma sarpelui % :[ ;]2den, poate aparea si sub forma „ingerului de
lumina" in lumea crestina. Chipu| jarei celei de a doua este un balaur cu cap de
miel si este numit „prooroc mincim^ipus in slujba fiarei celei dintii, adica a raului
original, diavolul, care dintru mcgjBja fost pierzator de oameni (loan VIII, 44). De
asemenea, profetii mincinosi ;^f^ela§i scop de a distruge viata si linistea
credinciosilor (Apoc. XIII, 11; 50;%|(}; XX, 10). Sesizind „boldul satanei" (I Cor.
■ 4 I =
* BIBLIOGRAFIE REFERITOARE la; evolufla fenomenuluL N. Mladin, Combaterea falselor
revelatii, in „ST", II (1950), un 5-6,^tj&-\19 §.u. P. Rezii§, Criteriologia falselor teqfanii, in
„Idem" I (1949), m. 3-4, p. 226-237 ; WBM&a, Asp ectidpato logic al persoanei umahe §i pastoratia
religioasa, in Jdem" VII (1955), nr. 7^8ip 485-510: .
FENOMENUL SECTANTDE-A LUNGUE TIMPVLVI 1
XV, 55-56), S£ Pavel ne previne ca „unii credincioji 1 : sfe vor indeparta de la credinta,
dind ascultare la duhurile in§elatoare §i la iuvatatjfei? satanice prin fatamicia unor
mincino§i, care sint infierati in cugetul. lor" (I Tiipi. IY. 1-2). Credinciosii nostri
trebuie sa §tie ca diavolul nu poate sa lie infrmgalgfta ispitele sale, daca noi nu-i
cedam nici mintea, nici simturile fi nu ne abatem. V#i&ta (lov II, 3-6).
^ i
2 Falsele noutati §i „ credinta rjoriginald% 0m la inselarea multora fara
discernamint §i ■ la' intemeierea de secte., Senzatiiteyitefri, cult nou sau desfiintarea
acestuia, inovatiile in arta fi influentele unor filopfii,: practici oculte sau refuzul
unor rezultate- stiintifice si multe altele creeaza grujpri §i comunitati izolate, insistind
in greseala cti\tot oprobiul multimii. Mai mult, parasfefetari §i continente considerin-
du-se drept victime nu pericol In Scriptura citirn; ti##> Va veni timpul cind nu vor
mai accepta invatatura sanatoasa, ci dornici de a au|i;|ltfel, ifi vor alcatui invataturi
1 t '4 ''
dupa pofta lor si nu vor mai asculta adevarul §i se voir indrepta catre basme" (Tit I,
14; I Tim. IV, 7). Intr-adevar, ereziile §i ratacirile i|i au izvorul in iluzii, povesti,
superstitii vechi sau in banalizarea unor traditii pSilim (Tit I, 10-11).
3. Dorinta de a fi conducator , lider religib&i tera a-§i verifies vocatia §i
capacitatea, duce pe multi la ratacire sau la parasire^ ^de varului . Exemple se pot da
din Vechiul Testament; . contestatarii preotiei lui Aa||||||Numeri XVI, 3), revolta lui
Core, Datan fi Abiron (Numeri XVI, 1-40), „popi|-fiip:proorocii baalilor, Astartei fi
dumbravilor din vremea lui Hie (III Regi XVII-X^ffii lui Eli (I Sam. II, 10-12;
22-26;IRegiII fi IV s.a.).
In Noul Testament, secta fariseilor, cu intregidprtegiul lor de slava desarta,
este edificatoare. Fatamicia, sub toate formele vizefea marirea, si Mintuitorul o
condamna prin cunoscutele „vaiuri" (Matei XXIIIp 1 1^-29).
T ^
4. Slabirea §i deformarea imaginii credintei J 4 Multi crestini care cred pentru
unele interese, sail au o credinta traditionala, supusa, nu au cultivat sentimentul
evlaviei - iubire in Hristos, deci sint slabi de inger,; nu pot sa-si justifice credinta si
■ '"■"■■■"
cad victime „vinzatorilor de iluzii*' (I Cor. VIII, W-lff).
5. Refuzul adevarului revelat si nemultumifb^ de- a gasi totul. De aici incep o
serie de scormoneli, de punerea pe seama Bibliei S'ffil.'de fel de lucruri, care n-au
valoare, deci contestarea unor texte ale Scripturii sije^agerarea altera - cite capete
atitea sensuri - si se naste secta. Noi n-am cunoast&iiiimic, daca Dumnezeu nu s-ar
fi descoperit Am avea despre Dumnezeu o pa^ere^: o conceptie, o cautare. Or,
Revelatia copleseste orice minte sanatoasa si crestinul adevarat nu crede de frica (II
Tim. I, 7), el stie in Cine crede, pentru ce crede. anume: „Dumnezeu s-a aratat in
trap, s-a indreptat in Duhul, s~a vestit de ingeri, s:~a propovaduit intre neamuri, s-a
crezut in lume si s-a inaltat mtru slava..." (I Tim: ; W, 16).
B. CAUZE SOCIALE SAU LIPSA DE RESPECT IN- (JOMUNITATE
^ * ■>■■.■■■■ -
■ i -■ j
1. Dorinta de cistig §i tendinta : de imbogatipe jeste o cauza sociala de prim
ordin. Multi parasesc adevarul pentru a se face „prol^ti", pleaca de la munca pentru
^ V "*
8 ■■■ : iM ALAUZ A CRESTIN A
a intra in legatura cu sectari ; ;s$u; fee colportaj cu obiecte „religioase", ajungind la
capatuiala. Lucrurile nu sint Mpcazul familiei Anania si Safira (Fapte V, 9-1 1), iar
din vremea Sf. Pavel avem ex&iplu „mmcatorilor de bucate... fi cistigatorilor de
bani" in numele lui Hristos^I v Cor. XI, 20-23). Altii au ficut din pintecele lor
dumnezeul lor, cautind ciftigffe -'.dri.ee ealei ; fara rusine si fara frica de pedeapsa din
partea oamenilor sau a lui Difcfeezeu (Filip. Ill, 19 f.a.), amagind pe multi creduli.
Acestia din urma nu-si daii spapia- ca de fapt ademenitorii lor n-au nimic cu Hristos,
ci fee totul pentru pintecele iBr^inesatioase (Rom. XVI, 18). Sectele, la inceput, ofera
ajutoare, ca apoi zeciuielile -fi titeile sa nuraai conteneasca: „iubirea de arginti este
radacina tuturor relelor, cei cart au umblat diipa ea au ratacit de la credinta" (f Tim.
VI, 10). De asemenea, in societatea bazata pe nedreptate, si unde Biserica n-a activat,
saracii, neputinciopi, neajutdratii; in nadejdea de a ajunge satisfecuti imbratifeaza
conceptele sectare.
2. Nerespectarea demmiMi omului duce la fenomenul sectar §i anarhic.
3. Contrastid intre lux gifisdracie, finhogatirea slujitorilor sau nerespectarea
bunurilor comunitatii duce la f entestari fi nemultumiri.
4. Lipsa mdsurilor aitid&tatii bisericefti in cazurile de nemultumiri din partea
credinciofilor. ■;._■/.., \
* *
V
111' ' '
5. Lipsa de orientare oorvtibila fi neinregistrarea sumelor rezultate din servicii
religioase ocazionale etc.
* ■
■'■■'■■ ■■■ y\ :_■" " V ■■
6. Confuzia intre conhmiatea bisericeasca fi societate este un mare pericol,
** ■:■'■:: ■■.-...:;.
derutind pe multi fi acceptind;,,nou]" sectar, cu tot sfetul inteleptului Gamaliel ca
invatatura Mintuitorului nu fg/jpoate confunda cu nimic omenesc (Fapte V, 37-39).
C. CAUZE MORALE
Viciile si pacatele de tot felul ale slujitorilor si credinciosilor nostri constitute
un media prielnic de patnmdete 1 si nastere.de secte:
1. Destrdbalarea in toatepriy Intel e :duce pe unii la revolts, pe altii la parasirea
comunitatii bisericefti spre ?a-|iprea medii favorabile. Nerespectarea unor practici
pentru intarirea credintei celei : adevarate (post, rinduieli specials sau exagerarea altora
pro due dezbinari). "H^v.-' ■ '
■ ■ * ■
2. Slahirea vietii dejannlie. Desigur, casatoriile mixte sint inevitabile astazi,
dar odata cu ele se distrus; o s0rie : de datini, ivindu-se slabirea femiliei ceea ce poate
determina, in unele situatii, fonriarea de grupari anarhice fi organizatii violente. De
aceea Biserica, slujitori fi credinciofL trebuie sa fie permanent- veghetoare.
3. Lipsa de evlavie §i slabirea moralitatii unor slujitori na§te indoiala fi ruperea
din comunitate. De asemenea,:%femarea de catre preot a cercetarii unor dorinte ale
credinciofilor produce izolare;
*** "" - __ —
FENOMENVL SECTANT DE-A LUNGUL T1MPULUI : 9
4. Lacomia sub toate aspectele este tot o sursa a dz^lcnirii sectelor.
D. CAUZE CULTURALE
i i
De-a lungul veacurilor, mediile de ignoranti an cultivat superstitia si au pregatit
calea sectelor si ereziilor, ''\&XM*-
1. Zipsa de iitfbrmare, de pregatire - in price domeiii^vnu numai bisericesc -
creeaza premisele unor secte f i erezii. Cunoaf terea iiivMtittiitt Celei curate, aplicarea
ei in viata, este un mijloc de a stirpi eventuale fbcare seethe ■■: „Cauta fi vei gasi ;
j J .-'■■ ■"
bate fi ti se va deschide .; cere fi ti se va da" (Matei VH|-f )■. -Poporul rataceste din
lipsa de invatatura a adevarului (Oseea IV, 6; Mica HI,^|g^R|aleahi II, 7-8).
m -~ .*■
2. Confundarea Evangheiiei cu o invatatura omeri&ascS (Gal. I, 8) duce la
erezii, secte, contestari, falsificari. '-,'/" ",,JS
3. Nep as area fata de conceptii gresite, ca fi necunoastfereailnvataturilor ortodoxe
creeaza confuzie, indoiala, izolare si se nasc „invatatori mincinosi".
. , ..... ■■■■ '
4. Nerecunoa§ terea meritidui Bisericii in cultura pqpoarelor fi confundarea
;re§elilor unor ier.arhi sau teologi cu Evanghelia MinUiito^bi.
5. Lipsa de cultura generala fi teologica a-unor stefit&pde cult este atit cauza
a aparitiei sectelor, cit si sminteala pentru multi.
?x i
E. CAUZE PSIHOMALADIVE - 1NCLINATI1 SFRE OBSCm^fTlSU
•uVAi*
■* ■■:?■■■■: y *
1. Rautatea sau perversitatea, patima de a peseta; ;ppn toate mijloacele,
inclusiv cele de intimidare fi violenta - constituie o .cauza a aparitiei sectelor
(Matei XXIII, 15). ' ' '^V^''-
2. Gindurile urite, faptele necugetate, fuga;de comunijate^ura fata de aproapele
ca fi fug a de responsabilitatea personal a, familiala si so^i|J|^jf are. ne control ate la
timp, imping pe unii la invataturi gresite (Matei. XV, 19)# -t;
3. Bolile incur a bile, disperarea, schizofrenia sub toat^- aspectele. dement a,
handic apatii, obsedatii, halucinatii, narcomanii, maniacodeprSmi, drogatii-alcoolici,
tabacici, halucinogeni etc. isi sasesc refugiu in secte fi *Wpari anarhice, asa cum
spun e a fi Sf Pavel: „...Fugi de cei cu boala (obsesia) certurpSr^fara rost, contraziceri
necontenite din care se nasc pizma, clevetirile, banuiellle^iele si alte vorbe ale
oamenilor stricati la minte si lipsiti de adevar (I Tim. VI,vfeS).
t '*
r
Toate acestea § i multe altele, trebuie avute in vedere pentru a inlatura pericolul
sectar fi a explica consecintele nefaste ale acestiiia pentra pacea Bisericii fi linistea
oamenilor. In acelasi timp. comunitatea umana a omanizatasistenta celor in situatii
aratate mai sus, sau mai grave. Biserica, dintru mcepui^ iai^asigurat un remediu
(exemplu: Vasiliada), o psihoterapie pentru cfei cuprinsivHI Jasemenea grave boli.
Astazi, clinicile de specialitate.asigura asistenta medicalaitiltuafbr.
10 ^iSJfcjZA CRE§tlNA
■ V^ m
Preotul ortodox, misionar rtJpyaiigheliei v are datoria sa cunoasca atit cazurile
maladive, cit §i metodele solu|idtiafti in vederea evitarii unor injghebari sectare..."
(I Cor. XI, 19). In acela§i timjyiifeotul ortodox trebuie sa fie atent pentru a nu
produce el insu§i sminteala, altfei se ridica altii cu pretentii de „alesi si misionari"
(I Tim. VI, 3-4). #t$V- , ■' ' ■ V '
2. Motive interne §i exterhe: ale raspmdirii sectelor. Desigurv am vazut cum
apar, cum se raspindesc, care sfflf mediile de iiaparitie ale feriomenului sectar, dar
trebuie sa cercetam §i motivele raspfegirii sau proliferarii sectare. Ivirea si raspindirea
lor este atrasa indeosebi de tiepftsarea preotului slujitor: crestinul paraseste
comunitatea, in dese cazuri, fiind^&iiu mai gasegte raspuns credintei sale. Influentele
din afara smt de circumstanta dao^fferairea in Hfistos este adevarata: :„voi de ce nu
plecati... unde sa mergem Doajjflj^juimai Tu ai cuvintele vietii vesnice..." (loan
VI, 68) si pe altul nu-1 ftim. Dupa "dumnezei straini, surzi §i muti nu alergam (I
Cronici XVI, 26; I Cor. XII, 2), c| zicem ca vameful: „Dumnezeule eel adevarat,
milostiv fii mie paeatosul..." (LticfiltVIII, 13).
■r > = =
De asemenea, prapastia mtfe vdrbire p fapta a unor slujitori due e la contestari,
retineri, indoieli §i parasirea BiSfiiSii.; PreotuI misionar trebuie sa aiba in vedere §i
sa mediteze permanent la expeneaiM-Parintilor Bisericii: „cum vorbim, a§a traim" §i
cugetam, cautam sa realizam minttjifia prin trairea spuselor Mintuitorului: „credeti
pentru ceea ce fee..." (loan XV, V ;24) ,r§i a experientei Sf. Pavel; „Urmati-mi mie
precum §i eu urmez lui Hristos„." (I Cor. IV, 16).
Avind in vedere cele doua : 'iftgtiye ale raspmdirii sectelor: vina unor slujitori,
pe de o parte, §i mediul Jiivordbti^pQ de alta parte, retinem unele motive de ordin
intern §i altele de ordin extern. ■ i; ^: ?
* i
- ■- " i , ■ ■ ■■
i :v ■ » — » . ■ t
A Citeva motive interne. ^ Cind vorbim de cauze interne ne propunem sa
„motivam" patrunderea sectelor §i raspindirea lor din pricina smintelilor ce vin de la
unii slujitori, familia lor, rudel^fyjlMcolaboratorii apropiati, precum $i din cauza
tolerantei viciilor (atitudinii anti^ociale a credineio§ilor). A tolera si a justifica aceste
vicii prin „slabiciuni omene§ti" ^Solismul, tabagismul, desfriul, jocurile de noroc,
pasiunile necontrolate, vorbele^TOirdare inseamna nu numai atragerea sectelor,
sminteala si compromis, ci si un ; pericpl al moralitatii publice: „vai de eel prin care
vine sminteala" (Matei XVIII, J^^^intuitQrul-merge pina acolo. incit recomanda
excluderea totala : „mai bine si-:felega de git o piatra de moara si s-ar arunca in
mare..." (Matei XVIII, 6). -^H- '** '■■■:' . . . ■
Motive de ordin intern: - ■■'.
1. Slaba pregatire in domeqi® geologic si necunoasterea invataturii ortodoxe.
Se ftie ca totdeauna preotul ortodox % fost un factor de cultura. El nu's-a amestecat
in certuri de suprematie §i nici nu^i-S ingaduit sa confunde invatatura Mintuitorului
cu filozofii sau cugetari omenesti^K4isiunea sa; a. constat in a face cre§tini constienti
de menirea lor in feta lui Dumnezeuisi de cetateni devotati uner comunitati bazata
pe dreptate. Sint cazuri insa, cm^i^tnii slujitori tiu sint la nivehil .cultural al vremii,
nu cunosc invatatura ortodoxa si iiii aceasta- cauza nu pot raspunde mtrebarilor
firesti ale credincio§ilor. Dupa ocolir^a raspunsului, influenta sectara este gata. Lipsa
FENOMENUL SECTANT DE-A EUNGUL TIMPULU1 1 1
de catehizare, predica, cuvintari la oeazii liturgies istorice, neexplicarea cuvintului
evanghelic §i neaplicarea lui la viata credinciD$jlor> maresc posibilitatea infiltrarii
sectare. Preotul fara pregatire este un „slab profesionist". un obiect de atac al sectelor.
Pus in fata confruntarilor, preotul nepregatit ^diice mare necaz credinciosilor, iar
ace§tia, din lipsa de cunoa$tere, us or smt atrasi ;dg secte.
2. Moralitatea indoielnica in familie gi'sOMtetate. Preotul fara prestanta, plin
de vicii, este in obiectivul sectelor... Preotul betiv, lenes, care folose§te vorbe urite,
desfrinat, este un element-cheie al patrunderii :$e ( ctelor in parohii §i zdruncinarii
spiritului de imitate spirituals a credinciosilor nof iSi|- Preotul lipsit de viata curata nu
are nici o autoritate in fata credinciosilor sai. Baca, intr-adevar, credinciosii mai
tolereaza slaba pregatire a preotului, asupra imomtitatii lui sint neiertatori. Scirbiti si
de faptele urite ale parohienilor, unii credincio^i^evin „pocaiti" §i cauta refugiu in
casele de adunare. ,. :: :u, . .
Pentru cine doreste cu adevarat mintuirea y giiyintele Sf. Pavel sint categorice:
„nici betivii, nici desfrinatii, nici cleyetitorii", nip altii asemenea lor nu vor gusta
Imparatia lui Dumnezeu (I Cor. VI, 10). Cu atit ;|r&J; mult pentru eel care a indraznit
sa ia jugul lui Hristos. Cine este cqnftient de misiiinea sa, va respecta totdeauna
juramintul de la hirotonie marturisit in fata arhiereului p a comunitatii: „imi voi
conforma viata mea cu spusele Sfintului Apostpl.ljayel... Ma voi supune arhiereului
locului fi le'gilor . tarii noastre..." A§adar opi^M ■ mfiltratiei sectare profilaxia ei
.c, ■:.,.■ -,: :;v."»-
stoparea prozelitismului fi readucereci : credinciqlHor in sinul bisericii de unde au
miP
plecat, depind in mare masura, daca nu in^totalitSe^ide conduita morala a preotului,
a familiei sale §i a comunitatii parohiale, in geiiSra|V
3. Evlavie fariseica, fatarnicia in act§le; ; ; : fe cult, manifestarile teatrale §i
exagerarea due. la pierderea credinciosilor care cauta un model in preot. Credinciosii
noftri au avut traitori in Hristos, in aceasta glie, dintru inceputul cre§tinismului". Din
moment ce ne-am nascut crestini ca pppor, avemiM firea noastra, in geneza noastra,
o zestre spirituals unica. Or, slujitoful, prin lipsa ;de evlavie. savirseste o crima
impotriva inaintasilor. perverteste si modifica in'fiinta parohienilor ni§te nestemate
ascunse, care ne-au identificat de-a lungul fgacurilor. Biserica dintotdeauna a
contribuit la unitatea neamului. si de aceea preotiil: care devine sminteala si este
parasit de credinciofL iar acestia tree la secte^ 'fl suporta pedeapsa vesnica a lui
luda si blestemul stramo§ilor nostri. Limb a stIBita, fraza bolborosita, rugaciunea
batjocorita, cintarea falsificata sau adaptata. sfrifttele - teatru comic sau dramatic,
toate acestea determina pe sectari sa-si marea^ea^rindurile. Se stie ca evlavia
credinciosilor copiaza pe a slujitoruluiMJnele paii||l| atrag sectele din lipsa de traire
crestina (Matei XXI, 13). Semnele exterioare^^eevlaviei: inchinarea, plecarea
capetelor, ingenuncherea au ajuns iraritati mlbiilripa. Sectarii, pentru ademenirea
credinciosilor, de§i .combat actele de cult si evlarvie, §i-au insu§it unele traditii §i
datini strabune. Pericolul este iminent... ■^:m%
Exagerarea unor momente liturgice produil 1 j de asemenea tulburare. Evlavia
trebuie sa fie un mijloc de manifeMare a crediiiMi celei adevarate plecata dintr-un
suflet care cauta linistea, cainta, pocainta sincera ! §i L :respectul pentru cele sfinte.
12 ...-. v .; F ..CALAUZA CRE§TINA
„Spectacolul cu efecte mterioare" plaee imor indivizi fara sensibilitate. Biserica,
prin harul ei, linis teste, calmeaza; satis face, nu estompeaza, irita sau ingimfeaza.
Preotul adevarat si misionariUMfcercat proeedeaza cu mare delicatete pentru a ajunge
la unitatea duhului in legaturia pacii (Efes. VI, 13), adica la comuniunea desavirsita.
Deci, aspectul sluj irii 1M 1 Hristos prin evlavie constienta tine credincio§ii in
comunitate. In caz contrar, atit sectele, cit si gruparile anarhice gasesc usor teren
favorabil.
4 Lipsa de orientare ^^preotutui sau absenta tactului pastoral in raport cu
credinciosii duce la conflicted la : izolare, §i chiar la spargerea unitatii parohiale. Se
cunosc cazuri mai ales la ora$e, v unde sint mai multi preoti, -bind parohienii sint
impartiti, incit nu-si mai pot; satisface sentimentele lor firefti de evlavie. Acestea, pe
de o parte: pe de alta parte, preotul nu trebuie sa confunde biserica |i avutul ei cu
propria feuda. Desigur, au exist at in istorie cazuri de minastiri §i pafohii cu averi
mo§tenite, dar aceste au fostpitse in sluj'ba comunitatii, pentru binele tuturor, nu a
slujitorului. Daca sint cazuri evident, rare si astazi, preotul trebuie „sa fie un iconom
credincios" (Luca XIX, 17), ! ;:sa:;: | :administrez6 dupa regulamentele in vigoare asemenea
posibilitate, nu sa devina pest^noapte „bdgatul care i-a rodit tarina" fi nu §tie ce sa
mai faca cu atitea bucate (IMSk XII, 17).
'■ ■'":■ f n"
Alti credincios i au unele ! ;M5iceiuri §i apucaturi, fie insu§ite, ; fie tolerate de alti
credincio§i, necorespunzatoare -rndralei si vietii crestine. In asemenea situatie, preotul
are indatorirea sa le elirrnn&-gfi prudent a, explicmdu-le provenienta, cu dragoste si
rabdare, fiindca inovatiile §i alaugirile „strica obiceiurile bune. .." (I Cor. XV; 33).
Preotul trebuie sa se identifice eu.traditiile sfinte, cu. obiceiurile ereftinefti in diferite
ocazii. Un misionar desavir§it §i un slujitor constient va eurioaste toate problemele
din parohie. 'L
* ■
Un capital aparte il cofrstituie atitudinea corecta si loialft a preotului fata de
organele locale de stat, de :faet6rii responsabili din intreprinderile sau seetoarele
agricole de pe teritoriul pe ca|e ; se afla parohia. Chemarile si participarea activa la
solicitarile autoritatilor locale frebuie sa aiba ecou in inima preotului. Preotul fiind
treaz in orice imprejurare (IIi ; T?irri. II; 22-23), lupii rapitori,. si in acest caz. nu vor
putea patrunde in turma cea ; cuvintatoare (Fapte XX, 29),
5. Lacomia sub toate, aspect el e §i tirghirofilia. Aceasta cauza provoaca mari
neplaceri credinciosii or. Insusi iluda Iscarioteanul si- a pierdut apostolatul din cauza
w
banilor (Matei XXVI, 15).-,-Anania si Safira, pentru lacomie, au fost exclusi din
comunitate si au cazut sub blesterfrul apostoHlor, mintind pe Duhul Sfint (Fapte V, 3).
Cu adevarat, goana dupa . batjfeieste obirfia tuturor relelor, chiar si „caderea din
credinta..." (I Tim. VI, 10); Apeasta tragica §i permanenta constatare este. in acelasi
timp, piatra de sminteala pentru multi credinciosi. De aceea, ei parasesc enoria si
merg la sectari. Preotul misionar care sluje§te la altar, de la altar maninca (I Cor.
IX, 13), dar nu trebuie sa:Jui|g:ca „povara" pusa credincio^ilor apasa pe propria
constiinta. Ca misionar, trebtiie sa aiba permanent in inima cuvintele: „n-am
napastuit pe nimeni... cu miiriile mele mi-am ci§tigat piinea!" (I Tes. I, 9).
FENOMENUL SECT ANT DE- A LVNGUL TIMPULUI
Mai mult, se recunoafte preotilor calitatea de: educatori ai credinciosilor
tui ingaduie,'pe iinga plata immcii, .dreptul de;a eonipleta salariu din buget
:obteLMvi$ nu inregistreaza corect veniturile §ude aceea se pare ca nu „cistig
li se cuvine, in mod onest. Altii pun taxe cu caracter retroactiv si „prind" credi
»sii in momente limita. Cind ar trebui sa inteleaga situatia creata (inmormintai
M *
tez, cummie) p .sa intareaaca cu forta cuvintului ©redinta celor de fata, preot
)ate registrele contabile si incepe calculele..." Pus fir situatie neplacuta, credincios
hita sumele, dar biserica 1-a pierdut si pleaca ab^ut, ; abandonmd deseori credit
trecind la secte. Mai grav, pentru servicii care deeiirg din misiunea preoteasc
i dar ati luat in dar sa dati" (Matei X, 8), unii mmMh ai familiei preotului inten
cer unele avantaje. S-a'mai spus, p repetam, ;p£eotul cu adevarat misionar :
buie sa fie iubitor de „cistiguri urite" (I Tim. VI,m$ti2% iar problemele fmanck
fie rezolvate de epitrop f i Consiliul parohial, reprezentantii alefi ai enoriaf ilo;
6. Ingaduinta pentru vicii din parted aiitorititji ecleziastice. Daca prec
vrednici sint lasati in voia lor, atunci §i sectantii iTiipna. Sint slujitori care nu n
virsesc slujbele dupa rinduiala. Unele -paiohii sint lasate in bataia yinturilor secta
; aite'le sint ocupate de elemente insuficieht piregatite sau sint trimifi ace
edepsiti" pentru vicii!, sau din alte motive de! of din canonic, Ce activitate dep
u ce indreapta acestia? ;
Se cere ca preotii sa fie exemplu de moralitate^^slujire, vocatie si patriotis
3 pilda ar putea f' pentru credinciosii lor preop; arghirofili, betivi, fumatc
doielnici in ale slujirii, compromi§i in a face dr^t#e: ? |mgimfati, lipsiti de orient;
ciala, sub nivelul cultural-teologie, nepunctuaH^Jarfedragoste de aproapele, lip;
; simtul datoriei!? Se ftie precis ca fenomenrfl: Iflctar creste |i prinde teren|
nctie'de neglijenta sau lipsa de responsabilitate :a^preotului. De aceea, Sf. Pa"
ragea atentia lui Timotei si Tit fi prill ei noua- ,;1btul este curat pentru cei cur;
ir pentru cei intinati si necredinciosi nimic nu este curat, pina si mintea fi cugq
sint spurcate..." (Tit I, IS). , ; Ckita sate infati§f#:;:inaintea lui Dumnezeu ca
n incercat, ca un slujitor care n\are de.ee sa-i ifie rusine si care propovaduie
•ept Cuvintul adevarului" (II Tim. W 15).
La rindul sau, preotul trebuie- sa lupte impotriva viciilor enoriasilor, fie p
)ovedanie, fie prin forta cuvintului de la amvon. Toteanta credincioplor, acoperi
ciilor, „impartasirea' 4 comuna, preot si.enoriasi - < a pacatelor, duce la grave abai
la inmultirea sectelor. ^-M-r- ■ .
4%
■ - r . .- }' 1 [I - -'
h concluzie, toate motivele interne proyin^direet sau indirect si in ulti
stanta de la preot: „daca aluatul este s bun si framint^tura va fi la fel" (Matei X
n
j
). Acolo unde preotul este constient de chemarea , ,gu v-am ales pe voi din lume,
oan XVII, 15-16) §i credinciosii asculta glasul. hii|pvederea mintuirii §i savir§i
tot lucrulbun (loan X, 5). De asemenea intr-q parohie dupa plecarea unui sluj:
evrednic trebuie o deosebita activitate pentru ree&carea credinciosilor. ;
B. Motive ex tern e. - Aceste motive se dato^sglhixului social continuu. Asi
ste o necesitate mi§carea populatiei de la sat la ora§ §i invers. Odata cu fluxu
14 . v =: GAL AUZA CRE§TINA
refluxul populatiei create si conjiunicarea intre oameni, informatiile de toate categoriile,
inclusiv ideile religioase, mgresd; interesul pentru contacte in diferite domenii. Omul
zilelor noastre nu mai poate;lsta;dzolat. Noile conditii de viata, fabricile §i uzinele
noi, intreprinderile si schiinbut.de mirticitori, toate due la contacte mai strinse §i mai
diversificate intre oameni. I&;Ssemenea, experientele de munca, intilniri pe santiere,
transferari dintr-o parte in alfcatarii fac sa circule ideile, sa se intensifice legaturile,
sa se cunoasca oamenii mai: bine, s a se respecte mai mult. Or, una dintre legaturi
este |i cea pe calea religioasa; lata, asadar, atitea motive externe Bisericii Ortodoxe,
dar in interiorul localitatilo^jcjb: a se infiltra pareri sectare. Pe de alta parte, si cu
■*■■■* ■ ■ * '
mult mai grav, ideile religijaa^j; ■ . „importate" pe diverse cai u§ureaza, influenteaza
A " 'f '.-'■■ "... ■!'*
sau sustin fenomenul sectEE^©wlipStnxris acest fenomen, reprezentantii sai folosesc
o serie intreaga de metode. |i\de!ruteaza pe-cei ce traiesc aici §i respecta obiceiurile
si traditiile strabune. v s^R:: :
> ? ■.■>■..
Motivele externe ale patfilnderii seCtelor in tara noastra i§i au obir^ia tot in
afara granitelor Patriei. PrinAf : aceste motive putem enumera:
1. Unele profesii, cuA ; ar fi: pictor, sculptor, arta instrumental^ - inlesnesc
trecerea in „casele" de adtinafer ■■■ Aceftia atrag , u§or in corriunitatile sectare unele
persoane oscilante in cele ale-ciredintei ortodoxe si cautatoare de ci§tig cit mai facil.
Unii meseriasi particulari: crbitbri, cizmari, fotografi, mecanici, instalatori sanitari,
electricieni, pentru un „blicE -fles linte" intra in serviciul de ispititori ai credinciosilor
ortodoc§i sau ai unor credu&de la alte culte. Ace§ti meseriasi „cinstiti", „de
incredere", garantati, frizeazaisi-ioievlavie traditionala §i insista in cele „ale Domnului"
cu „post |i rugaciune" cu reHiintari §i chip:, if i ofera gratuit serviciile lor pentru a
capta bunavointa interlocutoqiliil Tot ■aceftia usureaza unele temporare angajari, mai
ales din provincie, in vedefea:; scopului. prozelitist. Schimbul de experienta si
recomandarea pentru deplasari^ii alte localitati, sau in diferite statiuni de tratament
si odihna ale sectantilor unde^fratii" sintjgata sa b|ere multe avantaje, constituie un
motiv ca eel racolat sa devitiis. i-jliiminat qu -duhul".\
Preotul ortodox, detinatpjal plinatatii harului ^preotiei trebuie sa vegheze cu
toata responsabilitatea pentru ..preyenirea:§i lichidarea motivelor externe. El trebuie
sa previna credinciosii despre libci.vitatea acestor „teoreticieni"; Desavirsirea credintei
noastre este Iisus Hristos, acbla§i „i.eri. azi.fi in veci" (Evr. XIII, .8). Un credincios
adevarat nu poate parasi BiseiiicJa strabuna pentru o noua profesie, pentru un nou loc
de munca sau un transfer dintf-un colt in altul a] tar ii .
2. Casatoriile mixte. -- Cesisur, dragostea dintre. doi tineri este baza fireasca a
.■■■■■■■■■ 1 / J L /
unirii pentru viata. Dar aceasta; tinire nu trebuie sa aiba scopuri straine traditiilor si
■■ ■
obiceiurilor poporului nostFti !; ltlt ; de incercat. Casatoriile mixte preocupa nu numai
Biserica, ci §i intreaga luniW©^ unele casatorii sint facute nu din indemn firesc si
din intelegere sufleteasca, or- dint mai degraba ni§te aranjamente in vederea unui
scop prozelit .§i sectar, anti^UcS^L ; si neloiaL In unele cazuri casatoriile mixte sint
facute |i pentru parasirea taiSii f sub pretextul ca unul din parteneri este chemat de
„frati", iar eel care si-a pa^a%(ltedinta si neamul pleaca in necunoscut. Acolo „fratele"
are §i alte „surori"; iar roma&fea $i-a pierdut, odata cu credinta stramoseasca |i patria
parinteasca. -.: : ' "
FENOMENUL SECTANT DE-A ■LlM&tiL TIMPULV1 1 5
- » vi- » -- I
Alte casatorii an si alt caracter: „fratii" ofera lde^irita acelor fiice ale Babilonului
eare-fi cauta fericirea in afara muncii cinstite §i faiiiliei curate. Multe casatorii sint
pepiniere de discordie intre rude. Exista „drepturi"Hie -oiriului, dar acestea nu forteaza
■1
natura si glia care te-a plamadit §i hrSaife '■ m -P^- :
3. Participarea la diferite ceremonii. - In ultima vreme, casatoriile, despre
care am vorbit, au devenit o adevarata parada a nl6dei : §i o rehuntare la traditiile de
veacuri ale poporului nostru. „Fratii'Vii^resioneaz|; : prin cadouri §i cople§esc prin
tactica primirii in comunitate. Neofieiindu-se logbdiia, juramintul pastrarii* tainei
cununiei nu mai are loc, responsabilitatea continiiaiS : familiale nu se mai pune si
iata ca multi tineri, mai ales destrabalati si neconWiati de parinti, gasesc refugiu in
comunitatile sau gruparile sectare. Unele dintre S&cte sint mai rigide, dar altele
■ ■■#.■■■■■■
recomanda casatoriile de proba pentru rezolvarea -iiribr probleme sociale - buletin,
**■ * ■ - ■ l
serviciu, transfer etc. sau, mai grav practica incesttil ! |i prostitutia ca acte de cult.
Adeseori, credincio§ii ortodoc§i, mai slabi -die ifrger, sint atra§i de asemenea
ceremonii si parasesc Biserica stramo§easca pentru ; Sftinar ea sectara.
Taina cununiei in Biserica este, pe linga juraMntul castitatii, o binecuvintare
§ lui Dumnezeu pentru continuarea vietii psihofiiziee a omului. Cununia nu-i un
contract social, ci o responsabilitate til fata Ivii^p^^zmi §i a vietii insasi. De
asemenea, cre§terea copiilor in traditiile sfinteihtSfe^te specificul neamului nostru,
identified, se aprinde si se cultiva flacara stramdsd&$G& Sintem de acord cu casatoriile
■"■ -v : : :^i:V:.!i\: ■■■'*"■' - :
mixte atunci cind se cauta adevarul §i: dragoste# h p^Stul ortodox nu trebuie sa fie
insa de acord cu hotaririle pripite ale titjerilor, farSf te§a parintilor si cu ni§te dorinti
tree ato are, dar care pot avea urmari riefaste. ■-;
A§ei-zisi\l „Botez <( testamental al sectelor cdiisfetuie un prilej de propaganda si
prozelitism pentru cei ce nu §tiu de ce ; |i cind au fesfrbotezati in Hristos |i ca acest
botez in Hristos nu se poate rep eta si nu este o eeremonie, un simbol, o imitare a
botezului cu apa spre pocainta, ci acesta- este botezul gw Duhul Sfint si cu foe, adica
se sterge pacatul stramosesc si primim Karul cre§teSi fiuhovnicesti si mintuirii noastre.
Botezul-bilci sau botezul la maturitate ' ~ este tot ' ; ^garada a modei fariseice de a se
imbraca „fratii §i surorile" in camasi albe de parCa^Ssta ar atrage forta iertarii prin
HX.j.
tt
»3'
jertfa de pe cruce, nu pocainta, nu interiorul. :
Un alt prilej. in scopul atragerii-crestinilor:ortodocsi, folosit de sectari este
parada ducerii ,Jratelui" la groapci. Desi nu credin : £iivierea mortilor si nu pregatesc
sufletele adeptilor pentru judecata particulara si dbsfeasca, sectarii fblosesc pompele
funebre in scop prozelitist. „Fratii" au obligatiaVs^&obilizeze rudele §i prietenii
celui decedat in vederea inmormintarii, sa stringa ;jSdJiiduri pentru familia indoliata
* »■»■■■■
dovedind o solidaritate fbrtata si un atasament falsi -?Te)ata parada este impresionanta,
dar seaca, fara duhul stramosesc al iertarii si saftttSriixelei de pe urma.
4. Noutaii ale lumii de dincolo. - Sint foarte multi credinciosi ademeniti de
? .:i ■ s ■> 3
„noutati u in domeniul credintei si din aceasta cauip sectele patrund la inceput cu
potolirea curiozitatii si apoi ofera cetui interesat":datele si sursa noutatilor. De
asemenea, comentariile si pronosticurile asupra ' uridg&nomene naturale (cutremure,
eclipse, inundatii^ comete §i caderi de stele, catadlisme etc.) atrag pe nestiutori si
16 v #£lauzA crestinA
maresc gruparile sectare. Calqulele/advente, ce nu lipsesc din nici o secta, grupare
anarhica sail organizatie religio^iyiblenta, maresc interesul celor caldicei in credinta
(Apoc. XX) pentru „noutati" -§i ^alcule m religie.
„ Noutatile" lumii de dincolb sint necesare in alt domeniu, or, in viata spirituals
a credinciosilor nostri, viata de?|il de bogata fi verificata de peste doua milenii, nu
ar putea avea loc noutati farfcf&ea ierarhiei apostolice fi informarea clerului. De
aceea, Biserica Ortodoxa Romania . mca din . 1 949 a initiat in fiecare an, in serii,
Cursusile de indrumare pastorala! §imisionara pentru preoti. Tot aici se discuta cazurile
speciale sau izolate de infiltratie ^etara, componenta colportajului, analiza brofurilor
de propaganda, originea f i sebpiil; jlor prozelitist f i antisocial.
5. Bibliile confesionale -sail; extrase din acestea (profetiile din epoca exilica -
in special Daniil § i datele din , Apocalipsa cu traduceri adecvate) - oferite curiosilor,
in dese cazuri influenteaza cugetfele; unora §i incep a frecventa „case" de adunari. In
ultima vreme, datorita tehnicii tifpgrafice deosebit de ayansata sau chiar utilizarea
xeroxului, credinciofii ortodocfi suit loviti de asemenea schije „religioase" in diferite
locuri de activitate. Reviste redfetate in limba romana |i care sint tiparite in strainatate,
cu continut „duhovnicesc", brqfupale „caii drepte", ziare „ziditoare", adevarul Bibliei,
„odihna" in Domnul, „Calea" in: viata, „ajutor" de sus etc. sau chiar simple scrieri
„de duh" constituie o cauza; : a: lnfiltratiei sectare, deosebit de insistenta si totodata
periculoasa. ;.;•■:
6. „Smerenia (( cea plamt&Dommdui este a inimii, asa ca nu mai este nevoie
de locafuri somptuoase inaltate-ile boieri din exploatarea altora. Sub aceasta masca
se ascunde un grav pericol demgrator pentru Patrimoniul cultural national. Multi
adepti ai sectelor in fenatismu|: Ipr au distrus monumente, icoane, vefminte, vase
liturgice fi obiecte de o inestimalila valoare si irecuperabile. Mai mult, s-a intensificat
si traficul de asemenea odoare^ifectarii avind legaturi cu. diferite cercuri de peste
hotare interesate in a distruge ; ,bununle noaftre spirituale. Pentru a-si atinge scopul
sectarii fi-au transformat casQ^iipr de adunari in centre de propaganda impotriva
culturii noastre vechi incercmd^in acelasi timp, sa strecoare in rindul tineretului un
indiferentism fata de tot ceeaee ne-au lasatstramosii.
7. Pocainta „cea a^vara^5 <f .propagata de sectari. Aceasta motivatie apartine
atit practicii din tara noaslrfedar si influentei lumii „religioase' 4 de peste hotare.
„Noutatea u pocaintei consta din;;acea acuzatie adusa Bisericii stramosesti ca este
neschimbata, rigida, plina de-practici depafite, este sustinuta de preoti interesati, nu
mai este la moda, nu lasa ypmicredincios liber, aceasta este praeticata de batrini
neftiutori si depasiti. Pocaint^ spun ei, este a timpului, a tineretului, libera si
descatufata de canoanele vechi.. /Este necesar pentru „pocainta cea adevarata",
inlaturarea tuturor obiceiurilorcsitraditiilor, tot cultul vechi §i imbratifarea noutatilor
„fratilor" de pretutindeni.
„Poc8mta w recomandata : de sectari este falsa, fara sens pentru intelegerea
** y : '\- lp ■■■■..■■■■■
credinciosilor si duce la rupere^ de comnnitate. Ca §i fariseii, sectarii condamna
pocainta vamesului, vame^ulfiind orice credincios constient de prapastia- dintre el fi
Dumnezeu din cauza pacatuluiyi ^0^ . . pocainta „cea adevarata" recomandata de secte
FENOMENUL SECTANT DE~A LUNGUL TIMPULUl 17
este de fapt tagaduirea ajutorului lui Dumnezeu si anularea meritului omului pentru
mintuirea lui, fiindca sectarii se autointituleaza^ep s si sfinti", uitind chiar textui
Bibliei: „Dumnezeu celor mindri le sta impotifea si pe cei smeriti ii inalta"
(Ps. CXXXVIII si Luca XVIII, 14).
Infiltratia sectara, motivele acesteia pot fi -diminuate sau sterse atit pe linie
interna - a§a cum am vazut - cit §i pe linie extendi -print stilpul de foe al adevarului
care trebuie sa fie preotul ortodox „treaz in toatfe"-ciele ale credintei (I Tim. IV, 12).
II. - CtTEVA REPERE ISaTORICE
ALE FENOMENULUI CONTESTAirAR RHLIGIOS
. m' m - . W
' * I I I *
,■ * ii' ■ ■■'
■ * V .-;..■ v ■ ■' '".-
Autori de „sectologii", dintre cele doua vazbome mondiale, n-aveau prea multe
date despre feriomenul sectar. Era firesc sa fie a§*y ideoarece mass-media nu avea o
dezvoltare §i o raspindire ca in zilele noastre. Stw|it!§i articole dupa eel de-al doilea
razboi mondial, la inceput, aratau ca de fept :„s^Qtele nu au istorie pentru ca sint
trecatoare". Or, lucrurile s-au schimbat; daca ' mail : , avut istorie la noi, au avut un
inceput, un apogeu si un sfirsit ca orice mi§care; -Uaele secte sau grupari religioase
au constituit motiv de persecute in regimurile itr^ute si o permanent* concurenta
de racolat adepti. Or, odata cu intrarea lor in legali&iteiprin recunoa§terea functionarii,
vorbim de culte neoprotestante egale in fata legii iiitr^un raport de egalitate intre ele,
dar fi cu obligatia respectarii credincio?ilor cete*ialte si stavilirea prozelitismului.
De aceea, dupa Legea cultelor (1948)/putem VQr^de o noua orientare in regimul
cultelor. Ele au dreptul de a-$i exercita crUtulg: : :|p §i indatoriri fata de Patrie ca
cetateni egali in drepturi s si responsabiitati. !u clr||ttii religios din Romania, cultele
se cunosc intre ele, conducatorii lor se respecta,- : se ftie invatatura sau conceptia
fiecaruia fi este o necesitate ca fiecare credmcios^sa fie loial tarii in care isi duce
existenta, fie ca este -roman din neam in nearrirfie ca apartine unei nationalitati
conlocuitoare. Aceasta noua situatie %chimba sf^bptica, in general, si face sa se
respecte fiecare credincios in parte. De aceea, fiecare cult are un istorie, o obir§ie |i
un scop totodata, iar radacinile trebuie cautafef Mtru a se da raspuns si a se gasi
solutii in cazul propagandei sau prozelitismului atfeitrar, in practica sectelor.
a) Neascultarea si mindria - izvorul ratacirii. - Contestarea, opozitia sau
pretentia de a fi ca ZiditoruL apare inca dinairrtg.de organizarea Universului. Este
vorbade caderea lui Lucifer, din cauza mindrif i , § i ; a slujitorilor sai: Arhanghelul
Mihail, in cuvinte ingeresti, a rostit celor farar&jtrup: „Sa stam bine, sa stam cu
frica..." §i atunci satana, ca un fulger a cazut dir^cer (Luca X, 18).
b) Duhurile rele au cautat totdeaima sa iritunece in om chipul fi asemanarea
cu Dumnezeu, iar in Gradina Edenultii vr^ma§iil : ;se apropie de zidirea miinilor lui
Dumnezeu, ispitindu-i cu arma sa, mindria: 'ffifflfik interzis sa mincati din rodul
Pomului pentru a nu ajunge ca El... '^(Facerd 111^2-7).
A Vechiul Testament. -1) Dupa caderea i^pacat, din cauza neascultarii, p
natura s-a vitregit (Rom. VIII, 22), iar du§m^l|vtetii, diavolul, conform libertatii
18 ^GALAUZA C'RE§TINA
limitate pe care o are de la Duftinezeu, si-a continuat activitatea paraiel cu Providenta
divina. Uciderea lui Abel de % ||lfe ■> Cain (Facere IX, 1-1 6) ; Potopul etc. (Facere
VII, 10-24), nelegiuitii Sodonrf#Gomorei (Facere XIX, 12-29). suit citeva exemple
(Facere IV-VIII). ' ;'>:;.;
2. O data cu chemarefcktifaraam, tiieptele Descoperirii lui Dumnezeu capata
contur (Facere XII, 1), dar is|>|titorul actioneaza §i se infatiseaza chiar in fata
Ziditorului, asa cum este cazulJui Iov (Iov II, 1).
Fiecare etapa a Revelatiei diii . Vechiul Testament este bintuita de eel ce §i-a pierdut
menirea pentru care a fost cre^t: ■ V^ajma^ul intervine in istoria biblica, este prezent intre
fratii lui Iosif (Facere XXXVJJ^Nl-28) §i adincefte prapastia intre sufletul omului fi
Dumnezeu prin inchinarea la :; n$tvira, insufletirea astrilor, jertfe catre animale, crearea
:1* " ."-1 :
idolilor pina la perfectiunea lo^tt zei §i zeite... „muti si surzi..." (Rom. I, 25).
3. Nici poporul ales nii^stescutit deasemenea fenomen. Dupa patru sute de
ani de robie egipteana, Moise:estte tagaduit.ca ar fi ales al lui Dumnezeu fi vrajitorii
: ,x *i, l \ - "■■■ "
si contestatarii Egiptului sayirf^lucruri uluitoare pentru a demonstra originea divina
a faraonilor f i inteleptilor lor^Jix. umbra tuturor statea diavolul. Satana, mai tirziu
gasefte chiar prilejul inlocuiFiEjitedintei uvDumnezeul eel adevarat (III Regi XVIII,
37) cu zeitati egiptene, mai ■-. ai§fi;0ele reprezentate prin vitelul de aur (Facere XXXII,
1-14). Incercarea de a Mat^iijjijpMa de vocatie, harica a lui Dumnezeu - preotia
lui Aron - cu alefi ai comunitatii ELecunoscatoare si credule este o abatere: cazul lui
Core, Datan fi Abiron, dar Dpririe^eu nu intirzie sa le trimita pedeapsa: daca Lucifer
a cazut din cer, slujitorii sai '$$0t Datan fi Abiron au fost inghititi de pamint de vii
(Numeri XVI, 32-35). Perioad^Hpremozaica fi mozaica, ca fi regii fi judecatorii,
este o perioada de instituire ;:a;cultului divim fi de instalare a preotiei de vocatie,
*'"■■■ ■ -■'■"
toiagul.lui Aaron (Numeri XVI j).
4 Vremea profetilor are'io arie mai larga. Pe linga gruparile separatiste ale
poporului biblic, intervin contacfele cu alte imparatii. Robiile si exilul (babilonean,
asirian, sirian etc., precum §1! ^ueerirea rorrifna) incearca desfiintarea cultului adus
lui Iahve cu ceremonii in cinstea zeitatilor naturii. Asa cum Moise isi insusise
cultura Egiptului, profetii cagala experienta ,fi stiinta altor neamuri (hititii, sirienii,
babilonienii, caldeii etc.). iakptpfctul central al profetilor este eliberarea, izbavirea:
acestea, insa, nu-s tempofaley ci vesnice prin venirea lui Mesia (Isaia LIII;
Ezechiel I; Daniil I; Ieremiaff);:
O imagine sugestiva nl'privinta cultului si exercitarii lui, a slujitorilor cu
chemare (preotii) si a profitblite f i a falsilor inchinatori, ne-o *da momentul jertfei
lui Hie de pe Muntele CarfipII Regi XVIII, 38-40).
In afara profetilor faptei : |liiei' Elisei etc.) profetii mici pun in valoare misiunea
preotilor cu vocatie in mijlopiijj ppporului fi sint neiertatori fata de falsii profeti:
„... caile Domnului sint dregte cei drepti umbla pe acestea, cei razvratiti cad pe
ele" (Osea XIV, 9). „... popqriij piere din lipsa de cunoa§tere..." iar destrabalarea,
betia ,f i desfrinarea iau mintile; omului" (Osea IV, 6, 1 1). Altii prooroci sint si mai
neiertatori: „A§a vorbe§te Domniil despre proorocii care ratacese pe poporul meu,
care, daca sint imbuibati vtiSteisc pacea iar daca nu *li se pune nimic in gura
propovaduiesc razboiul sfint;SVazatorii vor fi dati de rufine, ghicitorii vor rosi §i
FENOMENUL SECTANT DE-A LVNGUL TIMPULUI 1 9
toti isi vor acoperi barba. . . Ascultati dar lucruli'afcesta. . . voi, carora va este scirba
de dreptate §i care suciti tot ceea ce'este drept;;\toi care ziditi Sionul cu singe si
Ierusalimul cu nelegiuire. Capeteniile cetatii judeCa pentru daruri, preotii lui invata
pe popor pentru plata si profetii proorocesc pentru ibani; §i mai indraznesc apoi sa
se bizuie pe Domnul si spun: „Oare nu este ^Doninul in mijlocul nostra ? Nu ne
poate atinge nici o nenorocire!" (Mica III, 5, 7-9-41). „Vai de pastorul de nimic
care iti parase§te oile..." (Zaharia XI,vl7). „Caci buzele preotului trebuie sa pazeasca
§tiinta §i din gura lui se a^teapta dreapta inyatatura, pentru ca el este un sol al
Domnului ostirilor" (Maleahi II, 7).
5. Perioada profetilor si in acelasi timp a . Veehiului Testament se incheie cu
Sfintul loan Botezdtorul Botezul savir§it de eKsau ; ::m numele practicii „pocaintei"
lui este luat astazi etalon de catre nenumarate : secte zise crestine. Insu§i loan
marturiseste: „Cel ce vine dupa mine va va botfea cu Duh Sfint si cu foe" (Matei
III, 11). Focul este invierea Mintuitorului, ardere& omului celui vechi, dezbracarea
lui de haina pacatului §i imbracarea in Hristos: -^Citi in Hristos v-ati botezat, in
Hristos v-ati §i-mbracat (Gal. Ill 27.) Sfintul loaii- are cuvinte de dojana pentru cei
instabili, curio§i §i ispititori, farisei, saduchei.§i : ^|te|i. ;„Pui de vipere de ce fugiti de
minia viitoare" (Matei III, 7)... orice^pom carei^rfece rod bun se taie si se arunca
in foe..." (Luca III, 9). |L>'f'; :
lata atitea exemple de opunere, contestftpgv: : falsificare sau impunere de
„dumnezei" straini §i „terafimi de tot felul" (I:'S|iiuel XIX, 13). Totdeauna s-au
incercat influente straine asupra adevarului revelatgpe de o parte, pe de alta parte;
aceea§i forta a raului §i arma a satanei^ mindria^ amcercat sa duca lumea in intuneric.
Acum apare §i o literatura fantezista (apocrifele) pgntru a abate poporul de la adevar.
B. Noul Testament. - In carfile canonice ale iSIoului Testament, mindria, asa
cum vom vedea, a fost „intarita de diavol cu egQiStriul si avaritia. Fenomenul sectar
» i"|f , #'#'*
biblic apare bine cdnturat in epoca Mmtuitomltfif Satana, crezind ca Noul Adam,
Iisus Hristos, ar fi* numai om cu puteri supraiiktiifale, nu Dumnezeu-intrupat, se
apropie de El, ca oarecind de Adam eel din gdfen oferindu-i splendorile acestei
lumi: slava, bbgatia, „ajutorul" si „colaborarea" ^a. La aceasta oferta, Domnul
** * * I "7 ' *
raspunde: „... inapoia Mea satano, Domnuliii- Bumnezeului tail trebuie sa te
Y-'
inchini..." (Matei V, 10). Aeelasi prdcedeu al vrajiiiasului diavol il folosesc sectarii
pentru ruperea unor credinciosi din sinul alter culte.
1. Planul „ strategic" al sectarismului de ; aMazi este usor de sesizat chiar in
timpul Mintuitorului. r'T
a) Secta sau partida fariseilor era constituita 1 din arhiereii si supusii lor. Nu
w
mai credeau in Legea veche, dar o folo&eau in sebpurile lor personale. Nu pricepeau
nimic despre viata de dincolo, - vorbeau desjpfe : ;ftyiere, ingeri (Fapte XXIII, 8), in
schimb „mgrijeau mormintele" §i respectau tot cefembnialul: aduceau jertfe, posteau,
se rugau prin piete §1 pe la toate colturile sa-i vad^ltMea (Luca VII, 30). Se cunosc
§i nume triste: Ana §i Caiafa cei care au seninft ;lfeiftinta de moarte a Mintuitorului
Hristos (loan XVIII, 12-24). De fapt;„Msitatetf"pedintei" lor o arata chiar Domnul
nostru Iisus Hristos (Matei XXIII, 2; Luca X^: 37^54). Dintre cei erescuti intre
20 CALAUZA CRESTINA
acestia, diivsemintia lui Levi, feferiiieat Saul-farweu dupci credinta (Fapte XXIII,
6; XXVI, 5), eel care avea sa deviate vas ales §i apostol al neamurilor (Fapte IX,
15). De asemenea invatatul Gamaliil : facea parte din partida lor, dar, asa cum se stie,
era destul de liberal (Fapte V, 34); : v
b) Opusi fariseilor eraii saMcheil(dt la Saddh) care respectau ceremoniile vectri,
erau preocupati de spiriti.il legii Mozaice si ohservau intern edsdtoria de levirat, nu
credeau in inviere (Marcu Xn^mM^niei in ingeri, nice in duh (Fapte XXIII, 8).
c) In afara fariseilor §i s^fflelieildr, la Curtea regelui se afla grupul irodienilor
cei ce respectau rinduiala Tronului ca ponmca a parintilor. Sfetnicii si apropiatii,
tilmacii §i oamenii de incredemrdspundeaucerintelor templului si fixau zilele de
sarbdtori, respectind mai ales 'SaSdM. Dintre acedia multi au venit la Mintuitorul
|i au facut parte dintre cei 70 fe : teenici (Luca X, 1-24), unii aveau rude „intre
slujnice" (loan XVIII), altii eraii:#icenici in ascuns": Cazul lui Nicodim (loan III,
1—11) |i Iosif din Arimateia (IoanSxiX, 38),:Maimari ai sinagogilor etc. (Luca VIII,
40-42; 49-56). ■^■0 : ':
d) Tot in serviciul stapinirii; itiii §ivame$iU care, de§i uriti de popor , respectau
ceremoniile fi totodata erau receptt&la noutati: Dintre acedia cunoastem pe „traitorul
rugaciunii" §i eel care s-a intots ttidreptatit la casa sa (Luca XVIII, 10), Zaheu-
vame§ul eel izbavit (Luca XIX^ 2) §i mai ales S£ Ap. Matei (Matei X, 3). Vame^ii
intelegeau mai bine durerile popwndui decit fariseii care erau fanatici §i saducheii
care erau bigoti (Matei XVI, #/ i; f J
e) Alta partida mai practipa % care se ocupa cu observarea ceremoniilor zilnice
sau anuale era a „Tilcuitorilor legii1% batrinii fi fruntasii poporului (Luca V, 21; VII,
30). Pe linga „laudele" zilnice si jertfele de expiere, acedia se ocupau cu scrierea si
copierea >y poruncilor il in diferitg$mbi. Laei, in sarbatorile mari, veneau evreii si
prozelitii din intreaga lume grejo^mana de atunci (Cei 70 - Septuaginta). Ei aveau
ca aiutoare „zarafii, vinzatorii^de- invite si pasari" carora Mintuitorul le adreseaza
cuvinte grave: „... ati facut diri , Kasa Tatalui Meu pestera de tilhari..." (loan II, 16).
f) Tot in timpul Minmitorului .'se mtilnesc: nazareii cej.afierositi Domnului
(Luca II, 23), zelotii sau zilotii. - m xivna speciala, Simon (Luca VI, 15), foment -
femei sau barbati (Ieremia ^DCX^IH, 7), fameni - facuti pentru.Imparatia cerurilor
(Matei XIX, 12, Fapte VIII, 25^,,
g) Eunucii sau paznicii j$g yincredere erau o grupare deosebita in lumea de
atunci si pina in zilele noastre, i;; |g diferite religii.
h) Trebuie mentionat si fapili ca Mintuitorul Hristos n-a refuzat rugaciunea si
a oferit dumnezeiescul sau ajutpr; si cdtor partide religioase, printre care: samarinenilor
- cu religie dualista (loan IV); : catianeenilor— cu vechi culte (Matei XV, 21-28) si
chiar romanilor stapinitori, t^todu-i (Matei VIII, 1-13); pe Pontiu Mat (14-
38) asigurindu-1 ca „Imparatia ^Jiea.nu-i din : lumea aceasta..." (loan XVIII, 36), iar
pe Cezar (Tiberiu 14-37 ) sai^fe.dea ceea ce este al sau (Matei XXII, 21).
i) Insa cei mai respectatLde ^atre popor in timpul lui Iisus .Hristos si pina la
caderea Ierusalimului (69-7d),,:din1ire care se banuie§te ca a facut parte §i loan
Botezatorul in pustia Iordanuhii ?: erau essenienii, traitorii in duh, cei retra§i de lume,
FENOMENUL SECTANT DE-A LUNGUL TIMPULUI 21
w
schinmici si locuitori m pesteri, vegetarieni si rugatori permanent, asa cum ii descrie
Iosif Flaviu. Ei in frunte cu „profetul" si „regele luminii". m ajuns si astazi celebri
prin descoperirile manuscriselor de la Qumran, incepind cii: 1947. ;
j) Sint multi altii mentionati de catre Mintuitorul, unii formali^ti, dar §i inselatori
- sarlatani cei care se fee pastori, oi fiind sau chiar nairriitii (loan X, 12). De
asemenea sint apreciaf i prozelitii (Fapte IL 10) - cei care simpatizau cu legea mozaica;
eleni0i, eclecti (loan XII,- 20), cei care combinau mozaismuil -, cu xultura si filozoe Hristos ca eon; fflpfesuperior si alaturi de El sta
Sf Duh ca principiu feminin, de aceea Hristos s-a iiitru|) : at de mai rnulte ori. Pretind
ca „invatatura lor a fbst trimisa „secret de Fiul lui Diitoezeu din cer printr-o scnere
catre Elkesai... c) Iudeognosticii din apocrifele Pseuc^Mementine sint ereticii petrini
care socoteau. pe Adam, Moise, Hristos ea profepttaiumii scufundata in pacat.
Mozaismul este identic cu crestinismul. Petru esWfeeprezentantul crestinismului
adevarat. Scrierile (Omilii si recunoasteri) sint jurriafede calatorie al lui Petru si
Clement Romanul in urmarirea ereticului Simon MagtdJ pma la Roma. Este inlaturat
Pavel, se accepta politeismul mitologic, se inlatura SfeTfeime, loan Botezatorul este
opusul lui Hristos, iar Simon Magul opusul lui Pet^ii:
3. Eresurile gnostice sint incercarile gnostieilfcaB: a creea o filozofie religioasa
din toate sistemele vechi sincretiste §i din cretinism ;ou o divinitate abstracta. Materia
* ■
26 - : (jSfc§M£A CRE§TINA
e opus a spiritului. Foloseau termelJScaeonii-iictgeri |i demiurg etc. Iisus „a avut"
trup aparent, eteric si peste el s-&*Sp>orit eonul Hristos. a) Montanipii s-au grupat
in Frigia. Secta e intemeiata de MeStiii : care, influentat de erezia gnostica, se socotea
mm
Paraclet (Mingiietor) anuntat de HSiisfoS; (loan XV, 26) pentru desavirsirea invataturii
lui Iisus. Propunea o viata religiodia^noxia, m : spirit eshatologic. b) Marcionitii sau
"'■' '■^ru
cei ce arata prapastia intre Vechiulvp^Nbul Testament. Interrieietdr Marcion nascut
in Sinope-Pont (85). c) Hilia§tii sSti; premilenistii, sint eretici de nuant a eshatologic a
aparuti in epoca persecutiilor §i : '00$W$ fixat „salvarea" in imparatia de 1000 de ani
i ■ ■* i - 1 . "'.■*-■""■ j«
pentru cei ale§i. d) Maniheii sfEt'^fl^rtiieercire'-ie sincretism gnostic. Intemeietor
\-*
?**m
Manes. Conceptia lui consta iMfffi -amestec de idei mozaice, parsiste/ budiste,
haldeice §i creatine. Lupta deschiSt -ijitre spirit; §i materie, bine §i rau. Cele doua
*-' : L >:- \i+ -'*
i-.,P: ,-:■■■ v. " fl
imparatii (lumina-intuneric) sint;;iffi;.:ye§nica dpozitie. Gnosticismul maniheic a
influentat - dupa sec. V cind dispaxfe ^ mi§carile eretice pavliciene, bogomile, catare
albigenze etc.
F mm
Eresurile iudaizante, iudeogr^stiqe §i gnostiee stau la baza ereziilor din epoca
sinoadelor ecumenice, din aceste -pfesuri s-au : inspirat mi§carile spiritist-teozofice,
cele baptismal- advent e, pietiste;;;giii|pilemste 5 precum §i sectele profetic-mesianice
■ f ■ — —
din vremea noastra. -jAS-H
4. Eresurile de mai sus din epmd postaposiolicd au pregatit §i Pustia lui Azazel
(Lev. XYI, 20-27) prin ereziile afflifyifritare §i hristologice, erezi pe care unii rataciti
le socotesc, fara discernamint;' : gpfestinisrri primitiv original". Printre acestea
mentionam:
i? *»
a) MonarhieniL grupare er^ticiacu conceptii monoteiste. Dupa ei „ar exista"
■ ■ ■ '■'£>:: i-s '■**"" ■ - . ■ '■■■
Dumnezeu, asa cum se vede din . vV&hiul Testament, dar El este unuL absolut fara
■;:■■
pluralitate. este fbrta, nu perso^Kji nici persoane. Fiul §i Sf Dull sint socotite
puteri. Secta s-a impartit in dom^:^i#triniiari dinamici in frunte cu ereticul Paul de
Samosata (fost episcop de AntiQr|i|||ipe.la anul 2,60). De aici numirea de „pavlicieni".
El invata ca Dumnezeu exista, dax -i'lR^o singura persoana ; Logosul (Cuvintul) sau
ratiunea si intelepciunea dumnez^iMca sint in,iEl 5 dar nu ca persoane distincte si
nici ipostasuri, ci ca insusiri, atrifejilJg. #au facultati nepersonale.JLpgosul se plimba.
Hristos a fost un om simplu dgr f^riozitatea" lui a constat din aceea ca s-a nascut
dintr-o fecioara. Erezia, desi stinsi^ epoca sirioadelor, a reaparut la to ate sectele
transcendentale si pietist-harismat|0^i# Antitrinitcirii modalisti (patripasieni) fbrmeaza
4 '
r '
partida monarhienilor rationalist|; ; d0Snfluenta ebionita, Principalul eretie a fost un
preot Sabelie, de aici numirea de;;^^belieni". Sabelie fnvata ca Tatal, Fiul si Duhul
nu sint trei ipostasuri sau persoanejeiimimai trei moduri sau modalitati de manifestare
a lui Dumnezeu care „ar fi totti|S:#; singura ^persoana. Erezia a fost preluata de
Noetiu (noetieni), caruia ii raspurllialpolit al Romei si Dionisie eel Mare. In sfir§it 5 #
eresul praxienilor, care invata cllSiiiioxea este aparenta - le raspunde in special
Tertulian. :^-mM\.
FENOMENUL SECTANT DE-A .LVW&UL TIMPULUI 27
b) Din monarhianism, prin exagerare :;sau negare, au aparut eresurile
siibordinationiste. Acestea nu mlaturau §i nici n&desparteau persoanele treimice, ei
le subordonau „logistic". Din subordinatiani§ti ■ au aparut ereziile antitrinitare §i
unitariene, hristologice si pnevmatologice, mariologice si iconoclaste pina la sectele
de astazi. Erezia lui Arie arata ca Fiul este creatlde: Dumnezeu, care s-a numit apoi
Tatal, este cea mai perfecta creatura din nimic; si|;S§npoate numi Fiul lui Dumnezeu,
si anume Fiu adoptiv, deci influenta ineist-platoniea'ebionit-subordinatianista. Sinodul
I Ecumenic (Niceea, 325) formuleaza ; clar invatatiira despre Sf Treime (Art. I-VII).
Arienii s-au impartit in viguro§i sau anomei ^i/sgrniarieni. Erezia lui Macedonie
* t
subordona pe Duhul atit Tatalui, cit §i Fiului :"■:§£■ ea Sf Duh nu are dumnezeire,
fiinta, egalitate §i consubstantialitate-cu Tatal §i €jx: ; Eiul. Ereziei i s-a spus pnevmato-
maha, apoi ereticii s-au numit pneymatomafeL,- macedonieni, maratonieni (dupa
Maraton, adept al lui Macedonie) .; Ea a fb$t,;C0mbatuta de Biserica §i adevarata
credinta, in legatura cu Sf Duh, insu§irile §i aetiyiiatea Sa, a fbst formulata la Sinodul
al II-lea Ecumenic (Constantinopol, 381, Art/ VlII^H). Erezia a continuat sub alta
forma-filioque §i prin diferite abateri pietist-spiritiste: pina la sectele catare, arminiene,
duhoborte §i mistico-transcendentale ale secqlfliyi , nostru. Ereziile monofizite si
monotelite au continuat largirea prapastiei hristipgiee pina la mistificarea na§terii
lui Hristos, la negarea mortii, rastignirii §i ii^g|B;;:Sale. Erezia lui Nestorie retinea
faptul ca Iisus, Hristos a avut nu nuiiiai doiiSj; : fijijv.ci §i doua persoane: persoana
divina a Fiului lui Dumnezeu, nascut din Tatal ;in^i Jmainte de toti vecii §i persoana
umana sau istorica a lui Iisus Hristos cu care ;§#itas cut din Maria, de aceea erezia
s-a numit dioprosopism sau nestorianism. Insagi : ^ffecioara" este nascatoare de om.
Sinodul al Ill-lea Ecumenic (Efes, 431) a stabilrt; credinta cea adevarata, anume
unirea ipostatica, dogma aprofundata la Sinodul -aiHV-lea Ecumenic (Calcedon, 451)
prin condamnarea monofizitismului, ca apgf* Sinodul al Vl-lea Ecumenic
- :tv i--.
(Constantinopol. 680) sa condamne monotelismufc ■ Din acest'e ultime eresuri s-au
deta§at directii inspre Apus §i au despartit si au ■iloiat mai mult Bisericile Orientale.
Iconoclastii, iconomahii au fost condamnati de Sifrodul al VH-lea Ecumenic (Niceea,
- ■ . . ■■ .! -.v " ■ ■■* '!
787), si s-a restaurat ortodoxia (Martie, 843), af a Bum este si astazi.
Pe linga cele aratate mai sus, atacurile organizate ale gruparilor religioase si
sectelor s-au dovedit violente dupa r6cunoa§tere#! crestinismului ca religie egala cu
celelalte (313), in imperiu. In timpul lui Coiist^titin eel Mare (306-337), ereziile
s-au manifestat fanatic, iar in scurta tiranie a lui lull ati Apostatul (f363), confruntarile
au luat aspect de lupte religioase, preludiu al razfedfielor si cuceririlor de mai tirziu.
Imparatul Teodosie eel Mare (379-395) recuii0a|te Bisericii crestine calitatea de
dominanta m: imperiu, in aceasta situatie^ fenoitietifil-Jectant s-a manifestat deopotriva
* ■■",■■■■■"■
impotriva statului §i Bisericii, confundindu-lei^p^easta noua situatie a creat alte
greutati, sectele au> mceput sa mlocuiasea obiec||j|fepbiblice cu motive social-politice
sau insu§indu-§i invataturi din budism, confociaMsm, din cugetarea araba si mai
apoi din fanatismul islamic. Totodata s?-au izolat; -|i : uiiele Biserici de trupul Ortodoxiei
28 ■■■. .CALAUZA CRESTINA
;-.a.;JA^
fi multi ereziarhi s-au alaturat dppiianilor statului sau au usurat atacul migratorilor
impotriva Bizantului. Noile fainiii de popoare sint cistigate la diferite grupari
ereziarhe (este cazul gotilor fijifedeniilor lor, hunilor si urmasilor lor, slavilor si
fratilor lor); si astfel elementui:;geetBr devine element ingrij orator pentru civilizatia
bizantina fi dusman al unei putM;i: ;; : centrale. Ghiar la Curtea bizantina, imparati si
imparatese, demnitari §i cuil^nkfefe^politica religioasa", ajungind fenomenul sectar
sa devina o arma eficace in ridiGarK sau schimbari de suverani §i chiar de scaune
episcopale.
In rastimpul dintre sihoa:dele ecumenice pina la schisma (787-1054),
prozelitismul sectar este foarte vialent' fiind sustinut si de neintelegerile dintre Roma
si Bizant. In aeelasi timp, mdpbiMsmul evanghelic este destul de vigilent fi se
remarca mai ales monahismul: De -toa ucenieii Sfintilor Antonie eel Mare, Atanasie
eel Mare, Vasile eel Mare, Ion-Gira de Aur alcatuiesc tratate de raspuns atacurilor
ereziarhe, ies din pustie si fee mi^iuki de evanghelizare §i civilizare in aeelasi timp,
§i potolirea valurilor migratoarel^are s-au Mpustit asupra Imperiului Bizantin §i
asupra Bisericilor ortodoxe. ' : ;
**■■_■
§i daca Biserica si-a precizW invatatura in raport cu erezia, fenomenul sectar
din aceasta perioada a incepiiPsf 'Mace nianifestarea credincio$ilor, exteriorizarea
credintei lor, adica si-au indrep^isagetile veninoase impotriva cultuhii. Aceasta §i
datorita cinstirii icoanelor §i combatetea conceptiei iconoclaste provenita din idolatria
Vechiului Testament sau din prSctiicarea „cultului imparatului" din Imperiul roman,
apus pentru totdeauna. Odata m r&tabilirea ortodoxiei prin forta ei de civilizatie si
exprimarea credintei prin icoana^au dezvoltaif artele si diversitatea lor §i s-a incurajat
tehnica edificiilor ecleziastice % h tt ia baptisterii-rotonde, la stralucitoare catedrale
de atunci si de astazi.
Daca ereziile s-au stins odata cu creatorii lor, daca schismele s-au lichidat
odata cu potolirea mindriei unofjpseudoierarlii, daca miscarile gnostice si iudaizante
an fbst depa§ite, daca infiuenfefe "filozofiei" vechi n-au putut inlocui Evanghelia,
fenomenul sectar s-a trecurat, tiiiiSsau violent, prin medii convenabile obscurantiste
§i grupari credule peste veacuri. '■■'■'"'
Avind in vedere aces.t niilenm de framintari ereziarhe, dar.si de intarirea
credintei curate, tinind cont de laeerile si prefacerile sociale, putem constata:
::,&..
>■-
. i: i- :-■ ■ *:
1. Ereziile s-an ivit pe:rind, in timp fi spatiu, cu diferente intre ele sau
interferindu-se si influentindu-se.: i^: : :
* 5 ■■■> .■\V- . ."' .■■ ■ = •■'■ ■'
2. Ereziile au avut o acj:iyit r ate scurta sau mai indelungata in functie de
promotorii lor si s-au schimbat -ftotod seama -de initiator!, care erau in aeelasi timp
'§i „izvoditori" de noi credinte aJii; timpuluL :
9
3. De§i ereziile au dispakft- s-au transfbrmat si au reinviat, a ramas totu§i in
actiune fenomenul sectar. Uiiefei >£rezii au fbst atit de scurte, incit istoria nici nu
le-a retinut, iar „doctrina" lor titi se cunoaste.
h!'i
FENOMENVL SECUNTDE^W^
29
4 Datorita contactuM cu alte civilizatii seW| aeum ™^T^
* mistice deosebit de penculoase teologrei crestme ^encn m general.
-■ .■" y . * ' ' . ■
TTT SCHISMA INTRE ROMA §1 CONSTANTINOPOL
P^S^ MARILOR REFORME SOCJO^ELIGIOASE
fata de apostaziati si lapsi (cazuti) dm epoca P er f^ 1 ^™ initiatorii sau au
Sf. Ciprian al Cartagmei. O buna parte dm aces* cjgm* sm mat &
imb ratisat eresurile novatiemlor; d) ^^^ 2^ ^un otic pacatos sau
ngorist! au ajuns la tagaduirea valabxlitatu: tamelor _ spr^e ^e ^m J
L fusese in starede ^^^^^ SSSSi origin, «tici
de Smodul dm Cartagma dm and 411, J ^ Ecianum _ ^^ c ,
mai tirziu - sint urmasn lui Pelagm, Celest n § m j t t Adam
omul se poate salva prin proprule P*^^^ Mam mor din cauza
urmarea
nu-i ereditar, lar moartea nu-iiu *^£^" ■*&& naturale . Desi condamnat
firii lor. Harul este necesar numai pentru mtanre a« ^ fii d
la Smodul din Gartagma (418), ^^^^fS^lo^ cre § tma ce a pus
prima erezie de mari proportn privmd antropoloj|| , ger * » medievala
Lprenta ma. ales pe.teona "^g o £3gt|^ s ^cl ?1 demaseata
§ i pina astazi. Influenta pelagiana a fost obser ^ ^j^,, Fotie al Constantino-
fid menajamente de Parintii Rasaritenv eu osebne fePatoarhul
BIBLIOGRAFIE ORIENTATIVA:
Parinti ,i scriitori bisericefti i ^*SggS^ al BiscricY Ortodoxc Romanc,
Trad. ,i note do Pr Climb N. Caen ^ Ed _ In— 1 b*ta |« ^ ^^ dc , d p
Colcetia „PSB", vol 2, Bucurctfi 198 0, W * vo , . 3i :. Bucurc§ ti, 1981; Clement Alexandnnul.
Introduces note ,i roKcc de Prot. N. Ch.tcscn Col PSB & , ^.^ — ,1 Bjsericii Ortodoxe Romanc,
S^eri (Partoa mffi), Pedagogul. Ed.tura Insunajn b£hc K^j-.g ti , 982; sf . loan Damaschm.
vol.4, Bucurcsti 1982; Slromate (Partca _ a S^"^! Ortodoxiet* «. Editura Ltbrarici teologtcc,
Dogn,aticti fi Apohg&ca. Traduccrc de Pr. D. Feoom Col. ^f^:^ d Col . i ZVO arcle Ortodox.ef.
Bucure ? ti, 1938; SE ChtriEal teusa hmulut Ca^ fe T^. dej^ ^ ^ de Prof T ^^
Editura lnstitutului biblic, Bncurc^t, ; '94,, Eusebm a ]^^\ m . 0M ^ jmpotriva hu Cels, Trad. Pr. Prof.
Edimra Institutului biblic... Col. . JSB-, ^^^^'^pC^g BucL § tU984; Scrierik Parinfihr
T. Bodogae, Edituxa Institutulur ^ h c 5 . de M^^Col ^ ^.^ ^ ^.^ >psB .
^ osro /<d. Trad, introducere 5 i note dc Pr r ° m J CC1 °2 L' e BdtoteTnstimtului biblic 5 i de mrsmnc vol. I,
editura, Bucure^ti, 1979,
30 CAEAUZA CREST-IN A
schismele vechi. Desigur, din aceastl lupta absurda a reie^it slabirea virtutilor crestine:
credinta, nadejdea §i dragostea, orieiiMea multora spre vechile cugetari ale filozofilor
antici si incet-incet se incepe pregatirea reformatorilor §i reformelor religioase.
Pentru Rasarit, lucrurile sinty mai complicate nu teologic, ci politic din cauza
popoarelor migratoare, a pericoluliii otoman §i aparitiei unor erezii influentate de
mistica araba.
Disputele teologice parasesc cadfiil evanghelic §i se grapeaza, in rasarit, in jural
idealismului platonic, iar in Apus ge; ! lihga principiile aristotelice. Este evidenta lupta
■■■.■■," M ~
pentru hegemonie intre teologie §i Hlb^ofie, intre cureiitele orientale §i ordinele calugare^ti.
L K
Cruciadele fac inceputul unei 3§de§teptari : : pentru intregirea comunitatii creatine,
dar egoismul §i avaritia aduce dezastrul civilizatiei bizantine, mai ales prin cruciada
a-IV-a __ 1204, care devasteaza Constantinopolui, ; pregatind astfel calea caderii sale
definitive peste 250 ani (1453). Tqt^i^eologii receptivi ai Apusului ramin uimiti de
comorile Bisericii Ortodoxe. Acea^ta^uimire care au preluat-o, ajungind la admiratie
a pregatit incercarile de unire dintrfe Roma §i Constantinopol (Lyon, 1274, Constanta,
1414-1415, Ferarra-Florenta 1438-714.39). Datorita esecului unirii -:din cauze politice
- Vaticanul initiaza in Orient misiuniiipentru „uniatie" si influenta, eeea ce invenineaza
si mai mult relatiile cu Bisericile ©rtodoxe, iar noaptea de 29 mai 1453 a fost
„ingaduita" §i de unele certuri eclezliastice apusene.
Glasuri tot mai multe se string pentru corectarea unor gre^eli ale suveranului
pontif, dar in zadar, dorinta sa pplitica face sa creasca revolta supu§ilor §i sa se
initieze atacuri nu numai ale unoir tetilogi, ci si ale unor regi si printi ai Europei.
Odata cu aparitia tiparului, textele 'Sfinte sint imprimate si fara „binecuvintarea"
"■'■""■',." i " ,■ v~ mm ■.■''.-'■"
.^: ■■■.
papei §i astfel prereformatorii incep- sa-§i pregateasca arma secolului: Biblia in mina
credinciosilor si in limba lor: Wyclif^Zwingli, Huss, Luther, Calvin sint doar numai
cite v a nume de reformatori: .,din cap ; pina-n picioare" a Bisericii Apusene.
Noile descoperiri geografice, aparitia pe harta uscatului „a lumii noi" - America,
la 1492, imping roata reformei peste tot. Dar reformatori i, la inceput nu s-au desprins
de Biserica Apuseana, ci au dorit indreptarea lucrurilor; neputindu-se acest fapt s-a
declau§at lupta directa §i odata cu etd^ile s-au inlaturat si unele adevarufi de credinta,
aparind astfel mai intii o ruptura prinrefbrma §i apoi nascindu-se o noua Biserica:
Biserica Protestanta. Prin noile coiiceptii si reformulari s-a ajuns in curind la Biserici
reformate §i apoi la faramitari neoprpiestaiite . a caror eruptie continua si astazi.
Reformatorii n-au inceput actifcmea izolat, ci au fost ancorati de Rena^tere §i
ii ■!''./
unanism, ceea ce a permis nu nuntafcsa se raspiiideasca conceptiile lor, ci sa capete
* m \
increderea celor multi. RefbrmatC)ri|.;s-au fblosit de cultura veche in noi aspecte
pentru contestari; ori sectele, gruparile anarhice si organizatiile violente religioase
din timpul nostru folosesc obscurantisriaul si fanatismul cu scopuri straine Evangheliei,
avind la baza principiul lansat de refbnha: interpretarea individuala §i libera a Bibliei.
FENOMENUL SECTANTDE-A LUNGUL TIMPULU1 3 1
■ *.
Interprets si talmacitorii Bibliei fonneaza alt ; grpp :de erezii, care, de§i an luat
fiinta in Apus, s-au localizat §i apoi s-au organizat ■; mai ales in America, apoi au
revenit in Europa si s-au rasp indit in lumea intreagaal}aca Biblia pentru reformatori
a fost o preocupare nu nnmai exegetica, ci si stiintifiea: ?~ traducerea cit mai aproape
de sens, traducerile neoprotestante. sint liberev^fSra control stiintific, fara
responsabilitatea filologica. Fiecare mi§care sau sgctl : i§i „alcatuie§te" biblia ei in
scop confesional, prezelitist, nicidecum ih vederea jipei editii cit mai aproape de
original.*
Desigur, Biserica Romano-Catolica, ca si Bisepcile Protestante i§i au doctrina
lor cu nuantele §tiute. La fel, Biseriea Ortodoxa i§i afe invatatura €i, paralelismul ca
si diferentele sint studiate la Sec|ia sistematica a tedjdgfei. Ne vom ocupa de unele
obiectii aduse, pe baza Bibliei, de diferite secte zise ■ crestine,- originea si lamurirea
lor si precizarea adevarului. Aceasta, pentru ca, riiai ; : iiitii, intre cele doua razbdaie
mondiale, au patruns si in tara noastra grupari baptfete, mileniste, penticostale,
spiritiste, obscurantiste,' teosofice etc., straine spiritu^itStii noastre, dar carora le cad
victime romani si credinciosi ortodocsi. /Hi* ■■Si;
j > y - ■■■..*■ ;. - -t ■ ■ ..
Scopul studierii lor il constituie faptul ca aces-tea- au depart, in unele cazuri,
cadrul lor legal de functionare, iar sectele intensifiea^prozelistismul in cadrul altor
culte. Alte grupari folosesc o strategic anticomuait^jyiapind timpul preocuparilor
obi§nuite ale credincio§ilor ortodocsi. De aceea skqiliSlBisericii Ortodoxe Romane
trebuie sa-§i apere credincio§ii, cunoscuid noile Q0p||ptii §i vadindu-le interesele
propagatorilor care sint straini de credinta §i de ^g|^|i|, nostru.
Nu trebuie sa ne inspaiminte avalan§a sectarSJ; B|s|rica cu cit este mai mcercata
cu atit iese mai curata, fiindca ea „este stilpul §i temelii adevarului" (I Tim. Ill, 15).
Fenomenul sectar poate produce, insa, tulbiu*are, 4feat^rea oamenilor de la rosturi.
bune si ci§tigarea lor pentru pasivism. Biserica Orto$o&S Romana s-a organizat odata
cu na§terea poporului roman, de aceea fenomenul ; se£tar este contrar genezei lui,
este extern preocuparilor sale. Totufi, atentia si yigilenta slujitorilor Altarului
stramo§esc trebuie marite in functie de prozelitismul'iMscarilor religioase din lumea
moderna. De fapt, toti sectantii, gruparile anarhice si fOrganizatiile religioase violente
au cetate pe nisip, se asociaza, se contrazic, fee iroii^epmun, dar toate laolalta se
izbesc ca valurile de corabia Evangheliei unde priflgfieaza Cel care este Alfa si
Omega (Apoc. XXI, 6). Fenomenul sectar este nasciit si* hranit in medii si comunita|i
confuze, anarhice, despotiee si nedrepte, si patrunde acolo unde dezechilibrul psihic
si social ii este prielnic.
Trecind in revista noile supape ale vecliilor erezii; care s-au nascut din traditiile
de confruntare, fenomenul contestatar astazi Justifies- --prin Biblie existenta lui.
Unele din mi§carile sectare n-au nimic • comttfi cu Hristos, altele s-au opus
contrarefbrmei §i inchizitiei, care, la rindul lor, mabitgoau stiinta §i cultura. De aici
s-au nascut sisteme fideiste nereligioase cu diferite flirectii m gindire: idealismul,
deismul, hegelianismul, kantianismul etc i;i directii :dffi: feafe: s-au desprins simpatizanti
* A sc vedea pe "larg, in cazul romanilor, „BiWia „britaniGS^r.; 3 ;pv 418-436
3 2 . ■'.■:■ ;' C AL AUZA . CREST1N A
ai fenomenului sectar. Situatapglitiea a luinii, de asemenea, a ingradit sau a mcurajat
prozelitismul sectar. Anglic ^atlevenit Canaanul reformaterilor si contestatarilor,
imperiile Europei au folosBysebtele ca pe niste arme secrete in dorinta lor de
hegemonic. -w^K^y^,,,
Un fapt aparte il consiitee: razboaiele tarane§ti si revolutiile burgheze care, in
scopul final de a inlatura 1;lai|tirile trecutului sustinute de organizatii ecleziastice
invechite, au folosit din pliil cliversiimea sectara. Asadar, fenomenul sectar are si o
evolutie social a bine contoata^i de aceea puteni spune:
1. Biblia si istoria bis&ieeasca consemneaza sectele dar si modalitatea de
* ■ "' '.■■ i r : *r£ *#. > ■ ■■■■■';. - > '
1 ..';'',rf 1 :,r ■ ■-.-■.-
inlaturare a acestora prin a^a^terea credintei celei adevarate si trairea in Hristos.
2. Prozelitismul sectarCeste. violent in medii sociale nedrepte dar este stopat si
tnlaturat de catre traitorii Mh/Mati in Hristos si in Biserica sa.
3. Sectele apar in istiiiil|i tot in istorie dispar, n-au continuitate apostolica §i
nici succesiune in credinta; ; iffitdeci niste auxiliare si o dovada a actiunii raivlui in
lume prin agitatie, riesiguranta, tulburare xntre indivizi, nationalitati, state.
it; »
y
^
* BIBLrOGRAFIE SELECTI.VA: : : :,^.%i; '■>*■■
Car;/ 4;/ manuale dc specicditdte:'
Mircea El ia de , Is to via crerftiipeitir ■: pi ide Hot-, m ligio ase, Ed i tur a § ti i nti fi c -a s i : c he i c 1 o p di c a, vol. I ,
Bucurcsti, 1 98 1 , vol. II, Bucurcsti 3 19 : 86|::;;j:v6.1. Ill, Bucuresti,1988 ; Catehetiea, .Manual..., D. Calugar. Ed;
Institutului biblic, Bucure§ti, ]916,^F$pcalia, vol. l-% trad. D. Staniloaic, Sibiu, si Bucurcsti ; Marin C.
Ioncs cu, Se c t en ism 1 1 1 - p cri c o 1 s c i all ^Bucuresti , 1941; Emi lia n Vasi 1 cs cu , Is to via re ligiiloi \ E di tu ra Institutului
biblic, Bucurcsti, 1982, Ed. II, Bucur^t^ 1985.
Ir i ncu M i h a 1 c c sc u . Istoria ■. rejig jinn dor lun ui, E ditiura Cugc tare a . B ucurc§ti .1946; Idem, Cu rs de Teo logie
fimdammtala sau apologctica, voi^'"ff ;? SiiCuresti,1932 : ; Pctru Svetlov, Invcitcitura crestina in exprimare
cipologeticd. Trad, dc Scrghic Bejaa^fonstantin Tomcscu, vol. I, Chisiiiau, 1935; vol. 11.1936.
G. • W. Hogcl , Pre legeri • de :$Jffsofie a reiigiei . Trad d e D , D .; Ro s c a , Ed i tura A c a d c m i c i .
Bucurcsti. 1969.
xxx Istoria bisericeascd^wrwersedd, Editura Institutului biblic,. vol, !, Bucurcsti, 1975, Ed. II,
Buc. 1986 imA'k. ' ■"■■'■ ' ■
N ico 1 ac B riu zcu , Pocaitii (adveiy t;i|ti i , ba ptisti j % .nazari nen i i ) . Lu goj , 1 92 7 .; M . A . Cain cv. Melodic a
nusio/iard. tra d . de A 1 . S v o s n i c o v ■ ( BiH I ;.'.. : .cr cs t .. it. mi. 3 1 } ; Ibidem, Combalerea. Ed. 1 1 - a r evazu ta, C hi sin au ,
1929; Gate Iris mul catolic. Cu preMirtarc a istoriei biscriccsti pentru tineri si aduU'i, dc J. Dcharbc, S. I.
Trad, d c P. 1 s i 1 ', M . M a 1 i n o vsk i , : .; : i|apK. A 9 7 (si Cate his mul romano- catolic, Ed. a 1. 1 - a , 1968, Editura
Arhicpiscopici Romano-catolica dc yBjij^ujesti din care, vom cita
Al. N. Constantinescu, Sectolc^iM, Editia a 111-a, Bucurcsti. 1943; Gheorgbc Comsa, Ccdauza cunoasterii
si combaterii sectelor.. Ccrnica, 1925;t^ ; : ■
Pctru Dchclcanu, Sectologih^^id, .1948; Euavyye^ou Mavteouvea, E-uy^pdvov navapiov to5v
6:ipeo£G3p (Cos contemporan al crcziilor),, AGHNAI.:, 1985; D. Ibrdachc, Ccdauza humdui crest in in Sftnta
Scripturd, Tip. „Cozia", Rm. Vilcii,' ! 1933, Editia a Il-a, Bucurcsti, 1983 (vom fdlosi ultima cditic);
,-,■■■' ■■■■■' o
Vas i 1 c I s p i r, Sectele reIigiods& dm A Mo m a 11 ia , A rad .1928, Idem, Curs de In drum dri mis ion are, Bucurcsti,
w
1929: + Nicodim, Onodoxia si ci-esfmtsm-ul apusean, iEd. Ill, Bucurcsti, 1 941, Editura „Bucium ortodox 1 '; +
Antonie Plamadeala, Traditie si libertqte in spiritualitatea ortodoxd romdneasccL Sibiu, 19 83, Idem. Vocatie
si Mis iu ne crestina in vremea noastr&£0\bixx,. 1984 : Mina Prod an, Ccdauza cunoasterii si combaterea sectelor,
Minastirca Ncmt, 1928; Paul RenaMifcrB ; S. B., Lutemni si greci-ortodocsi (trad, de .+ Iosif Gheorghian,
B u cure §ti , 1905); Remus Ru s , Con c&ptia- despite om in m arile religii, B ucur esti , 1978; Va s i 1 c Gh . S i b i escu ,
Impdratul Justinian si ereziile, Buciirc§ti } ..1938; Alexandra Stan, Biserica Ortodoxd si religiile necrestine,
Bucurcsti, 1984: Tanascscu Hie, DiiftifiSqtd era ziua mea de plins, CR", Bucure§ti, 1986; Teodor §crb, Ccdciuza
biblic a, Edi tura M i trop 1 i e i B anatuluj ; ': Ti mi so ara, 1 9 7 7 .
indrumdior misionar patrioiigABddtat de fieeare Centru cparhial.
FENOMENUL SECTANT DE-A LUNGVL TIMPUWI ££
4. Este necesara studierea fenomenului sQCtar pentrti. a-i cunoaste evolutia si a
fti sa fie izolat la timp pina nu face "victime, Bisenca are, datoria sa vegheze asupra
membrilor sai fi sa foloseasca mijloacele specifice ei in venerea feririi credinciosilor
de infiltratia sectara si stingerea prozelitismului acolo uiide |i-a facutaparitia.
IV. - INTELEGEREA CORECTA A UNOR NpTIUNI
7 . , ■ 1,
" Prozelitismul sectar activeaza fie izolat, fie organize; prin metode |i mijloace
specifice. Biserica Ortodoxa fi credinciosii sai cauta 5a.|e lunoasca cit mai bine
pentru a sti sa se fereasca de rataciti fi in aeelafi timp : §|| convinga de adevar si
sa-i redea comunitatii sanatosi fi capabili de a-?i dobin8r:;mintuirea si in aeelafi
timp a deveni loiali familiei si Patriei. De aceea, este riev&e ^cunoaste, a fti compo-
nenta fiecarui grup, a selecta si deosebi, a defini f i a preqiza comunitatile.
Nu trebuie Scute confuzii intre Biserica f i secta, inM%bmunitate si cult religios
etc., ci fiecare categorie are identitate, specific; Asadar,feiiityscmd bine notiunile nu
putem gref i in aprecieri, si mai ales se pot creea condipy ehtru izolarea sectei si
depistarea prozelitismului sau fanatismului altora. In de^azuri, se pot aduce jigniri
sentimentelor religioase necunoscindu-le sau confundiridt^li.-De aceea, statul nostru
recunoaste libertatea religioasa a cultelor sigaranteaza ^sfa^irarea ceremonialului
in functie de cunoasterea precisa a crediiiteifi maii|||||rii ei prin slujba sau
ceremonii. Cei care nu depun marturisirea de credinta fi i^lte punoscuta manifestarea
eultului lor au alte tendinte, . straine duhului cretin si %^ej -desfa^urari a activitatii
de fiecare zi in Patria noastra. ■ : '^Um'-
* ■ ■
De asemenea, precizind notiunile, atit clerul cit si cggdinciosii Bisericii noastre
ftiu cu cine au de-a face, cunosc tendintele, ii pot clasif|ea^i mai ales, ii pot stopa
sau izola, fiindca toti vorbesc de Dumnezeu. ;Or, Dumn^z^ icel viu si adevarat s-a
descoperit (loan I, 18), de aceea nu este nevoie de alti 4uni|jezei sau alte religii ale
,,timpului'\ sau de o credinta mai „noua", ciiid ,xu nq^este Dumnezeu..." (Isaia
VII, 14; leremia X, 10), Emanuel (Matei L 23> Asadar, :l||iurind termenii, inielegem
activitatea sau prozelitismul, ne dam seama. de perspectl^yfacem, in acelasi timp,
un servieiu cultelor religioase prin a se respecta reciproc si a ^latura ura confesionala.
*» * * *
Printre cele.mai importante notiuni, m.entionam: : :- ; ;
1. Biserica. Biserica, in sensul dat de insusi intemiporpl ei, este o institute
divino-umana constituita istoric la Cincizecnii^, Bisericapymparatia lui Dumnezeu
in lume. Biserica adevarata are cap pe Mintuitorul (Efes.;-^, 23), si insusiri ca: una,
sfinta, soborniceasca si apostoleasca. Una, pentru ca;^f|iiul este Dumnezeu eel
adevarat, existenta de sine (lefire III, 14) fi Unuleste descoperitorul credintei
mintuitoare, Iisus' Hristos: in El este viata fi lumina oap^nilor (loan I, 4-5); Unul
este trupul lui Hristos, deci existenta umana a lui Diimn^|y: Legea prin Moise s-a
dat, iar harul fi adevarul prin Iisus Hristos au venit (3;i|tt I, 18). Cunoa^tem un
Dumnezeu, o credinta, un botez (Efes. IV, 15%- ■ Sfin&i ptttrti ca: sfint este Domnul
Savaot (Isaia VI, 3), Sfint este intemeietoruH Sfinta este invatatura, Sfinte sint
-*l =v
34 :.V:|MLAUZA CRE§TINA
mijloacele de mintuire (TaineitefBisericii); Sobomiceasca, pentru ca: Biserica are
imitate pretutindeni, chiar daq&V se adapteaza conditiilor istorice, nu se pierde
succesiunea in credinta - datufielevat si desavirsit in lis us Hristos -, nici succesiunea
apostolic a - verificarea vietii :i|ri|tine dupa incheierea misiunii Fiului lui Dnmnezeu
(Matei XXVIII, 19) si astfel Jgiserica isi reformuleaza, in contextul de gindire al
credinciosilor - invatatura sa xn. scopul reeeptarii adevamlui etern; Apostoleasca,
pentru ca: Apostolii an fbst mptqtii oculari directi ai mimmilor |i descoperitorilor
lui Dumnezeu, si ceea ce ei „au pipait", „au vazut si au aiizit" (I loan I, 1) ne-au
■■,■■■■".■ m - .^ , ■ , i' ■ ■
transmis si noua. Ei au raspmdit Evanghelia la toata faptura (Marcu XVI, 15); ei au
lasat ierarhiei poruncile nescris6 . ale Mmtuitorului si experienta lor in trairea
i .■ it ■' ..■ .■. ■**
adevamlui. De fapt, pe Apostoli s-a zidit Biserica (Matei XVIII, 18).
Biserica. in sens social, este: comunitate de cuget si de simtire a celor ce urmeaza
pe Hristos in vederea mintuiriijfete o ob$te ideala §i permanenta in cugetul celor ce
traiesc in. Hristos. Din ea fac Pf$tQ; : ierarhia harica, totalitatea credinciosilor (drepti si
pacato§i), cei ce asteapta botezul -sau cei ce doresc integrarea in liarul mintuitor. In
acest sens, Biserica este vazuta^jjucratoare, ;cautatoare, lup t at oare pentru cei in viata
(Efes. VI, 11-13), dar si Biserica nevazuta^; | realizata. desavir^ita, iinplinita, satisfa-
catoare, hamica, a pacii, a linif tgi j %&■ pdihnei meritate, triumfatoare (Rom. XIV 7).
Datorita factorului social, unele Biserici s-au rupt din intreg, s-au despartit,
s-au impartit, §i s-au indepaft^fitoe original. Biserica Ortodoxa a tinut totdeauna
echilibrul intre forma vazuta §i h^azuta; alte Biserici s-au declarat pe sine „originale <t
|i astfel s-a ajuns la coiifesionajlsm si la alte forme. Astazi, intilnim, totusi titlul
generic de Biserica cresting S&at §i alte titulaturi date de sociologi, ideologi sau
istorici, astfel: Biserica primarS; : Biserica medievala, Biserica moderna §i chiar Biserica
contemporana ceea ce nu cor^spHiinde atributelor Bisericii.
In contextul ecumenic actual-' se intilnese titulaturile Biserica Rasaritului (Orien-
tu lui) |i Biserica Apuseana. (a . : 0c.cidentiiliii) ? dar retinem impartirea clasica si reala:
" ; ,-' -1 V. ■ ■'"■■#
Biserica Ortodoxa, cea originM|^:Bisericile Vechi Orientale (cele necalcedoniene),
Biserica Romano- Cato lie a, cea^papala. Biserica Veche Calolica, Biserica Evanghelica
(Luterana), Biserica Reformat! (Calvina s. a.); Biserica Angliei (in intreaga comuniune
anglicana) - ultimele trei Biserici- ;aii fost riumite „protestante" dupa Reform a si, in
■T
sfirsit, Bisericile neoprotestarite feu, impartirile si subimpartirile lor.
■ J ■■■'■■' ; "!. ' ' ■'
Bisericile Apusului - cit ixceptia Romei - au fost la inceput protestatare si
contestatare si apoi au fost clasificate ca protestante. De retinut, ca toate Bisericile
crestine se bazeaza pe EvangllMfe - originala sau confesionala - §i au tendinta
* ".■■.■■
astazi de a se apropia. f ' v :; -' "■'
./•.:. ':.: V': :"■■ '■■ ■■'
2. Confesiunea este o prg^nizatie a unui grup de credincio§i care s-a rupt din
intreg pe baza unei MarturisiriH^ Credinta. Cazul s-a semnalat in Biserica Apuseana,
din care au §i aparut confesiuijife protestante §i reformate. La rindul lor, aceste con-
fesiuni au pregatit aparitia denpnoinatiunilor, corporatiilor, ordinelor contestatare etc.
FEN0 MEN UL SF.CTANT DE-A LVNGUl TIM P^Jj_ ; __i_
..Cottfcsio reformats etc. ^ § , ^^ , n injeles
f W Dta ffirf iu lespriL LommatWii; corpora.!., ordine * altel.
eaemplu: mozaismittl, mahomedai> 1S mul budismd ^m>.l,
tao Jul 5. intregul compartment al reltgttlo -*» «« ; cul , de
^7™T^S™*tSm^ SSlS^tc i? \,a tuleaz,
crestme, cit 91 cultele necre^imc. m j .cfrrintti adunare. Credincio§u
locasul d. ««^^ g^TSgLa cec= m o„lalulut, c»
este denuntata si mlaturata de ^*^^^$^S ereziarhi isi
Biserica si once cult rehgxos poate "^ ^ ggg^ ^ . devin
recunose vina si se retntorc la cul M«^ *£**$$. ^ trebme exclusa.
sectari. Erezia este penculoasa umtatii ae creamy, ^, ,.
Fenomenul este cunoscut si in alte cazun. ^ -SI, ruptur a, desfacere
Nict Btserrca Raaanteanaj. Bid - S,^"! B-
scWsmc. De|mc recordttl Marea schism, infie B ■Kupa^wn ,
Rome!, cortcretizata prirt ana.eme rec.procc, ' ' '° 3 J gXul Vila 7 decembrie
^Tt^ceS ^ESTSt^'^^ - ~ « rezolvate
cazuri in parte rezolvate: asocmt,,, n«^*m ( c ^g| olvare: Mtscarea stilistS
( P« rad tc Lupu de ™^%*Z%££}£^ sau ceata de curfirer,
sau gmparea de la blatioaia yuu. ou^cava/,
din afara Bisericii.
pl^scltrsmei este spec.iic con,. S .,.anlop^lor care at, irrtelez sau se
adaP T 5 Sem eT oToparet crcdclt s.i.gctteris wpttUtuati,. de confeairrtrea sau
caltul lor si a caror ooctrma e>tc f — — - - trs; - 1 u fiind cuprills i de o
convun mai *? ^"JT^T^Wm^, " ««» *
psihoza specific* negativistilor, refuza nu ; numax ad?}
36 . calauza cre§tjnA
fantezii religioase apelind la mpoiee empirice obscurantiste si devenind fanaticL
Secta este in afara legii si periculppS: societatii, si moralei publice. Ea are aspecte
sociale specifice grupului si se majijifesta violent dedindu-se la crime organizate f i
acte ce depasesc cugetarea. In general, adeptii sectelor sint indivizi deplasati, mistici
bolnaviciosi, bolnavi psihic sau.poggdati ereditar, patologic. Acestia gasesc in secta
locul unde-si pot manifesta nebniiia;iior,m haina religioasa. Secta, asa cum am mai
aratat, se naste si se dezvolta int^i'societate nedreapta, in situatii de revolta intr-o
lume interlopa, dezechilibrata, inti^obste stresata atit de istovitovire, cit mai ales
de spectrul apocaliptic al eshatologiei:, Secta refuza ,,dezvaluirea" doctrinei si insii
captati sint tinuti in teroare si aiii^ointari cu ueiderea. „Cultul" sectei este crima
premeditata in grup, in familii sau pentru ammiiti indivizi. Adeptii sectelor sint greu
de recuperat pentru Biserica fi sxtejetate.
7. Grupare anarhica este . o^fcomunitate ; de • „credincio§i" apartinind unui cult
sau unei Biserici dar care nu este )de, acord cu unele practici sau initiaza ea ceva
nou. Asemenea grupari au existafc ■ #u apar in toate cultele (crestine sau necreftine),
fie din cauza sluj itorilor, fie din ^auza abuzului -conducerii cultului. La inceput,
asemenea grupari. sint pasnice, apofie dzoleaza sau se asociaza cu altele alcatuind o
comunitate sau federatie. PericoML^are atunciciiid aceste grupari anarhice intra in
legatura cu sectele sau devih aceste ^grupari ele insele pepiniera sectantilor. Datoria
fiecarui cult este de a stinge acest fogar si a lua masurile necesare in vederea lichidarii
cauzelor aparitiei anarhiei. - :fl:"
8. Comunitate dizidenta esM.un:grup de „credinciosi" care au aparjinut unui
cult sau unor ceremonii care au avut loc in alta epoca istorica si pe care unii le
socotesc depa^ite. De bbicei asemenea comunitati sint sustinute, ca de fapt toate
sectele, de adepti din afara granitetor larii.
9. Organizatii religioase-violente sint acele grupari de adepti sectari care
urmaresc sa santajeze sau sa ucidijo persoana sau un grup ce nu este de acord cu
noile organizatii. Membrii acestora; du- toate canu-si dezvaluie numele; .sint recrutati
dintre elemente debusolate, cu atitudini vadit aiitisociaie.
Am en.um.erat citeva notium.;fiiele definitii, precum si deosebiri pentru a putea
distinge, discerne si lamuri una stomal multe- situatii. din activitatea misionara.
■ ■■ ■■■'"■" *
V. - PRTNCIPALE MISUARI NEOPROTESTANTE ASTAZJ
Ne ocupam de neoprotestantrpde secte fiindca, si unii si altii prin prozelitismul
lor, pun pe credinciosii ortodocsUneavizati iri-situatia de a-si parasi comunitatea,
cultul Bisericii Ortodoxe, credinfetraditionala si.originala a Bisericii noastre
stramosesti. Pozitii speckle, imja|Bturi: deosebite sau obiectii „biblice" ale unor
neoprotestanti si sectanti vizeaza Bisericile apusene, Biserica Ortodoxa nefiind partake
obiceiurilor lor fi nici angajata- inMisputele lor referitoare la credinta, la cult, la
invatatura sau la mintuire.
Pentru inteleeerea situatiei idpastazi, trebuie sa cunoastem originea acestora,
corifeii lor, nemultumirile, instabilitatfe morala,- evolutia sau involutia lor, raspindirea
lor si mai ales momentele de patfundere in tara noastra; ce le-a favorizat, care le-a
fost scopul, cine le-a trimis, la cite §i de ce? >
FENOMENUL SECTANT DE-A LUmUL TlMFULUl
._ ' i
Cunoscind ce vor, vom putea sti ce sa raspundem#;vom preveni pe credincio§ii
no§tri asupra pericoiului ce ameninta credinta stramo§easea fi asupra incercarii - in
ultima faza - de a ne abate de la obligatiile noastre;; %abune. Trebuie sa facem
totdeauna deosebire intre credinta mintuitoare, Legiia stramoseasca, verificata,
necesara si trainica a Bisencii Ortodoxe ? i. ; credulitat^ ; sau „iilozofia" religioasa la
modi impusa sau acceptata din ignoranta, neverificat%;i ; transmisa de la persoane
suspecte, prin „ucenici straini" de traditiile obiceiui% si datinile acestui pamint
„Noutatea" credintei nu este altceva decit inselare, iarjtistfficarea acesteia prin „texte"
biblice este automselare. Experienta da siguranta si trakicia. Cultul Bisericn Ortodoxe
dovedeste nu numai experienta trairilor in Hristos, ci §f ipredinta lor luminata, iubirea
lor nepktata, jertfa pentru aproapele fara rezerva, deei continuitatea fireasca asezata
pe temeliile trainice lasate de Mintuitoml Apostol%rJ |Sai si transmise noua prin
succesiunea apostolica fi succesiunea in Credinta. ASnd acest ■ cadru vom intelege
„mi§carile {; neoprotestante de astazi fi sub ;multiplele jlor ;aspecte. Vbrbim de acestea
pentru a pregati pe credinciosii ortodoqd de a se apar^ si m acelasi timp de a tme
treaza vigilenta slujtorilor nostri pentru a-fi da seama ^abaterea unor reprezentanti
§i credinciofi neoprotestanfi de la propriajor conef p§# i . .-
1. Mi§carea baptismala e nascuta inainte de Refbrma, este prezenta aproape
in toate religiile dar conturata o data cu refbrma iijc^fcind sa restabileasca practica
apostolica a afundarii celui care vine la botez. Ama|^istii si apoi „bapti§tii" s-au
revoltat impotriva introducerii de catre Biserica Ap%g|a a practicii „stropirii" cu
apa, in loc de afimdare. Dar acestia neavind modelul:|||^: : si practica Bisericii primare
§i inspirmdu-se din simbolismul protestant, au mers :|ii§|odeiul, la imitatia botezului
lui Iisus, la botezul ceremonie, indeplinind formali14t|a>ii-pie]:zmd din vedere sensul
profund al Botezului, care este transmiterea harului iejlirii.si innoirii omului. Duhul
Sfint a fost transmis Sf. Apostoli de catre Mint uitpyuL dup a inviere si s-a revarsat
deplin la Cincizecime. Raspunsul este clar: , ; Citi rnffllistos v-ati botezat, in Hristos
v-ati si imbracat..." in moartea lui v-ati botezat, jOn invierea 1m v-ati innoit
(Gal. ill, 27; Rom. VI, 3).
Mi§carea baptismala a fost si este o timida inc^rcare de corectare a vechilor
practici, dar a cazut m -alta extrema, a simbolism^lu^§i,a ceremoniilor simple. De
aceea, astazi, se gasesc nenumarate fractiuni fi devi^|ii::din JBiserica baptista".
2, Mi§carea adventa derivata si continuatoare ? : . : :to|od.ata. a baptismuiuL este a
doua faza a lumii neoprotestante. Daca baptismul ;|i||3^rea „cuftindarea tc in apa la
maturitate a aderentului, adventismul si-a indreptat,: ; priyirea catre cer, , ? calculind Si
venirea lui Hristos, „organizind o noua imparatie te^imO" de ani pentru cei alesi
si „prunci 44 ai Doranului. Dupa calculelemileniste: pentru ca Hristos istoric nu a
sosit, unii aderenti ai „adventului" i-au fortat venire^ : considerind ca e vorba de o
venire „in duh". -■^■■^v^
Pentru a se'deosebi de baptisti si pentru arfl ^originali", adventii de nuanta
mozaica au negat invierea lui Hristos, 1-au coborit feirfndul profetilor, i-au ocolrt
invatatura despre rai si iad, au negat existenta sufletiiibt §i au „fixat u ca zi de.odihna
simbata pentru a aduce nbutati in lumea ,,curiozit^l<)i:?.religioase. Indoindu-se de
38 '4,(^r>'CALAU2A-/CBE§TXNA
certitudinea invataturii Evar^feliei, adventii au introdus practici vechi testamentare :
zeciuieli, ca acte de justiftQare; a credintei, abtinerea de la' came 'de pore, animal
„spurcat", pentru purificarft : . etc, ■■-irUnii dintre adeptii miscarii au modificat textele
Bibliei, Til vederea „ie§irii ci|eulului", iafraltii au readus in actualitate si au tiparit
carti apocrife (Poruncile e|fe|pl % patriarlii. Apocalipsul lui Pavel, Evanghelia lui
Toma etc.) in vederea largiril dbmonstratiei „venirii" Domnului in duh sau pentru
„cei ale$i §i sfinti". 'iW'-- ' ■ >'-
Luind exemplul sinag$gi§br mozaice y templelor pagine §i chiar altarelor zeitatilor
popoarelor subdezvoltate, ad^iffii au introdus sistemul „caselor de adunare" simple
in vederea citirii textelor Mllee. si reeitarii imnelor imprumutate de la baptist! sau
alcatuite de ace§tia. ■■^v^y-;
Ca fi Mi§carea bapfeafiaila, Mi^carea adventa are multiple mijloace de
propaganda. Mi§carea adveiiffi^s-a farimrtat in ultima vreme, aparind peste 50 de
„biserici" advente si peste ;:#l)0;:de fractiuni mileniste „profetice". De asemenea,
mileni^tii se impart in cete:i::p^mileni§ti,:mileni§ti-clasici, modemi contemporani §i
postmileni^ti, precum si toafe sedtele hiliaste si de nuanta eshatologiea.
Spectrul anului 2000 Sfe; ; obiectivul catre care se indreapta psihoza milenista.
3. Mi§carea pietista^aiS -originea in protestantismul de nuanta anglicana §i
s-a dezvoltat in SUA datotiM;|)ractieii pietiste si mi§carii metodiste. La inceput se
■ i ' . ■ i . . . %.
dorea un cult mai corespuriz||6ft .cerintelor credinciosului, un raspuns la evlavia lor,
fiindca asa cum am spus^:;atit Biserica; Romano-Catolica cit si confesiunile
(evanghelica §i refbrmata}': Kpseau pe eredinciosi de participare la slujba, prin
inlaturarea cultului sfintiloriiisaoi- exagerarea unor parti ale cultului. Biserica Angliei
si confesiunile acesteia au iiidiifeit intr-un ;fel situ aria, reintroducind cinstirea sfintilor
fi eroilor, icoanelor, moa^teift % pt de o parte, iar pe de alta parte canonizindu-§i
sfinti, drepti, marturisitorLT. Aicleistea toate.; insa, dupa ce se declan§asera mi§carile
pietiste, diferite ordine (un^fteigrupari monahale), denominatiuni, congregatii etc.
pentru. cautarea altei evlavii;5F l ;■" : -
A # '■...; I ■:.,■ .
In Europa. cei care ait: fbft prinsi in suvoiul acestei .„feinvieri" a evlaviei au
exagerat prin simplism, socoipd „viata" dupa Evanghelie „fuga" de comunitate, de
responsabilitatile societatii, alfr&miliei, ale patriei in care s-au nascut. Acestia s-au
autoiufitulat „pocaiti" sau tir^iteri in dull, urmas i ai lui loan Botezatorul in pustie,
cei care s-au lepadat de lume^nazareii. cei. care s-an afierosit Domnului. In fluxul
acestei miscari intra toate,^&J;eIe de nuanta pietista, cei care refuza contactul cu
societatea, inlatura mijloacefcde' ; :culturalizare, nu se supun legilor care guverneaza
societatea, nu apara patria ihlctfre s-au nascut, nu pun miha pe arma, nu jura pentru
a face dreptate, refuza asisj^nfa miedicala, practica „exorcismele" prin crima si
sinucidere si multe altele.. : : .^ ,1
Fiecare cult din ac east a mi § care are dizidenti, iar toate sectele „pocaitilor" sint
deosebit de violente si in ac§ea§i masura periculoase constiintei umane §i oricarei
societati. Desi luase amplopgj; piiscarea pietista sau a pocaitilor, astazi si-a pierdut
influenta. Foarte multe stat§l ; ^;scos m afara legii asemenea grupari religioase. In
primele veacuri, erezia era afeforea de la mvatatura Bisericii, Mocuirea sau ne^area
FENOMENVL SECTANT DE-A LUNGUL TIMPULUI 39
ei Biserica lua masuri de anatematizare si ereticul. famine a totusi cetatean al
imperiului. Astazi, secta, pe linga abaterea de la crediiitS, este periculoasa pentru
societate, cautind s-o dizolve si sa atraga nxembrii comgriitatii in gruparea ei, dupa
legile lor, depimind juramint „profetiilui tt , eonducatoruluii : sectei. fn caz de desfiintare,
gruparile respective pleaca ,,in lume" pina gasesc altlereii:
4. Mi^carea fundamentali^tilor, originalilor sau ; .a : ;spiritilor moderni isi are
.' 4'
originea, dupa unii in Europa, dupa altii in Asia Mica,; c|af s-a organizat in SUA si
de acolo s-a raspindit in toata lumea. „Cre§tinii Cincizecfeiii" prind radacini in medii
sociale mixte si confuze, intr-o lume dezeehilibrata psiliic, hranita cu iluzii, intr-o
societate pragmatica, unde individul nu are valoare,: ^iAceasta miscare si-a luat
responsabilitatea „sa trezeasca" lumea la „viata in Duh" ; ; ofeindu-i spectrul „coboririi
duhului" §i influenta lui asupra psihicului uman. ri^i0f tia au aparut din cauza
fbrmalismului si ceremonialului baptist american, din iread^varul „venirii" Domnului
dupa calcule advente §i din cauza falsei evlavii a „p&gaitilor'\ Trebuia ceva, „era
necesar" un „cutremur sufletesc" si au gasit formula: hmpM fa „Cincizecime". Aceasta
trimitere n-a fost pentru a vedea care este Biserica«rigiiiala de la Rusalii, ci a
justifica „noua" credinta §i „contemporana" solutie. i : : ^
Cincizecimea nu poate fi inteleasa fara Leget:§i:.profeti, fara intruparea
Mintuitorului, fara rastignirea lui Iisus, ifara mvierM-fci. Hristos care a promis
trimiterea Mingiietorului, Duhul adevaralui, care este Datator de viata. Adeptii mi§carii
fundamentalist-universale sint, apoi, recrutati din neiitoltUtnitii d e toate categoriile
proveniti din „Biserici", congregatii, denominatiuni^Stife etc. si care se intilnesc
„cu duhul" in „vorbirea in limbi", cu post de exteniiare: « in viata ancestrala, De
aceea sint cuprin§i de halucinatii, traiesc un delir prov*#tsi sfirsesc in boli cardiace
sau parkinson, pentru aceasta sint cunoscuti si sub-dSiitimirea de „tremuratori"
(quakeri). . 'uf:kriC''
Miscarea aceasta este de fapt si o replica la miscarile harismatice din Biserica
Apuseana. ' ■ ■■■■■if-/\Mf
5. Miscarea harismatica, cu precadere glosolaHfj ; ;a : cuprins si unele grupari
neoprotestante, dizidente si secte religioase/Sacramentel^au devenit sterile, o fickle,
simbolice, tocmai datorita inlaturarii lucrarii Sf. Dufe v^S'treia persoana a Sfintei
Treimi. Miscarea harismatica a Bisericii Apusene, astaziy constituie o incercare de a
se apropia de experienta neintrerupta a Cincizecimii din -Biserica cea una, sfinta.
soborniceasca si apostoleasca si nedespartita, care a'i'>f Biserica crestina pina la.
1054 si care este si va fi singura mostenire: a practicii'afpstplice si a sfintilor Parinti
ai primelor veacuri: Biserica Ortodoxa. : ;■; i;.h
Replica penticostala este relativ noua, dar cu adpei-iirme in ereziile primelor
veacuri, in conceptii gnostice si iudeocrestinte Bisericile ^enticostale organizate ca si
cultele ce pretind originea in Cincizecime. isi due activitatea normal, dar din acestia
s-au rupt foarte multe dizidente si secte care produc ngliai§te in comunitatile lor.
6. Mi§carea spiriti§tilor ca si miscarea teozofica /§i cea antropozofica este un
fenomen al manifestarii morbide a gindiril neluminatgj ; I)aca celelalte miscari au
reu§it intr-un fel sau altul sa se organizeze devenind comunitati, mi§carea spiritilor
40 : v. CALAUZA CREgTINA
are fire iesite din toate mi$caj?il& §i sint legate si justificate nu de Biblie, ci de
vechile credinte ale popoareloft aiitice, mai ales budismul Daca niiscarile ammtite
mai sus tin legatura eu cre^tinfsmul, adeptii spiritisti si teozofi interpreteaza si
mlocuiesc personajele biblice^piEMtoindu-le in istoria „nevazuta" prin metempsihoza
(reintrupare, reincarnare), pma^rsilele noastre. Mijloacele creatine pentru intanrea
evlaviei si intelegerii credinte^ ca^postul, rugaciunea, milostenia,. au fost schimbate
cu practica yoga,"™ ne*roman|i**sau cu divinatia etc. Credinta este formulata dupa
unele date,' cu metode obs^iiaiitiste, la moda intr-un mediu de ignoranta si
indaratnicie. De asemenea, tmpfcarea, asocierea si chiar justificarea unor adevaruri
dogrnatice cu unele filosofii sintlaarte pagubitoare credintei crestine. descopenta de
Durnnezeu pentru mintuirea li^slra nu pentru o justificare rationala valabila astazi
si opusa miine. Si mai grav S: ttif wea spiritista si teosofica recruteaza adepti dintre
intelectuali debusolati si aruiieati la periferia societatii care introduc in sufletele
oamenilor pseudofilozofii Mfetionare si conceptii retrograde. Moda de a face
„spiritism" sau a merge la „se#in|6" pentru aasculta glasuri de dincolo s-a extms in
i'umea de astazi. Daca" intre e^ldoua razboaie mondiale „misterele" Orientuhn erau
comentate de catre „Lumea bum!?', iar budomania era in voga,in ziiele noastre,
spiritismul si teozofia au luat#<8eul acelora ; Mai „pe pamint" este noul aspect al
spiritismului si teozofiei, anttapekofia, care se vrea a fi o noua feligie inteleasa de
t w
„omul modern". ' ■, .-4.' : l'~A- .- ■ .
Aceste miscari si multeMl* sint un amalgam de conceptii religioase vecni §1
noi, de idei maniheice si credmte formulate dupa texte apocrife, dovedind ratacire
de la Evanghelia Mmtuitoriiuf i§i de la credinta cea adevarata si incercarea de a
inlocui Revelatia divina vesn^cu invataturi profane, trecatoare, ca si creatorii lor.
7. Miscarea „mesiaBis*aMiii" modern sau aparitia „noilor s ' Mesia, desi nu
apartine cadrului neoprotestarftf i iiici „sectelor crestine", este inspirata din acestea
si cauta sa le imite si sa le fiopieze conceptiile.
In miscarea „mesianismului" ca si „profetismului" modern se realizeaza si se
includ atit sectele religioase.*ftpce - cele care au si unele tangente cu ceremoniile
vechi testamentare: zeciuielijsAenmcizie .etc., cit si grupari anarhice, religioase sau
spiritiste. organizatii revansaftfer'ii grupari,<violente, unde, in asa-numite „familif
religioase sf comunitati mixfeabunda haluc'mafii si toxicomanii si tot felul de
W >
psihopati religios. .'■■r^y;: , <-- ■ ■ ,
In cele peste 6 000 de,, : g»pari religioase, cu cele mai tncredibile idei despre
viata si lume, sint cooptafirtfc-em.disperati care, auzind de un „nou" mesia, cad
victim's sarlataniei si obsesiei diabolice, cum se intimpla cu secta lui Moon.
Fenomenul a luat asa de mase idezvoltare, incit de la „imitarea" Evangheliei s-a
ajims la slujirea lui Iuda, Angmia^i Safira §i mai ales „practica" lui Simon Magul,
aparind „biserici" cu titulatuW'fe cit de curioase pe atit de revoltatoare pentru
constiinta oamenilor cmstiti,::ifdiferent de «onvingerile lor religioase si filozofice,
de apartenenta. ecieziastica :sa&&politica, de exemplu: „Biserica satanei" (in SUA)
sau „Biserica luciferica" (to; Branta) , „Biserica razbunarii" (in Australia), KKK
(SUA) etc. ■:::■■■ i':-~;-.'
FENOMENUL SECTANT DE-A LUNQUE TIMPVLU1 4 1
Tendinta aceasta de largire a spatiului ecleziastic este o imitatie a pretentiei
medievale a Bisericii Apusene de a rivaliza, daca m {a 'Supune orice stat sau stapinire
politica, incit fiecare mi§care modema ; „rivalize^a^: in aceasta tendinta, avind chiar
pretentia „unirii" tuturor Bisericilor fara atine com Be lestamentul Domnului Hristos:
„ca toti sa fie una" (loan XVII, 21). Acest „timp si; : ^qntratimp u ecleziastic s-a extins
§i la alte religii pina mai ieri monolite: budisimil, confeianismul, taoismul, §intoismul
|i mai ales islamismul - sectele §iite. Adeptii acest^fee declara „mesia", „profeti",
„arhangheli", „sfetnici" ai Celui prea in^t, ,,salvat^|iie suflete, „corabieri" incercati
ai celor credincio§i, „frati si intelegatori", „impjjtina ; lucratori" pentru con§tiinta
fiecaruia (fenomenul Kri§na). "/^QJRi"'
A§a numitul „mesianism" de astazi.se confmii$r-eu riposta civilizatiei noastre .
Unele din aceste organizatii „religioase" sint revans^de^§i violente, cauta prin diferite
mijloace sa abata pe oamenii lor de la preocuparilQ^gilnice, firesti, seamana panica si
neincredere, se amesteca in treburile pplitice, ; acc^fft, ::oferte pentru a se angaja ca.
mercenari, incearca sa sustraga tineretul de la educatia; sanatoasa §i de la studiu, oferin-
du-i diferite expediente si „siguranta" imbogatirii pestg lioapte, incurajeaza aventura §i
rapirile, actele de vandalism si batjocura impotriva pppulatiilor pasnice etc.
*\
■- V
?^-mm.m
. li- ,Ai ■ -■ I
* BIBLIOGRAFIE LAMURITOARE V*£
Articole si stiidii: ■■iMt--
a). ..mai vechi: + Vartolomeu, Mijloace pentru preintpu^^rea ereziilor, in „BOR", nr. 2/1921,
p. 1 29-- 132; loan Mihakscu, PImtuitorul Hristos siceilcdtiinte0mf&vde religiuni, m „BOR" nr. 1/1 925^
p. 82-90; ft Florcscu, Propaganda sectard -pericol nati oncd,.,$0t&ti. . 9/1926, p. 518-522; Pierre Mcsnard'
Cum vdd sirdinii sectele religioase din Romania, trad, in „BOR" nfea/1928, p. 134-139; §t. Berechct, Lupta
Bisericii contra sectelor, in „BOR" rir. 4/1924, p. 220-221; + Gri gore: Botosencanu, BOR si celelalte confesiuni
(scurt Jstoric al sectelor), in „BOR" nr. 6-12/1928; 1929, 1930 : '|l : ;hr.. 1/1931; Gr. Marcu. O noud sectd:
sincretisnnd, in „RT", iir. 7-8/1934, p. 241-243; N. Balan, BisMca papistd si doctrina despre uciderea
ereiicilor, in „RT', nr. 2 si 10-12/1912, p. 309-319.
b) din vremea noastra:' Intr. Mis., p. 5-32, T. M. Popescii, ' Ptivim istoricd asupra schismelor, ereziilor
si sectelor Cauzele sociale ale aparitiei lor, in „ST" II (1950), nr 7^p. 347-394; Vinlila Popcscu, Motivele
care determine! pe imii c res tin i ortodocsi set Ireacd la alte culte,, in^ST" IV (1952), nr. 7-8, p. 204-251;
0. Buccvschi, Despre numele confesiunilor crestine, in „RT\. nr; 1^2/3 936; R I. David, Preotul ortodox s)
propovdduirea Evangheliei, m 5 .0rf\ 2/1981, p. 224-228; [dem,- 'Resppnsabililatea misionard dupd Sfinlii
Trei lerarhi m :? ST" 5-6/1984, p. 303-312. Idem;. Sectele rettgiome pericol al vietiL al moralci in
societatca con tempo raria, in „GB' k nr. 5/1986, p. 57-83: + .AutMmO noud sectd crestind in Africa in
.,Orr\ nr. 3/1987. „; .- . J
c) ...analitice si documentare: Inamicii crestinismului din :qSle.:.7 secole primare, in „RT" nr. 14. 17.
19/1884, p. 105-149 si nr. 20/1884, p. 160: N. Balan, Biserica ptiplMd:$l doctrina despre uciderea ereticilor.
in ,.ST" (nr. 2) si 10-12/1912, p. 309-319; I. Tx^^ctarismuJ Migtis., m ,.RT' nr 6-7/1921, p. 192-196;
1. N. Lunguicscu. Dogma, ratiunea, erezie, sectd ;-■ -in ^RT" nr.;: ; yi;0/ : 1926, p. 211-218: Spiridon Candca!
Psihologia conversiunii, in „RT" nr. 5-6/1930, p. .240-247: Hie Jelcuta, Mintuitorul Hristos si partidele
religioase, in „RT" nr. 10/1937, p. 424-428; Ilarion Felea, Atiilftri0i, m „RT" nr. 9/1938, p. 385-387:
Ortodoxia si sectele.,. in „RT p. 425-436, 444-^146;N. Mladia, -Rencgterea gnosticismului, in „RT a nr 9/1 939^
p. 362-377; Gr Marcu, Dialogul luptei antisectare,.m „RT' nr. 5^1:943, p. 271-276; I. Sanca, Consideratii
ortodoxe asupra miscdrii harismatice actuale, m „ST", nr: 5-6/10|%; Corneliu Sirbu, Erezie si sectd, in
„RT U nr. 1-2/1945, p. 24 s.u. Si in special AI. Annand Muntcanu|?G%zi/ bibliografw (GBT) (Erezii si secte
religioase, in „BOR nr. 11-12/1972; Sincretism religios... Idem, •iir,;;JH4/1974).
Procesrverbaux du Deiixieme Congres de theologie ormodp^fi.Athenes, 19-29 Aout 1976, Athcnes.
1978; Studiiil Noului Testament, Ed. a Il-a, Editura Institutulur bibfej'., Bucu res ti, 1979: Studiul Vechiului
Testament, Ed. a Il-a, Editura Institutului biblic, Bucuresti, \985;*$$)ecilia r vol I-X etc.
42 • :; ; 'GALAUZA CRE§T1NA
Avind in vedere acest eftdfciigeneral, pptem afinna ca Biserica Ortodoxa, m
general, Bisericile Ortodoxe n^feille §i credinciosii Bisericii Ortodoxe Romane, in
special, sint scutiti de asemenia Sfluente ^afubitoare asupra spiritului lor. Biserica
Ortodoxa in speta! si fiecare crSSMos in parte, nxmare§te mintuirea sa, incepind cu
desavir^irea de aici de pe pg^&vOr, adeptii sectelor i§i pierd personalitatea,
imbrati§eaza absurdul si haz&fel ? crupindii-se de realitatile vietii, considerind
activitatea sociala a omului ofe|»l ™ calea „fericirii", obstea sau tara din care a
facut parte o povara secularr ; is»ind „fratii" din toata lumea, ceea ce produce
dezechilibru etnografic, nemdrli^fco intre iiidiyizi, vrajba intre na|iuni f i tulburare.
Este necesar ca toate statele ^Slizate sa actioneze pentru a feri popoarele lor de
„predica" acestor dezaxati, ia^iiiSl^sa impiedice proliferarea lor.
Tbate aceste miscari cari^Seonceptii lledoniste si hegemoniste justificate prin
filozofii sau cugetari religioas^ffiiitidente teiidinte de a stapini oamenii si nicidecum
a se smeri pe dinsele f i a cral|:iiiiste, pac^ multumire, fericire pentru indivizi si
intreaga lume.
... m-m*} X
•/ mi-Wit i
t. ■■■:,.
al d o i 1 e a
w GRXJPAR^B^IOi2#* MAI RECENTE
< : ■■/■:*■■ i; J r " i i
1 = >:■ ■ m
■ ' ...de va va zice cineva: iata, mesia este aici sau
t$W?>'; , dincolo, sa nu-1 credeti. Caci se vor ridica
* *»
*; ■ : %
hristosi m in tin o si §i vor face semne man si
chiar minuni, ca sa amageasca, de va fi cu
putinta, si pe cei alesi
(Matci XXIV: 23-24)
Cultele neoprotestarde^^naniamrinteles sd-si alcdtuiasca o Mdrturisire
de credinta si sa se ocup^M^ddepiiilof iar sectele „crestine (i de factum
neoprotestanta sau stroma dcesifya isi desjasoara prozelitismul printre credinciosii
Bisericilor, confesiwulor si ctiM^'religfodse de la not.
Datoritd recunoscutull^^irit pasnic ce caracterizeazd poporul roman, a
ospitalitatii sale strabune s^(0§i0iornicieV?sale in credinta strdmoseasca, sectele
n-au putut prinde rdddcini:::$?Msi > romdmi, venind in contact cu alte neainuri,
trdind pe aceeasi glie, intewM&M cdsdtoriile mixte - specific secolului - unii
crestini au fast cuprinsi def^Mienul oscilarii in credinta.
Multi dintre adeptii s^0§i:Migioase[isi due activitatea in umbra unui cult
recunoscut - ei §tiind bine ■a0$dneeptia adestuia, cit si legile Statului nostru. Odatci
constitute, noua grupare se : i^"dm intrig, devine dizidenta, re f radar a legilor si
periculoasa societdtii si indf^Mm \ „ cistigaii' ( sau „predati" la Domnul
FENOMENUL SECTANT DE-A LUNGVL flMPULUI 43
Recuno astern ca mat sint unit dintre slufitoriiBfygricii Ortodoxe Romdne, care
considera ca „evlavia §i slujirea lor este numai sur0 de venit..., vai lor" ! (I Tim.
* ■ ■
VI, 15); sint, de asemenea, credincio§i ispitiff de mjM/ul Apusului si a unei vieti
usoare, jar a munca. <; ? ::.':
Sectele religioase ca si grupSrile dizidente n^tik Jiimic comun cu Descoperirea
lui Dumnezeu prin Iisus Hristos, incepuiiil mintiifciiffioastre; acestea au pardsit §i
I ■ . .V
pe protestanfi §i pe neoprotestan.fi §i au treat o noii&¥eligie, numind-o ,, evanghelica,
originald, apostolica\ Toate aceste migcSri mi si0"decit o palida fata religioasa
pentru a-§i putea intensifica prozelitismul, a- si Mds^U lupta impotriva organizSrii
social e, impotriva culturii, impotriva brdinii de siK§r : a bunelor moravuri Ei §tiu
bine ca spiritualitatea romdneascd are ca centru^mWleu ■ §i coloana: Legea stramo-
seasca. Bis erica Ortodoxd Romdnd a contribuit lafarittdrea limbii si culturii romdne,
a grefat con§tiinta unitdtii de neam, sddind de^:hmgul veacurilor in inimile
credincio§ilor ei dragostea nestramiitata pentrir0iff)sirabuna.
i,\ I-"'.: 1 ■ ,.,'■< 1 ■
■ ■ ■ "*" ■ | ■■"■ ■ * — " ■ ■ *h£ - m
Fiecare cult neoprotestant are dizidentii saiffjctife s-aa transformat §i s-au
organizat in secte, cdutind destrdmarea.. vechiului duK0ipredicarea unei noi credinte.
Evolutia si sincretismul sectar sint fenomenelec^-confrunta astazi comunit Stile
religioase zidite pe nisip, din interes $i dmbitii p00^jzle, din dorinta de conducStor
§i stSpin, din incercarea de reforma, dirk amdgii&dffi®qcului. Propagatorii acestor
secte cutreiera lumea pentru mdrirea stqfutului cj^0ilor, difuzeazS §i publicd sta-
tistici §i efective „misionare" exagerate, concur S Cifit^alogiile secolului, se amestecd
in politics, intervin in procese, transpmtq §i fac4^^:de stupefiante, organizeazd
congrese §i conferinte, pleacS in pelerihaje, ,,dd0^numiri sectei lor dupS unele
cetSti sau locuri sfinte tf , pe unde a propovSduit Mwfuitorul, deturneazS fonduri, fac
trafic de valuta, tipSresc pSrti din Biblie, bro$miflp,ziditoare de suflet, §i alte
indeletniciri „biblice" > cu care impinzesc lumea d&^dMSzi.
Puzderia de secte, explozia organizdtiilor ,;m$t&e ( ', spectrul apocaliptic reli-
gios astazi sint simptome ale ttnui organism bolnavwi; Stare grava. Acest „ organism ",
care este „ lumea credincioasd", a deposit plSgiWEgiptului si coarnele fiarei apo-
caliptice, insumind, dupd. unele statistici, 6000 : dej^iecte si organizaiii religioase,
„miscdri teosofice sigrupari spiritiste, „familii T ' ' [;, d&fiyumtdti in Domnul" si „familii
ale luminii", dintre care 2500 sint in SUA. Vated^^eolului s-a umplut si inunda
Cetatea sfinta a constant ei iimane. Iubirea a deveiiiKrazbunare; crima, obiect de
cult; pragmatisnml, scop siiprem, si toate . acest^;-^mgddiiite $i poruncite" de
Domnul In fata acestor a s-ar inspdimmta si bogqfi^cdriiia i-a rodit farina si tinarul
m . w . ■ _■■:■_■.
bo gat si Tuda §i Simon Mcigul De asemenea, s-^intpaca saducheii cu fariseii.
Propagatorii, cq de altfel §i adepfii lor, smi$^i; : sarlatani, ori maniaci, ori
aventurieri si, in foarte dese cazuri, bolnavi psihj^^diferite mianfe. Daca neo-
protestanfii s-aa ,s tab Hit la unele criterii religiodsetmectele „ creeazd " credinfe in
fiecare zi si se adapteazS in diferite societafi intr-t(MpMm nebanuit, Isterismul sectar,
*
groaza au luat locul cumpatarii si dragostei. FoM^l^destinului sectar, in brafele
carnia trebuie sa te arunci, sint mai putemice de<M&Mi: antichitafii ; perversitatea §i
proxenetismul au depS§it prostituatde-tumii vecM$de$contpuse. Familiile sectare,
44 . .I'- CAL AUZA GREST1N A
traiiil comunitar mixt, fdm\Jru$ine a d eve nit im pericol urn an; sexualitatea si
homo sexualitatea sint acte de ^fratietate ", incit indmzii - nu le mat zicem oameni
- s-au coborit sub nivelul inSMnetelor animal-ice. Pe de alia parte, mutildrile, flage-
larea, postal extenuant etc. smimifloace de ,,a scoate"' pe diavol din „cei posedati'\
Lupta deschisd inipotri$&?$ocietatii r ;refitzid incadrdrii in mimed, nepdsarea
fata de apdrarea tdrii, opoz0dfotd de mijloacele de cidtivare cidtural-stiintijice,
sfidarea bunelor moravuri,4nemqjarea lenei si derutarea tineretuhd sint obiective
majore ale , s celor alesi", predicate cu atita zel din casele de „rugaciune <( .
In fata acestei situau%Wwile state an luat indsuri, altele au interzis prin lege
orice manifestare in fap ciilt^lqr legale recuno scute. Pe zi ce trece, tot mat midti
savanti cer autoritdtilor sdfimt^vind §i sd asaneze asemenea locuri inf estate de
secte. Medici, psihologi, pedag0gi atrag atentia asupra acestei maladii sectare a
apropiatului anjubileu, prqf&ic}pisc apocaliptic, acoperi§ul §i culmea epocii noastre:
Anul 2000. Nu existd sectd smimi§care religioasd care sd nu „predice (( yt ziua Dom-
nului cea mare ", sau sfir§iti[$foturor §i marea biicurie a celor „ rdma§i §i alesi " de
Domnul in veacul sau in. miienml sau!?
I. - JDIZIDENTE CRESTINE"
„1^X.^A^*^ A^ ^*V*_ S
-J J,l»
4 ^ 1
A§a cum se vede, deitfffe, falsul, miiicnma, in^elaciunea au mat locul bunei-
vestiri. Biserica Ortodoxa s-a! -rugat impretina cu credincio§ii sai pentfu cei rataciti,
„pentru unirea Bisericilor", pentrii cei cazuti din liar sau pentru cei care refuza harul
ca Mintuitorul sa le lumineze ifiititea, sa lerndrepte pa§ii pe calea cea buna, parasind
pe diavol §i pe slujitorii lui^st vina la cunostinta adevaruiui, la locul celor chemati
spre luminare... a::;::.;;:-
Pentru prevenirea, stoparea sau Maturarea pericolului prozelitist al acestor
dizidenti, credincio§ii nostrittebuie sa cunoasca nocivitatea tuturor sectelor crestine
sau necrestine, a organizatiilpr; ;si;:gruparilor religioase parazitare pentru a se putea feri
ei si urma^ii lor de false crediii|e §i in ac,ela§i timp pentru a-i putea izola pe cei ce
seamana vint si produc iyrtun|i in sufletul oamenilor. Cit de multi s-ar afla si cite
partide ar avea, credinciosul;Jttodox roman nu trebuie sa se ia dupa oricine si sa
asculte pe cei cu mintea bolna^a: pentru o alta credinta, parasind pe cea verificata de
veacuri. Insi§i apostolii, in cazuti -de indoiala si neintelegere, n-au.parasit pe Mintuitorul
Hristos, cu toate ca le spusese'.ypi. nu plecati ? si au raspuns: „Unde sa ne dncem,
Doamne, numai Tu ai cuviritele :#ietii vesnice:.." (loan VL 68). Acest adevar al credintei
noastre este experimental de fie£are credincips in parte si de intreaga Biserica Ortodoxa,
care este Biserica lui Hristos,.^ -strip si temelia adevaruiui" (I Tim. Ill, 15).
Dupa aceasta prezeiitare^yom trece m continuare la enumerarea a citeva secte
si miscari dizidente, staruiiid asupra celor care au avut influenta asupra unor
credincio§i de alte culte sau- i; ejjiiar au patrims si la unii crestini ortddocsi.
L Adventi§tii reformist sau roweni§tii. - Adventi§tii refbrmi^ti, profetii
adevaruiui, roweni^tii sau feafeile purtatoare de „stiinta mileniului", s-au nascut din
adventistii in formare, fiind drganizati de femei de moralitate indoielnica, aventuriere,
isterice, fara femilii si uraia§fc :$i mai ales de cele care aveau legaturi cu militari
„vizionari" §i „tilcuitori" de t^xte sfinte biblice canonice, dar mai ales apocrife.
FENOMENUL SECTANT DE-ALUNGUL. TIMPULUI 45
tt
A§a cum se §tie, dupa noaptea deziluziei, 1 oetombr ie 1844. de la Boston,
s~au ivit destui urmafi pentru a core eta traiectoria si veiii^ga Domnului. Dae a pina
la aceasta data „proorocii adventului au fost barhati, de acUpi, adventismul este preluat
de „profetese". fi cea care este inceputul proorociei feminine, Hellen White este
declarata „vizionara". Ea a corectat greseala celor dintii (duller- Snow), aratind simplu
ca venirea a doua a avut loc pentru curatirea templului cetesc (Biserica nevazuta in
conceptia clasica protestanta), de pacatele fiilor lui Dutnti^zeu (Evr. IX, 23). Acest
timp este §i judecata pentru noi (adventi§tii) §v pedeapsa p&ntru cei nelegiuiti (ceilalti
crestini) (I Petru IV. 17-18), de aceea sfir§itul lumiiva.fi in curind sau dupa
Apocalipsa (XIV. 6-7), a si sosit si noi (adventi§tii) trebuie s-o spunem §i sa pro-
povaduim Evanghelia fiindca a sosit §i pacea „ve§niea
H. White §i~a ales §i „profetesele" si judecatorii luniii ■ dintre adeptele ei §i mai
ales acele disperate din tinerefe care nu aveau familii §i ; MM copii, fiind „chemate" la
Domnul din pintecele mamei lor. ,,Imparateasa'\profetiloFad^enti s-a declarat „aleasa"
de-a dreapta Judecatorului §i nemuritoare... §iiata pomnca: Nebune, chiar in noaptea
asta iti voi cere sufletul §i -cele spuse cine le va asculta si oelfeagonisite cui voi ramine?
H White in culmea „ve§niciei" a decedat ca orice muritbr;In toiul razboiului prim
mondial (1915). ' ZT>. •
La citva timp dupa moartea „profetesei", ucenicii apropiati, cele 12 femei, au
pretins ca fiecare mo§tene§te „darurile" celei iritii chemate§l;;eleci dreptul la conducerea
sectei. Au inceput iara§i luptele interne si influentele e^tSMg^ remind sa se impuna
Margareta W. Rowen, din comunitatea adventa a orapliiBIElqs Angeles (California).
Pentru a fi crezuta, Margareta a declarat ca Hellen i-a lasatisSrpnca fi i-a descoperit un
secret al sectei, ,,reforma", adica pastrarea pacii eteme pv^figfuzul de a pune mina pe
arma §i asteptarea judecatii. Pe cei care participa la razboi,. -dintre adventisti, i-a parasit
Domnul, iar ei nu vor mai avea bucuria mileniului. Razboiul acesta este inceputul
sfir§itului lumii, dupa el va urma pacea etema. Fiind UprMge judecata, casdtoria nu
mai are rost, de asemenea cultura este de Id antihrist, mtiomumul de came este
interzis pentru adevaratii „cre§tini" ai adventului: '•'■-wtf"-
Asadar, la ziua de odihna (ziua a 7- a a: Vechiului Testament) a adventiftilor
simbatari, se adauga interzicerea consumului de carne, nSscindu-se astfel miscarea
reformists, sau rowenismuL* ... ''\PP4.>-'-
Dupa despartirea de adventistii simbeti§tidin Amerip^refcrmistii au trecut si
la comunitatile advente : din celelalte continente, mai ale&vjn Germania fi Imperiul
habsburgic. Influenta reformists a patruns f i la adventistii: germani din Romania, iar
in timpul razboiului (1916-1918) un ostas Kramer (probafeil sas) s-a casatorit cu o
adventista reformists din Hamburg, cautihd adepti printre? ;adventi§tii nationalitatilor
conlocuitoare din tara noastra.
Din cauza atitudinii refractare fata de stat, secta a®enti§tilor reformif ti a fost
interzisa de catre toate statele civilizate, dar au aparut diziienti, a§a cum este cazul
* AM ANUNTE BIBUOGRAFICE: v & i% : ■ ■
„Erorile" advente ale reformi§tilor au fost date m vileag de ca1i^;unTil;;!d|iitre organizatorii adventismului
de ziua a 7-a din Romania, medicul Petra Paulini, in lucrarea: Profeti fal§i §i profeti inineinofi, iar punctele
doctrinare stilt cunoscute, pe 3arg, din brosura: O scurta lamurire a prmcipiilor Adventi§tilor de ziua a
~-a, miscarea de reforma (Bucuresti, 1924). ..■""<■■:
w -,i W
46 mMMmmk cre§tinA
§i la noi. Ei isi due existentai: ! lS^toiibra Cultului adventist de ziua a 7-a, care are
datoria sa fie atent la apari^ Propaganda lor s-a facut fi se
face in ascuns. Pot fi usor idejiitilicati nu nuifiai dupa cele aratate mai sus, ci §i prin
■>"■,!'■ ■"■'*! v-"' "'"■■'"■■
foile „de doctrina" ce le plas£|2;$: Pazitorul 'adevarului si Solid, misionar.
■*■ ■ s s
Miscarea ,,reformista" im jiite fi considerata o grupare dizidenta a adventistilor,
fiindca rowenistii au o doc1xin| : :fp:grte si deci sint constituiti intr-o secta bine-definita
a§a cum s-a vazut. Con&mMmmqte, atunci cind aceleap „scrieri i profetice" ale
H. White sint traduse in limbafeonrana de eatre adventLstii de ziua a 7-a §i fblosite
■*■"?■
si de catre „reformi§ti". '';%x^r-' ■
*****■" m
,. .V, ■■"»■"", r t
2. Martorii lui Iehova -WM „calculatorii seriofi ai mileiiiului" . . .
Antecedents Iehovismul; elfe.o secta cu principii si practici .violente. Aceasta
— wt "I
inhiba adeptii, ii leaga prin jur$Sjije : §i: daca pleaca din grupul lor sint uraiariti, tracasati
pina la disperare §i chiar atrasigjf ^intimplari- fatale. Este o secta dura si revan§arda,
riguroasa in principii §i periculfisS^oricarei societati. Practica mutilarea si crima, fara
scrupule, fiindca au inlaturat diii 9oCtrina frica de judecata, ei fund „ale§ii" §i „profetii"
tinapuhii de astazi; nu admit exjsigiita sufletuhii si dainuirea lui dupa moarte, ci omul
este un animal cu ratiune, nu Skista iad sau chinuri vesnice etc.
In afara fixarii unor date-ajSpa „mileniului", ei afirma diferite erezii: tagaduiesc
invierea lui Hristos, au adopta§ :C£>3i d e sarb.atoare (odihna) simbata, practica zeciuiala
si interzic consumul de came^i^riehoviftii., treapta a treia a evolutiei adventului in
numai 50 de ani, revin la relipa;primitiva eu practici ancestrale.
Fiorul iehovist a patrunS ;|ii : :;toate comunitatiie advente din lume nemultumite
i.i ■ - '
de esecul „venirii" la data fixita- si neascultarii de Domnul a celor care provoaca
lupte, razboaie, revolutii in .Miiliiul linistei -advente. De aceea s-au facut postcalcule
5 ■■■■'•'"■ M*j :-; ; y- ,: ' ■* ■;.;.:
iar profetii ,,Amiaghedonului''.ftfflbiteaza^w^ de apoi a liimii : ingrozita de vesti
de razboaie, amenintari recip|!ie : ale puternicilor zilei. experiente care cutremura
fiinta umana, dovada. zic ei, irj®rarii ultiiifelor zile ale lui antihrist. Lumea trebuie
pregatita pentru a fi linistita prin „$tudierea bibliei" si intelegerea lui Iahve. In fata
iuresului biblicist nimeni nu;#SN;ie sa deamapoi, deoarece va fi strivit de ingerii
apocalipsului. Din miscarea ^(Jferita s-a. detasat si a depasit categoriile acesteia,
avalansa iehovista, care s-a St|i^.si la unele religii naturistesi chiar la sisteme de
>-:
^indire religioasa ale Orienttduiiv
c ±2
v **,
Studiul Bibliei s-a impl^i|cti fanatismul si negarea statului, a fbrmelor sociale
si inlocuirea acestora cu poraj^lejui Iehov;a> ; Secta aduce anarhie in orice loc, unde
„martorii" se incuibeaza. : i i fe ;
Pentru a impresiona pe ^cautatorii" adevarului Bibliei, Martorii lui Iehova mai
au si alte titulaturi: 1) StudefflimBiblie, numire comuna celor care studiaza textele
advente; 2) Milenifti ale§i sa# : ^l#fenti calciilati ; 3) Russeli§ti san adeptii si urmasii
lui Russell, unul dintre organilatcXrii sectei/. fiindca astazi secta aproape nu mai are
nimic din „originalitate".
FENOMENUL SECTANT DE-A iMnGUL TIMPVLW 47
White
feminin, lasind urmafilor „secretele" mileniului.fr venirii Domnului, Charles Taze
Russell (1852-1916) face parte din partida calcijlatorilor „serio§i" ai mileniului. pi
pentru ca iehovistii sa nu fie descoperiti i§i zicsiprnplu „mileni§ti" sau martori.
Se pare, dupa unii, ca Charles. :Russ ell er^lWorigine germana (Karl) din vechi
semintii mozaice; dupa altii, provexiea di^tij-o- familie irlandeza din grupul
prezbiterienilor anglicani-puritani plecati in Aiierica in „misiune" pentru existenta
mai comoda. Russell s-a nascut in 1§52 in : J?ittsfetirg (Pensylvania), oras cu traditii
comerciale si in acela§i timp cosmopdlit din punctule vedere confesional. Aici, ca si
la Los Angeles, era o pilnie putemiea pentru repari|gari de imigratie in Lumea Noua.
Parintii lui Russell erau prezbiterieni inclinati sprapjetism, a fost crescut in austeritate,
dar a fost ciftigat de mirajul adventului, a§a il gasipi; in preajma „profe|ilor" milenisti.
Trlind in libertinaj, parintii sai fiirid destul de;|logati 3 neputind suporta rigorile
advente, 1-a atras conceptia inexistentei iadului ptecum. §i libertatea trairii fara sens
si „doctrina" imparatiei de 1000 de Mi. Paririp- ! :f-|ii asigurat totul p mai ales posi-
bilitatea de a face comert si de a cunoa§te luiiiea; 'Ajuns pina la locurile sfinte, a
studiat toponimia Ierusalimului in vederea fixSW idcului §i „armei" luptei ingerului
cu satan, pentru ca acesta din urma sa fie legat ffilpferea mileniului (Armaghedonul).
1) Hranindu-p fantezia cu luptete s cucerirBftpfazboaiele Vechiului, Testament,
Ck Russell a parasit „calculele" clasige, initiind;SI|i|evarata „universiada" a studierii
Bibliei in vederea ; „descoperirii" mceputului m|||iifoi. Calculind ^perfect", a ajuns
la un rezultat „corect": Venirea DMiiului > ; iBjfM' fi' pentru judecata, ci pentru
„purificare" prin mileniu.
* ,b
Vazind ca are destui adepti, ptrasefte g^ujjarea adventa fi-fi infiinteaza, in
1872, un cere - un colocviu, la inceput - al ceiteee „studiaza" Biblia. Succesul a
fost deplin. Multi „studenti" paraseau colegiile pfe#u „studiul" Bibliei. Numai dupa
doi ani, 1874, Russell alcatuieste „un curs", o^fccrfire de „specialitate": Scopul §i
modul venirii a doua a Domnului, iti anul 1874ii::asa : cum calculasera inaintasii sai.
Dupa deziluzia „ venirii", „inteleptul profet" a argtafcea Hristos „a venit" dar in duh,
nevazut de nimeni, „ca un fur". Profitind de 5 ,vej^e:^rievazuta" a Domnului a inceput
a gas.i si alte texte „mai precise" si fixarea une»r:;date „mai sigure". Astfel, plecind
de la venirea in duh (1874) s-au adaugat si. ; cer:#ei,ani si jumatate, cind Hristos a
venit ca mire, si secerator, conform viziunii lui. |pp- (Apoc. XIV, 14-20), asadar, in
1878, Iisus a inceput sl-fi arate marea sa,pufeg,§i sa~si intemeieze adevarata
Imparape cind „au inviat" si apostolii, dar anul i;|j8, a trecut ca orice an al Milei
Domnului, fara evenimentul eel mare.
2) Ch. Russell a ajuns cu no scut in lumea. ^crezatorilor" niilenifti. Apreciat si
mcurajat de adepti. sporindu»i serios si mijloacefe jiaateriale si dispunind de fbnduri
apreciabile, incepe studierea unei date „mai corecteS ; pentru venirea Domnului. Astfel
s-a luat anul 625 (robia babilonica) din VechiuJ/'p^tament ca ultimul jubileu. Cum
mileniul este Marele jubileu, acesta incepe dx^.Mperea a 50 * 50 de ani = 2500
^
Vczi §i cap. „Galculc"... p. 378.
48 : GffiAUZA CRE§TINA
de ani A§adar, pina la Hristos ail trecut 62£ de ani si mai trebuie sa treaca dupa
Hristos inca 1875 de am (625 + 187 5 - 2500) anul 1875 dupa numaratoarea mozaica
preluata §i de cre§tini, mcepea : :Stf 1' octombrie 1874.
Cu alte cuvinte, Domnul^:^^pfGfetit" ziua venirii a doua in anul 1875, an care
a trecut insa neobservat pentm e&ffi&o§ii cei adevarati ca orice ah, zi, ceas, secunda,
fiindca pronia lui Dumnezeu '■'£&& nepatrunsa, iar legile naturii iirmabile.
3) Cu tot e§ecul evident -Ip % studentilor'^ din anii 1874-1875: si 1878 acestia
nu s-au lasat intknidati de ,,taci%g Domnului, ci i-au pregatit alti ani ai „venirii".
Luindu-se in calcul cele 6 zile Wcfteatiei -care „dupa bibliile lor" "sint ani - adica
cei 6000 de ani din istoria luBSif trfebuie „sa gaseasca" venirea a doua. Si astfel
s-a „constatat" ca Adam a captt'm pacat la anul 4126 p deci se poate „afla" §i
jubileul eel mare in 1874, anul ,^";al venirii in duh a Domnului (6000-4126=1874).
§i fiindca venirea „in duh" este^ffeteleasca de; cei necredinciosi - adventii neiehovi,
nemartori - „ale§ii" Doirmukii^em§tii au continuat studierea cifrica a Bibliei pentru
a vedea unde se odihneste ,,dilit.fti)pmnului pentru a i se fixa alte veniri „pricepute"
numai de cei „chemati". ■■■'■■.^.■Ih'
4) Si daca acele caderi dSlSfati au ridicat noi civilizatii si au apus cele vechi,
nici profetia Mmtuitorului asi|p| ; Iemsalimului n-a scapat „ochiului magic" advent
pentru a fi luat in calcul Este; jiiit,. lerusalimul a cazut in anul 69, iar in anul 70,
Titus §i Vespasian au distrus c0«ea; -§i loca^urile de cult. ale evreilor, inclusiv tempul
din Ierusalim. Din acesti 7Q#e;;;ani trebuie scazuti anii vietii pamintesti a
Mintuitorului, 30 de ani, - timpul iudeilor neluat in seama din cauza lui Hristos -
raminind in calcul cei 40 de a$fc|®ed adaugindu-se la „venirea" din 1874 cei 40 de
ani, avem cu certitudine ,,AnuL;njc0putului mileniului si aparitiei Domnului", dar tot
in duh, 1914 (1874 + 40 =19li|riNe apropiem de zilele noastre.
5) Urmasii lui Russell dt^fcopa - fiindca cei din America erau satui de
calcule - au continuat prevestir^ ,;venirilor" Domnului in timpul nostra, adaugin-
du-se secolul european la venii^ih duh din! 1875, fixindu-se venirea Domnului in
1975, in Austria. Si acest an, ^;;|i i feelilalti, a. trecut neobservat desi credulii m avut
■!■■,,.■ is*
un nou esec, pentru ei se asteapS :;§i ; alte calcule.
Dupa atitea nevointe mil^iiiste, multi adepti 1-au declarat pe Ch. Russell „eretic".
Este singurul caz de erezie deplaUta §i de persoana implicata in istoria neoprotestanta
si a sectelor. Cu toate aceste^ €11.. Russell si-a continuat activitatea sfidind pe
potrivnici si mMndu-fi veniturilfe-
In 1879 profetul scoate 6- revista: „Turnul de veghe" organizmd o societate de
Biblie si de „tractate" (bro§uri -jnileniste) hi Brooklyn - SUA).
§arpele imbogatirii iehoviste \ creste, se ivesc noi coarne ale fiarei, profetii se
inmultesc, proorocii iehovi§ti inpteesc lumea, Russell se simte mai bine, mtre „alese"
fecioare §i femei tinere „cheffi$e" la Domnului ca orice escroc isi parase§te sotia,
lasind-o muritoare de fbame: -Ziarul american „The Brooklyn Eagle", din 6 mai
1912, publica declaratia vaduvei : parasite impotriva §arlatanului-pastor, iar tribunalul
a hotarit o pensie alimentara din partea lui Russell fostei sotii.
- FENOMENUL SECTANT DE-A LUNQUL TIMPULUI 49
Dm „toata saracia sa", Ch. Russell organizeaza, in 1913, „Societatea Inter-
nal nala a Studentilor in Biblie serio§i", in care include si „Uniunea Amvonului
poporului". Pe masura ce pregatirile de razboi ajitfisesera apogeul, adeptii russellisti
aveau succese rasunatoare in lumea intreaga. ••:•••'
La un moment dat, Statul american era pus intr-p situatie dificila, fiind nevoit
sa ia masuri concrete. Adeptii fanatici, iehovi, ca s#<Spe fi de mobilizare, declarau
in mitinguri si pe strazi ca Russell este Pastorul ales/cel mai mare pedagog dupa
Apostolul Pavel, eel mai stralucit refbrmalor al secoiBlui al XlX-lea, ingerul Bisericii
din Laodiceea fi ultimul Profet fi descoperitor alvoii lui Dumnezeu.
§i iata ca incepe razboiul intii mondial, ameSMii sint mobilizati, russelliftii
declara ca nu exista nici un stat, toate statele siht x|zultatul lucrarii lui antihrist fi
diavolul va fi legat m vederea mileniului celor ajesi:Wmzarea bibliei p a brosurilor
aduc venituri fabuloase Societatii, mcK aceasta ajuri^e in conflict fiscal cu Statul
american, fiind acuzata fi de trafic valutar.
6) Pentru „adeverirea celor inca ,,rataeiti" de nrileliu, Russell mai face ultimul calcul,
aratind ca pedeapsa pentru cei care nu asculta de el va % &|eptita (Lev XXVI, 18-21), iar
ceml fi pamintul nu va mai da aerul si hrana (vers. 19^0). Aceste „§apte" pedepse sint
mterpretate ca ani. Anul, avind 360 de zile (sic) x?v;rezulta 2520 (360x7 - 2 520)
Din aceasta suma (2520), se scade timpul paginilor, I'Selor care au cautat in zadar pe
„Dumnezeu al neamurilor" (Luca XXI,. 24), adica-lll; rezultind anul liniftei 1914
(2520-606 -1914), cind incepe fi impairatia de 10(||;|e ani.
§i timpul trece fi orice amagit „advent" fr|Slfet ifi fixeaza fi anul mortii,
atunci cind toti vor vedea pe Domnul, anul 1914. || |*ntru a lasa lumii o imagine
„clara" despre istoria ei, Russell scrie un text, dupa^:; s-a turnat filmul Fotograma
creatieL inca un mijloc de propaganda finoi riuri de : aur : si argint se scurg in visteria
,,tnmisului" lui Iehova. Russell concepe o istorie .a^hjmii" p in acelasi timp o „era
lehovista" care incepe cu imparatia mesianica, pe o|erioada nejubiliara, pe 49000
de ani, urmind ca ultima mie sa inlocuiasca pe cMM. „Compendiu istorie" este
impartit astfel: L de la creatie pina la Avraam; II. de la Avraam pina la captivitatea
babilonica; III. de la captivitatea babilonica pina la Inaltarea Domnului fi IV. de la
primele Rusalii pina la mileniu. ".,.
De asemenea, Ch. Russell depune in serfs conceptiile sale religioase-profetice.
Acestea sint inmanuncheate in ? apte volume - tot fapte - sub titlul: Studii in Scripturi
(vol. I: Planul divin al virstelor, vol. II: Timipul e aproape, vol. Ill: „Vie imparatia ta;
vol. IV: Batalia Armaghedonului; vol. V: Impacarea ; bmului cu Dumnezeu; vol VI -
Creatiunea noua"; vol. VII: MisteruL implinit. Ca^ea; nu a avut mult succes. Le
enumeram, deoarece fragmente din acestea. apar in practica prozelitista.
§i se apropia „sfirfitul" pamintesc al profetului^ftezis la 1914. §i „s-a implinit",
a§a cum se implmisera toate profetiile, fiindca Domnul nu i-a spus, ca bogatului din
Evanghelie: „Nebune, chiar in noaptea (sau anulj : :aeesta vei muri §i iti voi cere
sufletul §i toate cite ai agonisit, cui vor rainine?"-(L^a.XII ? 20), ci „singele fratelui
tau striga catre Mine din pamint... |i vei fi razbunalle;;§apte ori...". (Facere IV; 10,
15). Adeptii au inceput sa-1 nege, Statul american il urniSreste. razboiul nrim mnnH^i
50 . ::p|C|:UZA CRE§TINA
era in toi, Ch. Russell fugea d^vfeta lumii §i un „accident" de automobil ii pune
capat zilelor, 1916, la doi ani dup;a ; ;:„profetia" : sfir §itului sau.
Dar boala russellista se rlsjiJadise in intreaga lume ca o pata de ulei, fund
favorizata, asa, cum am aratat, dei razboiul prim mondial*.
. K
ALTI .,PROFETI, ALTE C ALCUkE:; . ■ 7
;-- > ■ ; -. i
,. : i" i * *
■>' i ""
m - Mm
Gh. Russell s-a dus ca toti ..reformatorii" invataturii lui Hristos insa au ramas
■ ■ ■■""■. "■-,**■-* ",
„teoriile" lui, hranind iluziile n^Iiora fi distrugind cu otrava bogatiei pe multi care
§i-au ales partea lor numai in aceasta lume. §i eel mai infocat, lingu§itor §i profitor,
eel care 1-a despartit de sotie pe^iSissell pentru a'fi singur stapin al avutului acestuia
§i conducator al sectei a fbst jud£eal|>ml I. F. Rutherford (1869-1942), scriitor iehovist
t 1 *.
$i printre cei mai bogati oameni ^Mpiericii in jerioada imediat-urmatoare a primului
razboi mondial. ^.■^■■■■.
i* ,*-
1. Multi adepti fi creduli auggrasit secta, in America, dar in celelalte continente
ideea razboinica a AmiaghedonuJSJ ; % mfierbintat sute de mii de suflete §i asa rava§ite
dupa razboi. Toate fonduiile finapfe ale sectei erau concentrate. Dupa moartea lui
Ch. Russell, adeptii s-au impact,;}! ^ritinindur§i titulatura de „Martorii lui Iehova
(Domn al o§tirilor)", sau, simphij ^riiartori". Pentru a capata autoritate, juristul I. F.
Rutherford, ca §i inainta§ii sai, a^jjhtihuat calculele §i „proorociile", dar lumea era
!i*-
satula de atitea amagiri. Tb1xi§ri::^ o societate noua, tineretul, ca de obicei
descumpanit §i care cauta senza|icftiahil. Vicleanul „Ruth" a simtit acest lucru §i, la
fel ca inainta§ul sau, scoate o bm|ufa iehovista: Milioane care traiesc damn nu vor
muri niciodata. Poporul americSri^cSre nu avea nici stabilitate religioasa, nici traire
cre§tina, a fost cuprins din nou 'deli (late senzationale advente. L F. Rutherford nu se
astepta la un asemenea succes. IsJ %ata, cu o maiestrie oratorica deosebita, ca toate
m'. m - .h' .* . ' HI m. ^ ' *
calculele au fost „exacte", dar ce^acJeVarata este venirea in duh. Pentru stiinta de
astazi, anii se pot cerceta, de ape&a, este bine ca la anul 1875 sa se adauge 50 de
ani - un jubileu pentru a avea anut real 1925; (1875 -f 50). Cei care nu vor muri
pina in 1925, nu vor mai cunoa^te" moartea.
* BIBLIOGRAFIE SPECIALA: :■ & f. v; ;: ■ ■ ' -
Tcodor Ardelean, Fahseii lui 7e/^ya$v : Bucurc$ti 1F13; §tiinta, religie, societate y Bucurcfti, 1972;
VeseUti-va naiiuni, Bucurc^ti, 1946; N. Cotos, l.Secta Studentilor in Biblie, in „Candela", XXXIV (1923)
i: ■■■' \m i ' fc' ' ■>
Gh. Com§a, Stattil m fata sectelor, Arad,^1933y P. Dehclcami, op. cit., p. 50-53: Al. N. Constantinescu, op.
cit, t p. 35-37; Ev. Mantunca. op. cit;,---0±0^6Q; T. M. Popcscu, Privire istorica..., p. 386; N. Ncaga.
Antisemiiism §i V. Testament, in „RT", nr.4/I93 : 7;. Bruno Wurte, : Doctrine! e principal dor secie ale crestinisnudui
contemporan, Timi§oara, 1984, p. 144-1 76,- 1:98-200: Joseph Rutherford, Cine va stdpini lumea? Bucurcsti
1935: Zorile mileniului. Cluj, 1922; P. f00$t^Este adevdrat? Se va sfirsi lumea in anul 1925? fa.. J. R
Geschwend, De la moarte la viafa, fa. ;^EM::Cfr:. Rockle, Desavirsirea si rapirea bisericii din Filadelphia a
zilelor de pe urma, fa. Adevarata pace ^sigurania. De wide se poate astepta? New York, 1976, 192 p.. cu
bibliografie la fiecare capitol; Carte a«wa/E-Texte zilnice si comentarii bib! ice (din „Vestitorur V), f.a.,Tip.
„Cartea dc Aur", Bucuresti; Adevdrul wfipi liberie Editura Asocia|iei Martorii lui Iehova din Romania,
trad, din 1. engleza, Bucuresti, 1947, + intrebarile pentru studiu (27 capitol e), p. 330-382; Lamuriri asupra
ccirtilor Genesei, Exodului si al Leviticuliii^^,. H. Mackintosh (vol. 1, 2, 3), 272 pag.. Idem (vol. 4 sj 5),
280 pag.; Rev „Awake!", vol. XUX, 8, lMS; Brooklyn, N. Y.,
ESL, p. 427-428; NCE, vol, 14, pif8i)-^SM ? vol. 6,^ 58-59.
FENOMENUL SECTANT DE-A LUNGUL TIMPULUI 5 1
1. F. Rutherford a renuntat la impunerea adeptil^r unor precepte vechi-
testamentare. Daca Ch. Russell combatea „rigiditatea" ealyina, urma^ul sau da libertate
totala, inclusiv pentru folosirea armei, juraminUilui, pit mai multe casatorii si, mai
;rav, considera religia o politica, o mLscare social! De la Ruth s-a mostenit ideea
unui singur stat al statelor: jmparatia lui Iehova. A§adar^VGonfruntarea cu societatea
concurenta, asasinatele politice, violenta si cite altele fee 'parte §i din „succesiunea
profetica" a corifeilor iehovi§ti. Insusi „Marele" jude mpwe ca a fost victima unui
asasinat pentru a nu mai prinde „viata mil^nista" ineephJcu anul 1925.
2. „Ruth" a mai calculat ca intrarea in Canaan^ dupa ultimele descbperiri
arheologice, s-a intimplat in anul 1452, deci cu 23-% -j$i mai tirziu, asadar mai
„profeteste" o schimbare a mileniului (1948) si inceptfersau in anul 2148...!
3. Desigur, si anul 1925, ca toti anii, a trecut nek&§sfeit, martorii au mai fixat
§i alte momente advente, utilizind tehnica de calcul irtod^rna (tabele ?i calculatoare
electronice, computere etc.) si rasfoind textele Bibli^tn vederea gasirii altui
„mileniu" Dar asa cum am aratat. intre cele doua razbpaie mondiale, Studentii in
Biblie s-au raspindit in Europa §i Asia si multi dintr^ ;. ei; sint angajati pe marile
§antiere arheologice ale Orientului. Unii lucreaza in ve£e^a;;existentei, iar altii cauta
„Ziua Domnului" sau valea §eolului, Gomora §i Sod^gCp-
■ i j | \ m y.
Cel care a continuat activitatea lui „Ruth u a fost:l^^t'K Knorr (1906-1978).
Liderul iehovismului din SUA astazi este S. Ll mMson.
■ ■"■ : ■■ "*/ ! .V:V'i **&'■'
Bro§urile de propaganda si foile volante. ale noutajpr „studistilor" au atras §i
atrag privirile multor curio§i. Asa a cazut victima russeiftitolui fi ardeleanul loan
B. Sima, care a plecat in Eldorado §i sufletul sau s-a ;saj5§iuit in pustiul Sinai.
Patrunderea iehovismului in Romania. A§a cum aiiBtam, la inceputul secolului
nostra panorama Americii oferea curio§ilor si aventurierjlpr ,:,comorile acestei lumi"
(Luca IV, 5-6). Un ardelean, loan B. Sima -a. plecat ul^SJtJA,, in statu! Pensylvania,
unde erau numero§i iehovisti. La sosirea vreunui strain^ ise -declansa alerta. Asa s-a
■ \ . : .j^ ■.*:■.■■■' * 3
mtilnit ortodoxul Ion cu ,,profetii" iehovisti. Nestiind cartel a fost repede scolarizat
si i s-a pus in mini Biblia si Ion-crestinul s-a numit de aQiiixi John-profetul. N-a mai
lucrat sa-$i cistige existenta .pentru ca „Turnul. de veghe u - avea toate cele necesare.
Se pare ca loan Sima s-a mtilnit cu insus^ , 3 pedago^F, Russell care 1-a sfatuit,
inainte de moartea sa, sa.se reintoarca in tara si sa arate:|0omanilor „poruncile" lui.
Iehova! Si, dupa reintregirea Romaniei, dupa stingerea xgzbpiului in Europa, loan
Sima revine in Ardeal. in 1920 si incepe qrganizarea uirui grup iehovist. Avind
mijloace banesti, a reu§it sa atraga mai ales aventuriel , ■ oameni fara convingeri
crestine ferme §i fara caracter.
loan B. Sima, dindu-§i seama ca iehovismul este o piijscare straina preocuparilor
religioase, ca russellismul este o preocupare retrograd p|iit|ca, iar „studentii" ni§te
cititori ignoranti ai Bibliei, parase§te secta, in 1927. Nu numai atit, revine laBiserica
stramo§easca, demasca planurile anarhice ale organizati^ldemonstreaza pencolul ei
52- ICD&fflUZA CRE§TINA
moral si social, tendinta periculoas3j;£ractica abominabila a adeptilof, doctrina falsa
si interesul material al initiatorilor ffiiparii s.a.m^d. De atitudinea lui Sima se sesizeaza
comunitatile ieh ovist e din Europftgiiare intervin prin diverse cai pentru a recupera
pe „profet", dar loan B. Sima rarriftfe neclintit, integral in Biserica stramosilor sai.
Gruparea iehovista este prelua& iie> alfii si sustinuta din afara granitelor tarii, se
tipare§te in continuare revista „TSMtiitf de veghe'*, precum si alte bro§uri iehoviste.
Din Cluj, iehovismul s-a ra^fiidit printre maghiarii din Maramures, Crisana si
Banat, la ucrainieni $i sirbi si apftkla ■imii dintre romanii adventi§ti din Moldova,
Dobrogea §i, mai tirziu, in Oltenia^jMuntenia. De fapt, toata propaganda iehovista
are substrat politic-anarhic, depriirtapt, rnenit ca sa produca panica, Este yizata mai
ales ierarhia ortodoxa, socotita jp^ti^aiita cu antihrist
De§i nu accepta razboiul, jrjrSmintul si nu pun mina pe arma, ei recurg uneori
la mutilarea degetelor de la rniini ; pentru a nu.face armata; la refiizul controlului
medical §i nefrecventarea unei §Q0Kl§i meserii ei arata ca nu trebuie a „pactiza" cu
■ V- ii'- '■>■ .-■ i •
diavolul. ; ; .:.-Kk ,
iX
Cu toata abtinerea de la segficiul militar, practica o psihoza razboinica §i
seamana zizanie ca nimeni altiii; rrin conceptia lor asupra „sfir§itului lumii" §i
mileniului, pe care pretind ca numii' ii il cunosq, ameninta nu numai pe adeptii lor,
ci lumea intreaga cu soarta Sodoriijei §i Gomorei §i implinirea datelor din apocalipsa.
I T 7
Accepta razboiul fara arme, razb6iu]; q p pedeapsa cerului, cu foe §i pucioasa - adica
razboiul chimic si bacteoriologic :-> |i ;; tiimbiteaza distrugerea tuturor, afara de ei „cei
ale§i", prin arme secrete ale Domtititeii o§tilor; Iahve-Savaot. lata Justificarea" biblica
■ ,i ^ ,
a martorilor lui Iehova. Numarul-jepor 144.000 de martori din Apocalipsa a fbst de
mult depasit (Apoc. VII, 4; V, .ir^a.). Ei pretind ca, fiecare popor trebuie sa aiba
numarul respectiv de martori. -v/4ki ; :,
■■■■■,**
Alte puncte „doctrinare u rtiisSetliste. Avind atiti intemeietori fi lideri, doctrina
■'hi ■
este confuza, sincretista, obscufa:H]\iartorii si-au insusit multe practici mozaice §:i
musulmane, unii chiar refuza Ntful-ifestament si intregul cult traditional.
Din lucrarea lui Ch. Russell, ^'Cheia Bibliei si din brosura de cintari: ..Imnele
zorilor mileniului" se pot desprinde 1 xiteva conceptii iehoviste. Zicem iehoviste, fiindca
dupa condamnarea lui Russell ca ^etic", cohdamnare maiestrit aranjata de juristul
I I ■ ■ \ IF
si „fratele <c sau, J. Rutherford, s-a rSiilihtat la titulatura de „russellisti" si s-au accentuat
*■':"■"■
directiile: milenifti calculati, cercefatori seriosi ai Bibliei, studenti ai textelor, studisti
m ■ . f ' ■ "J '■;■":"_.■.:■'
ai Vechiului Testament dar mai Lalgs ^Martori ai lui Iehova" etc. De aceea: 1. Se
pretind cunoscatori „precisi" ai venirii celei de a doua (a§a cum am aratat mai sus);
2. Recomanda Impa^atia de 10Q0 ; ;d6 ani cu cei drepti, cei alesi (care sint numai
iehovi^tii); 3. Nu accepta §i nu creS in Sfinta Treime, totu^i, arata: a) Exista un
Dumnezeu-idee; b) Iisus Hristos:nii:pte Dumriezeu, ci o creatura a lui Dumnezeu.
El a fost un simplu om, a fost abuzat §i condamnat ca orice profet in afara legii
mozaice, a fost rastignit si a muriiia om pentru totdeauna, dar el pentru supunere
L. r "™
a capatat nemurirea; c) Duhul nu 4 es^j Dumnezeu^ o persoana, ci numai o energie a
FENOMENUL SECTANT DE^M EUNGUL TIMPULUI 53
Tatalui. 4. Dumnezeu nu are inceput si nici sfir§it, este nemuritor. 5. Omul este o
simpla fiinta cu ratiune. Nu exista nemurire.; -Nil exista suflet nemuritor. Invierea
este un dar deosebit dat de Dumnezeu celor atesi ; k(iehovi§tii) §i ascultarea (de secta),
asa cum a facut Iisus, este conditia ..^le^eruS^
. >% . ■ . .
Sufletul omului dupa moarte doanne: ^ Jii; niimele lui Iisus tot genunchiul sa se
r " " ""■'"■■.
piece al celor cere§ti §i al celor paminte§fi ■■§5rM i - celor de dedesubt" (Filip. 11,10).
Martorii talmacesc astfel spusele biblice: cel#;£eresti - ingerii; cele pamintesti = cei
alesi, oamenii (iehovisti). iar cele de dedesubt- — mortii (Ps. XXVII, 1).
i s- ■ ■*■ -:
6. Nu exista lad §i nici chihuri ve§riic£ ... Pacatosii „la inviere" - la trezire -
vor fi nimiciti: „Plata pacatului este moarteS' ; |Rom. VI, 23). In Biblie, cuvintul
„seol" inseamna mormint, locul umbrelor, u#<|e,|oti merg, iar locul iadului in Noul
Testament trebuie inteles simbolic. Invierearzic iehovistii, va fi o restaurare sau
restabilire a lucrurilor asa cum le-a facut iDMi^zeu la inceput (organism).
;.;■■■. . ■ : ■.■■ - ..y^\:-:- -r^. _, .
7. Nu exista nici o sarbatoare, cele c^pimt au fost impuse. Totusi, impart
istoria omenirii in trei epoci: 1. de la creatie ;piha la potop, lumea a fost condusa de
ingeri (II Petru III, 6); 2. de la pptop la a 4ou$ Venire a Domnului (1874), lumea a
fost sub conducerea satanei; 3. de la 1874 p%;o,perioada de 40 de ani a urmat o
vreme de incercari care au culminat cu raztDQiul^iiceput in 1914 = Venirea lui Iisus,
asa cum s~a aratat, a avut loc nuiimi in duli^iiieSin .anul 1874. Pentru Hristos insa,
toti cei morti pina la anul 1914 sint numavid-fotoiolenta, amortiti.
Iehovi§tii sustin ca dupa Razhpiul urirpfjal'idin Armaghedon (Har Maghedon
* ■' ■ 1
= Muntele de la Megida), in aprqpierea cel^||tilui lerihon (Isus Navi, cap. VII) -
descoperit in zilele noastre, care va a^ea IpCiin Israel in valea dintre Megida fi
ruinele vechiului oras Mesgidda, va urma : o ■■plfg de 1000 de ani.' Acest razboi va fi
" ■" » .V ■ ■
ultimul din lume §i-i vor supravietui numai| ; ;:ielipvi§tii. La marea conflagratie vor
1 i m V ",.1 fc '-' . ■"' -
participa to ate natiunile, cu to ate fortele lor interne (forte navale, aeriene, r ache tele
intercontinentale, trupele motorizate, blindatf ■ etc.) iar Mesgidda va fi eel mai
important punct strategic: Orasul. Mesgidda 'cpnStituie un dublu simbol: lupta dusa
in scopul mfringerii dusmanului si ; glorioasa-Mctorie si pacea care va urma dupa
aceea. In vechime, Mesgidda era asezat pe !im deal si domina o importanta sosea
strategica, care lega Asia de Africa. Din aceasta[pauza orasul va marca, spun iehoviftii,
punctul culminant al desfasurarii unor evepmiptp de importanta mondiala, in care
.:•■■' ■-■ '"■■>> ■ ■■
unii conducatori politic! cauta sa se impuna cu forta. Din aceasta cauza. Dumnezeu
va folosi si el fort a si va realiza pe pamint segpul.sau. Viitorul universului, spun toti
iehovi§tiij depinde numai de rezultatul luptei;4^ cele doua forte m conflict.
Qdata cu victoria, pe pamint va incepe li^paratia lui Iehova, atit de necesara,
§i va pune in umbra tot ceea ce mi dat conducttprii politic!, imperfecti si muritori,
pina in zilele noastre. Victoria va produce tute^risupravietuitorilor (bineinteles numai
iehovisti) o imensa bucurie fi va avea loc j,raSb*iiul zilei celei mari a Dumnezeului
atotputernic". In fine, pamintul intreg va fi eliierat de sistemele politice, comparate
de adeptii iehovi§ti cu o fiara.
54
CRE$TINA
Noeivitatea sectei iehoviste M i&terminat multe state sa scoata acest cult violent
in afara tegii.
Slujitorii Bisericii stramose§ti!:hGa si credincio^ii acesteia, trebuie sa cunoasca
originea, substratul §i manifestarile^iitisociale : ale acestei secte pentru a §ti cum sa
actioneze si sa se fereasca crediiicidsii si mai fles tineretul, de influenta nefasta a
„profetito§" iehovi§ti Ei nu numaf.,cft sint impptriva organizarii sociale $i oricarei
actiuni cultoale, ci fee jiuraminteji^ sluji Domnului o§tirilor" - Iehova
si „a nu se supune statului".
-.1 : .i VC i ^'"'i J fc
"I ' ^ ii.
HI ■?
Influenta
Unele conceptii ale profetilor ieliQVi§ti au fost insusite de asociatii fasciste sau
revan§arde §i mai ales de „mte^gigtorii" unui Ms mesianism al zilelor noastre,
fiind tot atit de nocive vietii soeialpcit §i cultelor religioase.
* i ■--■'. H ■■■■:-■■■■■■■■:■
, ■ mt „ *-- , ■ ■-, ■ . '*
b' ,! , : ■■"■ ,■■■■" , ■ ■ .v — ■
3. Nazarinenii sau urma|^J>omnului W „pustia" lumii. - Nazarinenii
(nazireii, nazarenii) sau pocaitii sija£«L prdin, un grup dubios cu pretentia „supunerii"
lor lui Iisus Nazarineanul, nu Iisu£;<Im Nazaret, Hristos Mintuitorul, ci celui nascut
nevinovat, crescut fara pacat c^eS^;practicat inevointele in pustia Iordanului, a§a
cum „pocaitii" - nazireii traiese ;^;p^tia acestei lumi. Ei se pretind - dupa propria
marturie - reprezentantii „trmtoH$^ : eurati" din pustia Iordanului §i Sinaiului §i
urmeaza fara gre§ pe Iisus nu nui^al/Hi cuvinte, ci |i „in fapta". Li se spune „pocaiti"
pentru pretentia lor de a pune Mjfeza oricarei actiuni „nevinovatia u > copilaria in
Domnul, „trairea in fratietate"? -iSJcomunitate a celor nazirei. Regulile acestei
„pocainte", exemplu-n neprihanit^ll^dau fratii §i surorile.
Daca sectele dizidente organi^Siii tari ittdustrializate - in state cu un potential
economic ridicat, cu forta armatailde temut. cu o dezvoltare comerciala avansata si
mai ales cu o flota puternica, inddosefef Anglia §i SUA, - au avut conducatori instariti
§i aventurieri recunoscuti, comuijfiatile de „pocaiti" sipt simple, fara mijloace
deosebite de propaganda, -mfym^ ■■■
Gruparile „nazariene" se nS§0:in medii de bresle, in comunitati truditoare,
lipsite de educate si de o fbrmatiefcMtural-stiintifica. In secta respective obscuran-
tismul se impleteste cu erezia sf ; stifferstitia si imprumuta manifestarile fanatismului :
lipsa de educatie religioasa sau falsitatea acesteia (exagerarea lucrarii harului - sola
gratia - sau predestinarea-destinul^J-Kate acestea au facut ca adeptii sa imprumute
conceptii straine Evangheliei, jijstlficmd credinta cu anun|uri ceresti si „scrisori"
supranaturale. ■ -IT
I. Isioric. - Intemeietor fipSifet este socotit loan Iacob Wirz (1778-1858).
S-a nascut mtr-o femilie cu condipHe trai modest e. A frecventat scoala primara si
apoi a fost dat la meserie. Dektnic "avea mclinatii mistice, bolnavicioase, iar la
adolescenta a iiiceput sa aiba -Jvitmiii" Cum unii nu-§i explica aceste fenomene
maladive, multi creduli 1-au urmat;Jpoyestindu-le „traiul lui in Domnul".
Ajungind tesator in orasulvlpel, ora§ de. traditie in Elvetia, avind legatura cu
diferiti clienti, I. Wirz a inceput a^p tnari gruptif adeptilor sai si a face lecturi biblice
cu comentarii „inspirate" de duliul eel de sus. Parase§te breasla §i dore§te sa incerce
FENOMENUL SECTANT DE-A-WNGUL TIMPUWI 55
- , »*_ L _ -_ , . "■ ■■ , *;r'-" ■■■■■- '■■■■'■■■ r--.v-
o cariera militara. Datorita „vedeniilor" sale, ofiterii 1-aii feat in ris si an cerut sa-1
interneze intr-un ospiciu. In disperarea sa, a vrut sa se simieida. Atunci a fost sfatuit
sa ramina la vatra. Intors la vechea indeletnieire, Wirz^'dupa propria marturie, a
inceput sa „comunice" cu ingerii si ace§tia sa-1 duca s$ vkda pe Domnul. Dupa ce
„a vazut" totul, ca |i loan in Apocalipsa, pe^ la 1830, ajroeput sa a§tearna in scris
ceea ce „ii dieteaza" in pana insufi Sf. Duh. Credulii-apgfi s-au grabit sa-1 declare
„profet inspirat" §i o inultime de surori secretare s-au' ; ar|tjatdispuse pentru a primi
§i a transmite „descoperirile u cere^ti. Kh>&®
* , -!.,■■■ I
Halucinatia continua, Wirz este posedat „de <Mhul"; §i incepe a „corecta"
gre§elile reformatorilor §i a completa Evangheliile. In acelagi timp, Apostolul Pavel
,,1-a rugat" sa-i continue activitatea „ca §'ef al partidei nazSihenilor..." (Fapte XXIV,
5). Astfel, tesatorul din Basel, formeaza comunitatea: Coiriuna nazariana.
Din aceasta comunitate, „profetul" i§i alege uceni<H jpentru a da lumii o noua
credinta. „Revelatiile" nu mai contenesc, „visele profetic^;il,stapinesc, Wirz afirma
ca in 1850, a primit o scrisoare din cer de la Apostoliil ; :|oaa, in care il anunta ca
evangheli§tii Matei §i Marcu n-au putut intelege pe Iisus!|i |-au scris cum trebuie §i
iata ca a sosit timpul corectarii §i ca adevaruLisa fie irnbi;3ti§at de Biserica cea noua,
comunitatea nazarineana. Din „inspiratie" si din ,,scri§(^^-. Wirz a mai „aflat" ca
Iisus dupa inviere §i cu zece zile inainte de €incizecim%i;#pa ce §i-a luat §i ramas
bun de la Apostoli, s-a retras in locuri aseunse de ps ^p!vLacul Ghenizaret, „s-a
dezbraeat" de trup §i numai dupa aceea s-airialtat la Si|S®t „rapitul in duh" Wirz
devine noul „dogmatist" aratind ca Imparatia; lui Durnneifeu are trei epoci: 1) Epoca
Tatalui care cuprinde perioada tocmirii tuturor pina l^liSf s; 2) Epoca de glorie, a
Fiului, pina la 22 februarie 1826; 3) Epoca continua^|epbca Duhului sau epoca
„noii Biserici". ; Mr-i- ■■
* i ' ■ i ■ ■
Pentru a justifica chemarea profetica, loan lac ob Wirz sustinea ca Dumnezeu
i-a trimis duhul preotesc al lui Melhisedec, : ca sa intgiiieieze o „Biserica noua",
neprihanita, deosebita de cele existente, straine de dumnezeu, compromise si
pacatoase, sustinute de stat si izolate de credinciosii pbeiitL
„Profetul" noii Biserici avea dese crize epileptic b: :iub late de o pronuntata
schizofrenie. Asa se face ca §i-a dat duhul intr-un accident neelucidat, parasit de
Domnul, neocrotit de Evanghelistul loan §i nemgrijit-idSiv^fratii §i surorile" sale.
N-a avut familie, n-a avut urmasi. La inceput a fost in om pasnic, muncitor,
respectuos, ca apoi sa devina violent, posesiv, poruncit#; iiDe aceea, dupa moartea
sa (1858), secta s-a destramat, iar „nazarinenii" s-au inippgtiat.
Ca o precizare la cele de mai sus: loan Jacob Wirzs^iinspirat din mceputurile
activitatii unor reformatori, din partile negative ale mi§dMi<)r religioase ale Europei
sec. XIX. Totodata, influenta anarhica a sectelor dffitfltjA, §i-a gasit ecou in
imaginatia bolnava a „profetului", iar ereziile gnostidfejSiifiuentele dochetiste §i
spiritist-teozofice i-au modelat „Comuna nazannean^^'v®:^.
Organizarea sectei. - Daca „noua^^Biserica"■;ilitemeiata de Wirz se
..inmormmtase odata cu el, totusi conceptiile sale s-au^ tMifeMs. Mi^carea lui Wirz
are un caracter de revolta, cu o doctrina total eretica. Ditpa „profet", Sfinta Treime
56 . : -::CALMJZA CRESTINA
nu exist! Iisus Hristos a putut ilivplifimdca: n-a murit de tot, dear a le§inat pe cruee
|i de aici se inspira multi sectanti;; ; #;eretici mai simpli.
Raiul fi iadul sint promisi^#;amenir^ari. Imparatia cerurilor, ca si iadul eel
mai de jos si scrifnirea dintilor:;s|« propagate de sectanti in culori foarte vii pentru
a impresiona pe cei ce asculta^-^-d/.:::::.
1. Din cauza dereglerMl$y&i psihosdiiiatice, Wirz neaga orice forma de
casatorie, legaturile firesti punini^f pe seama, diavolului si slugilor lui, iar celibatul
este eea maf inalta forma a „pocaintei" ca si casatoria in DomnuL Casatoria ,,fratilor
si surorilor", familia in general- f ste : un pacat, o necredinta fi obstacol in calea
Domnului -'tyMfS%- ■'.'■'
Datorita acestor conceptii, : §||eptii au ineeput sa se retraga p sa se organizeze
in „comune" nazareie. %::m0-^.-.
2. Adevaratul organizator ||||iolog al sectei este socotit insa Samuel H. Frolich
(1803-1857), tot din Elvetia. S#j|fel feolich sefragea dintr-o familie cu vechi traditii
mozaice si inclinatii comerciale:|;i|imo§ii.sai se „convertisera" la crestinism si odata
cu aparitia calvinismului au iiifcE&i§at conceptia § i rigorile acestuia.
Dupa ce trece prin educatfef Jprunciei §i;termina §colile de pregatire generala,
din dorinta parintilor, s-a inscrifela Tacultatea; de teologie din Zurich si apoi Basel.
Nesimtind vocatia pentru teoiagia^calvina, indoindii-se de conceptiile inaintasilor
sai, Samuel apuca ni§te drimu^ ; ^fericuloase: distractii ieftine, destrabalare, consum
de'bauturi alcoolice etc. T^rmmMd studiile:§i batjocorind tineretea, a ineeput sa
spuna ca viata n-are sens, ca ;ic0i^tatea este o greutate, iar omul o fiinta ratacita
plina de toate nelegiuirile. Tbtiifij^unge pastor calvin in Basel Era satul de viata si
de cerintele ei, nu-1 interesa ^-ipMa, iar femeia era socotita intruchiparea raului,
egoismului si distrugerii dintotdQ&na. Luase contact cu ideile batrinului intelept
Wirz din Basel. Intr-un momeiat fie criza, planuia chiar sinuciderea. Dar, asa cum
marturiseste, in preajma Pasti# iranului 1825, i s-a „aratat f< insusi Dumnezeu,
indemnindu-1 la o viata curatai- De§i era deseumpanit moral, Samuel avea con|tiin|a
datoriei fata de profesie, incit crgdincio^ii saf ;il: apreciau pentru arta sa predicatoriala
|i zelul pastoral. Inca din stude»feisi aratase rezerva fata de unele conceptii calvine.
Renunta, in calitatea sa de pastdj^la* rigorismUl reformat |i inclina din ce in ce mai
mult spre practica baptista si sppipietism. Chiar marturiseste aderenta la baptism.
Mai marii sai il exclud de la a^W,:Smt scandalizati credincio§ii. -Dar Samuel trece
in 1832 la baptism. Multi cfedipciosi calvini 1-au urmat si astfel intemeiaza o
„comuna" cu 39 de aderenti pe^are ii boteaza din nou prin scufundare. Tinind cont
fi de spusele „profetului" ' WMJ;M carui aderenii-rataciti revin la Samuel astfel
^pastoral eel adevarat" inteni^iaza . Comuna nazariana. Noul conducator ataca
Bisericile oficiale §i confesiunifei i^tine si pritf Cinci scrisori definitiveaza „doctrina''
noii comunitati. Multi dezechilibrgti il apreciaza, toti. nemultumitii se „reboteaza" si
intra in organizatie. Se sesizeazai,cardinalii §i pastorii din Elvetia. Samuel raspunde
ca Biserica este o ,,concubina":#:StatuIui cucare cocheteaza si de la care prime§te
plata, eel ce nu se minjeste nu^rime§te nimic de la Stat, de aceea se cere o noua
Biserica, nepatata, care este ,,Gto£ounitatea nazarineana".
FENOMENVL SECTANT DE-A LWOUL TIMPUl VI 5 7
Serta a luat proportii. Credindosii bigot!, nenWtumiti social, cei in conflict
cu societatea, tmeri deceptionati, fete scapatate, to^esgau spre „Comunitatea lui
Samuel . bnn s-au grabit sa-1 numeasca „reforma|0rul adevarului", urmasul lui
u. Zwmgh, omul care, da raspuns necesar cre s stinujui de astazi.
Mult! student! strain! aflat! la universale elveffeife 1-au audiat pe Samuel El
ca oarecmd Augustin, is! marturisea pacatele public^e&a ce impresiona multimea :
„eu spunea Frohch de la amvon, si in zhia de azi m* ifiSpaimint cind ma gindesc la
acel abis de pacate in care cazusem si care ma mgg|is|. O!, vai mie, daca atunci
Domnul ar fi fost oni sau daca ar fi ginditca un oin. E^minia Sa, ma putea sfarima
ca pe un ulcior. . . Eu ma intrebam daca trebuie boteza|ifeopiii (in parohia unde fesese
Leutwyl) si voi, copiii de atunci, sinteti astazi lrngS WM, m Biserica noua.
^ Meseriasii din breasla lui Wirz il declara „ming|fetorul saracilor" si sprijinitor
impotnya patronilor Intr-adevar, Samuel declara,, pubfe in predica, 'ca Biserica
(catohca § i reformats) este un pericol al pocaintei dig ^uza legaturii ei cu statul.
Sn Anl l— n T , SaU c ajUng , e P e lista »»niisionarilor-' feSocietatea cu acelasi nume
An Anglia ii ofera lui Samuel prilejul sa cutreiere Eiirppa, Avind existenta asigurata
ataca atit Bisencile istorice, cit si pe pastor!! confesjunilor protestante socotmdu-i
slugi ale diavolului.
Din experienta capatata, isi da seama ca totusilylftfcde familie este mult mai
aproape de chemarea firii si se casatoresfe cu o fo S ta, S I|ga si admiratoai-e a lui. El
refuza sa depuna juramintul in biserica pentru casal^l;; totusi sotia il urmeaza si
Samuel devme dm destrabalatul de alta data, un s||||fictiv si un tata srijuliu i
aceasta datonta _afectiunii sotiei pentru el § i admirable care ea o av^ea pentru
zelu lui. Din casatone au rezultat doi cppii. Intrupit^a; depus juramintul, Statul
elvefian a declarat copiii nelegitimi. Ura lui Samuel loipotriva statului s-a marit
bste nevoit sa paraseasca Elvetia si se stabileste in llsacia. Citiva fanatic! 1-au
urmat si mulfi dintre adept! s-au asociat cu „fratii" boern§! astfel secta a patruns in
citeva tan ale Europe! printre care si Ungaria. Asa se explica fenomenul raspmdirii
si la maghiani dm Transilvama, si la unele familii ' mixfe din nordul Maramuresului
De fapt, m Ungana, partizami lui Wirz § i Frolich s-auMnt nazarineni. dupa spusa
bibhca nazannean" se va chema si „nu va bea vm nfeifalta bautura ametitoare..."
(-Luc a. 1, 14).
J
Samuel Frolich a murit m floarea virstei ! (1 857), : inliiste de profetul Wirz ( 1 8 5 8 )
Ideile sale au prins contur in lumea celor dezmoste^dar Biserica „cea noua"
n-a putut fi recunoscuta.de nici o societate § i nici un :%ts:din cauza pozitiei sectei.
La noi, pocaitii au patruns mai mtii m ; partile Aradului, in Bihor, Cenad Bekes
etc. dar au fost mterzisi prin lege. Totusi „pocaitii" is! .due! existenta la umbra cultelor
neoprotestante. Nu sint orgamzati, nu au pastor! si nici comumtati, sint mste grupan
putm numeroase in frunte cu „presedinti", alesi dintrft^i" mai cu autoritate
,Pocaitii" sau nazareii nu trebuie con&ndati cu, .adgptii Cultului crestin dupa
Evanshelie.
T "
5 8 ■OSIIiZA • CRE§TINA
Puncte doctrinare specifice. 4,^t^aitilor tc . ^ Desi le-a placut sa se intituleze
pocaiti - nazarieni, li se potriveste igpttiifea de nazarei. Acestia erau o secta violenta
* * * ■ ■ —
din primele veacuri crestine, urffilffil gruparii lui Teuda (Fapte V, 36). Nazareii
sint amintiti atit de Sfintul Irineu, j li^t?^rzva ereziilor, cit si de Sfintul Epifanie de
■ w
Salamina (+ 403), ca fbarte peric^oligcomunitatii creatine.
Conceptiile lor sint sincretiSiS Mei : gnostiee §i maniheice, practici baptiste si
rigorism calvin, confuzie intre vocatlS^i zel profesional.
1. Pocdinta, pe baza doctrinbfSiiazarinenilor. Ei justifica aceasta „pocainta"
prin spusele Apostolului Petru: „PQgffi-va 3 si sa se boteze fiecare dintre v'oi intru
numele lui Iisus Hristos spre iertar||;pacatelor §1 veti lua darul Sf. Dull" (Fapte II,
38). Din aceasta porunca decurg uri|itbarele obligatii: 1) Nimeni nu poate crede in
Iisus daca nu s-a recunoscut mai ifititea un om pacatos. Asa cum inainte de Iisus
Hristos a venit loan Botezatoml, a|n^^ tot a§a trebuie sa vina credinta
§i apoi predica; 2) Cei care nu s-i|i||pilscul sirit-supusi puterii satanei ; 3) Numai
cei renascuti primesc botezul in ifflfrfalrd, la virista de 7 si 14 ani; 4) Cei care nu
*" '■■-:■■*■ ■■■'.■ y '■■" m - ■"■"..' m
sint renascuti, nu fee parte din BipiBga -lui Hristos, caci madularele trebuie sa fie
toate reinnoite; de aceea celelalte fo^erici sint institutii pur omene§ti, sociale.
2. Botezul nazarinenilor este ^alvator, cineil accepta nu mai poate paeatui. 3.
Conceptia despre mileniu este con|uzal:|ealculeaza cum le convine, fie dupa adventi§ti
§i penticostali, fie dupa russelli§|i):-u:;4; Este interzis juramintul, este suficienta
fagaduinta: nu depun juramintul "tBptar, nu depun marturie pentru clarificarea
adevarului, nu depun juramint de crediiitS etc., nu; admit razboiul de aparare si interzic
-"■ :■ .'.?■ ■ I." '■' "'.-■■■■■.
adeptilor sa puna mina pe arma. ;5f ■ Ibate insttiutiile puhlice sint locasuri ale lui
antihrist; §coala si toate mijloaeele^de educate n-au nici un rost, deoarece copiii
' '*'"?*. ' : "' r ■" :'" «" '' \ "- - - ■ /
dupa ce primesc botezul nu mai pit Jicatui. Copiii ajung la fericirea raiului §i n-au
* , * * i ■ ' i ** ■* ■ ■
nevoie de nici o invatatura. Este iffiefczis adeptilor fblosirea mijloacelor diavole§ti:
presa, radio, tv. etc. 6. Nu exista ■vpeafie si predicatori ale§i, ci fiecare poate vorbi,
daca simte iluminarea Duhului S&&0: Sint doua categorii de credinta; a) prietenii
si prietenele. cei care frecventeazaJaSiiinarile si se pregatesc pentru a primi botezul;
b) „Fratii si surorile" sau cei care ail intrat in faniilie, in comunitate. Ei se adreseaza
* > J -v . . - : >t : ■'■■■„■■-
-■■ ■ ■■■■ -*+ ■ - ■ §
en: tu, sora, tu frate etc. 8. Viata^pdriicidard trebuie sa fie lipsita de desertaciuni
lume§ti: interzicerea distractiilor, optica vizionarii filmelor sau mersul la spectacole,
abtinerea de la cintece de lume, de la ievenimente familiale (botez, nunta. onomastici).
excluderea fumatorilor, eonsuiiiatorilpr de bautiiri alcoolice, vorbirea murdara,
atitudinea condamnabila si imbrScjamiiitea necuviincioasa etc. 9. Excluderea din
***-■" ■>■■'■■ ■'■*
comunitate este absoluta, fara ro^mire. 10. Alte puncte sint comune tuturor
conceptiilor sectante. j-jW^.- ;•
„Cultul (< $i manifestarea ,,evl0wi f -. — Se citesc texte §i se predica pe rind, ca
fi in casele de adunare ale baptistflSi^V
Wirz spunea, in naivitatea-;§i§r|tfcirea sa, ca mtr-adevar cultul nu poate fi
w
decit ceva ascuns. Rugaciunea comuna se face mai ales dupa masa (orele 18,00),
FENOMENUL SECTANT DE-A LUNGUL TIMBULUI 59
potrivit unei „descoperiri" ce s-a facut „profetului'V;iiigerii aduc inaintea lui
Dumnezeu faptele §i rugaciunile omene§ti diiuziua respeeti^a.
1. Rugaciunea este in gind, adeptii stau cu caj&e&le plecate, asteptind
„inspiratia" Duhului si impreuna-cintarea inimii. 'kkkk
2. Simbolurile, Botezul §i Cina, sint destul de rudiiii^ntare. In ultima vreme, la
botez, nu mai rostesc nici o formula. Numele; celui botez&g$e comunica" de Sfintul
Duh. Cina este o gustare simbolica. Dupa trecerea la seetaia fbstului preot catolic
Lindl, acesta a introdus in intrunirile pocaitilor invocarea sfiiitilor, rugaciuni pentru cei
morti, binecuvintarea bucatelor, sarutarea in adunari.,. Du|ife;ee Samuel Henri Frolich
a facut o vizita in Anglia, la Londra, a cunoscut Cartea de ttmie a baptistilor evanghelisti
din care a selectat citeva cintari, le-a tradus in limba franefcza si germana §i a dat la
iveala, in anul 1855, Nona harfd a Sionului. Tot Samite!; Frolich, dupa calatorii
„misionare", a fixat „savirsirea" cultului Duminica dimineatai si joi (pe alocuri miercuri).
3. Cu tot refuzul culturii si rezultatelor §tiintei, 'astazi au case de adunare
impodobite, unele cu tablouri cu subiecte biblice, altele cti obiecte ornamentale §i
mai ales ceasul care bate in ritmul meditatiei. Rinduiala esle^tricta; fratii cu prietenii,
la stinga; surorile cu prietenele la dreapta. Sarbatori deos£blte nu au. Duminica este
zi de adunare, fara alta semnificatie. : ;|: ! ' L
In concluzie, pocaitii sub orice masca religioasa sau >eultura s-ar ascunde pot
fi u§or descoperiti dupa pozitia lor impotriva Bisericii, sftt|]!lir§i culturii. Ei prezinta
■ * ~ i i
un real pericol social prin stoparea aptitudinilor la ^i| ! ;§i frinarea dezvoltarii
intelectuale la tineret. ;-*"'^g^lp* --
Propaganda pocaitilor este fara efect acolo unde i ftegtul, pe linga misiune,
este §i un factor pozitiv pentru incurajarea culturii fi ini|)ftiul parintilor sa trimita
copiii la §colile de toate categoriile pe care statu! le pune la: dispozitia tuturor, fara
nici o discriminare. km^ky:
De asemenea si Cultele neoprotestante au datoAl*$f ..obligatia sa demaste
organizatiile dizidente si sa actioneze pentru combaterea - j fenomenelor morbide care
se pot ascunde uneori la umbra recunoa§terii fonctibriarifesi organizarii legale a
comunitatilor acestora... -h^it^k:-
4. Seceratorii sau „crestinii" ultimelor zile. - Seata-seceratorii sau crestinii
ultimelor zile este alt spectru al ratacirii religioase, de aceasta data „o multime vidl"
de conceptii advento-penticostale justificate prin texte^ifcoutestamentare. Aceasta
titulatura ispititoare de „seceratori u arata scopul violent -aliiseetei: a secera, a smulge,
a distruge, a sfirsi cu aria, a da foe paielor, a.incheia un «:::& truda. Secerisul este
apogeul si cum lumea, dupa Scripturi, este un.cimp de holder an fost tocmiti lucratori
pentru a secera ceea ce au semanat altii. Aspectul fulgei;5tdr ; si revansard de „sece-
ratori" a fost fbarte binevenit in lumea credintelor" celofflioi si advente, fiindca atit
adeptii, cit si curio§ii si credulii se saturasera de atitea -anteealcule, calcule si post-
c
u
alcule ale „venirii" lui Hristos. Prea multi erau intoxicati de #eninul §arpelui bogatiei
- Mamona, in organizatiile religioase, pentru a pune capajiratitor preziceri de „veniri"
ale Domnului singur, cu apostolii, in duh, neyazut s,a43agJ;,?teebuia o „noutate
Lumea se industrializase, pildele pastorale, exempted munca viei, cimpului,
a imprumutului, chemarea la respectarea postului si a iinpr.:c;eremonii de destindere
60 ..:, SeCALAUZA CRESTLNA
i*"l V
pentru sufletul omului nu rnafcaveau . treeere la „credinciosii" . advent i. $i iata ca
apare un aspect pe care omut modern il neglijeaza: agriculrura si mai ales, secerisul.
Pastrind fondul doctrinar rde teama §i cutremur pentru „infrico§atul judet", noii
crestini adventi „angajati" m $M> seceratorii, au asteptat startul: „inceputul mileniului
1914 iar dupa 3 ani §i opt luni au inceput : „activitatea u , 1918.
Secta a aparut in medii^dvente, obscure, probabil in Germania, . sub influenta
unor filozofii reactionare, Ja :;inpeputul primului razboi mondial. S-a raspindit in
imperiul austro-ungar, inclusibl ;to Transilvania.
Seceratorii la inceput pai*eaiu ca sint;o dizidenta baptisto -advent a, dar doctrina
lor era cu totul aita. Ei se SQeoteau superiori inainta§ilor §i originali in „chemare",
invitati sa secere ceea ce au rfsematiat altii.
s ■■>■■■■>■
Raspindirea. - Design^- secta seceratorilor, ca de fapt toate sectele, n-a avut
adepti, intre romanii ortodocsi^eum n-au avut nici alte culte neopro test ante, totusi
s-a prins la unele familii mixtei- A^a se face ca unii interesati §i curio^i au aderat la
aceasta grupare. ■
Cunoastem initiatorul* : jM@candru Tqrok, din Budapesta, care vine la Timi^oara,
exercitind meseria de rotar ^jdjiidu-se drept „Mare secerator",: angajat de Domnul. Cu
tot sprijinul „holdelor" de peste vgranita, Torok n-are succes printre romani, dar ci§tiga
citiva aderenti maghiari dintre;toapti§ti §i adventisti. El dorea sa infaptuiasca o Uniune
sub numirea de „Seceratoml'V W:&reu§it sa. organizeze a§a ceva fi atunci se reintoarce
, '^ * — ■ ■ ■ ■
la Budapesta (1924). Suit arigaj;gti:^,p seceri§" maghiarii Ladislau Veg §i loan Benedeh
*-■ - ■
- ■ ■ m — _
numiti „pastori si intemeietbrf ■: Ei au activat citva timp in partile .Bra$ovului.
Dupa 1924, a cazut vicKma un moldovean din Bacau, Gheorghe Munteanu,
dar care n-a avut treeere la r©rnani §i nu s-au inregistrat adepti printre credinciosii
ortodoc§i. :0'}c*
Centrul de propaganda &fost Brasovul, raspindind foi volante litografiate sub
titli.il : Miincitorii seceri§iihti. "%*/<.%•'
Secta seceratorilor a fasfeinterzisa de statul nostru in 1929, 1942, dovada ca
erau totusi destui aderenti. Dupa eel de al do ilea razboi mondial nu s-au mai semnalat
cazuri nici chiar intre maghiarii, din Transilvania si Banat. ducindu-si existenta sub
paravan baptisto-advent si ielioy.^
Este clar pentru oricine^ca s-a incercat si prin aceasta secta a se face o bresa
in imitate a spirituala § i natif ngla a romanilor de peste Carpati. car,e au fost una cu
romanii de pretutindeni, totde^una.
Conceptii specific e. - .Septa seceratorilor, desi inregi strata de vigilenta religioasa
a Europei, are cele mai curibase, caudate §i nastrusnice puncte doctrinare in report
i. - ■ . r
cu celelalte secte. Conceptir-rfeligioase difuze |i confuze, un sincretism ambiguu, o
invatatura de credinta ce protoce: ilaritate. Din datele unor monografii, mai ales din
foile lor volante (care au apateit in limba maghiara si in limb a romana), se pot
desprinde urmatoarele: : ^h: ^
1. Sint „crestinii" ditfrukii, ultimii ale§i 3 in care s-a revarsat daml vorbirii in
limbile „cele adevarate", afa^tei arata Apostohil Pavel si talmacesc ,,cum trebuie",
in cifre, parabola Lucrdtorilm'Mei (Matei XX, 1~16), rostita de Donmul pentru ei.
Ei sint ultimii „angajati". w::
FENOMENUL SECTANT DE-A L&mUL T1MPVLU1 6 1
§i daca sint cuprinsi de glosolalie, inteleg till rnumai limbile omenesti, ci si pe
cele ceresti si chiar ce au spus si an gindit patriarbii^i refbrraatorii de pina la ei.
Acestia au fost grupati in niste „straji" pe care le .;, -Mpecteaza" seceratorii, ca ultimii
tocmiti sa controleze §i sa calculeze exact iatrarea in MaDomnuluL la sunetul trimbitei!
2 Sint cercetatori ai Bibliei, caleul at ori si; pfogramatori, astfel: Noe, dupa
spusele Scripturilor, a preinchipuit, pe ^Bmtm^i^m III, 18-20). La virsta sa
patriarhala de 600 de ani, a venit potopul M a ii*a$; ift-corabie la porunca Domnului.
Dupa 600 de ani de la na^terea lui Hristos a venafe potopul de natiuni. Potopul a
tinut mai mult de 1 an, deci cind No&ivea 601 ani^ancetat deluviu! (catastrofa).
Pentru cre§tinii seceratori, fiecare an dupa 600 . m§e^i3Hia 360 de ani - ziua fiind
socotita an, dupa calculul advent luat de la profetiii'ifxilici (600 + 360 = 960), deci
960 d.Hr. este anul (ziua) cind Hristos „a tocmitMtictfatorii pentru via Sa.
Or, aceasta zi (an), 960, nu este obismiita/c^giede 1000 de ani. §i cum ziua
are |i noapte, trebuie impartita in doua 3 500 dt^i r (960 i- 500 - 1460) si atunci
rezulta anul 1460; cit dureaza aceasta zi, |i cmdijfcfepe ziua propriu-zis, impartita
in straji, pentru a cerceta via Domnului; '■■&A',.
Ziua are patru straji a cite trei ore- fiecare, depemenea, noaptea 12 ore, deci
24 ore. . ^ ■ ,h: >;Z-
Cum ziua este de 1000 de ani, o ora va fi':%||O:0O : 24 =41 ani si 8 luni, iar
o straja de 3 ore, 3 .x 41,8 luni - 125 aaii. L Strx0^d& la 1460-1585 fi cuprinde
timpul „lucratorilor" Reformei tocmiti de: Hristos JSi|i]i| lucru in via Sa, perioada de
inceput, grea. 2. Straja a Il-a de la : J585-171.Q^Wada inmultirii lucratorilor:
anabapti§ti, bapti^ti, menoniti |i multi altiilucrato^^^^ calificari. 3. Straja a
ffl-a de la 1710-1835, epoca lucratorilor seriosu-cSjqgtaitori §i calculator!, „siguri",
studenti in Biblie, vizionari, profeti fi mileni^ti. A,-$fyapi a IV-a de la 1835 la 1918^
au intrat in vie, dupa atita asteptare, §opaj si ,,c^r4|Salificate" ale adventistilor.
Dar acestia n-au lucrat decit doua ore, adica 83: ; |e:ani, deci pina in 1918, cind
„i-a prins" Ceasul al 12-lea!
Acest ceas al 12-lea, anul 1918, m ;,,calculul%sfe|r$torilor a adus, cu ingaduinta
Domnului, pe ultimii crestini sa secere. : ceea c^^k^&mmiai inaintasii. La plata
(mileniui) aceftia vor fi rasplatiti deopotriva cu ce%itl;lucratori, indifferent cind au
intrat in lucru si ce au lucrat.
„Seceratorii" cu. uneltele lor se pierd in aria : : f lifei tuturor sectelor. . .
5. Betani§tii sau reformarea Bisericii reformat^':- Biserica reformats ca de
altfel toate celelalte a fost framintata de-a lunguli^Mtentei sale de diverse curente
religioase si conceptii teologice contestatare, care ^ r au :: lasat amprenta pe una sau
pe alta din activitatile sale. Asa de exemplu, la inceputul secolului al XX-lea, ca
urmare a influentei teologiei liberale, ; iri smulBi^rioii. reformate se dezvolta' un
puternic curent pietist, care cu timpuL s-a transfq|rmat intr-o mi§care religioasa
anarhica, cunoscuta sub numele de betamsm, dupa.dkumirea localitatii Betania, din
Palestina biblica. >,,:■;-::
-;*
Betani§tii se considera succesorivai poporuluil-Hales §i pe acest temei refuza
orice legatura cu ceilalti credincio§i, considerati p&$f^: cit §i cu „lumea", adica cu
societatea. Betani§tii justifica religiozitatea lor prin^larea de lume, care constituie
62 ■ ■: %£&LMJZA CRE§TINA
calea spre mmtuirea suftetuhteSii acest sens invoca Evanghelia lui ■ Luca (X, 38-
40), in care Iisus lauda pe Maiia^ksora Martei, pentru credinta |i evlavia ei. Dupa
cum se stie, acestea erau diniifiilania.
Micul lexion de istorie^biserkeasca - editia 1977 - Budapesta, define§te
betanismul astfel: „Mi§carea iibetaaiista este^acea orientare religioasa din Bisericile
protestante, in special din Bis&ifea; refbrmata; i care, sprijinindu-se pe invataturile de
baza ale calvinismului, impune idrefcciosuhii D riguroasa viata asceta. Adeptii mifcarii
betaniste se intituleaza mo§teiitof i ai poporului ales, motiv pentru care exclud dintre
ei pe toti ceilalti credinciosi^^'Care ii considera pacatosi. Betani§tii considera
daunatoare mintuirii legatura ^ftuiiiea §i cu cei din afara Bisericii" (betanistii n.n.).
,■■■■■'■'.■■,■■"■ ^
De cele mai multe ori, betaniMMl este insotit de manifestari sociale retrograde.
I Originea mi^canh'^^^^smmx&^r are radacinile in SUA, tragindu-si
invataturile din curentul piefist^^The Christian endeavor Society" (Societatea
persistentei crestine), al'caitif-j^iarior-a-f^t'-pastorul F. E. Klarc (1881). Curentul
pietist a aparut insa mult mait'ifevreme, in sec. al XVIII-lea §i propaga necesitatea
stimularii §i reinnoirii permariehte a sentimentului religios prin intermediul bibliei.
Mi§carea lui R E. Klarc^^ferganizat :ca o comunitate a tinefetului „crestin" si
s-a raspindit initial in SUA/ intfee membrii tineri ai Bisericii presbiteriene, apoi in
Anglia si Australia intre metddipi!, precum §i in India, intre bapti§ti. Adeptii faceau
„o fagaduinta" prin care se dblSgau sa-§i dedice intreaga activitate cauzei lui Iisus.
sa se roage si sa citeasca ziliiif "feuvmtul luf Dumnezeu.
Intre obligatiile lor in#^;§i i; fearturisirda deschisa, publica a pacatelor, aceasta
* ■ ■ i
fiind considerate si ea o cale ; gpfe mintuire: ;
Nona doctrina. Federapa-betanistilor si-a propus patru scopuri principale:
1. Marturisirea sincera intru-HHstos; 2. Activitatea crestineasca in numele lui Iisus;
■'.'■'.:■■':'.- *
3. Pentru Iisus \§i BisericaWP(13eviza practica, recomandata in afara Bisericii);
....■/'.■■*■
4. Comuniunea cu poporul luflisus.
■ v a-'"'.. A
Patrunderea in Romdnia^^La tara noastra acest curent prinde radacini la
reformatii ma^hiari din TrauSilviniadupa ce.'avusese succes in Ungaria intre 1913-
1918. ca urmare a unei intenseSctivitati prozelitiste sprijinita de profesorul de teologie
dr. Kecskemety Stefan din Cliij J pSe citiva pastori refbrmati. Dr. Kecskemety redactase
si o revista cu continut religios 'aumita „Mica oglinda" (Kistiikor), care, desi oficial
nu era omanul miscarii, puMi£a j totusi articole citite cu mult interes de pietistii
madiiari revansarzi si sovmi-"-^ ■ ■ ■■■■■'
Este semnificativ faptffl%a [ in cadrul acestui curent religios nu se pastreaza
denumirea de Betania. ci nump ;; iriffialele GvE. adica Christian Endeavor (Straduinta
crestina). ,'-■:" I'. |v
Cu timpul ia fiinta o -1 faderatie a sbcietatilor pietiste denumita Federatia
«.-:■■■■ *%
transilvaneana a lucratorilor- :1 ^P-tarimul evangheliei, cu sediul la Cluj. Intreaga
federatie se considera o Cdiminitate de liar a tuturor membrilor C.E. Intrarea in
5
aceasta comunitate se facea^intr-o fagaduinta al carui text era diferit de la o
comunitate la alta: ,,Fagadiiies#(Somnului rrleu Iisus Hristos ca, avind incredere m
puterea lui, ma voi stradui sa flriiplinesc tot ceea ce este pe placul Domnului §i voi
cauta sa traiesc o adevarata viata cre§tina.i.".
fim.&r-
FENOMENUL SECTANT DE-A LUNGUL TIMPVLUI 63
Scopul principal al mi§carii C.E. a fost irmb|r0a;5mtregii Biserici reformate.
Mi§carea pietista, de nuanta betanista, intre arte oblfeotive, §i-a propus acordarea
unei atentii deosebite evaneheliei. *};. \1-
.«.■.
Ce reprezinta betanismul din punct de vedere geologic §i social. - Am aratat
ca din punct de vedere doctrinar, betanistii reeuiiggG::mvataturile de baza ale
refbrmatorilor din secolul al XVI-lea. In ceeaxe prive§tfi;Jrisa practica ei §i-au formulat
si unele invataturi proprii. Qrientarea tedlogica a betaii§tllor din tara noastra a fost
formulata in „Micul catehism al Federatiilpr crestine^iEi" publicat in anul 1925, in
revista oficiala a Bisericii reformate „Reformatus SzSriite" nr. 30-34, cit §i separat
sub forma unei brofuri.
\ *
In privinta prozelitismului, organizarea betanistaprftpaga instrainarea eredincio-
sului de colectivitate, indemnindu-l la op.ozitie fat! d#l|iasta, considermd progresul
ca fiind emanatie a diavolului. ■ ■■. ; ' Y-'V51:' ; f¥ :: :'
i ■ *
Fiind o grupare anarhica §i secta, in acela§i::tifflp, betanismul dezbina pe
credinciosi, impartindu-i in convertiti §i pacatosi, adifcgi iff grupari opuse. Betanismul
este individualist cu yizibile aspecte sectare. Activitktfea:^ comunitara apare intr-un
cere foarte restrins, zis fratesc, al celor cpriyertiti. miuliima vreme adeptii betani§ti
maghiari practica un intens prozelitism mfre credirigi§|ii;rnaghiari ai altor culte.-
j ■
■■>■ '-i-s :.-.■!-..-. i »■
■ ;* ■ * ;.s :■'.- -
* ■* ■ ii i -
.■■■■-■■■ - 1 i::"'- • : i =
Iehovi§tii, reformi§tii adventi, pocdipi^.azireiybM0m§tii ca §i pietistii-secerdtori
sint provemti din acelagi izvor tulbure $i agitat ai:^§l^0ilitdtii in credintd. Toate
aceste incercdri, unele reunite — mai ales iehoyiMMl!,:—, nu au alt scop decit
. ... : f: $=Wj! -'T '
distrugerea spiritualiiatii romane§ti ortodoxe, d"eared:siM$i'de nein credere in socle tate
$i provocarea de. conflicie intre cetdteni mvocindii-se^ffiotive religioase.
La toate acestea, ca la multe altele, preotul ortod(M^ea§i intreaga sa obste trebuie
s a fie foarte atenti, fiinded nu existd Evarighelie noti$^(Mfcilsicatd; nit poate fi Bise-
>Si- *?■■:■ ■=""■ ■■"■ B-
ricd a timpului, ci ratdcitd; impdrtiri si comentarii algi'fiibftei „noi", cu boll psiluce.
Pe scurt, doctrinelor, conceptiilor, ineptiilor sgCatre se poate rdspunde;
1. Profetic, „cei ce seamdnd vint vor . eulege fyfiuhd" (Osea VIII, 7).
,i« * *. ji : k-
2. Feriti-vd de cei stricati la minte.,-," (Fapte %^;29; II Tim. I V, 3).
3. §tiintific. pentru atitea calcule ^.exacte" sesfii&gd anul are 365 de zile, 8
J -
ore, ^<S de minute si 45 de secunde; nu 360 de zile;!.--)
■ ■ rHi1 14
4. Referitor.la calcule: „ ...aceastd intelepcit^reste o nebunie inaintea lui
Dumnezeii" (1 Cor. I, 19-20) si in acela$i timp denslmaxntea oamenilor (1 Cor II,
4-5); ' ■ .;-'S"J'..
5. „Irllocuirea datelor Revelatiei qu calcule j0Cene§ti... (Gal. I, 11-12) fi
neluarea in seamd a spuselor Mintuitoruhii: „Nu\ya£hie dat voud a cunoaste
1 1 1 *1" , 11'
vremurile §i soroacele... venirii celei dea doua ...:^i^0apte I, 7-8), este de fapt
inlocinrea lui Hristos cit falsid, cu mitul^imselareayet^lMhciund^speeifice diavolului
^? a slujitorilor lui (loan VIII, 44). • ' '- ' l ^¥F' \
64 . ; ;:fei»UZA CRE^TINA
II. - SECT® ipSTICO-BOLNAVICIO ASE
CU PRACTICI 'iiiiSTUOASE SI PROXENETISTE
M*
Precizdri necesare. - Ih^cfettele de mistere greco-romane, in conceptiile
religioase ale lumii vechi/ existM ; >fidivizi cu.dereglari psihice §i hormonale care
erau considerati „alesi" de divffiftt^ pentru a) sluji templelor: scapeti satiri, grifoni,
ciclopi, androgini etc. De aseKefti&^'au existat grupuri de „fecioare" consacrate,
„profetese", urmase ale Pitiei sitt^ibilelor, Se cnnosc corporatii intregi de alese care
nu erau altele decit cele istericeprala^oli psihice accentuate, ramase „consacrate" nu
dm vointa lor, ci dm cauza unMiaecidente vitale, mai ales in penoada critica a
trecerii la pubertate sau „daruite^^itatilor. Din cauza „frigiditatii, isterismului sau
exageratului apetit sexual" atit b^glijxit §i femeile practicau rrmtilarile „ceremoniale"
pentru a fi primiti in ceata Air0;<lii{jlui.Zeus, lui Jupiter §i chiar inspaimintatorului
Moloh - eel caruia i se sacrifieMfecopii si fecioare.
Desigur „nebunia" aceastg^luinii vechi eonsiderata ,,intelepciune" combatuta
de profetii Vechiului Testameritl^isaia XXIX,; 14) fi mai ales de Apostolul Pavel
■i-.jv^ ■
(I Cor. I, 19-20), a trecut si iff ^iimea crestina" ereziarha §i mai alea habotnica.
Insusi scriitoml cretin Origen^ ;fi§je pe linga „apocatastaza" - '.: erezia revenirii
lucrurilor la forma prima, inclii^iv; ^eintegrarea" hi har a diavolului, ne-a lasat si un
exemplu de trista amintire: mutffitf ga* corporala (castrare) §i dupa el au urmat multi
altii, indeosebi din casta monahala,
Toate aceste practici, mutilari, jsurghiuniri, negari ale firii si, in ultima instanta,
anihilarea fortei psihice de a infipia, a potoli patimile si de a infringe ispitele nu
inseamna altceva decit slabiciun^i'siiposedare a celui viclean. Strangularea firii inseamna
inlaturarea harului lui Duninezeji^cesar mmtafii noastre, inseamna caderea omului
sub controlul instinctelor care to^fa ; mutilare, Sfintul Pavel ne spune categoric: numai
cei in deplinatatea firii sint vredniqi de Imparatia lui Dumnezeu (I Cor. X. 5-9).
Integritatea corporala si sanatatea;:s|x|];eteasca fee parte din cununa creatiei: „§i a vazut
I ■■.%■.■■■ i ■"■■■■■■ -S: .■ :■
Dumnezeu ca toate erau perfected :sii;le- a binecuvin tat" (Facerea I, .31). .
In Vechiul Testament se pQriilnpsa ca slujitorii lui Dumnezeu sa fie alesi dintre
" ■ ■■ ■_■,"■ *
cei mai sanatosi trupeste si suflet^§te, faranipi o meteahna (Numeri XVIII, 1-7).
La fel Mintuitorul lisusj-firistos . alege l2/apostoli sanatosi la trup si suflet
fiecare insa cu temper am entul lui ;-pi : care, apoi S-a altoit hamlmvierii Sale si forta
Cincizecimii. Numai eel „ce s^ai ■ imbplnavit" cii iubirea de argint a pierit din ceata
celor alesi, luda-vinzatorul (loan iXVII, 2). Acelasi lucru s-a intlmplat si cu Simon
Magul (Fapte VIII, 17-24) <te:0^ y [
Sfintul Apostol Pavel, in^pigfolele misionar-pastorale, cere slujitorilor sa fie
cit mai sanatosi. considerind casatdfia una dintre conditiile completarii firii si frinarea
■"■■ ■ * :
multor patimi (I Tim. Ill, 2- 12): '-E^fy' acelasi Apostol, dmdu-se exemplu de cumpatare
spune: „Bine este omului sa se:iri^pare, dar daca poate ramine a§a, pentru Domnul,
o poate face" (I Cor. VII, 6-^, : 0Slm taina aceasta (cununia) mare este in Hristos
si in Biserica (Efes. V, 32).
A§adar, practicile impotfivg:#rii sint condamnate de Biserica. Canoanele dau
amanunte m aceasta privinta fiind^ifcnomenul ;,:,nebuniei firii" a creat multe probleme
Bisericii celei una, sfinta, sobomiceasca §i apostoleasca.
T-."-- - :
FENOMENUL SECTANZ-DE-A LUmmmMPULUI 65
.. . § ] cum - er f icii > schizmaticii si scapatatii aui/fiteut uz de aceste mdeletniciri
astazx fenomenul se eonstata destul de rar, dar existfeCurentul ,,mutilarii" i7po"e
fi confbndat cu educarea ? i modelarea^simturMdfefefifegerea face parte dm se2
virtutilor morale si chiar cardinale. -V P:
Un motiv - des citat de „cei afirositi" DorMiii/;-este ? i ceiibatul Se stie ca
eh ami este necesitate a firh §1 o calitate mora#fif nu olhgatie sau o condit
a hi otonie. Bisenca a dezbatut si aceastl jrobtefc^ lungul veacurilor si este o
S OWL 2 ; n °f "• ^ 1Q X$™^M£»* - impus cebbaM ca o
cennta obligatone pentru preoti. '"Wl
n-afb^S^ Cellbat " lui . a P" s ^ este ^iSta, nici Rasaritul ortodox
n a fost scutit de asemenea situatn. De la;e P icureiL ? ^doni § tii antichitatii s-a trecut
b™ r e r? r enl1 ' la i istm§erea " ineMsorii " «**&■*«* — «
a boidulu. ei. Umi-au cultivat mcestul cu- „surori*Mhde si „frati<< furiosi aducind
A^ CSti C H ° are f d an " eStoIii CaVakri al ^¥«#ouhului fertilitatii feminine.
£LTSStS !^' QgemSm = «"=**«* zaba^ origenisti sau, dintre cei
rse,tefe P mSfe^ U]BC1Zia " m ° dema " ^ ™» IM ^ parte sau simpatizeaza
cu sectele mistico-bolnavicioase, cu gruparile fenaiee: impotriva firii si familiile
bigote toti la un loc tagadmesc perfectmnea naturii #eUnuna create: m 1 ^
fara diferenta specifica: sexul. : 'flM '
iad,,1„f Tl 3 ^ ? bieCtivill J de atac ar fer ?ciii& In sex au vazut izvorul
r zut ca e tTc^e "^f Satanei '^ >eX ^«i~l ^arpelui, in sex au
crezut ca este caderea m pacat si consecintele acesfH^u exista aha literatoa mai
exu In loc de completarea fini prm casatorie, prin liSfea sim turilor si modelarea
apetitului sexual, apologetii sexualitatii au can** demonstreze „ori,inea«
diavoleasca a femen. Or, se stie, Creatoml a zidit p^dtf K pe femeie dupa cnfeul s i
asemanarea Sa (Facere II, 28), deci dm aceeasi &»! si dm acda si Z de
vmta. Max mult, cefela vie a neamului omenesc, prii«|nilie edenica s-a leS prin
afectiune si rehabilitate pentru urmasi. Fantastic^P&ura a seneticii d
arata unitatea fimtiala a sexuhn. Ziditoiui, .. aproap^ fca dat mai multa a e fe
tiravei feme, nummd-o Eva - datatoare de^viata si eagarta „destinul" uman (ADnT
prin cei do. cromozomi- fnnta sexului ^ X,X. Adafe- eel dintfi zidit delft,
mix ul genetic, tot doi cromozomi - X, ,y,,este mze §% |^ forta fizica si cu U
seminal Am mdicat aceste amanunte, pentru a mtelegelWcivitatea sectelor'reli.ioale
CredmciosiiBis e ricii S tramo ? e § titiebuie : saseierlifcade asemenea descreierari-
mis tici care de-a lungul istoriei biserice ? ti au produs liy ea la in popor si neS
m obstea umana. Purt^ni „semnelor" ne^ovatieiip condamnati de SrS
ca ce, c. ^-au mf lerat cu satana, iar societatea i-a,^ndamnat pentru feptele lor
mdrnz. cur.05, pentru „a- scapa" d e ,spi a , llmii 5 i dfe^viiie" lad'ului.
66 . iri SJcAlAuzA C to^TiNA
De-a lungul veacurilc^lipj fost ;multe ^cazuri de asemenea grupe de scapatati,
noi vom aminti doar citevaj ■!:£&& rati avut.§i: au legatura cu stramosii no§tri san cu
vecinii nostri, ■ pentru a-i pi^dtliistazi; ideritifica.
'£ % ; ■;!«:
1. HIistii, chematorii ad*#iwM sau mipteuna-vietuitori cu „Puterile ceresti". - Aceasta
secta, hliftii, chematorii adventiitex^^ito&iezeii vii'Vsau pelerinii hristofi fi apostoli pe acest pamint,
s-a nascut In Rusia ca o reactia-i^i^iasGa-a marilor mifcari ale lumii de lamcepiuul secolului al
XVI-lea. Multi dintre adeptii aMibSiolui ■ eonsideia, astazi. ca sint ori email, dar aceasta idee a
frammtat multe suflete bolnave; ;§a||HMbdatoare;; de a vedea pe Hristos „pogorindu-se" iarasi pe
pamint.
In Rusia erau destule seiffikgl^Bricblul musulman. invaziile mongole; : fi -tatare ca pedeapsa
pentru pacate, refbrmarea calenda|l||Hft:(l'582), utiirea de la Bres-Litovsk (1595-1596), inveninm-
"* m ■' m' '■■'■'"' m' m' m
du-se astfel relatiile nitre BiseriSlfeliei fi Rusiaipravoslavnica. De asemenea,' invaziile panilor
polonezi fi distrugerea MoscpVi^iptnuia lui Boris Godunov, tirania: tarului Ivan eel Groaznic
s-au adausat si au accentuat mlbura^ ; a:>credinciosiIor.rusi.
-' l , -f ; i V£" ■■'■■■".-■.; - :■
In acest context s-au orgariji|it:|j.;\h : li§tii sau^practicantii antoflagelarij in Domnul. Ideea nu
este noua si practica nu este o i &|l$|i§,' af a cum. cauta sa sustina unu. biografl ai acestei secte din
* l ■ ■"■ ■■■:■"
trecutul Rusiei. ■Km-:,.,
■■- b k:s-"
5«/JMfr*
i- ■ ii._
Numele de hlisti este luat;;dei/la. rostirea^cuvintelor; hlisciu, liliseiu, Hrista isciu (lovesc,
lovesc fi pe Hristos afln, caut) v ,;g|:^e. flagelau cu nuiele sau cu fringhii in numele lui Hristos.
.r- -Vr « :*
repetmd ceea ce i s-a intimplat Mpjuitoruliti dupa judecata |i pe drumul Golgotei.
Fondatorul sectei ,,autoflag}^|>t|?;vpe-ntru Hristos, denumire mai corecta decit hli§ti, sens istoric
fi titulatura data de traducatori ; 7;\:;||§eCcbnsiderat"I)a77/// Filipovici. Acesta a fost osta§ in armata
*^ *.
tarista, unde se practicau baile ptiblj|0.-§f exercitiile de fbrtiftcare, dar a dezertat in urma unui „vis
'" ^ --'^ : ^"-]:-!-*-V"* :'■■■■■ ! < < i
profetic" §i in urma auzirii de f ia-H;%Smarad a isttiei biblice despre judecatori fi profeti. Daniil,
numele profetului, i-a sugerat M'SBoviei dorinta ide a ajunee profet, judecator fi chiar Dumnezeu
" ■ " ■: r ." ■". » . *
Savaot. Mintea sa bolnava a nI|W!||||||e acestea.fi' a mceput sa spuna:'v,Eu sint dumnezeu anuntat
de profefi, este a doua oara cincj^^i^e ? pamint :,j3pntru mintuirea neamului omenesc, nu este alt
dumnezeu afara de mine". Aces|y fiffi^se mtimpla'- in anul 1654. pe muntele Gorodina (de tap: o
- '-" r! :i';'":if^,'^v ■■!■..; {- - .■■""/■■
colina impresionanta) din parohia\;Eg0ypv, din imprejnrimile Vlaclimirului (fi Susdal. vechi capitale
ale Rusiei), la circa 200 km de Mo^cava^ Daniil-fiind inconjurat de „puterile cerefti".
#■ *.;.^;i
Cine era Daniil. in afara ;i(pzertbrului urmarit? Dupa is tori a , T secreta Vi a sectei, la virsta de
■ ■ * i "- " 1 *
...,■'■ :Vl* ■ " *'■ -
100 dc ani s-a suit la cer, dupa-c^:'a :i; nascut pe IvaiySuslov. pecarc 1-a socotit un fel de .Jiristos".
'El este primul intre profetii comnrtitatiivSi-a aleS : 12 aposioli dupa exemplul Miiituitoralui. Deci
Daniil Filipovici si Ivan Suslovlpit; :| ':fi :: socotip" ■organizatori ai sectei- frindca despre ideile asa-
zisilor kristi (hlisti) fac aminti re ^si^liteva pasini din vechile cronici rusesti. An anul 1507 dincolo
de Cracovia s-au adunat nisteaiTia^rthin numaride 30, care ziceau ca. sint. apostoli fi • unul dintre
ei se numea Hristos fi umblauipran^s^te 5 : amagincl- pe; cei tara minte si. multe „minuni" faceau ; in
lacuri iara de apa prindeau pesti cfe-ifpuneau mai inainte. inviau morti - circare mai inainte se
* m
inteleaeau pentru a se preface ino^-Au ■"aazduitla.o femeie si fiindca.ea nu a avut.sa le dea ceea
ce ei cerusera, au pus iasca . aprinsa;;i;intr-o basma si ducindu-se au amenintat-o cu razbunare
dumnezeiasca, iar ea nebagind^de^Seama a pus basxn.au a cu focul.la loc ferit §i a ars toata casa.
Cind a venit barbatul fi a intreb&trQ/ c&-i .aceasta?. a raspnns: Hiistos m-a pedeps it fiindca nu i-am
■ ,■■'■'",■/*#$*&.%:".£■ '. . ■'■■■■■ . .. .■■■"'
dat ceea ce mi-a cerut"... Este'u^^de' sesizat: fiorul mifcarii anabaptiste a lui Tomas Munzer.
Interesant ca ace§ti „hristo§i" au ; |nc^§ut:;sa fie insotiti de cite o femeie ce se intitula „bogorodita",
asa cum §i astazi apar in lume . coitducatori de secte.
FENOMENUL SECTANT DE-A LUNGUL.TTMPULUI 61
Gmparea ereziarha s-a stins u§or, desi in perioada reyotatiei culturale fi nationale a lui
Petru eel Mare, toate sectele au fost interzise. '.-. ;h% ^
: ■ ■ ■ fc ■■ V ■ ■■ ■ -j
Conceptia lor. -1. Ei cred ca intre cm §t pebnint e$t^o^coiimnitate permanenta fi o
comunicatie nemtrempta. „Puterile cerului" smt Dunmezeu-TatgJ.Fiiil si Sfintul Duh, Sfinta Maria,
. Sfmtii Ingeri, Arhanghelii, Hemvimii §i Serafimii. Hristos este-cei :mai onorat dintre toti, fiindca el
■'■■■■■ ■'■■■■■> : ■■"' ;■ * ? ................ a
se intrupeaza cind vrea si in cine vrea. Iisus este unul dintre ceilntnipati, de altfel multi la numar.
Prima insusire a „puterilor ceresti" este bunatatea, itribut ce le |acf sa se intrupeze si sa salasluiasca
mtre noi oamenii. Aceasta bunatate da adeptilor mcrederea m rau iadul este exclus pentru ei, ca
alesj si traitori cu hristosi, bogoridite si profeti. lie asemeneC"®i|i smt adeptii metempsomatozei
(reincarnarea) dar numar a membrilor sectei lor. Trupul si siifieSil ! smt in vesnica lupta.
1 *
2. Despre Sfinta Scripturd, cartea cartilor aratarii lui Dtitin^zeu, nu prea stiu multe, dar o
eonsidera o „carte a viefii" pe care trebuie s a invafam a o citi Wmimile noastre. Dintre poruncile
Bibliei, se retin noile porunci hliste; I. Eu smt dumnezeu eel prezisMe profeti, m-am pogorit pe painint
a doua oara pentru mintuirea neamului omenesc, nu este alt dumnezeu -afar a de mine. II Nu poate fi
si nici nu trebuie sa se caute alta mvatatura, decit amoastra. in.;Ingc-eea ce smteti organizati, in aceea
sa rammeti. IV. Pastrati porunca lui Dumnezeu si Ifi vmatori :^;,uni^ersului. V. Nu savir§iti pacatul
trupesc. VI. Nu va casatqriti, iar eel care s-a insurat sa traiasca ; :cu;|Qtia sa ca si cu o sora. VII. Nu
rostifi cuvinte spurcate si nici numele diavolului sa nu-1 pomerng 'j JHII. Nu mergeti la nunti si la
petreceri, fugiti de cei ce consuma bauturi ametitoare. IX. Nu'fiirati nimic, iar daca cineva a rurat
macar o copeika, la judecata cea infricosatoare, i-o vor pune pe.cre§K : tuI,capului, si numai atunci va fi
iertat, cmd moneda se va topi de fbc pe capul lui. X. Aceste. pbr^S|||^buie pastrate in secret, sa nu
fie dimzate nici tatalui, nici mamei. De ar fi batut-cubiciul ififlii sa rabde. Pentru aceasta
" ■ I ""V*' f.l ■■■■■'" ■"' 5
credinciosii, ca si yechii martiri ai credintei, vor capata Inmar^ia|||i&ilor, iar pe pamint indestulare
spiritual! XL Duceti-va unii la altii, fineti tratamentul cu piine ^#t&, facefi dragoste, iar poruncile
mele paziti. Rugati pe Dumnezeu. XII. Credeti in Sfintul Duh .Y 1
■■-■'. . . - .r> v :. .■■ v/.-ii-
Aceste porunci, zic ei, au fbst descoperite lui Ivan Suslo^^iinlocui esc Crezul Bisericii.
3. In ceea ce priveste „Morala", comunitatqa flageiatiior-j^nsidera ca orice adept, barbat
sau femeie, poate ajunge un „hristos" sau o . ,,bogorodita'\ . ■ Adegjiii' pot avea mai multe „sotii
spirituale" si surori, „bogorodite", de aceea practica impreunari;;Scabroase si isi omoara copiii cu
un cinism nemaiintilnit. Libertinajul este socotit- un rau, dar^SiaKmic, din cauza instinctului,
„casatoria" este rea pentru suflet si pagubitoare pentru comumtatf;;: ■ •
4. Comemorarile si ceremoniile lor sint „secrete" §i se 'sMrsesc in locuri retrase, uneori
prin munti si prin paduri. Toti participants vin imbracati in haine-albe, iar surorile-bogorodite apar
despletite, cu picioarele goale, fara incingatori, unele poarta ^ doar!,:un voal, un omofor. „Hristosii"
apar in sandale, sprijiniti in tdiege, simbol al intelepciunii, coriiucerii si infrinarii. Dnpa- cintece
specifice lor - majpritatea cu melodii folclorice. - incep sa.dantuiasca - sa se invirteasca pe un
calcii pina ametesc si cad in delir. Ii apnea istericalele si apoi.^ogoroditele-fecioare" simt fbrta
duhului prin mingiierile hristosilor lor. La inceputul secoiitlui al XlX-lea, in cercurile
, T autoflagelatilor" spirituali, si pentra faptul ca introduseseranudismul si muzica instrumentala
mtrasera destui aventurieri din societatea tarista peritru „a se e#lii|i|^ Din aceasta „degenerare" a
comunitatii s-a rupt partida scapetilor. '^T^ [ '&'"
5. Cit priveste organizarea, „hristosii" smt impartiti pef:grup^:numite corabii - mtre 20--
100 indivizi, de obicei acelasi numar de hristosi §i bogoroditefjiepare corabie are doi piloti -
timonieri - un „hristos" si o bogorodita mai in virstlsi neatragSoare,. Corabia inseamna cenu\ iar
ei smt oamenii lui Dumnezeu, fratii §i surorile Domnului. Denumireai whilst" o eonsidera iignitoare
oiensatoare. i:'>,':h>J*'
68 i : ':v,|DalauzA . GEEf TINA
Zabovind putin a supra . acesfti: Aspect al :mi§carii §i ivirii „hristo§ildr" sau „dumnezeilor
celor vii si pamintefti", u§or ne d|i^:|eaipa de iniiiatoarele: 1. Ignoranta.fi erezia due totdeauna ia
misticism bolnavicios fi ianatisni;if§jigjp$; 2. Necunoscind invatatura creftina, adeptii mistici cad
;,■;■. *:-?*■
vie time influentelor straine ca: metempsomatoza $i ; ,,parusia'' calcuiata conmndmd creftinisrnul cu
.i :■!<: >.<:
una din filozofiile lumii sau cu ; ;cffi : fiii§eare sociala;' 3. Neinfclegerea mvaraturii creatine de catre
■v »,
acefti rataciti se datoreaza §i lip§e|pe>activitate : a preotilor, neglijarea parohiei fi catehezei;
.Ml - .,^.i-...-.r:-
4. Exagerarea unor parti din cult, dW.Wemplu: addrarea icoanei, care substitute persoana, a dus la
„Tntrupari" succesive ale lui Hd|piii|.j-au nascut mii de „bogorodite". 5.: L.ipsa de educatie
y< '>.:■■: "■■"■■ "■* -Lj-J":*:; !.-/ >■' . "" ' ■ ■■ ■'■■■■'
sanitara si familiala a dus pe creduliiis^tari la parasirea familiei fi la mutilate, pe de o parte, iar
A
pe de alta parte, libertinajul fi .grriparile mixte de,frati si surori pervertesc speta umana; 6. Ivirea
■-■■?■■■■■ i ..
atitor grupari sectare dovedefte §i ■ sjt&rga: : de,decadenta a unci societati, nepasare spirituala fi influenta
:i i
mifcarii husite si protestantismm^ de emancipare.fi aceasta daca nu este
controlata, se transforma in anaiMe^Si-Imprejurari istorice fi sociale favorabile dezvoltarii §i
M- _ "i".'-^
raspindirii acestora. Amintim num#$?i§eputul expansiunii musulmane; Revolutia franceza; razboaiele
lui Napoleon; Revolutia burgheza;;J|^mia : altor imperii; Revolutia din octombrie si mai ales cele
JiMW.''--:
doua razboaie mondiale; 8. Patrun^#^- fri secte a riiultor bolnavi fi dereglati, dar fi a unor posedati
■. ; -.4.' '$&%'&■<■? ?
§i aventurieri, a mar.it pericoluLrl&aπ. 9. Contactul firesc al popoarelor in epoca moderna si
schimbul de idei, a diminuat prozeJlHsriiul si inflitenta vechiior secte. . .
4 -; ■■■■■>■.. j" t ■■■>■■■:&■ .■■',■*■■ '
2. Scapetii sau rautilatii penW.|>pmnul 5 ceala ■cereaseS a „stralucitorilor fameni". - Scapetii,
castratii sau mutilatii sint o secta-i^r^eiiitadin recunoscutul habotnicism.din vechea Rusie. Ei sint
fiii legitimi ai bogomililor fi l^i'juipiqa „cultul- pe textul: „in lupta voastira cu paeatul nu v-ati
■'■■*■■ i •* i.
" ■■ i "J ' j, » ■'■■.■ ■ .
nevoit pma la singe' 4 (Evr XII. 4); :; tixt::preluat apdi de toate gruparile penticostale.
,■,■■■■'■'■■■'■■■■'■"■,■■',■■*!'■■■
Secta se autointituleaza ,,v^d|ilc|i ■ ! sufletuliix" fi a aparut ca o reactie rmpotriva hlistilor,
L^ - .■ *" -I
intmcit ace$tia de pe urma nu duWf pi4k caplt lupta nnpotriva carnii. Prin carne, intelegmd pofta
trupeasca sau apetitul sexual. Diri-^a|j^ ;: neinfrinarii, au recurs la mutilare, lacastrare, calcind voit
sfatul psaJmistului: „fericit barbatiit .rcare ^' rabda ispita..." (Ps. I, 1-2), nicidecum eel care ffi
Itranguleaza organele pentru a niri^M ! sirriturile fi adistruge efectele specifice^perfectiunii creatiei.
; ^ : ." ■ ■_.:■ . ■ _-■- "
Cel care a initial secta a . rosTi : |M::taran analfabet, Selivanov (+1832), rnembru al comunitatii
hlistilor din Petrograd. In viziufteaj \m : bolnava se : declarase „duninezeul dumnezeilor §i regele
44*4*44** *'
regilor', trimis de „cel de sus 4i saostiffigape credinciosi si, toti laolalta, sa iriaugureze „imparatia
lui Mesia" in Rusia. Lui i s-a „aratat£i angeral apocalipsului si el va reupi sa infrmga fiara in care
".■'" i- i ..■"'" 7 ,.<■'
este fntrupat satana. Lui i s-a ^de^Cpiperit" si numarul membrilor „adevaratei" imparatii: „Ei nu
..*■*#"«* ■
s-au intinat cu femei, sint feciori's/ii^ifteaza pe Mieloriunde merge el. Au fost rascumparati dintre
oameni, ca eel ditxtii rod pentru rDikiiezeu §i pentru Miel... (Apoc. XIV., 4). Aici pe pamint,
Selivanov este mielul. . V r ';h;"'f, ■
■ .I i . . . *
4 >' *
Multime de creduli fi de fariiaiiei. de dereglati: psihic 1-au urmat (barbati fi femei), mai ales *
* -i- Ml ^ -
in perioada de grele in cere an pentru' Rusia in cainpania lui Napoleon (1811-1812)... Fanaticii
** * "'* i ' m ' 4
scapeti strigau: „Pregatiti calea Doiljmilu:i.... orice;. pom. care nu face roade se taie si se arunca in
fbc..." (Matei III, 3). Cind se. vaj:a|ujjge .la numarul de credinciofi 144.000 va veni fi Hristos,
I...".
grabiti-va...! . :;:
Secta s-a raspmdit in toatl^Rgsia^ faA^orizata : fi de campaniile amintite. Dupa mfringerea
armatelor franc eze. autoritatile tariste : -au interzis secta.
FENOMENUL SECTANT DE-A.LUB0&L TIMPULUI 69
Gruparea scapeta, fund formata din ..ignor anti s>multj idioti, s-a stins pe masura inaintarii
culturale. In tara noastra au existat erupuri'izolate.- i^AU/,-
Doctrina. - Adeptii scapeti sustin ca pacatul original s^exp lie a prin uiiirea flzica aprimilor
oameni. Pentru a stage acest pacat este necesar ,,botezul":lejei adevarat prin suprimarca organelor
genital e la barbati §i taierea mamelelor la femei pentii.1^ a; ;distrage pofta care aduce pacatul sj
moartea... Toate acestea ,justificate" prin Biblie. desi ilir;Q g r^Gnnosc ca norma de credinta. Astfel
Domm.il spune:.„smt fameni care s-au nascut asa din ptoeeele mamelor, altii an fost flcuti fameni
de catre oameni, ■ unii s-au facut fameni pentru Imparatia:cemrilor... Cine poate sa prim ease a
literal acesta sa-1 primeasca..." (Matei XIX!, 12). Iar Setivanov este eel ales sa conduca aceasta
m * ■ ■ ■ '
obste, ca Domn a] ostirilor (Isaia VI, 5). " : ' r W- ; - m : "
Din cauza mutilarii, multi au decedat.
■o
i>-*
.<*■-,
In ceea ce priveste „cultul", ca orice secta, scapetii se intruneau in case de adunare.
Comunitatea lor era condusa de un 5} corabier'*, iar prganul tutelar dintr-o localitate se intitula
„frafia'\ Membrii corabieri if i ziceau frate si sora. Multl^depti se includ in comunitate, trecind
prin „botezul deplin", dupa ce au un eopil. " ' '-'' ' ^Si '-"'
* J r . "
* ■ ■ *: S
|i aceasta secta are contestatari. Datorita rigoriliil3l intearare in comunitate, unii s-au
> .-■-■..■■ i j w H *-■ - : *■■■■■
separat si au^renuntat la practicile primitive. Acefti a se mfttuleaza „scapeti spiritiiali" §i in loc de
i' m - .* ■#■.,-.■"._,■,■■■
castrate, recomanda ad'ormirea simturilor prin tranchilizaift^'i drognri, halucinogene sj chiar prin
alcoolism. ,'v^s ■ :; --- :
3. Duhobortii sau cei inspirati de duhul. - Duflftortii sau cei inspirati de duhul sfnt o
secta de influenta apuseana, filtrata de mistica rusa. venit8' ! ptin „misionari" germani. Duhobortii
sint, de fapt, ' „piat-diseatii" sau penticostalii. incipient! v^riginea lor ereziarha nu vine din alta
parte, dec it de la pnevmatomahii lui Macedonie si :.Eteiriiu, condamnati de Sinodul al II-lea
Ecumenic (381) §i carora li s-a raspuns prin ultimele : k:§|#ticole din Marturisirea de credinta
niceoconstantinopolitana. . ,.u.-'\.^'y)Q..' ■ .
•„Misionarii" luterani au ajuns pin a la curtea celelruiui tar Ivan eel Groaznic (Ivan IV,
1533-1584). Dar cei care au difuzat mai'tirziu conc^flaJbr au fost. quakerii-tremuratori sau
posedatii. La inceput, n-au constituit o grupare, ci doar ; seazglaii de practica Biserieii pravoslavnice.
Marindu-se grupul aeestora, ei au devenit anarhici siapoi^au organizat in secta.
Numele de „duhoborti" le-a fost dat de adueinse^pulcArnbrozie de Ecaterinoslav, in anul
3 783, deci dupa aproape 200 de ani de incercari de. .org^pizare. Dupa revolntia franceza s-a
intensificat prozelitismul lor. mai ales in partile Harkovukii,; : ...
Intemeietorul acestei secte este Ilarion Pobirohin (1775-1785), care se deciara „adevaratur
fiu al lui Dumnezeu. Iisus Hristos. pentru duhoborti, a fost; doar ,,intelepciunea" care poate sa-si
aiba sediul in fiecare om.
Ilarion, tiul, a inlaturat Biblia, care produce „durere. de cap" (hlopotnita) si-a ales ,,12
apostoli' 4 , pe care i-a numit arbangheli. Ei luau masuri „divine" impotriva celor ce acceptau secta
si apoi o paraseau,arbanghelii puneau la cale crime si siluiri. fiisusi Uklein - capetenia molocanilor
abia a scapat de „dragostea" ingereasca. '■""'■ 'P^ ¥
• * #. * > . ■ ■ ,
Pentru faptulca au savir§it nenumarate nelegiuri,;:-3't;it:.alesul de duhul, apostolii si multi
adepti duhoborti au fost arestati si trimi§i m Siberia. Pro^telitismul nu a incetat. ci mai mult s-a
intetit, mai ales in sud. Locul lui Ilarion I-a Mat ■ Savelie^hmddsul. Sub conducerea lui s-au format
7 sate in apropierea Marii de Azov. Aici, ei au'fost impropfletariti si incurajati de tarism din cauza
invaziei lui Napoleon. Au fost eliberati din ihchisori si ad^iPdin Siberia. Inmultindu-se au inceput
a deveni o forta sociala, renunthid la principiile.religioase5;$i:au fost dizlocati si trecuti dincolo de
J\ ' ■'■■ ■ '
Caucaz. In aceasta perioada tree si in partile: noastre : pm4 : iri;uP.elta Dunarii.
.**■»■
1 V 1 1 ■ "
70 vl: : |:ip|LAiJZA. CRE$TJNA
S-au schimbat §i hristo§ii|^iiJttre care si un „hristos" feminin ■' hi persoana „prooroeitei"
Lukeria Vasilievna, care se consider^ afeasa §i mireasa Domnului, bogorodita. In perioada razboiului
Crimeii §i razboiului 1877-78, <i^iiojBortii 5 refuzind serviciul militar, au inceput a fl din nou
£■--■ z :,i
persecutati. Multi dintre ei an emiin'at in Canada si: SUA.
Concepf ia ^ or este * n geft6%?fteoprotestanta en puternice amprente ale misticii ruses, ti.
■■si.- ■ life's *■! "■ ^ ■■
1. Considera „tucrarea" duhuln|; : -i|ljSate actiunile lor. De aceea se pot miiitui si indeii §i toti
paginii; Biblia este numai ca o^hlfSa, exterioara a cuvintului lni Dumnezeu. 2. An pretentia
'- \ [-'. ":.;- : l:::: ; ^: : -* : " ■;■.■■ ■ " ■■'■I''":;.
„boteznlni" cu cnvintnl. lertarea g^iclSlbr o cer prin rugae iuni la Dumnezeu, practica spovedania
pub lie a. „Imparta§irea" cea adeVaratai-este ferirea de pacate; Postul este abtinerea de a savirsi
pacate; abtinerea de la mincaairi : iiu ; :folose§te spiritului. 3. Cultul este simplu. Au in plus „stringere"
la sarutarea iertarii de 4 ori pe zi:::Miiriineata. la masa de prinz, la cina si inainte de culcare), dupa
care toti cinta Tatal nostru. '"' WP" r '
' ■ *■
La noi s-au mregistrat spW. sfij^itul secolului trecut cazuri cu totul izolate. Unii adepti ai
sectei, actioneaza ca dizidenti ai liplyeiiilor. Influenta duhobortilor a pregatit intr-un fel patrunderea
penticostalilor in partile Bucovirieil^Basarabiei.
4. Molocanii sau consumatoiPisifruct 11 !^ prunciei. - Adeptii acestui grup anarhic, la inceput,
.■■>■■■ ii:' *■.:*;;::.■■ :" . ■
fiind influentati de catoiici hi cee^f 0;:;griveste postul, au renuntat la postul rigid §i fara dezlegari
al Bisericii si au inceput sa consul ; lapte, unt si oua. Pentru consumul de lapte, secta s-a numit
a molocanilor (moloko - lapte). C^ie^a, apar in Rusia in secolul al XVIII-lea,dupa perioada lui
Petru eel Mare, dupa deschiderea):cJ|usfei spre Apusul Europei.
Unii conducatori ai mi§ca^ti^jaii briginea in vechime. Astfel, intr-o „Marturisire de credinta"
■ -™ ™ iii ■'■■ * ■
(publicata la Geneva, 1865), s&;$sji|Mfe ca m vremea lui Ivan eel Groaznic (tarul hi jurul caruia
■ i *
exista o uria§a literatura apoerili|v rfespsit la curtea sa un medic englez. Acesta, avmd alta credinta
decit cea pravoslavnica, a fbst sqcicitit^antihrist''. El a venit cu Biblia §i citea mereu din ea, ceea
ce constituia pentru nestiutorii ■ :d&4.^Sife:.:o „blasfemie".
Un slujitor al m&Aieuiw^ 9 'Sf^0'^neon0^''^ii$ convertit de acesta la protestantism. Vazind
fratii sai a§a ceva, 1-au prins si Haj|^|c|^^tionat: ce crede? §i cind a zis elicoanele nu sint sfinte §i
; i ;.-■■.,■■. ■ ■
chipul lor nu este o realitate, ei p iniMgine, 1-au baftit |i a fbst condamnat la moarte. cu tragerea pe
roata. Suportind barbate§te cliirrUrilep|aranii ru§iVau inceput sa scoata : legend e. ■ inch 1-au socotit
martir si ca el se inchina. dar 'c#'liii : ' si adevarui:.
* 1 - t
Secta a crescut si a luat ^propol'tii. 'fiind ajutata si de duhoborti cu care aveau concept! i
< <■■?*«=
comune.
;-z>*rx\i
Organize! to i if sectei m i xte ' :sint soco tit i n egustor ul b ogat liar ion Poh'u vh in* d ar m a i . a 1 c s
sinerele sau Simion Mateev UMelii^Mm^m. certindu-se pe „interpretarea u Bibliei, Uklein fiind
-v *.■■*■-
bolnav de stomac si consuma nUMai'Ja^je, s-au despartit si fiecare s-a declarat §cf de noua relisie.
\*W
In ce privefte doctrina, aceaQ:aV:este confiiza |i simplista.
1. Secta admite Biblia ca singiirajustificare a credintci; 2. Sfinta Treime nu exista. cele trei
ipostasuri sint diferite numiri aleVifel'Dumnezeu.: Iisus Hristos n-a fbst Dumnezeu; 3 r Mintuitorul
< -1 m 4
Hristos a fost singurul arhiereu .§yp|0bt^diipa EI np rnai exista a$a ceva. Preotia a existat numai in
Vechiul. Testament si de aceea coricSijeltorii lor se numesc „presbiteri" sau „episcopi" 5 fara a avea
calitatea preotiei: 4. Taine nu mai:-:e^is|^v:Hristo$:adescoperit totul: „Vbua v- a fost dat sa cuHoafteti
tainele Imparatiei Cerurilor - adicaiipplocanilor — ¥ aeelora nu - celorlalti credincio§i (Matei XIII, 1 1).
Botezul eel „adevarat <i este invatareaj:©ibliei, afundarea in apa sau stropirea este o simpla ceremonie.
*
De asemenea, adevarata imparta§a!tii#Cu trupul |i shigele Domnului este tot citirea Bibliei; 5. Nu
. r
- -i ,.V i"."
™NOmNULJ£e Ujy T DE-^mmUL TJMPUUM 71
Interesant, tin praznieile fopMte§ti: ff^l'
Secta molocanilor a patrons f i nrpartile de J|s||t & tani noastre.
& Stundi§tii sau cititorii planificati ai mm^i^^^ ■ ■ * «
.£
_r
■ A
^l^^^^^T^^ leCt0rate «*&* *** ce Luther
sacra era Hmba la^lcZler^ ^f' M^ P °P 0rului - P ™ *» ***>*, Kmb.
face ca ^£wCK?r "P^' ^ f " g8dUIta ?1 ° mba 8rcaCl A ? a Se
Ks = ?HS3F» saw
r
* BIBLIOGRAF1E ORIENTATIVA: '
**» Atata^ £ !o^! IV (,925)° > f C "p ^f f ^#|^ ««**.«* W /* A ^S
«*/ «to>7«, in „ST"; IX (1957) nr 5-6 o 386 4 . ' J^W" C '*™ "^ ft A/min* , w // or
Zamfirescu, Ed: Meridiane, Bucurc^n^fbSew oPP t?' ^f* CUV&t iMinte > de Da »
p. 46-63; 153-157; V. G Isoir Wfc L X JJel f ca ? u A > *®^ P- 77: Al. N. Constantinescu. op c/7
cultelor religioasc din v^cf^ SSfS!? P»P, H3-246. Asupra situatici sec/elor ? i
Bucure 5 ti ,961, passim; VE g HsTJrrZZ wtta^gf^f ^f f"' di » '• ™*
Moscova, 1980. . moscou, ■■ 1^8,, Bisenca Ortochxa Rusa (m 1. rusa).
t ^ 1 ^ l ^ 7* ™* *_ 1
7 2 C AL AUZA -:CRESTIN A
S-aii raspindit si in Basarabia si Btic^mav:imraindu-se : ,,stundobaptisti <4 pentru caapoi sa
se mregistreze din ce in ce mai rar, pina la : GOir^ietadisparitie sail contopirea en bapiftii,
_ m \f m -V. • /
Doctrma se confunda cu cea baptistay^atvfid in fruntea comunitatii presbiteri si.diaconi.
1. lo ceea ce priveste cultuL adunariJelldr r aveau lac -in case obisnuite. Intrun idle eraii
simple - doar citirea bibliei, iar altele insotite :|e ; „Mngerea" piinii. Fratii-si surorile stau unii in
dreapta, altii in stinga si sint asezati in feriilie potcoava pentru a vedea templul eel viu, cum
numesc corpul omenesc, conform textului biblic'- (I Cor. VI, 19—20).
In fata mesei sta Fratele celbatrin clfeV' conduce aduiiarea. Dupa incheierea ,,cultului'\ .se
9 ;::■■ ::-..- : ^ : ;. - .; . . . ... . . ■, ■
■: :< -: !! |*!.r ; *,':■ ■;■"■■ ■■■ ■ - ■
fac anunfuri de familie pentru „frati si surorTv / .''
2. Botezul se face cu pompa. Rmduiftk;;este. ; asemajiatoare cu a baptistilor. .
■ *? ■ ■<*? .
6. Inochentisiii sail florile din „Gradiiia raiului". Este cunoscut faptul ca bolnavii psihic
au o imadnatie fabuloasa, pe masura halucinatiiipr lor. Aceasta imaginable tesuta pe nn fond mistic
duce la acte si manifestari ce depasesc Hmi^q^ormale. Data nu pot sa-si explice nici rami, nici
iadul, bolnavii mistici recurg la fortele „supranalurale'', ceresti,. sint „sprij initi'' de ingeri, „mmuiesc"
cum doresc pe satana, sfnt „ascultati" de Dgpiul, iar Duhul .Sfint. accepta chiar ,,intruparea" Sa
sau daruieste unele din energiile Sale. Total dej>m|e de „chemarul cerului sau medium-.ul pammmlui"
pentru „a se savirfi" mmunea.
Pare de domeniul fanteziei aceasta siru^fie. dar, din pacate, lucrurile sint. si mai : grave. Se
gasesc „frati si surori" scapati dintre florid Jfidenuiui si care isi due existenta prmtre zidurile
minastirilor sau in afara lor, in lumea cea pil||fi|ll Din cauza acestor „prea zelosi", multe dintre
vetrele monahaie au fost supuse oprobiului ;■§ ulSic si niulte din obstile traitorilor adevarati au ayut
■ I / ■ ■ r " -■■■"■ ■ i
de suferit. Locasuri §i monumente biserice§§; Iftlituri si metocuri mmastire§ti au fost pustiite din
eauza incuibarii acestor secte in haina monajiailrUnii dintre ei,.dati in vileag de autoritati au dat
foe unor imporante obiecte de patrimonii! sau apa uni versala; icoane, vase sfmte, moaste, obiecte
sacre, bijuterii, vase liturgice etc. Alti „vietuitprl^'erau purtatori de boli si agenti patogeni periculo§i
obstii din cauza totalei neglijente sanitare si higi^nice. Asadar, acestia, parasind invatatura svpractica
verificata a Bisericii despre caile mmtuirii.;.s.pau..reonsiderat purtatori nemijlociti ai „divinitatilor'\
inspirati direct de Sfintul Duh si purtatori, ajii^sectelor 44 pentru destinele altora. Parte dupacesti
adepti, rupti de reaiitatea inconjuratoare, auipajwis pina acolo incit s-au identificat pe ei insisi cu
Tatal, cu Hristos. cu Duhul Sfint. S-au „cobbrit:SPS-au intrupat" in oameni §i ^arhanghelii GavriiL
purtatorul intelepciunii divine si MihaiL mai-marele arhistrateg la usa raiului. lata framintatura din
care s-a nascut inochentismul. "?i ; w*I'-
Cel chemat, eel Jntmpst? 6 , eel glorificat, : a fost Inochentie de la Balta*. Nu.putea vrajmasul
sa ne scuteasca, ci si-a gas it un ucenic a I pierzaniei pentru in cere area evlaviei poporului nqstru din
plrtile de Rasarit. loan Levizor, calugarit Inochentie, s.-a nascut in anul 1 865 (?) in localitatea
* BIBL10GRAF3E INTREGITOARE: - : ■ '■,•
t Mclchiscdcc, Lipovenismul, Biicure§ti^l|7;i:vN. Popovschi^ Mifcarea de la Balta sau inochentismul.
in Basarabia, Chisinau,1926; Dr. R Cazacu, ViiieJ0iect de a/7o/,"Bucuresti 3 1940; Andrei T. Niculescu, Bcdta-
orasul lumimlor transnistriene, „Bucovina", i«irl|ti, 1941 (Inochentie animatorul Mi§carii national-
rcligioase. p. 9—16). O. Gherasim, E posMdvmreabilitare a inochentismuhti? ... Radauti, 1942; Rcvista
„Transnistria cre§tina" I (1942), nr. 1; T. Rnd\w£$ocfentismul in Basarabia m „Luininatorul" s I dec. 1928;
M. N. Barceacov, Moldavia, 1926, p. 38; N. NaifovJ: : % flacara razbomhii civil..., 1935 p. 13. Ion Pelivan,
Discurs in Camera deputatilor, in ziua de 9 iili##§S0, in rev. ^Viata Bucovinci, nr. 7 din 8 iulic 1936,
p. 409 (Denigrare); Tit Siraedrca, Inochentie si.tnodheniismuU in „BOR" nr. 4/1922, p. 352-359.
: '3
,i
i
cantonan^tel" miltare, pan** Bal s > P^ s „^ p*"... _
-au diktat. . ^ doctrinar , a!, unnasUor lui Inochentie se pot e„«
Conceptii specifice. Pr^e p, td^octu ^ ^ ^ „ sora a ta
1. Exista un D«/> 5/»K m^cuim, care ...
Inochentie; ., , a , tii s gintnlpeaza in frafii prediction;
2 . Arhanghelii JtffaA Gavrul, RafaU p ^.^.^ /& , dup5 altii un sflnt » care
3. Inochentie <** «^ — ^ ^ JgLs! A avut d^l facerii de nunun, Pe
s a intrapat Sfintul Dull si Hnstos msusi, mai ma . :
S « nu cred in el * asaeapta iadul ^ _ ^ ^ ce sa se pocaiasc?i ?i pentru ca
4 Omul trebuie sa pacatmasca pentru . ; . .
Durnnezeu sa aiba de ce sa-1 ierte;
7 ,J/i tM«
*u sa mba de ce sa-i «»«, jonctime eu stilistii;
74 C AL A)JZ^ CRE§TIN A
. .* -Lr ■■ '
6. In ceea ce prive§te comunitatea s&ieqnsidera frati si surori si sint suspecti de proxenitism;
1. „Slujbele" lor n- cm imitate, • fiecara ealugar inpchentist are tipicul sail. Cei mai multi
respects ritualul ortodox, iar altii exagereaz : |/tJmbla imbracati in haine lungi §i murdare, en plete
neingrijite si barbi nearanjate. Altii isi sirutesc trupul, isi srrmlg unghiile si parul. Sint si caznri,
fbarte rare, cind se aduna prin iocuri d6snM'§i se dedau la betii;
8. Exagereaza pomenirile mortilot cu ; p ;; intreaga pregatire pentru pomeni, cu slujbe speciale
- panihide - in orice loc fi in orice mdi^erit : §i pentru oricine (chiar §i pentru cei vii);
9. Cultiva practice cersetoriei, fife ipentru „ob§te", fie pentru propria existenta, refuzind
munca in comun.
1- J *|
Ca orice secta, inochentismul a .avuif nurnero§i dizidenti: a) Grupul extremist s-a numit
jrii !] foomnului
s-a opus tuturor reformelor romanesti, iri«Btusiv calendarufiii indreptat.
Secta inochentista s>a mascat existe^a. Ultimii adepti ai sectei, practicanti ai stilismului
s-au retras in obstea anarhica de la Slatioara:(Suceava): ■
III. - MlgCAREA RASCOLULUI
SECTE §1 DIZID^f#PROVENlTE DIN ACE ASIA
£ \ ,- y .... ■> ■ ■- .-■■■; ■■..■■■■■■■
' i ■■■*'■
Cuvint de lamurire.h. afera dppihrtatilor ereziarhe fi sectelor mistice amintite
mai sus, care, in majoritatea cazurilbr. au aparut sub influenta protestantilor fi
neoprotestantilor, se afla fi o nmc'^'^pBi anarh'ice §i mi§cari schizmatice aparute
in sinul Bisericii Ruse. La aceste '■, m£ercari de „contrareforma" se adauga §i nivelul
!>:.-.■"'■■■■ .'
cultural scazut al unor monahi din ,ob§tea minastirilor rusefti. Daca in Biserica
Apusului, refbrma a condamnat ,Jp^iriiie papale", confundate cu creftinismul, si
odata cu acestea fi invatatura originate transformindu-se astfel in erezie, in unele
Biserici din Rasarit, mai ales slave- dorinta de reforma s-a manifestat altfel. Nu
teologii au cautat „reformarea", ci unii;au refuzat mdreptarea, ajungindu-se la schisma.
Aceste grupari s-au numit, mai ales^ili Biserica Rusa: rascolnicii.
Trebuie inteles de la ineeput ^ ; <M" ramura aceasta a rascolnicilor are radacini
adinci in formalism, in exagerarircultice, in mektmerea si cultivarea ignorantei cu
evidente conceptii bogomile care Mia baza itonoclasmul. Asadar, nu este nimic
original in rascol, ci o schisma izblata de realitatile timpurilor respective.
Rusia cref tinata in jurul antilui ' 11300 a pastrat in practica sa multe influente
populare. Pe multi credinciosi i-a irit^resat forma, neglijind fondul fi esenta. Masa
credinciosilor „credea" in traditie §i in , acceptarea unor impresionante ceremonii. Nu
cunostea profund rostul Evangheliei, in s chimb ftia posturile, canoanele pentru diferite
ocazii, numarul impresionant de . metauii §i inchinaciuni pina la pamint, mi^carile
liturgice ale „slujitorilor", numarul^ crupilor la fiecare ecfonis, numarul prescurilor
„trebuitoait" J pentru cei morti §i peutru cei vii, litrajul vinului la litie f i imparta§anie,
gramajul anaforei §i gustul artoselor, numarul „exact" de Iocuri pe pomelnic, armonia
precisa a clopotelor, psalmii alehriatipi, „blagoslovirea" intrarilor §i ie^irilor §i multe
n n a \c rrScit^ ^r> ^vr»lir>5rilp" tinirwtfllp. san in lamuritoarele zise: ..Cum va vrea eel
mai mare...!
FENOMENUL SEXTANT DE-A LUNGUL TIMPULUI 75
, - - ■ , . v ■ ■ . : ■ ' ■ ■ i ' ■ , i . ■
v j'5* i '■■■'■ ■'■'■!""
De asemenea, pregatirea imbracarii si dezbracariij iertaciunile si cinstitele
sarutari in numele „Treimii' ■ ale namesnicilor, §i supu^ilorr apestora erau un spectacol
deosebit, dar fara fond §i gust. Plecau „multumiti" cei goi sufleteste, cei ce nu §tiau
in ce cred, de ce cred §i pentru ce cred! La primul virtej de-ijidoieli, acestia treceau
la diferite grupari, printre care cea mai mare este Mi§carea;irascolului.
1. Rascolul §i 'urmarile sale. - Daca papa spusese^Eti sint traditia" (Pius IX),
sau „mult ne-a folosit noua fabula despre Hristos"; o tarifta „trimisa" lui Dumnezeu
(Ecaterina II) rostea: „religia este pentru copii ;§i pentru pr6§ti ..."! 3 ufor intelegem.
deci si pe rascolnici.
Prerascolnicii s-au ivit inca din 1419, cind se iscase o diferenta vocala numerica:
- i ? ,-".- A
daca trebuie sa se zica aliluia de 3 ori sau numai de doua ori?! In 1479, s~a sfintit
o biserica netipiconal si multe altele.
*■*■*■
Nici semnul Sfintei cruci n-a scapat de ochiul .ignprantei rascolnice, anume
estul §i forma degetelor: cu doua sau cu trei, crucea cu r 4 r 6, 8 brate etc. §apte
.■■■'■■ r> ■■'■■' > s
prescuri s.a.m.d.?!
De asemenea, diferentele tipiconale §i traducerea ©artilor de cult deranja pe
multi „zelo§i". §i la toate acestea, dupa caderea Constamtinopolului (1453), s-au
adaugat §i pretentiile calugarilor greci fugiti din cetat& pji^ipriti in Rusia. Acestia
acuzau pe cei ce modifica „un punct sau o virgula" de^&fipgiea traditiilor „Sfmtilor
Parintii".
9
Evenimentele precipitindu-se, Biserica ©rtodoxa fcuia l m trebuit sa ia masuri.
Se tine un sinod in anul 1551, care intr-o suta de capete (itipi^i) justifica interventiile
1 ■ ■
si este de acord cu indreptarea eartilor de cult. Acest din iMiia punct a fost lasat in
seama „protoiereilor" care au adus mai mare tulburare.. . ^i-dupa alta suta de ani,1649,
* * * * ■
*■■'■■
vizitind Moscova, Paisie patriarhul Ierusalimului a constatat foarte multe deosebiri
in cartile liturgice, rugind pe ierarhi sa pastreze lima traditionala. Zyonul despre
inovatii ajunsese §i la Constantinopol, dupa ce mitropojitul Nazaretului, Gravriil,
*■■ ■ i- i
vizitase Moscova trimis de Paisie §i a incuno§tintat pe patriarhul Ierusalimului ca nu
s-a intreprins nimic in Rusia. ■ ^;' ;
Patriarhul ecumenic Atanasie viziteaza Moscova (1650) si sfatuieste ierarhia
■* * ■ »
rusa sa faca traduceri corecte dupa cartile grece^ti. Patriarhul Iosif al Moscovei ia
masuri pentru traducerea corecta in limba slava a tuturor partilor de ritual, dar curind
■ \ -' m ' ■>' ..■■■
moarte, 1652.
Urmasul lui Iosif, Nikon, a fost de acord cu v indrbptarile^ din cartile de cult si
diortosirea acestora tinind cont de corecturile si modifiearile editiilor erecesti. In
acest sens, patriarhul Nikon a tinut un sinod in 1 654, ; liptarind indreptarile. Mai
mult, trimite hotaririle, semnate |i de tar, patriarhului: : C<j)n ; 3tantinopolului;. Sinodul
Patriarhiei din Constantinopol a fost de acord cu cele propuse.
■ > ■'..■.■■.
Dar la sinodul rus s-au auzit §i glasuri potrivnice: Episcopul Pavel al Colomeii,
doi arhimandriti, un egumen §i doi protoierei; s-au declarat: impotriva hotaririlor,
spunind ca acestea schimba traditia §i nu apartin evlaviei poporului: aid este inceputul
schismei sau declan§area publica a rascolului.; .->
76 :-£ALAuzA cre$tina
Din cauza unor divergeritese-retrage la minastire, in 1658. „Rascolnicii" au
considerat acest °;est ca recun€>a§terea gre§elii patriarhului, iar plecarea sa, pedeapsa
lui Dumnezeu pentru schimbarea'cartilor §i calcarea evlaviei..
Tarul §i cu boierii rivali paMirhului cheama capii rascolului din exil, iar acestia
cu fanatism incep denigrarea sinodalilor $i persecutarea acelora care au indraznit a
corecta sau modifica vechile parti. Preotii mai neinstruiti au ars cartile noi, iar altii
le-au inlaturat pe toate, facindu-sr. lorusi tipic.Un croniear spune: gre§eala a fost
dubla, cartile vechi s-au aruncat 5: iar cele noi s-au ars.
Vazind ierarhia asemenea nli§care, autoritatile constatind grejeala, tarul si toti
si-au dat seama ca, de fapt, rascohucii siiit nifte revoltati. Se convoaca un nou sinod
(1666) si altul in 1667 care coiidainna ratacirea, hotarind:
- aliluici sa se zica de trli ori; semnul criicii sa se faca cu trei degete; pe
prescuri sa se imprime crucea cu patru brate, iar la proscomidie sa se aduca cinci
prescuri... Hotaririle au fost atii^e la cunoftinta celorlalte Biserici surori fi toate au
fost de acord cu Biserica Orfo<J6x& Rusa - sora.
Patriarhul Nikon a fost un om intelept §i evlavios, hotarit f i milostiv fi unii
credincio^i rascolnici il respectau.
Dar vrajma§ul a mveninat |>e rascolnicii-ierarhi, care aviiid incredere in multime
au inceput actiunea publica coiltestatara. Tin §i ei un „sobor" condamnind ca eretici
atit pe ierarhii ortodoc§i, cit $ipeqar. As adar, prima comunitate a rascolnicilor s-a
organizat in 1 667, numindu-se staroveri (credincio§i traditionali, vechi) §i starobreatii
(cei ce respecta ritualul strabUn^. yechi).
Ei au declarat hotarirea Sitiodului din 1666 lucrarea lui antihrist. Excluzind
mileniul, a ramas numarul fiargib 666. „Aici e mtelepciunea. Cine are pricepere sa
socoteasca numarul fiarei. Caci <^te un numar §i numarul ei este: i5 ,§ase sute §asezeci
si §ase" (Apoc. XIII, 18).
Organizarea.fi rdspindir^a. rascolului. - Starea de secta a rascolnicilor a
intervenit, deci, in 1682, ca apoi, ; cum vom vedea, sa devina un cult recunoscut, dar
cu destule ramuri si dizidente^ Prima situatie neplacuta in viata rascolnicilor a fost
criza de preoti §ilipsa unui centru epartiial. In acest caz, calugarii schismatici
inlocuiau preotii' de mir. Unii /dintre acestia erau monahi simpli nehirotoniti, dar
,,savirseau" tainele §i chiar liturghia, ceea ce a insemnat introducerea ereziei si
inlaturarea preotiei harice. Dupaacesti monahi s-au luat chiar mirenfi si acestia au
inceput a deveni ,,pastori". '.
In aceasta situatie, mcepind cu tinutu'l Vagov, s-a format ramura rascolmca a
bezpopovtilor, adica a rascaliligUbr fara preoti. In schimb, in centrul Rusiei, unde
erau numeroase biserici si prfeoti 1 - trecuti la rascol - s-a dezvoltat ramura popovtUor,
W , m
adica acei cu preoti.
O data cu abaterea de WiMeg, a inceput §i dezmembrarea, invidia si acuzatiile
reciproce intre ei. ; ; ;\ .
1. Bezpopovtii (fara preoti) aratau ca antihrist a inceput sa domneasca fi in
Biserica Ortodoxa Rusa, odatactt-patriarhul Nikon (1666), faptele lui sint apocaliptice.
El a „distrus" ortodoxia §i tainele ei sfmte, schimbind invatatura adevaratei biserici
a Rusiei, Biserica veche.
FENOMENUL SECTANT DE-A LUNGUL TIMPULUI 77
Referitor la cult si manifestarile exterioare,: ;ei considera inchinarea cu trei
degete pi crucea cu patru colturi, drept „peceti" ak M antihrist si de aceea mentin
crucea cu opt colturi |i inchinarea cu doua degete. V
In ceea ce prive§te organizarea staroverilor seiobserva urmatoarele: au in frunte
conducatori (nastavnici), invatatori. Pentru a conduce,: este nevoie de o imputernicire
de la episcopul Pavel Colomenski. §i femeile pot l^,nastavnici u .
Viata rascolnicilor, la ineeput, . s-fc desfa^urat:; toai ales in minastiri, fiindca
rascolul este o preocupare exclusiva a monahilor. Un timp, minastirile au fost mixte,
apoi s-au despartit Cu timpul, bezpopovtii s-au ramiicat, gruparea cea mai insemnata
§i care s-a raspindit in partile noastre s-a numit fitvp&vMi, prin reforma, prescurtare,
,* •<■*' : m . . •
Jipoveni.
2. Popovtii. - In afara „celor lipsiti de preoti? (bezpopovti), sint cei cu preoti.
Popovtii sau popitii au continuat rascolul mai orgaiuM si au mai cedat din pretenm.
Ei au depus jurammt stapinirii, nu reruzau uifolare^ in armata, nu evitau scoala etc
Erau impotriva sckimbarii ritualului si tiparirii caff lor de cult. Dar episcopul Pavel
Comenski murind, n-a mai avut cine sa le mailiirotoneasca preoti, ca atare s-a
intrerupt succesiunea apostolica si succesiunea to ; «g# ^^^^l
^Z^7^£ ^ B 1S e ri ca Ortodof « ceea ce a dat nastere la
tulburare si nemcrederea adeptilor in acesti condaiMati canonic.
Popovtii, ca sa fie siguri de noii converMpfbotezau din nou, afundmdu-
imbracati in 4srninte pentru ale pastra damljlopi si ii ungeau cu mirul eel
adevaraf • § i vechi. Intrucit disciplina clerului lasaMaorit, tarul a luat masuri sever
dar nu numai pentru preotii Bisericii Ortodoxe W§ ;ci si pentru u ^ ******
canonic. In aceasta situatie, popovtii au cerut gu*effiului dreptul de a avea s ei
preoti hirotoniti chiar de e P isco pi ortodocsi, dindu-li^ Ubertatea de a folosi „vechile
carti". La acest eompromis, iarasi s-au produs dezbinan si dizidente. _
' In vremea . lui Petru eel Mare, a ineeput pirqzelitismul lor si au aparut mai
viguros.
Vazmd atitea situatii, autoritatile tariste au nfuyiintat dupa 100 de am (1822)
ca popovtii sa pnmeasca preotii fugiti din Biserib^rtodoxa Rusa. Ei au contmuat
sa-§i duca existenta in afara recunoasterii autorpior rusesti si sa-si hirotone^ca
episcopi in afara granitelor imperiului tarist*. : .
* AMANUNTE BIBLiOGRAFIG)
A. Zvozmco, Psikologb seclelor release..., Chi*pq?39; V. G. ^°^'J^Z
p. 252-256; Ev. Mantunea, op. «/., p. 68-70; ™. Preset,, ;^^'^-^^:^^^
„n f « ^ T M/^ m §tn ^J^^^^^S"^ Romania, Tn >«L Acad.
'^SSSSnffi; ! Choice; ^ 2£SJ*. Buc^960; A..a Vcntelcr, Z^./o/cW,
^vc^O^-Napoca, 1^ passjm . Df0 , (bogomili ^f .' 7 5). GBT (bogomiHs.ul), in „BOR",
nr.. 11-12/1972, p. 1256; (rascolul), in „BOR", nr. ll-12/19^vp. 1248.
78 i . :£ vdALAUZA CKE§TINA
a) Popovtii filipoveni saci= lipoverii, acestia sint ramura cea mai interesata
raspindita $i pe teritorii romaiiestL
Organizatorul filipovemlor: ; :bezpopovti a fost Filip Pustoviat. Acesta era un
monah ce se considera urma^iil :apostolului Filip, dupa unii arhimandrit din renumita
- minastire a bezpopovtilor, Vigoi&|kaia. Dupa -nereu§ita alegerii sale ca staret al acestui
* centra monahal, cu un grup d#-calugari, a; infiintat un nou schit. El introduce noi
reguli monahale si refuza categdric pomenirea autoritatilor, mai mult, considera pe
monahii vigoreti antihristi. ■■:
Guvernul rus a luat masifti severe impotriva lor: inchisori pe viata, deportare
in Siberia, pedeapsa capitala, :; ;in^ca silnica etc. Multi au parasit Rusia, trecind si in
partile noastre. Dar aici, gasiiid S-populatie mult mai ridicata cultural, fara practicarea
unui misticism bolnavicios, |ara L ;fanatism, inu §i-au mai spus filipoveni, ci simplu,
lipoveni. Insa^i expresia ,,lipoveian'l inseamna necontrolat, aspect dezgustator (lip =
* m 'm *
murdar, neglijent, in limba ucr|kiiana) .
Conform traditiei, primir- s^axoyeri ru§is-au stabilit inca din 1669, linga Suceava,
in localitatea Mitoc-Lipoveni ■ pe malul riului Ruscioara - localitate numita de ei
1 < - ■
Socolinti. :; ; v
Mai intii, staroverii s-au;ipfganizat intivo eparhie cu sediul la Fintina-Alba §i apoi
la Braila. Ierarhia din Braila,, -s^ccesoare a celei de la Fintina-Alba, este recunoscuta
onorific ca intiistatatoarea spi||Jua,la a tuturor credincio§ilor de rit vechi, traitori in
afara sranitelor Rusiei, dar in ^Qritacte ecumenice locale cu cultele din Romania.
Episcopia din Braila, sediul (din 1940) Cultului crestin de rit vechi, a fost ridicata
la rang de Mitropolie prin Decjstul nr. 979 ; din 23 .X. 1968. Astfel mitropolitul Tihon
Kacealkin arhipastorea ajutat 4f iioi episcopi sufragani (unul pentru Moldova, iar celalalt
pentru Dobrogea). fara ins a ca acestia sa aiba o jurisdictie canonic a propriu-zisa.
Staroverii din Romania; au reu§it sa iasa de sub influenta rascolului,
constituindu-se intr~un cult rde,.; sine s tat at or.
Relatiile Bisericii Ortodoxe: Romane cu Cultul crestin de rit vechi sint de
fratietate, iar credincio^ii lpf. participa impreuna la nenumarate ierurgii.
■ '" < * "'■*'. 1: -I' >
Noi, Biserica Oitodoxa Romana, „datori sintem sa sprijinimpe unii ca acestia,
ca sa fim impreuna lucratori^pentru adevar" (III loan I, 8). In discursul tinut de
patriarhul Justinian cu ocazia-instalarii la .29 nov. 1968 a mitropolitului Cultului
crestin de rit vechi, loasaf Timotei, se arata ca „noi, conducatorii cultelor religioase
avem datoria sa gindim si sa lucram astazi in spirit irenic, in spiritul crestinismului
evanghelic §i prin aceasta sa : ;etesavirsim trairea ecumenica.. ." In continuare, se
sublinia participarea conducatpsiior cultului starover „la toate consfatuirile avute de
reprezentantii cultelor religio-ase din tara noastra, cu ocazia unor evenimente
importante din viata poporulur iiostru", fapful ca „§i-au dat adeziunea la interventiile
§i actiunile intreprinse de; &Ge§tia, semhind apelurile §i mesajele adresate fie
credinciosilor cultelor din tara noastra, fie conductorilor bisericesti din lume in
legatura cu pacea si mfratirea tetre popoare.
De asemenea, ierarhfe sta!roveri au participat la aniversarile prilejuite de
Semicentenarul Patriarhiei Romane (1925^1975) si 90 de ani de la reci§tigarea
FENOMENUL SECTANT DE~A LUNGUL TIMPULUI 79
1J_J -J LI*.-"
autocefaliei si autonomiei (1885-1975); la incetarea din viata a patriarhului Justinian
(1977), la intronizarea Prea Fericitului Patriarh Teoctist"!^ noiembrie 1986) etc.
*■■'*- , -\
IV, - „ASOCIATII" SPIRITISTE. iNCBRCARr NOI
FAGUBITOARE PENTRU CON§TIINT^ ! lJMANA
Suflete ratacite. - Daca pina acum ne-am ocupatde organizatii, denominatiuni
creatine, secte religioase, cei ce practica prozelitismul, ne vom opri, in continuare,
la „inteleptii cugetatori" ai religiei, adepti %\ promotori^i unor mi§cari si organizatii
spiritiste pe cit de ,,nevinovate" pe tot atit de pagubitoare con§tiintei umane. De
aceea, pe drept cuvint, aceste. miscari sint socotite' isecte religioase, cu conceptii
curioase. Ele ifi au originea in vechile cugetari reiigipase, s-au altoit cu mistica §i
mitologia pagina, se justifica prin „intelepciunea" grg japa §i latina, au tangenta cu
unele erezii iudeo-cre§tine sau gnostico-maniheice adaptate superstitiilor popoarelor,
practica ocultismul, i§i completeaza „doctrina" cu; conceptii sectare bazate pe
nemultumiri de tot felul. Acest amalgam este pericujos; pentru ob§tea umana, pentru
state §i natiuni, refractar culturii, educatiei si instruiril : fi n-are nimic comun cu
invatatura Mintuitorului Hristos, cu toate declarative : "adeptilor ca sint „convin§i"
credincio§i ai Bisericii creatine. -V-
Daca acele grupari sectare fac prozelitism peb&za unor texte ale Bibliei, iar
adeptii acestora - in majoritate - sint nemultumiti . df * comunitatea in care au fost,
gruparile spiritiste, teosofice §i antroposofice i§i recriiteaza adeptii dintre sincreti^ti
§i indoielnici, dintre curiosi necontrolati, Toate aceste gfupiri, mi§cari sau organizatii
au o doctrina amestecata cu interpretari de texte ^ijaijllepte", adaptari de idei §i
- v -.-■■■ * -i :(i j*" -
msu§irea unor culturi din Orient sau date din practiei TOigioase medievale (mai ales
mistica araba). §i, eulmea, toate acestea impletite §i susfiniAte cu precepte din filosofia
indiana, persana, chineza. Adaptata si in Occident, ; cwgetarea indiana §i practica
spiritista s-au cumplat cu tehnicismul, s-a izolat de viata meditativa a Orientului si
astfel s-au organizat alte directii mai aproape de „adevar", nascindu-se antropozofia.
In lumea apuseana, spiritistii, teozofii, antxoppzofti ca de altfel toate curentele
idealiste si sectele deiste sau politeiste - gasesc adepti §iprind radacini intr-o lume
disperata, hranita cu iluzii, lipsita de atentie si intelegerp. Aceasta si pentru faptul ca
organizatiile respective recomanda incliiderea in sine,- meditatia, resemnarea si
nonviolenta, ceea ce, in ritmul vietii de atazi, staeneaza evolutia societatii si cercetarea
fenomenelor ce ne inconjura.
In ceea ce ne prive§te, referitor la raspindire, voixi vedea ca vehiculatori „de
idei" spiritiste si in§elatorii teozofi sint ascultati si gasesc adepti intr-o lume pestrita,
lipsita de cunostinta Evangheliei §i de viata in Hristosi§i care nu poate disceme
adevarul credintei pentru mintuire de ideile religioase; larpbulatorii si fara sens.
L
I. MI§CAREA §1 PRACTICA SPIRITISTA
^ *_
Mi§carea §i practica spiritista este una dintre cele mai framjntate probleme de ordin religios
in societatea contemporana. De§i veche, indeletnicirea spiritista ;este designr cea mai raspindita §i
cea mai primejdioasa dintre doctrinele §i practicile pcultiste din zilele noastre. Spiritismnl i-a marit
sfera in anumite epoci s ca de pilda dupa eel de-al doilea razbpi mondial, cind nenumarate familii,
80 G&LAUZA CRE§TINA
indurerate de pierderea vreunui menxbiai::r iubit al familiei lor, fi-au cautat mmgiierea in a§a-zisele
„convorbiri" cu mortii, din §edintel6p $p|riti$te. Gea mat mare parte dintre corifeii spiritismului
* m
amesteca in doctrina lor o sumedenie de elemente creatine, pretinzindu-se uneori a fi ei Iiififi cei
mai „buni" cre§tini. In felul acesta ekMsutese sa atraga in rindurile lor numerofi credinciosi ai
Bisericii, care mi-fi dau seama in ce titafeire.rm ce primejdie §i in ce pacat aluneca atunci cind se
lasa atrasj de §edintele spirit! ste. Numele $i-l dan pentru faptul ca pretind a comunica cu spiritele
(sufletele) mortilor. Originea, in timp '-ft Joe, a spiritis/tilor este indepartata §i necunoscuta. Despre
un intemeietor de doctrina §i practica^'spuitista nu se ; poate vorbi. Indeletnicirea -spiritista sub o
forma sau alta era cuno scuta |i practic-ataraprpape la.toate popoarele din vechime ca: egiptenii, ba-
■ i ■ *
bilonienii, chinezii, grecii, romanii, eweii; §i altii. Vechiul Testament face amintirede practici spiri-
tiste, ca de pilda despre cazul lui Saul^yrajitoarea din Endor (I Regi XXVIII, 7, 20). Practicile
erau insa interzise cu asprime, ca fiinif contrare descoperirii lui Dumnezeu (Dent. XVIII, 9-12).
Spiritismul este cunoscut chiar^-m primele veacuri cre§tme. incepind de la Simon Magul
(Fapte VIII, 9) si de la vrajitorul Elirria (ftapte MIL 8)'. : A fast practicat intre pagmi. Desi Spiritismul
contravenea doctrinei creatine, multi etfe^nciosT s-au raolipsit de el, practicindu-1. Cre§tinismul are
slujbe in cinstea celor adormiti, stabilind' [Q- legatura intre cei vii $j cei morti ai lor. prin rugaciuni,
pomeniri, milostenii etc. Spiritismul 1iisa^.§peculind durerea fireasca a celor care §i-au pierdut rude
apropiate: copii, sot, parinte, frate, sortie promite o legatura mult mai strinsa, pretinzind ca il
poate face sa aiba cu ei convorbiri $iv.c])iar atingeri directe, in afa-numitele „§edinte spiritiste".
In tarile occidental, in Anglia §i America mai ales, de unde a fost importat, spiritismul este
liber §i se practica pe scara larga. Credem ca este necesar sa prezentam aici, in lumina invataturii
Bisericii, atit doctrina spiritista, cit mai Hales acele „fenomene spiritiste" care fac atit de multa
senzatie sj care constituie piatra de pdtienire pentru multe cugete.
Evolutie §i „Iideri" ai mi§cafii spiritiste
■».? -r
Spiritismul este credinta in „existenta" spiritelor §i in posibilitatea de a obfine comunicari
cu ele prin diferite procedee. Spiritismul; rm este cevanou. Eroul celebrei Epopei a lui Ghilgames.
la asirobabiloneni, obtine de la zeul ; infemului favoarea de a avea „o convorbire cu spiritul"
prietenului sau decedat Enghidu. De as'dmeiiea, Strabon spune ca asiro-babilonenii se foloseau de
ni§te „mese" pentru chemarea spiritelori^iin Avesta, se vorbeste despre „evocarea" spiritelor celor
decedati. .""'?, : , ;y ~
* ,■■.'■■
De asemenea, intilnim urme: /de : .,practicare a spiritismului la veehii chinezi, la greci, la
romani. Existenta vechilor practici la-evrei^se observa din fapml ca Vechiul Testament interzice
„invocarea spiritelor". : ; '\. \ - Hr
In primele veacuri creatine, che;m.area spiritelor era, de asemenea, practicata de vrajitori,
cum ne relateaza Tertulian, §i i stoncul ; Tqtrian Amiaii Marcel 1 in, iar in Evul Mediu, condamnarea
practici] or spiritiste prin legi civile §i;lpiserice§ti, dovedeste existenta acestora.
Dar spiritismul modern i§i are' originea in America de Nord. Prin 1848. in martie. dupa
spusele spiritistilor, in locuinta unui ..cetatean numit Weckmann din oraselul Hydesville, Statul
New York, s-ar fi auzit niste zgomote ciudate. Printr-un limbaj conventional, format din ciocanimri,
familia Fox ar fi ajuns sa intre in c on verptie cu spiritul care producea acele zgomote. Intr-o seara
din anul 1848 una dintre cele trei fete .ale' fa'miliei Fox lovi o mobila, imitind pocniturile misterioase,
dar lovitura fetei primi imediat raspun's.. : prin pocnituri.in numar egal cu cele ale fetei. Fata rep eta
pocniturile in numar variat, dat totdeaitna : iprimi raspuns cu acela§ numar de pociiituri. Crezind ca
are de a face cu vreo fiinta misterioasa.inteligenta, fetele §i mama lor incepura sa puna
necunoscutului diferite intrebari, cerindii-i raspuns, printr-un numar de pocnituri in caz afirmativ §i
printr-alt numar in caz negativ. Raspunsiirile au venit prompt sj clar. Ves'tea se raspindi in ora§ §i
multi curiosj veneau sa puna necunosciirullii fel de fel de intrebari.
Fetele Fox gasira un mijloc mai potrivit pentixi a comunica cu necunoscutul; scrisera pe
hirtie literele alfabetului, plimbindu-§i ^ciegetele deasupra lor. Cind ajungeau cu degetul asupra unei
FENOMENUL SECTANT DE-A LUNGUL TIMPULUI 81
anumite litere, se auzea o pocnitura. In acelasi chip, ra^pimsurilejspiritului alcatuiau fraze intregi.
Asa aflara acura ca necunoscutiil era spiritul lui Carol Reyn, fost iocatar al acelei locumte care a
fost asasinat in urma cu cinci ani §i ca trupul lui a fost mgropfcin.pivnita.
Facindu-se sapaturi la locul indicat, au foat gasiteciftva-oase dintr-un corp omenesc.
Exemplul surorilor fu urmat apoi de altii |i astfel numarul aderentilor spiritismului crescu foarte
repede. De pe la anul 1869 au inceput a se constitui diferite sp#etati in America, Anglia, Franta
etc., cu scopul de a practica spiritismul.
Spiritismul a patrons siprintre cei cu carte si printre nemvaiati. Savanfi renumi|i m toata lumea,
din domeniul fizicii, astronomiei etc. precum si literati |i politicieni au devenit aderenti at spiritismului,
pentru care a capatat o mare faima. Asa de pilda in Anglia, 1 zifianul William Crookes; in Franta,
Camille Flammarion, astronomul, care, mai tirziu s-a lepadat de : .,spiritism; poetul Victor Hugo, fostul
presedinte al Frantei Sady-Camot; in Germania, profesorul universitar de fizica I. F. Zolner; in Ttaha,
psihiatrul §i antropologul Cezar Lambroso, precum §i multi al|ii,; iau ; fost atrasi de spintisti.
In Romania, in afara unor practicieni, naivi §i curiosi, ;a lost influentat B. R Hasdeu, care
a scris, pentru raspindirea §i popularizarea spiritismului, cartea Sic Cogito. Apoi Dr. Istrati, ambn
fosti membri ai Academiei Romane, precum fi multi altii. Spirjtistii din Romania au infnntat in
Bucuresti, in 1931, „Societatea spiritualist* din Romania". Au-scos, si reviste, dintre care cele mai
importante au fost „Astralis" din Craiova ?i „Revista spiritista" din Bucurefti. _
„Doctrinarul" spiritismului este socotit juristul si medicul Hippolyte de Nisard Rivail,
cunoscut sub pseudonimul Allan Kardec. Cartea mi, „Le livre des ; esprits" (Cartea spmtelor), este
socotrta ca Biblia spiritistilor. ^ : ^.M-,-. ^
Conceptia spiritista este confuza, incoerenta, plina de contradictii §1 absurdita|i. De aitlel,
nici nu se poate spune ca exista o doctrina spiritista unitara, bme ; ;irichegata, ci exista atitea doctrine
spiritiste citi pretinsi doctrinari. Accentul principal se pune, de £b|Qei, : in spiritism, pe acele „semne"
care insotesc pretinsele mesaje din lumea de dincolo, si m care^sj^Mtistii vad probele de necontestat
„|tiintifiee" ale posibilitatii de a se primi comunicari din partea l^itelor mortilor. Cu pnlejul unei
anchete, de asemenea, mtreprinsa in 1921, Gabriel Delanne, uhuMiritre spiritistii cei mat de seama
din Franta, spunea ca putin importa daca se construieste, pe 'baza faptelor, o teone spiritista fi
dogme spiritiste. „Eu - zicea. el - ramin aici in domeniul stiinteis Teoriile fi „dogmele u spiritiste
le socotea ca fiind suficient expuse in numeroaselucrari spiritist^ §i daca, un corifeu al spiritismului
socotefte teoria si dogmele spiritiste ca.ceva secundar, cu atit. toi mult face acest lucru marea
maj oritate a spiritistilor.
1. Dumnezeu este marginit, dupa spiritisti. El §i-a primit existenta dm haos, deci nu este
din eternitate. El este spirit sau, mai corect, o asociatie infmita ,de ; spirite divine, devemte prmtr-o
lunga evolutie perfecte si luind toate la un loc forma de . sfera, ; cea mai desavirsita forma dm
univers. Mai sint alti dumnezei inferiori fi subordonati Duraiie^eului suprem, dar mai man decit
ingerii. Fiecare soare, sistem solar si planeta isi are dumnezeul; sau, supus Dumnezeului suprem.
In ceea ce prive§te atributele, Dumnezeu nu este atoatestiutor, dpcitaiumai indirect,. prin mformatiile
pe care le primeste de la ceilalti dumnezei, pe.calea undelor. : §i r: rje care acestia le-au primit de la
spiritele cele mai desavirsite (nu insa si cei pianetari). Cu vremea, ei se vor uni cu Dumnezeul
suprem, pastrindu-sj insa individualitatea. Dumnezeul central; este Tatal, cei solari sint fin, lar cei
pianetari sint Sfintul Duh. ;.■ ^:.-v :
Exista mai multe sfmte Treimi. Asa, de. pilda, pe una ,0 ; a]catuiesc DumnezeuUentral, eel
solar si eel planetar; aceasta este treimea central^' superioara- Mai este apoi una solara, mfenoara
aceleia, iar alta pianetari, inferioara celei solare. De altfel,,toaLtefortele din lume lucreaza treimic,
caci forta treimica, pozitiva, negativa fi neutra este intilnita -peste > : tot. • Dumnezeu este numai un
arhitect,' nicidecum un creator al lumii, caci lumea nu este, creata din „nimic", ci este facuta dm
ceva ce a existat mai dinainte fi care, in ultima analiza, este aceea§i cu Dumnezeu. Din acest
..ceva", Dumnezeu a format materie vie - primul eter sau fluid din care au fost facute toate cite
exista in lume. Din acest eter a fost format mai intii spiritul mineral, care a evoluat dupa aceea pe
toate planetele universului; apoi spiritul plantar (flora) fi dupa.ei.spiritul animal (fauna), urmind §1
aceasta, pe rind, aceeasi cale a evolutiei. De asemenea din -planeta m planeta ?i dintr-un sistem
solar in alt sistem solar, s-a ajuns la fbrmele cele mai perfected animal, devenind spirit uman.
Aceeasi evolutie urmeaza §i acesta, pina cind, in ultima treapfe, , devine inger planetar. Ca inger
planetar va evolua iarasi din planeta in planeta, dupa gradul fiecareia, pina cind ajunge conductor
cAlaxjz^- cre§tina
«S?$£i fiS? e suSa S ° lar ' ^ W?™ devin, conductor de siste m planetar ? i, in
Mtl1fn „, Cu pr T lvire |! ,'f ea de ^«»«*eze U , treble sSmentionam faptul important ca, pentru spiritisti
Mntmtoml Iisus Hnstos nu este Dumnezeu, ci:tiumai Profetol prin care s-a facut a doua Reve aS
a Leg., lu, Dumnezeu, .primul Profet fimiMoise, iar cea din urma revelatie fikd facutS prb
pinti f ti, feus Hnstos este un om superior, Aobisnuit, dar om. Mai mult chiar, . spiritistii JSffl
acorda eu generozitate lu, fisus Hristos ftefi* :jr misiune* de medium, il socotec, cf pe orice
medium, sunns pm«pn rar^Ki c* c & ^^t^-v ' ^^^, va p^ unct
medium, supus greselii, „capabil sa se msiliN:
Dupa urn. spintisti, fancfiunea profe&l a iui Iisus Hristos n-ar fi tncetat deoarece El
revme pe pammt ca Spmt. Noul Testament, ffe^ut si corelat de spirite si folosit to eulruTspkitis
din Amenca mcepe cu urmatoarea deelarati^Eu, Iisus am aparut ca spirit in 1861^ aftan SS
ynceput^m 1847, adica, atuncr cmd &#&&& ar fi trebuit sa primeasca primele mesaje la
Fiecare spirit este taconjurat de o rnatiife fluida; spiritul mineral, de un fluid mineral iar
eel plantar ?I eel animal, de un perispirit. ! I& Itfl^l somnuiui; spiritul animal si la MceVn^n
LiTi ?1 ab T arbe - dm spa ? U flmd P la * animal . ^P e «iv uman, necesar perispiritutaT
«*>* „ S P mtele . evolu f 2a P™ remcarnari p^prin evoiutie spirituals, cum evolueazS ingeru'
P ' n !,"t d VOr aJU ? ge d™ Z eL Pe toate edrptirite^eresti existfi sjirite, pe unele mai evotof ar
e^mfaeeir 11 eV ° ta,te - Spintde SU P** Se P* refntrupa tatre oameni, pentru a Ji5
cruce W ^n^,r,T , k I 6 lnvlrte ^% ; ^l sferei divine centrale, formtad to jurul ei o
cruce. Suit desparfite mtre ele pnntr-o matehfeptida. Ele star create de Dumnezeu din substrata
preex.stenta sau dm el tasusi. Dumnezeu creeasl # -azi, nu tasa direct, ci prin mijloeiS Selor
supenoare. Iar cind creeaza sufera si el, petMtt^a nu exista ereatie fSra dure™ P
faxista si providenta divina, dar tot MireM, Iisus Hristos este un spirit superior si este
dumnezeul solar al nostru. La aceasta u-eap**ajuns ,i el prin evoiutie. S-a mtrS P e Ine a
noastra pentru a grab, evolufia noastra. El se^lifeupa si pe alte planete, ca si celeklt e spS ca
el. Intruparea dm cind in cind a acestora este?«bligatorie. ceie.aue sp.r.te ca
2. fa J¥/-Mto nu a ^kj m«ft«rea, penttu >ca fiecare om^ tfebuie sa-si ispaseasca singur oacatele
sale, dupa dreptate, sau dupa legea talionului. Daei El ne-a tnvfitat sa iertam, a SoTfavoaS
v.ct.me,, pentru « aceasta sa nu mai caute mtbovaltl viata r&bunarea cuvenita mviatura u fi us
Hnstos a fost sclnmbata de ierarhie. De aeeealtei: Hristos a hotartt sa-si descopere" f ?eTtaSea ca
adevarul pnn mte.med.an (medii) spiritisti.. Acesta feste rostul aparifiei spiritismulu. pe pSt
,. Cosmogoma spmtista nu prezinta tM-UMttm inters deosebit. Potrivit acestei cosmo-
gon lumea a fost ereata de Dumnezeu. Fimjete vii au aparut mai tirziu. dupa ce pStul a esit
dm haos s.elementele amestecate la inceput ^ ftoduit. Mai- departe, spiritijtii mva tsXfa afaS
de lumea vazuta, Dumnezeu a creat si spirteU&m-tbA fiinfe inteligen te ale Creatiei El 5omS
umversul, m afara lumu materiale. Desi stot ^rporale, spiritele nu sint toUtsi SaSaK stot
Scute d.ntr-o mater.e foarte finS si atlt de «««; tacit nu poate cadea sub simtari Spiritism
mva a, de asemenea ca, dupa gradul de perfectiune ia care au ajuns, spiritele fac parte dto aS te
ordme. Des.^nel.m.tate ca numar, aceste ordiflf:pot f. reduse la td acela a l lrlZT™5
ormne. ues. nei.m.tate ca numar, aceste ordiflfipot fi reduse la trei: acela al spiritelor oure a
cu mvajamra c.estma, Plural, tatea existentelo* ,J«1 fl : bare se realizeaza treptat perfectiunea moral S
Sf J^r 1Ct eSefltI a ' d d ° Ctrinei s P iriti l^ cea ^ mvataturS ^fi™ cit 'i
H„, «. ^ ntUl aC6St ^ ap r° ape neSfir§it al existe »^ succesive, prin care sufletul ajunge la purifiearea
dm ce m ce ma. deplma, m, este nicidecum ^ Wutate adusfi de spiritism, ci u.f wSSfdk
cugetarea .ndiana. Caracterul sincretist al spiritiMului se vadefte aid mai bine ca ST HeS
vietdor succesive apare in India mca de pe ^eAea Upani § adelor (vechi scriafsStdS
exerctmd o putemica influent! asupra cuget&ii ^ .Migiei i,kene de-a lungul v^acuri or PoS
conceptte. md.ene despre peregriuarea sufletului prih diferite viefi (samsara 8 ), nu oSe poate ^
ajunga mtr-o smgura v,ata la un atit de malt grad^ de perfectiune tacit sa aM parte de fSclea
FENOMENUL SECTANT DE-A LUNGUL TMPULU1 ^3
„eliberarii", a cufundarii defmitice in Brahma sauNirvana. Marea-;majoritate a oamenilor trebuie
sa treaca printr-un lung fir de vieti succesive, in care sa se purifice fnecontenit pentru ca p cele
din urma sa se elibereze. Ideea vietilor succesive se intilneste de: artfel si in orfismul grecesc fi in
alte religii. Antropologia crestina, bazata pe Revelatia diving nuMnoaste nimic despre^pretmsul
„perispirit", care ar face tot felul de minunatii in „§edmtele spiritiste^ fi, daca-am admite faimosul
Lit al vietilor succesive, n-ar mai fi fost nevoie de calea mtntuiriif fespbnsabilitatea moralajudecata
faptelor in viata viitoare fi sanctiunea. Viata viitoare n-ar fi dec-it. -6 ■ ,evolutie graduala" spre un
pretins cere al'fericirii, care s-ar afla la capatul extrem al mdepartarilor, reincarnarii,
In privinta „felului" de viata pe care spiritele o due m liiinea-^de dincolo, spiritistii ne dau
tot felul de amanunte. Astfel, ei ne spun ca spiritele, ca si oarrieirm, : ar avea intre ele simpatii si
antipatii, grapindu-se dupa afectiunile lor, dupa preocupari si durJa gradul de perfectiune la care au
ajuns Cind un spirit nu simte nici un fel de atractie fata de alt; ■spirit, nimic nu il obliga sa intre
in relatie cu el. Se multumeste sa-1 salute, il intilneste pe strada;§i atita tot. Pentru ca intr-adevar
spiritele stiu ca in lumea de dincolo exista strazi si ; .;case, bacK^iijeatre, academn, temple etc.,
in care spiritele isi continua activitatea de pe pamint >; instruindu4g ? : 'ascultind conferintele spmtelor
mai avansate, discutind etc. Dupa relatarile spiritistilor, spiritur ^et^ralui francez Courbet, seful
§colii realiste de pictura, dupa ce s-a vindecat de viciul posrurri al t>etiei, a ajuns in lumea cealalta
„directoral" unei academii de pictura de mare reputatie. .,..:. :ii
Toate aceste idei spiritiste, considerate ca „revelari" facute j| #irite, sint atit de antirationale
§i de ridicole, incit conving pe oricine ca sint plecate de la mmti fohave. Uneori aceste idei sint
expuse intr-un stil prolix,, confuz si fara sens, ca fi deliral biefiJor : mediumuri cazuti in transa.
Insusi William Crookes citeaza cuvintele combative ale lui Faraday^ „multi cimi ar putea ajunge
la concluzii mai logice" si le aplica rationamentelor lipsite de lp;giea ; ale spiritistilor.
„Revelatia" pe care o invoca spiritistii nu estedecit ecoul pr ; pj)riilor lor ginduri, preocupate de
misterul vietii de dincolo. paralela intre dogmele erestine si teQriile, spiritiste nu se poate face. Un
teolog apusean mtrebat ce crede despre spiritism si cretinism, ; : a ras^s^i JDumnezeul nostra si spiritele
din lumea de dincolo se contrazic; nu este, deci, intre ei si noi, Q |ripapare posibila."
3. Biserica (catolica) nu este infailibila, zic spiritistii, ag^esitde multe ori si nu poate sa
mintuiasca pe nimeni, prin taine sau altceva, mintuirea lacindusse- , prin reintrapari fi evolutie.
Duhul omului, creat de Dumnezeu, a trecut prin pietre, plante.fi animale, devenind duh uman,
care apoi a trecut prin mai multe forme, pina a ajuns la forma de. om. Omul este compus dm trei
parti: trap, perispirit si spirit. Primele sint invelisuri. ale spirituluii; .Perispiritul este compus dm
doua corpuri: unul astral fi altul mintal. Corpul fizic este din dotp parti; una. fizica fi alta eterica,
- o copie a celei trapesti si de aceea numita si „dulral eteric",;:iwzibil ochiului fizic, dar vizibil
vederii astrale pe care oau unele persoane.
4. Moartea este mutarea spiritului din trup, impreuna^ cu:;perispiritul. Odata despartit de
trap, spiritul este dus pina acolo unde sint si alte spirite la M ; cu el Mm punct de vedere moral si
intelectual. Ele pot comunica cu cei de pe pamint si pot sa-i iritenteze. Unele sint bune (mgeni
pazitori), altele sint rele (diavolii). Dupa o anumita.vreme, spiiitul-se^eincaraeaza spre a se punfica
si evolua. Reincamarea, precum si locuL familia, starea, sexul' Ji- ■ alte conditii asemanatoare ale
reincamarii sint hotarite de spiritele superioare (predestinatie); t#de-acestea sint hotarite si durata
vietii |i intimplarile din ea (destin), toate in conformitate cu ilptele lui din viata dinainte, in
scopul ispa§irii sj al evolutiei lor.
Dupa toate aceste conceptii §i : practici sint unii spiritistif : ca : re sustin totusi ca spintismul
reprezinta cea mai „autentica" doctrina a lui lisus Hristos. In tfjnd;; : irisa, spiritismul nu este altceva,
decit un amestec ciudat de budhism, deism, politeism, panteis^::.animism etc.
Spiritismul are '§i „precepte <t morale, prin cafe recomah^iiibirea fata de Dumnezeu si fata
de aproapele. .
5. Citeva practici spiritiste. - Spiritistii dau fenomenelbr pimple explicatu sijpranaturale si
ca ar fi produse de spiritele celor morti.* Acesta este, de altfel, sihgimil lor „arguir.ent" dupa cum
comunicarea en spiritele este singura lor „dogma" specifica. Fapt^l-cl s-au obtinut mesaje, pe care
* A se vedea, pe larg, p. 402...
\\
84 =' :V: v-CalAuza- cre§tina
spiritistii le socotesc ca venind dimlumea de dincolo, nu este insa convingator. Identitatea spintelor
este insa imposibil de stabilit. ,:-.,.;
Banalitatea mesajelor sense, iidicolu] faptekr |i atitudinilor atribuite spiritelor, contradictiile
flagrante cu ceea ce se stie despre.pamenii ale caror spirite smt evocate, acestea smt, dimpotnva
celej mai bune argumente penWmfimarea conceptiei spiritiste. „Newton a uitat fizica, Apostolul
Pavel face erezii. Napoleon mi rnai^ricepe nimic : din politica si strategia militara; Eminescu scrie
„versun proaste dupa cum se exgrima un cunoscator al spiritismuluL iar mesajele pe care le
posedam smt de cea mai dezolan^mediocritate si nu este deloc nevoie sa locuiesti in lumea
.cealalta, pentru a fi capabil sa le.fabnci".
^ O alta dovada a falsitatii expjicitiei spiritiste este faptul ca „spiritistii notorii", care au fasaduit ca
dupa moarte vor.da semne de viaC n-au mai raspuris. Nici Lambroso, nici Camille Flammarlon, nici
William James n-au mai „vizitat" ouptmoarte cercurile spiritiste, de care erau legati in timpul vietii
Sa vederri msa ce martufisesc ; chiar unuV:dintre adeptii cei mai de seama ai spiritismului
despre teona ca^ faptele ,,neobisrMite| care msotesc mesajele din lumea cealalta se datoresc spiritelor
In urma cercetanlor facute asupra ;;fenomenelor spiritiste, Crooks pe care specialist! i il pun in
fruntea hstei adeptilor „celebri" ai sjjiritismului, scrie; „Noi sustmem ca nus-a probat mi decit
intr-un mod msuficient, ca exista uri agent de directie, altul decit inteligenta mediului si ca nu
s-a dat nici un fel de proba, ca acest agent ar fi spiritele mortilor". Dupa 24 de ani de la aceste
experiente intr-un discurs tinut la Asoeiatia britanica pentru dezvoltarea smntelor, Crooks adauga-
Daca as prezenta astazi pentru prima bara aceste cercetari lumii stiintifice, 'as alege un alt punct
de vedere, difent de eel pe care » ales odinioara... Este antistiintific a chema m ajutor aeentii
mistenosi, atunci cind fiecare nouiprogres al §tiintei ne demonstreaza ca vibratiile eterului au
energn si cahtati, cu totul indestulatoare pentru a explica multe"
De asemenea, profesorul Charles Richet, atit de mult citat de spiritisri, fiind mtrebat de un
gazetar ce crede despre spiritism #despre fenomenele spiritiste, a raspuns; „Nu cred in nici un
fenomen spiritist!, dimpotnva, eii md iln cea mai mare parte a fenomenelor psihice'" Ca argument
suprem, trebme citata marturia celebrului mediu- spiritist Daniel Dunglas Rome, care a hfcrat cu
William Crooks si care, pe patul de nioarte, a spus; „In ceea ce ma priveste n-am mtilnit niciodata
spirite. M-am servit de ele, pentru a da practicilor mele o aparenta de mister... Nu' Un mediu nu
poate crede in spirite. Este chiar iindreptatit sa nu le accepte"
" : ■■■ ■-■"" "" ■■""" """ :■
Care este explicatia acesm^etipmene, dlntre care unele nu se pot contest^ O prima
explicate, pe care o da insusi Crooks este aceea a fraudei. Multe din fenomenele spiritiste sint
simple trucaje, scamatoni, facute ; de jracticanti foarte abili, care fac dm aceasta o adevarata profesie
Numai asase poate explica mvocarea, cit ai bate din palme, a unor fisuri ca Napoleon Hanibai
sau Iuhus Caesar „Vestala" spiritisM: Florence Cook a fost prinsa trismd. iar un alt mediu bine
cunoscut, care facea sa apara spiriluliM^ Abdul ah, a fost prins cu o adevarata trusa. din care'tacea
parte si barba falsa a tot atit de felsulii- Abdulah.: ■
Faptul ca fenomenele neobismiite: ale lor se produc numai in sedintele spiritiste in care se afla
de fata si un mediu, face ca banuiala -de frauda sau scamatorie sa fie justificatl. Intunericul total sau
partial considerat uneon ca necesar. pentru buna reusita a sedintei, ca si interdictia de a se atinse
aparitnle lummoase, justifica, eel putin^gentni unele cazuri, aceasta explicatie. De altfel unii medii au
martunsit uneon aceasta sau chiar au; .;divulgat procedeele folosite oe ei, pentru producerea faptelor
aparent extraordmare. Cunoscutul.mecim Daniel Piome, citat de Crooks, a dat pe fata spre sflrsitul
canerei sale ca mediu spiritist, unele; dimattificiile folosite de el pentru evocarea spiritelor. De asemenea
la Pans, procesul fotografului Bugu^ care se specializase in „fotografierea" spiritelor, a demonstrat
excrochena. Constrms de tribunal, gggtiet a marturisit frauda si a aratat sr trucurile prin care izbutea
sa msde buna credmta a alitor naivi: JJCutia cu spirite" a lui Buguet a devenit, astfel, ^orpul delict care
a vmdecat de spiritism pe unii oameni.rriai cu judecata.
Tot Crooks spune ca nu totiVpigii smt sarlatani si nu toti asistentii imbecili. Se recume la
halucmatie, la iluzia colectiva. Majpritatea fenomenelor spiritiste se produc in intuneric fapt
semmficativ. Apoi, hnistea profunda, atmosfera de mister, convingerea majoritatii asistentei de
reahtatea fenomenelor produse, starea de transa a mediului, toate acestea provoaca o tensiune
nervoasa, careia putmi ii pot rezistaVUn spectator la o astfel de sedinta spiritista, care nici nu era
FENOMENUL SECTANT DE-A LUNGUL TIMPULUI 85
adept al spiritismuiui si nici nu a vaziit fantoma pe care ceilalti asistenti an vazut-o scrie* Am
facut patm am de razboi, am cimoscut adevarata frica, dar it-am incercat atnnci aceasta eroaza
onbila pe care mi-a dat-o necimoscutul".
Tot asa, profesornl Lambroso, dupa ce a asistat la o sedinta spiritista. a spus imor prietenr
,,Acum trebuie sa plec de am, pent™ ca simt ca innebunesc. Simt nevoia sa-mi linistesc sufletul"
lntr-o astfel de atmosfera, in care oamenii cei mai sceptici fi mai #profi sufleteste pierd mtrucitva
controlul ratiumi, nu este de mirare ca se pot produce cele mai cindate fenomene.
Halucmatiile suit deci posibile in sedintele obisnuite de spiritism. Se stie de altfel ca cei
mai multi „medmm-uri sint fnnte dezechilibrate sufleteste, ;majoritatea adeptilor sau a celor ce
frecventeaza cercnnle spiritiste fund oameni care au trait si au; fost loviti de pierderea unei fiinte
mbite. Ei merg la aceste cercun cu o dorinta atit de arzatoare de a revedea, de a auzi sau de'a
simti mtr-un fel oarecare prezenta acelei fiinte iubite,. incit nu; este de mirare ca izbutesc intr-
adevar sa o simta. Cei mai multi merg la sedintele spiritiste - sisepare ca aceasta este o conditie
a reusitei sedmtei - cu convmgerea ferma ca vor vorbi cu un anumit spirit.
Se cunoaste de pilda cazul lui B. P. Hasdeu, care a incercat spiritismul, dupa moartea fiicei
sale, iulia; sau cazul savantulm Oliver Lodge, profesor la jmiversitatea din Birmingham care a
devemt adept al spiritismuhu, dupa ce a pierdut, in primul razboi mondial, pe eel mai mie'eopil al
sau, Raymond. Fizicianul francez Edouard Branly, care a asistat radesea la sedinte spiritiste mtrebat
ce erede despre reahtatea faptelor la care a fost martor, a raspuns; „Am vaziit sau am crezut ca
vaa, poti sa-ti faci iluzii asupra unor fenomene pe care nu le poti reproduce in imprejurari identice"
J»i, mai departe, acelasi savant spune: „Sint citat si eu din pacate ca.unul care am constatat faptele'
In reahtate eu nu am constatat nimic".
De asemenea, in vremea mai noua, savanta Marie Curie, care a asistat la citeva sedinte
spiritiste ale unor medn celebri, a declarat: „Eu nu cunosc absolut nimic din toate acestea" Un
fapt nu este stnntific, decit atunci cind poti sa-1 urmaresti .^ ; pe::el sau pe alte fepte de aceeasi
natura - mtr-un laborator, cind poti sa-1 provoci : dupa vointa ;§i j m chip sigur"
Cele doua explicafii ammtite, aceea a fraudeisi a halueinatiei se pot aplica tuturor practicilor
spiritiste. Cei mai adesea mednle refuza sa reproduca de mai mufc,pri acelasi fenomen, pentru ca el
sa nu poata fi observat O expenenta, incercata la Sorbona, unde irftuia sa se produca un fenomen de
matenahzare, nu a izbutit. S-au incercat citeva congrese „demonsttatoare" (1968 1975 1980 1985)
dar totul s-a redus la tacere si abtineri dupa intrunire si vor mai urria inca multe.
^ Una dm aceste explicate f tiintifice este aceea a hipnotismului sau a sugestiei. Mediul cazut in
transa vorbeste sau executa ceea ce i se dicteaza de catre hipnotizor sau ceea ce i se sugereaza inconstient
de catre asistenta. Alteon fenomenul este invers; mediul izbuteste sa.realizeze acea sugestie in masa
pnn care isi convmge spectatorii de realitatea celor mai absurde halucinatii. Cit de puternica este
sugestia se stie. La InstituUil Salpetriere, din Paris, s-a facut urmatoareaexpe'rienta: s-a lipit un timbru
postal pe spatele unui bohiav hipnotizat spunindu-i-se ca i s-a pus ceva canceros. Locul acela s-a
mro§it, s-a umflat, apoi a aparut un abces, care dupa aceea s-a deschis, O alta expenenta a fost facuta
cu un condamnat la moarte, earuia i s-a spus ca i se vor taia vine le in baie, desi condamnatului nu
i s-a tacut decit o usoara zgiriietura la ceafa, in acelasi timp, colprmdu-se treptat apa din baie cu un
hcnid rosu, puterea sugestiei a fost atit de mare, rncit condamnatiil^inurit intr-adevar In sfTrsit o alta
expenenta, facuta tot la Salpetriere in care o tinara fata, complet nemsrruita, a tinut. m stare de hipnoza
prelegerea profesorului hipnotizator, a demonstrat ca sugestia este ; posibila. ca ea poate fi provocata
oncmd si ca poate fi o explicatie plauzibila si pentru unele fenoiriene spiritiste.
Exphcarea fenomenel or spiritiste cu ajutoral. inconstientului este. de asemenea valabila in
toarte mute cazuri. Fara sa dam mconstienrului importanta exagerata pe care i-a dat-o Freud si
scoala psihanahtica, trebuie. sa admitem totusi existenta lui. Acesf- inconstient, care cuprinde tot
ceea ce este maccesibil evocarn voluntary se poate descarca, fiein somn, fie in stare de nevroza
tie in timpu unui dehr. Apar atunci la suprafata seritimeiite, idei/ deprinderi complet uitate care
par inexplicable, cmdate, „supranarurale ct . Se citeaza, de exempli caM unei tinere femei, analfibeta
care m timpul unei febre putermce a inceput sa vorbeasea in limbile latina, greaca si ebraica In
urma cercetarn, care s-a facut, s-a constatat ca bblnava traiseV i: in copilarie, la un batrin pastor
protestant, care avea obiceiul de a citi cu voce tare in aceste limbi, plimbindu-se pe coridoml
dmtre bucatane si salon. Deschizindu-se cartile acestuia, psihanalistii au constatat ca bolnava
reprodusese, m mod inconstient, fraze si pasaje din aceste carti,-atizite si uitate inca din copilarie
^ __^_ 'CALAUZA cre§tina
■-: t
dar ramase tofufi in incon§tientul : mfa, acelasi fel.se pot explica usor aproape toate cazurile de
vorbire sau scriere in limbi necunoscutg \\ ale unor medii spiritisti, sau mai ales cazurile de dedublare
a personalitatii, cind un bolnav traie§tfe altemativ yiata a doua personalitatidistincte.
In ceea ce priveste „zgomotele; misterioase" care se aud in timpul 'sedintelor spiritiste, s-a
demonstrat de imii medici, mca;;de ; ; ; ia :: aparitia spiritismului modern, c a ele se pot datora imor
contractiuni rapide ale unor mus^hurlfe medic a aratat si a executat astfel de mi§cari, care provocau
zgomote regulate §i succesive. n-kl^- ■
In ceea ce priveste glas'urile misterioase carese aud in sedintele spiritiste, in afara grosolanelor
inselacmni sau de halucinatii, se pot datora faptului .ca mediul sau unul din asistenti ar putea fi un
ventrilog. „Vorbitorii" din stomac potproduce fara sa deschida gura sunete articulate 'sau nearticulate
care ies prin gitul lor . 'JdpA:- *.
O plauzibila explicate consta\ ifraeeea ca smt fenomene anormale, cazuri de patologie ereditara,
mmtala etc. Dupa parerea medicilor §i; a cercetatorilor, care s-au ocupat de psihologia patologica'
transele mediilor nu smt altceva dectfc stari de somnambulism sau semi-somnambulism, stari auto-
hipnotice, in care „mediul" copiaza :inebnstient, fie ipersonaje istorice, fie pure fantezii' In aceasta
stare, fbarte asemanatoare cu crizele^^ilepsie sau isterie, mediul crede si convinge pe ceilalti ca
este patruns de un spirit strain, de sufletul.unui mort,;bare prin el serie, vorbeste, se misca.
In starile de transa spiritista, de^somnambulismsau de semisomnambulism, bolnavul ia, in timpul
crizei, infatisare noua. Trasaturile fetel se schimba, glasul capata alt timbru si alta intonatie' bolnavul
acjioneaza cu total diferit de felul sau ;dbi§riuit de a fi, juciiid perfect rolul personajului pe care il reprezinta,
Napoleon, Maria Antoaneta, un fachir Indian sau chiar un „locuitor" al planetei Marte.
'De cele mai multe ori, bolnavul; capata o forta fizica extraordinara - ca si nebunul furios,
de altfel, caruia citiva oameni normali riiM pot rezista. In acest fel, nu mai este de mirare ca un
mediu spiritist, cazut in transa, „scrie^ca Eminescu, incearca sa-§i „gituiasca" spectatorii ca Nero,
isi trage o suvita de par pe frunte §r pm degetul la butoniera ca Napoleon sau izbutefte sa miste
cu usurinta greutati fbarte mari. Caiiotii somnambulic, care nu ifi amintesc nimic din ceea ce au
facut, tot asa §i mediile spiritiste is/ifoaca acest rol in mod cu totul inconstient. Ceea ce este insa
in afara de orice indoiala este fapraWl pretinsele revelatii ale spiritelor, prin mijlocirea medmlui,
nu sint^altceva decit crize psihice. %?>${■?',
In sfirsjt, practica spiritista d6Veie§te imbolnavirea psihica a acelora care s-au rupt de Biserica
primara §i Tainele ei sfmtitoare. Au^reniintatla adorare sj cinstire si au creat o mitologie noua si
un cult al reincamarii, alnegarii rascumpararii prin Iisus Hristos.
Care este atitudmea Bisericirpftodoxe si ce trebuie sa stie credinciosii nostri. pent™ a se
feri de capcana spiritista. Biserica drt&dSxdnu a proCedat la o 'condamnare publico, a sp iritis midui,
cum a^fdcut Biserica Romcmo-CaipHm;[deoarece printre credinciosii ei practica spiritista a fost
izolata. Descoperirea lui Diimnezeifi^Biblie si Traditie este clarci.
1 . Sfinta Scriptura. - Revelatia fcifelica, atit a Vechiului Testament, cit sj a Noului Testament,
interzice categoric toate practicile spiritiste. Spiritistii confunda activitatile"ingerilor si sfintilor in
cadrul Proniei dumnezeiesti. cu invocarilenecromarite!
2. De asemenea, Sfinta T/m/^Jonsidera atit necromania cit si remcarnarea ca fund aberatii
pornite din suflete ravasite §i minti.,&lnaye.
a) Sfintii pcirinti s-au ocupat,:' m : scrierile lor si de ratacirea pretinsei comunicari. cu spfritele
mortilor, desi practica aceasta pare :; s;a: ; :fi,fbst putin raspindita in timpul lor. Printre altii. Sfintul
loan Gura de Aur, de pilda, in omi^ife,sale. despre Lazar, cauta sa explice pentru ce mortii nu se
arata celor vii. „Nu cautati, spune el, s^aflati din. gura mortilor adevaruri pe care Scripturile ni le
ofera in toate zilele, cu mai multaThu^ezime. Daca.Dumnezeu ar fi socotit folositor ca mortii sa
se arate vii, n-ar fi impiedicat acest Jucru, El, care are grija de noi. Dar. trebuie notat ca daca
aceste aparitii ar fi fost frecvente, ,nu^Srar mai fi tinut seama de ele. Mai ales cu ajutorul lor,
diavolul s>ar fi strecurat ispitele saiypmic nu este mai u§or pentru el, decit sa evoce fantome
sau sa puna pe cineva sa se faca rrior4 ;: §i apoi sa-§i,bata joe de credulitatea multimii, printr-o
inviere -simulata. Daca, uneori, simp^^yisuri, in care unii cred ca aud glasul mortilor dau loc la
atitea inselatorii, falsitati, perversiuni^;;ee s-ar intimpla daca mortii ar reveni, in mod obisnuit
printre cei vii si daca oamenii ar trai : ;;cu ; acest gind? Ce teren pentru vicleniile duhului rau! Nu se
complace el in toate prefacatoriile? ;i§tiind aceasta, Dumnezeu a taiat scurt viclenia lui §i, din
FENOMENUL SECTANT DE-A LUNGUL TIMPULUI 87
dragoste pentru noi, El n-a ingaduit ca cineva sa revina din lumea cealalta pe acest pamint, pentni
a invata pe cei vii despre lucrurile din viata cealalta"... _
'Sa citam un exemplu din Apus, Fericitul Augustin nu socoteste ca absolut imposibile legaturile
dintre cei vii si-cei morti. Mai mult chiar, el crede ca realitatea unor astfel de comunican nu se poate
contesta, dar ca ele sint cu totul exceptional. Daca unii sfmti s-au airatat citeodata celor vii pentru
a-i vindeca de o boala sau pentru a-i ajuta intr-un fel sau altul, aceasta nu mseamna ca once mort se
poate amesteca in viata celor vii. „Aceasta, arata Fericitul Augustin,: apartine ordmei exceptionale,
ordinei miraculoase. Sa spunem mai curind ca, daca puterea divina acorda o astfel de mterventie
martirilor, aceasta mseamna ca mortii n-au in chitj naturai o astfel de ; facultate. §1 apoi, Dumnezeu m
acest caz, n-ar interveni prin mijlocirea ingerilor". In sprijinul acestei infbrmatii, Fencitul Pannte aduce
eel mai omenesc, eel mai duios si mai convingator argument: „Daca anft adevarat ca sutletele'mortilor
se intereseaza de treburile celor vii si daca ele insele ar aparea in vis,! duioasa mea mama - pentru a
nu vorbi decit cu mine, nu m-ar parasi niciodata in timpul somnumi ; meu,;ea care m-a urmat m viata
ei, si pe uscat si pe mare. Departe de mine ca o viata fericita o va fi £cut cruda pina intr-atit, incit sa
nu vina sa mingiie tristetea fiului ei, cind vreo suferinta ii stringe inima; , fiul sau, pe care la mbit atit
de mult si pe care n-a vrut niciodata sa-1 vada intristat". ...
fntr-adevar, de ce la §edintele din saloanele spiritiste nu apar spintele mortilor apropiati ai
celor prezenti? De ce apar de obicei spirite fara identitate precisai 'arionime sau ale unor oamem
celebri, morti de sute sau de mii de ani? Ce nevoie au spiritistii : nioderni de spiritul lui Nero sau
al Cleopatrei, de Iuliu Cezar sau de Napoleon, care", uitind ca au purtat toga romana sau faimoasa
redingota cenu§ie, se pricep sa deznoade pe intuneric o cravats stil secolul XX? De ce nu se
prezinta in aceste §edinte spiritele marilor creatori si adepti ai acestor credinte? William Crooks,
Allan Kardec sau Camille Flammarion, care au fagaduit prietenilor :lor sa le trimita vesti dm lumea
cealalta §i care de mai bine de o jiftnatate de secol si-au uitat promisiunea.
Conceptia despre existenta „perispiritului" §i. despre remcarnare, despre o viata vntoare m
care spiritele au aproape toate nevoile vietii pamintesti, iipsa, tptalaa mvataturii despre rai p
despre iad, precum si o multime de alte idei spiritiste dovedesc uii panteism naiv.
De multe ori invoca texte scripturistice in scopuri prozelitiste, dindu-le alt sens.
3. In afara de acestea, primejdiile asupra sufletutui ale spirffismului sint tot atit de mari. Cu
toata falsitatea lor, comunicarile spiritelor au dus, in repetate rindurg la cele mai grele si grave
urmari. Somnul hipnotic in care cad unii medii spiritisti si starea: de transa in general, repetata
necontenit, due la stari de nevroza mai simpla, de neurastenie, ptria la cele mai grave forme de
alienatie mintala. Este lucru stiut, ca cea mai mare parte dintre medii celebri au munt nebum sau
atinsi'de grave si irecuperabile tulburari nervoase.
Aceeasi primejdie ameninta si pe cei ce asista la sedintele spiritiste §1 dmtre care multi au
sfir§it in acela^i fel.
La clinicile" de specialitate din Paris, exista o anumita sectie de boala nervoasa nunuta
„delir spiritist", ceea ce arata seriozitatea si gravitatea acestei situatii. lata ce spune un fost medm
despre consecintele oribile al practicilor spiritiste: „Am fost mediu timp de opt ani. In acest timp,
sanatatea mea morala si sufleteasca s-a resimtit ingrozitor. Nu mi-am redobindit sanatatea, decit
dupa ce am parasit spiritismul. Astazi as prefera sa am holera,.:in;:'Casa, decit sa mai fiu mediu
spiritist. In tot timpul acestor opt ani, influenta satanica a spiritisrnului m-a lipsit complet de
rafiune... pina intr-atit, incit, impins de dorinta de sinucidere mi-am'.:taiat bratul in patru locun si
n-am putut fi salvat decit prin eforturi supra omenesti".
Nu numai la Paris, ci.§i la Londra, New York, Moscova^ila Bucuresti (Spitalul nr. 9),
fenomenele morbide ale spiritismului sint tratate ca atare.
In fata acestei situatii, slujitorii |i credinciosji Bisericii Ortodoxe trebuie sa stie ca spiritismul,
sub forma in care este cunoscut §i practicat astazi, nu are nimic: original. El nu este decit o
reeditare a superstitiilor vechi, o continuare a animismului primitiy, sau a magiei, a samanismului
si a vrajitoriei, de aceea am §i insistat asupra practicilor spiritiste, Este curios, dar adevarat, multi
deserventi (canonici, pastori, presbiteri, profeti „alesi <t ) ai confesiunibr f i denominatiunilor crestme,
precum §i sectelor neoprotestante §i gmparilor religioase, practica In cult forme de spiritism\
Departe de a fi o noua revelatie sau, cum se pretinde ades:ea, o intoarcere la cresftmsmul
primitiv, spiritismul este o curioasa anomalie istorica. El reprezMmrln sec. XIX si XX, secolele
stiintei, tehnicii si civilizatiei, o absurda intoarcere la primitivism. tn aeelasi timp, in plin crestinism,
88 IQCALAUZA CRE§TINA
spiritismul incearca sa reinvieze pSgimsmul si idolatria cultica. De aceea, stiinta si Biserica trebuie
sa lupte, cu puten mute, impotriva aeestei pseudostiinte si pseudoreligie.* '
*
Nu este exclusa legatura celorrvii cu cei rribrti si invers-
qf ,. a > Manifestarile celor mor^ga^e cei vii >t posibile, dupa Sfinta Scriptura si dupa
Sfintii Parmti, dar suit cazuri ex^dinare, care poarta toate semnele adevaratelor minuni
Comumcan obismnte cu spmtele nu^ista Jnsa si nu pot sa existe. Posibilitatea lor este exclusa si
de bunul sunt §1 de ratiune si de reyelafie, *
b) Ceea ce adeptii spiritism^, "considers drept fenomene neobisnuite, care demonstreaza
realifatea comunicanlor cu spiritele, sihtde fept niste inselatorii grosolane, fie halucinatii, fie manifestari
bolnavicioaae ale unor schizofrenici paranoici etc. asaeum s-a subliniat. Alteori, aceste fenomene se
datoresc unor mecanisme psihice inca^suficient cefcetate. Reproduce™ lor in alte imprejurari si
situatu decit sedintele sp.ntiste demonstreaza ihdeajuns Sceat lucru. fn sfirsit, fehomenele iesite din
comun nu trebu.e sa ne tulbure, acestea^ot sa fie lucrari satanice. De asemenea, aspectul devastator
al mednlor in tunpul transei st consecflpKiuneste de prdin moral, fizic sau sufletesc ale spiritlsmului
suit suficiente argumente ale lucrarii ;yrgmasului si tulburarii sufletesti
c) Atitudmea Bisericii Ortod^fata de spiritism nu poate fi decit aceea a unei totale
condamnan, a une, mterziceri absolute, de; a se practica. Conceptia absurda a spiritismului plina de
eron, de confuzn, naivitati si contradict trebuie cunoscuta si combamta de Biserica
d) Deoarece spiritismul infiuenteazarpersoane^are au suferit pierderea vreunei fiinte iubite-
sofia, copilul, mama etc., trebuie cai: slMjitorii sfinteldr noastre' biserici din localitatile in care este
banmala ca exista practicieni spiritisti;*%ureaaca pe credinciosi si sa dea asistenta crestina specials
acelora dmtre e>, care an suferit pierderi grele in familie. Acesti oameni, ca sitoti cei care, din pricina
tulburanlor sufletest,, alearga la sfaturil|; si practicile oculte, trebuie tratati cu multa grija, pricepere si
mbire crestma, deoarece pierderea suflefejor lor va atirna greu cindva in balanta cu care se va judeca
vredmcia preoteasca a slujitorilor sfinteloraoastre altare si a credinciosilor care au stat nepasatori
e) Combaterea spirrasmului si 9 ocultismului in general reprezinta o opera de insanatosire
morala mu t folositoare deoarece unit oameni care si-au pierdut busola sufleteasca si isi mai chinuiesc
mca trupul si consuma energia in ^canjerek obscure ale sedintelor spiritiste pot fi redati vietii
active, hmstiti si intremati sufleteste. ...:'. .
f) Credinciosii ispititi de practieiApiritiste, acestia fiind credinciosi nativi pmS la un moment
trebuie tratati cu multa atentie si catebjzati intr-un mod cu total aparte, explicindu-li-se adevarul
- M
* AMANUNTE BIBLIOGRAFICE:
Ji -
ov cit n \ V) iTw T r P ; H ^ deu &C C °S lta etc -; P- Deheleanu, op. cit, p. 70-77; Ev. Mantunea,
op at., p. 112-115, AN. Consfantawsoij op. cit., p. 64-69: Hie Cleopa, op. cit., Vorbirea cu inorti
(Necromanpa sau spirit, smul), p. 243-254; -T. M. Popescu, Privire islorica, pas im; F. Buriceanu
Misteree sttfetum omen esc Spintism^nietafizica, Bucuresti, 1934; Gh. Butnariu, Lipsa de /SS
a spmnsmuhn, m ST", V (1953) m. 5.6, P . 318-329; W. Crookes, Recherches S J les phenomeZ
duspmrnahsme,^^, 1 923; Lean Denis, Chnstianisme et spiritisme, Paris, 1 920; Allan Sec
Le ciel ei'mfern ou Injustice divine setenle spiritisme, Paris, 1927; Roger Glardou, L spiritisZTen
face del hnstotre, de la science, de laMigion, Lausanne, 1936; G. Gologan, Spin ism J i mZnt
Mmtuitorulm, Bucuresti, 1939; Anca Manolache, Cimoasterea oculta- falsificarea cunoaZii
adevarului, „ „ST;, V (1953), nr. 3^,174-188; L Petreuta, Spiritismul T^Z, 194*
Powels, Dtc tionnatre des societes, en &mdent-Culture, Art. Loisirs, Paris, 1971; Lucien Rourre Te
sptrmsmedaujourd^ et d'hier, m-emS; Paris, 1 923; V. Suciu, Hipnotism si spiritism, Blaj fp06
KM^f^s^Adevand^jtun^esecwte, Bucuresti 1428; Em. Vasilescu, Spiritismul o prime/ die
rehgioasa morala si sociala, in „ ST",; V : (f 953), nr. 7-8 p 454-470- F'unquu.
vol. 13 G p T 576." B ° R " 5 ~ 6/974 ' P ' 7 ^; DER ' vo1 - l ^ P" 474 : ESL, P- 75, 265-266, 417; NCE,
*
FENOMENUL SECTANT DE-ALUNGVL TIMPULUI 89
credintei, fiindca prin intraparea, rastignirea, rascnmpararea, in^ieipa-fi inaltarea Mintuitorului
Hristos ni s-a dat tot ceea ce este necesar obtinerii vietii celei de :vecL*
IL TEOZOFIA SI CARACTERUL SINCRET1ST AL ACESTEIA
s
*l *
Ca orice doctrina 'in evomtie, ca orice practica oculta - insriiimele sau pe seama religiei.
spiritismul a dat naftere la noi curente §i directii provenite fie din exagerari, fie din contestari. Si
rezultatnl unor asemenea exagerari este sj teozqfia sau cu no altered . „desavir§ita" a intelepciunii
divine. Daca spiritismul a angajat m sustinerea mi .practici §i mijloaee empirice, teozofia sau
spiritismul „suprem" recurge la invocarea spiritelor ?i fblosefte jXtigetafea 4 ' in explicarea legaturii
„reale" intre'om fi Dumnezeu, intre muritorii-pamintultii §i intre vietkitorii ceresti.
Spiritismul s-a organizat ia Lumea noua, teozofia s-a desfa$utajt .rri Lumea veche. Practicile
spiritiste „satisfac" multimea, teozofia mingiie pe cei ajuiif i „superloiii%. la iluminare, pe cei culti
§i cunoscatori ai intelepciunii celei dumnezeiefti, pe cei ,jpuri". V'";P '■:■■■
Spiritismul este naiv, teozofia se considera suprema intelepciiirie, gnoza moderna etc. si
religia cea adevarata a viitomlui, lipsita de ceremonii inhibante/.ljararteozofie, spun liderii ei,
omul modem nu poate intelege nimic, Curentul teozofic este un.apogeu-al sincretismului reiigios.
Numirea ii vine de la cuvintele Dumnezeu (0eos) §i mtelepciune'; : (ap(pia) adica intelepciunea
divina. Termenul se gas este fplosit fi de catre filosofulegiptean Pat-Axiian care a trait in primii ani
ai Dinastiei Ptolemeilor (sec. Ill i. Hr.). ... I.',..
Ca toate sistemele sincretiste, ca orice panteism reiigios. teozpfja ifi are originea in Orient,
in vechea cugetare indiana permanent eautatoare de divinitate,. dedluminare pe calea naturii.
Nu-i nimic rau in cautare, dar este grav cind se injocuiese datele Reveiaji&i £U fncerciri de mistificare
ale acesteia. Or, teosofia a§a cum vom vedea este o asemenea aberatie pare a chinuit Europa dupa
perioada „budomahiei".
Desigur, Bis erica Ortodoxa nu se amesteea in „prefacerile"> spirituale ale vreunui si stem
filozofic, fiindca invatatura ei nu este nici de la oameni (Fapte Vj :: 3&- 39), nici prin mtelepciune
omeneasca (I Cor. II, 5), ci de la Iisus Hristos, care este Calea, Adevarul fi Viata (loan XIV, 6).
Biserica cea una, sfinta. soborniceasca §i apostoleasca a fost fi trebuie saramana „Stilpul §i temelia
i .:■', i*l ■
adevarului" (I Tim. Ill, 15). Afa ne explicam nu numai cunoasterea liii Dumnezeu (loan XVII, 20)
ci fi faptul neclintirii in credinta; cu noi este Dumnezeu (Emanuel, Isaia- . VII, 14).
Or, Biserica este indatorata sa raspunda atunci cind sisteme fllpzpfice de nuanta mistica nu
numai ca ifi insu§esc unele invataturi creatine, dar le falsifica, dpyedmd prin aceasta „gasirea cc
adevarului fi pretinzindu-se originale.
Teozofia are pretentia refacerii unitatii Bisericii prin declarai*ea,,,adevarului u universal p
baza sincretismului, afa cum „unitatea" in Hristos „s-a cautat" ptin panelenism, panlatinism,
pan slavism, panconfesionalism, de s-a ajuns la atite.a . „pene" la v&bicul.ul ecleziastic al zilelor
noastre. Or, „repararea", refacerea fi indreptarea nu pot avea locdectt-ui: Biserica cea una. sfinta,
apostoleasca si suborniceasca.
1. Teozofia se pretinde „copilul mi nun e" al impaearii religiei. eu- ; ftiinta moderna, care inca,
din pintecele mamei sale, sincretismul oriental, a trimbitat unirea. §i' „b'6gorodita'' acestui si stem a
fost sora Hell en Blavatsky, sau Elena Blavatskaia (1831-1896). : Naseuta maiiite de inceputul
secolului nostra, educata in familii bogate, lipsita de dureri §i necazuri' „spiritiste' ; , culti vata in
Apus, unde ifi cheltuia toata agonisita miilor de robi de pe mofiile fatalui sau, Elena s-a casatork.
La putin timp, avenmriera a parasit sotul plecat in Asia Mica fi a ! intrat in legatura cu Pamlos
Metaman, recunoscut "magician. Elena pleaca apoi la Londra (11511 fi aici intilnefte iarafi pe
Metaman cu care practica spiritismul. Se reintoarce. in "Rusia (1863 r |)V'..icautmd a impune practica
spiritista, dar rezultatele sint slabe, doar ceva victime prin Caucaz. Merge in Italia, „cautind"
duhurile cezarilor, fiind alaturi de Garibaldi (1866), d'orind sa-1 ciftige. la spiritism, intra intr-un
ordin carbonari st, dar este grav.ranita fi adusa la Paris. Se reface fi^ infra in legatura cu „misterele"
e
*A se cerceta §i p. 401.
90 K : cAlAuza crestina
Parisului unde mi§unau magicieniitejtdata lumea/ ; §i unde saloanele Frantei erau bintuite de femei
scapatate, pline de patimi §i putrf $§l|e. bani. Elena; se face cunoscuta repede, practica, „magia" §i
stringe o avere frumoasa din venitarile in aur, argjiit si bij uteri i de la indragostitele fara succes ale
celebrelor castele de pe Valea Ldafei'si aiurea, carora le „prevestea" viitoful.
In 1870, pleaca la Cairo, doribi a se desavirsi in arta hipnotizarii; se pare ca n-a reusit din
cauza nervilor ei slabiti §i chinutift halucinante- Unii cred ca era cliiar somnambula. Totusi,
continua practica spiritista, chemtaiu^uhuP faraonilor. Vine aici §i Metaman care reu§ea s-o
hipnotizeze, trezind curiozitatea pifeHtorilor. Smt prjnsi in acest cere sotii Colomb sj deschid faimosul
„Club al miracoleior". Fiind demaSjCaica escroci,; guvernul egiptean aresteaza.pe Metaman §i sotii
Colomb, iar Elena este expulzataW^na din nou la Paris, i§i insusjse citeva limbistraine, ceea ce
impresiona pe oricine. Dar visul. :ei;;.fra' America. La Paris, cunoaste pe colonelul american Samuel
H. Olcott §i pleaca impreuna in StfA, iAici, intra in legatura cu organizatia spiritista dm New York.
Samuel, un descendent din vechi farSilii cabaliste, cu Elena - o exaltataniistica de nuanta ruseasca
- se alatura, unei asociatii secrete: j|H^rrhetic Brotherhood of Luxor". Qlcott recunoaste frumusetea
divina a Elenei si se logodes/te, aj^jj e$plesit de bogatie, cu to ate apucaturile isterice, se casatore§te
cu ea. Inceput "bun, colonelul pal^gpte armata ."V : marina - si cu „sotia" sa Elena „dovedesc"
netemeinicia spiritismului §i infiitttei$l| 6 noua grupare numita „Societatea teosoflca" (17 noiembrie
1 875), la indemnul bogatasului -ft^^ Sewton. .
Toti spiriti§tii si medmmiWrlfsaHsfacuti, tbti ^hinui|i de spiritele de noapte si de zi, din
„cer" sau de pe pamint devin menibri ai societatiL In acelasi timp, veniturile cresc considerabil,
pelerinajele in India devin o modfepoEoflca, contactele cu misterele Orientului intaresc autoritatea
societatii. Sotii Oicott ajung ,,proteiimi$earii spiritiste celei verificate' 8 . Smt expuizati din America
si intra in legatura cu societatea inSfcay >,Arya Sarnaj". Demascati, pleaca in Tibet §i apoi revin in
India. Sotii Olcott, in India, converse :1a teozofie pe baronul de Palma. Acesta, in curind, decedeaza
si toata averea sa ramme societatii, Mufti adepti din Rusia cauta pe invatatoarea inteleapta a veacului,
Elena. Ea formulase citeva pregepC teozofice inspirate de vechile erezii bogomile §i rascolnice
mo delate de conceptii sorlanice, :ttj§tje;!;erezii moderne, antitrinitare.
Blavatskaia nu are mo§tenrteju Chinuita de o boala cronica, se pare cancer, moare (1896).
„Nemingiiamr sot, Samuel, ramirif jider al societatii cu o avere uriaja. Paraseste definitiv America
si se muta intr-un castel primit in fedSja,; linga fluviul Adyar (1882). Intr-un cadra natural coplesitor
si cu inventar de cercetare impre : $|on^nt, peste . 12.000 de manuscrise orientale si peste 15.000
tablite de hit de milenii pe care, ; Haii : inciTistate . precepte religioase nedescifrate pina astazi. De
asemenea. Olcott achizitioneaza •manuscrise si. carfi inestimabile dm toate domeniile facind din
castel un adevarat focar de cultura '■$£ care colonelul il dorea in haina teozofica. In acela§i timp,
editeaza ziare si reviste in citeva^ :,limbi de circulatie.pent.ru difuzarea conceptiilor teozofice.
2. Europa este binduita de ; ilbiil %urent. Sliybasi ai unor confesiuni creatine §i denominatii
religioase sint atra§i de mirajul teMbficV Multi pleaca in Orient, cum este si cazul Amiei Bess ant,
fosta sotie de canonic anglican. ®ii{)S : moartea Elenei Blavatskaia locul este luat de Annie Bess ant.
Ac casta cu no sense pe colonel in potturile engleze-§i vizitase in New York familia Okott, de aceea
s-a hotarit sa paraseasca Marea Brftanie si pe canon icul anglican, sa mingiie durerea vaduvitului
sot sj sa contribuie la raspindireai'tieoiofiei.
Dar nu numai ca a contfibnifcrtupa moartea neasteptata a prinjuiui teozofilor, Samue (1907),
Annie Bessant preia c onduc ere a : societatii. Dorintaei era sa europenizeze societatea si sa introduca
pe batrinul continent al ci\alizatie¥,.hbastre, teozifia^ sau „religia' i timpului. Succesul n-a fost deplin,
dar .multi adepti ai sectelor si ml^aiilpr spiritiste au imbratisat teozotla.
3. Insa, eel care a dat orig^i^itate si inaceia^i timp a pregatit nasterea a puzderii de
conceptii teozofice, a fost Krishi^2i0^po^t §i eseist indian, eel care a preluat conducerea societatii
dupa decesul Annei Bessant. D : e, ppt 3 aceasta a numit „Alcaone", (maestru), pe Ki*ishnamurti,
mesia indian.
Krisnamurti a raspindit teo^oJaa^pe toate coritinentele. A conferentiat mtre cele doua razboaie
mondiale, aproape la toate unryefMjStile lumii. Deosebit de dotat, cunoscator al citorva limbi,
dublat de oratorie, atlet §i placut la : ;ttii{>, el a reusit o adevarata incununare a miscarii. A conferentiat
§i la noi in tara max ales la Ia$i in T93G. Poeziile.§i eseurile sale, cugetarile, au fost publicate si in
limba romana si contin, pe linga uncle idei teozofice, imagini din cultura si „secretele" Indiei.
FENOMENUL SECTANT DE~A LUNGUL TIMPULUI 91
In perioada dintre cele dona razboaie mondiale, teozofia a :ajuns la o apreciabila raspmdire
in toata lumea, organizindn-se diferite societati. -;• ■■". ;;*■:: .'
In preajma celui de al II-lea razboi mondial, cele mai;mari ; societati existau in Germania.
Dupa eel de al doilea razboi, adeptii teozofiei all tacut, odata cti inlocuirea raediului favorabil
* ■
manifestarii de neliniste sufleteasca si instabilitate confesionala* Societatile teozofice ale zilelor
noastre in SUA, in Europa Apuseana s-an transfonnat in orgatiizatii: teroriste §i neofasciste renascind
vechile conceptii spiritiste. Multi adepti teozofi au trecut la' atiiropozofie, iar altii au revenit la
practici oculte spiritiste. ,"!*'*^""'
Deci prin teozofie se intelege acea mis care de nuanta 'Spiritista care sustine ideea unei
pretinse cunoasteri nemijlocite a „esentei lui Dumnezeu'', cnjajutprul unei „iluminari", a unei
intuitii mistice. Teozofii pretind adesea ca aplica aceasta cunoaffere la descirrarea tainelor naturii.
La unii adepti din epoca Renasterii (sic!, de exemplu, la Paracelsus, sau la Van Helmont), arata
specialism" teozofi, ideile „teologice" se imbina cu ,,cercetarea" expenmentala. Inainte de cristalizarea
doctrinei teozofice de catre E. Blavatskaia, au fost si alti reprezerrtsanti: Valentin Weigel, J. Bohme
(secolul XVI-XVII), adeptul advent E. Swedenborg, G. be Saint Martin (secolul XVIII) etc.
Citeva puncte „ originate" ale doctrinei teosoflce, dupa^catehismul Secretul doctrinei, de E.
A ■
R Blavatskaia: p :; -
Doctrina:
1. Dumnezeu existd, dar nu-i transcendent, ci imarieiit, ■ ■.; ij/i natura. lata, de la inceput,
panteismull; ' ' ' \. [ J"'-
2. lisus Hristos n-afost Fiul lui Dumnezeu, fi nici rascujiiparatoi'ul.lumii, ci im simplu am,
o pilda de perfectiune. lata reinvierea arianismului si nestorjafffsmului modem;
3. Fiecare epoca istoricd isi are ,,mintuitoruV' ei: Buda-^ ^o % Hristos, iar acnm, in „secolul
culrurii" Krisnamurti, profetul, mesia al omului modern. Pe ciigialrul!?
4. Ingeri si diavoli nu existd, patimile sint demonii dpip^r^Se vede negarea activitatii pi
existentei lui Dumnezeu : prin crearea lumii nevazute.: , ■iif-ifii:
5. Se inlatura dogmele si autoritatea biserieeascl; .fiecdj0^^gie.este adevdrata, iar teozofia
este perfectiunea religiei. - Tbtalitatea ereziilor §i ^mcretismulrppse^m locul Sfintei Traditii.
6. Sufletul existd din natura, nu-i creat de ; Dumnezeu flrid&a §i Dumnezeu este in natura.
Sufletul omului are doua stari: una pasiva (tamas) si alta actif&'prin decadere in pofte si patimi
(ragia). Dupa moartea trupului, sufletul se reincarneaza de mai 'mufte ori pina la desavirsire, pina
ajunge egal cu Dumnezeu, la Dumnezeu. ' :f ' :: ■
* * * "
Moartea naturala este necesara. Deeesul fizic nu este. altceva decit „trecerea" sufletului
dintr-un corp in altul. Prin repetate reintrupari, sufletxil trece antr-un corp astral, apoi mineral,
devine eteric, dispare sexul. Insasi natura (fauna, : flora, astrele:) wolueaza numai spre bine.
Omul este un animal superior, social, dar si celelalte j : ar$male au sufiet, deci nu trebuie
ucise, ci unele adorate (vaca, calul, pisica, leul, capra etc.). Pentru aceasta este interzis consumnl
de carne. Se pot usor sesiza iiifluentele budiste, maniheice, saduckeice, nihiliste.
7. Scopul ultim al vietii este Fiinta universald, care nu este o realitate, este vis sau imaginatie.
poezie sau literatura. Pentru aceasta trebuie sa existe si trebuie apafata si protejata. Aceasta conceptie
a trecut din teozofie in existentialismul contemporan (de diferite; nuahte).
A
8. Lumea este p Una de activitdti, fapte, idei, realizari (karnia)^ dar si durere, neplacere, disperare
etc. Lumea este o insiruire de situatii, totul conditionat de la Dumriezeii, nu vine nimic. direct.
9. Cosmosul este intr-o continud si permanentd tr'ansformare, Mai exista o luiue astrala in care
m *********** ■
vom ajunge si noi. Ea cuprinde laolalta locuitori, animale §i alte fiinte.; Sufletul merge acolo ca spirit.
O eshatologie ce produce ilaritate, o imaginatie puerila] ,'
10. Nu exista iad si nici munci vesnice. Mintuirea este evo'liitia sufletului pina va ajunge in
** * m i
nirvana. Suferintele sufletului intrupat reprezinta iadul. Pe cind.miiifcvana, toti sint una. Conceptie
budista imbracata si cu filozofia idealista pentru a inlatura faptele jfeurie, harul, ca inceput al mintuirii
si a oferi omului deznadejde, pesimism.
Mai au si alte invataturi luate din diferite sisteme de gmdire T si conceptii religioase de mult
disparute.
92 :V ..: GALAUZA -CRE$TINA
Asa cum se vede, teozofia -este o :conceptie:sincretista, ce tulbura sufletul §i-l izoleaza pe
om de comimitate. Totu§i, teozofii zilelor noastre ati parasit sistemul de caste* s-au unit cu „paria"
in perspectiva forniarii unei , Jnfratirisuniversale' V &a deosebire de rasa, limba, credinta. Acesta
este singurul gind bun din tot sisterriul.. Dar, da.ca nu sta la baza acestei conceptii adevarul si
sinceritatea, totul se naruie. ■.■■■.mm^ >■.*'-• ■■!■■
Limbajul tebnic si ideile funij^mentale ale teozofilor provin, dupa ei, din yechile secrete ale
Cabalei, care s-ar fi transmis oral,;ir|tregi si neschimbate. Nu numai „secretele", ci si mijloacele,
magi a si astrologia, ar fi fost lasate,mb§tenire sofianicilor teozofi. Teozofia este impregnate atit cu
erezii de toate nuantele, cit §i de cpnpeptii nocive despre viata si lume.
Cum ar putea un teozof sa.fie'jcfedincios al Bisericii, cind el nu numal ca mlatura Revelatia
lui Dumnezeu, ci i§i aprinde cugetul'bolnav cu iluzii ca ar fi „revelator" fi chiar „divinitate", de
aceeasj rlinta cu Ziditorul?! *
In concluzie, teozofia este o ! - septa constindintr-o totalitate de erezii, o conceptie periculoasa
pentru con§tiinta umana; nu are ■. riirriic comun civ crestinismul si cu rascumpararea facuta de
Mmtuitorul Hristos pe Golgota. : .' : 10l\
Teozofia are la baza vechi ; idei maniheice, practici astrologice, un panteism deghizat §i o
morala deformata cuprinsa.de egoism, j;pasivitate,§i indiferenta. Cu mare abilitate, Blavatskaia a
imprimat sistemului teozofic o culpare bogomila, folosind o serie de conceptii de la rascolnici §i
de la alte secte mistice din vechea Riisie, nelipsind nici nuanta sofianica in mare cinste in unele
cercuri teologice.
§i mai grav, de§i pentru unii ispititoare, iar pentru altii motiv de a combate „teologia",
teozofia este o mcercare nereusitl. ;% a irhpaca §tiinta, filozofia si religia intr-un sistem „sigur,
adevarat si etern". Frumos! Or, aceasta'mipacare spun teozofii trebuie facuta in „lumina" ,,mvataturii"
nirvanei cu scopul infratirii univers^ie;;a oamenilor... §i cind ne gindim citi robi, flaminzi, goi,
bolnavi !§i traiau calvarul pe latiroridiile printesei Blavatskaia sau linga zidurile §i portile luxosului
castel „Adyar" SH (Samuel -Hellenj ;: din India secreta... Adepti mai rezervati ai teozofiei au fost:
filozoful indian — de la virsta de 13 ;i ani - Jawaharal. Nehru, ajuns pre§edinte al Indiei, de care fac
mare caz teozofii §i insa§i Indira Gandhi, fiica lui •Nehru, ajunsa premier al Indiei in doua rinduri
si asasinata mi§eleste (1985), vor uriria §i alte asasinate pentru „nirvana".
A§a cum am spus la mceputiteozofia a patruns in cercuri aristocrate, lipsite de griji, straine
de-munca, intr-o societate de consumy.:preeum §i in cercuri de scriitori §i poeti cautatori de fantezie,
inspiratie si senzational. Astazi, spqietatile teozofic e s-au „democratizat'V au renuntat la unele
conceptii sj s-au aclimatizat preociig.ariloradeptilor.^i cum pacea §i lini^tea popoarelor este astazi
o necesitate vitala, ca si hrana, apa si aerul, gruparile teozorlce cauta tmpacarea intre membrii lor
si ,.infratirea" universale .
* ' -I" .■- ! ■".%
Xn. ANTROPOZOFIA CONTEMPORANA ., J-
Antropozofia este culmea te:0z6f(ei, refonnaspiritismului fi adaptarii lui in secolul nostra.
Inceputul. de reforma este de fapt destrarnarea sistemului si conceptiei originale, o noua directie a
teozofiei. Explicarea „inte]epciunii;diviiie" a preocupat filozofia orientului, filozofia greaca §i latina,
a fost preluata de iluminifti §i folosita de scolastica §i de mistica araba (Averoes). La ginditorii
* INDICATI1 BIBLIOGRAFICE:
2. Sistemul teozofic. Manual|;§i lucrari: Rene Guenon, La theosophie, his to ire d'une
pseudoreligion, 2-eme ed. Paris, 192S;:p.Deheleanu, pp. cit., p. 66-70; Al. N. Constantinescu, op. cit.,
p. 69-72; V. Ispir, op. cit., p. 262-273; Pyincipiile teosofice, m Statutele si Acrul constitiitiv al Societatii
teosofice din Romania, Bucure§ti, : 19Z6:i, p. 13 §.u. C. Cront, Teosofla, Galati, 1937; V. Ionescu, Cine
este Khrishnamurti? Pite§ti, 1937;::Gh; ; Alexe, Nasterea Domnului si conceptia teozoficd despre
reincarnare, in „ST" VIII (1956), nr. 1-: 2. p. 26-31; A. C. Cosma: Cdutind pe „Marele liberator"
intre teosofl, in „BT", nr. l-2/1935-'p.T15-I20; D. Radu, Structura actidui religios dupa doctrina
ortodoxa, in „ST" VI (1954), nr. 3-4,; p." 151-153; Em. Vasilescu: Religie, supers titie, ocultism, spiritism
si teosofie, in „ST" I (1949), nr. 5-6,:p. 320-325 Idem, Sincretismul religios in vremea noastrd, in
„ST" XIX (1967). nr. 3-4, (teosofiai pi 154 s.u.).
DER, vol. IV P. 644; ESL, #42-43, 276-278, 442; GBT (teosofie), in „BOR", nr. 5-6,
p. 815-816; NCE, vol 14, p. 74. .
siiiif. -^m
■ajiliff-jir
FENOMENUL SECTANT DE-A LUNGUL TIMPULUI 93
antichitatii, teozofta semnifica sensul „nevinovat" de mtelepciune- straveche „s-a spus de demult",
a§a cum se arata m Talmud si in Cabala iudaica. Terrnenul ca entitate numerica este folosit de
Pitagora, iar Platon ll considera, „nimerit" pentru substimirea unor coneepte divine. Bine incadreaza
Mircea Eliade toate conceptele in teoria „eternei reveniri".
Unii „teologi" apuseni considera conceptul o. „necesitate -- evolutiva a spiritiilui modern.
Daca Biserica apuseana medievala justifica credinta in Dumnezeti §i „reformula" dogmele dupa
scolastica, parasind hotaririle sinoadelor ecumenice; daca Biserida feudala justifica „invatatura"
prin divinul Toma, punind la baza credintei categoriile filozofice aristptelice iniaturind trairea in
Hristos si isihia, au aparut prereformatori §i contestatari fi s-au i deplansat renasterea fi reforaia,
protestantismul §i neoprotestantismul. Daca crestinismul apusean era bfntuit de intelepciunea veche,
Biserica Romano-Catolica tilcuia dogme noi §i nu la inspiratia Sfinmlui Dun, ci la indemnul
spiritului secolului de a stabili adevarul prin „infailibilitate §i imaieulata zamislire". Vatican I, pe
linga aceste dogme (1870), a transmis eroare crestinismumi sec' XIX §i a provocat o noua ruptura,
o noua Biserica, Biserica Vechilor catolici, iar Vatican II a dat jos cortina scenei „dogmelor".
In perioada 1870-1875, societatile spiritiste §i teozoiice v I§i M intensiricaii activitatea. Ave a
dreptate „cel mai neinsemnat dintre apostoli" Sfintul Pavel, eirid ^rbfetea": „...va veni o vreme
cind nu vor mai suporta invatatura sanatoasa, ci dornici sa-§i desfateze auzul i§i vor stringe invataturi
dupa poftele lor p se vor intoarce de la adevar si vor imbrati§;a bazmele..." (II Tim. IV, 3-4),
adica vor parasi adevarul revelat pentru revel atii particulare saii-naiuciiiatii in grup. Au mlaturat
invatatura sanatoasa §i au introdus boaia secolului, „dogme" noi,' ; pe ; de o parte; pe de alta parte,
societatile teozofice au orientat pe adepti spre „invatarura" diritru' irieeput ca o sinteza esoterica a
tuturor religiilor si a tuturor cugetarilor despre religie (inclusiv eele indiene §i mozaice).
§i daca Annie Bessant fusese „credincioasa" anglicana, iar;acum teozof, nici alti adepti
„credincio§i" catolici n-au ramas mai prejos. Printre ' ace§tia, germanul Rudolf Steiner reformeaza
§i adince§te criza teozofica. Rudolf Steiner, secretarul general al seepei- germane a societatii teozofice
se separa cu total de Annie Bessant. Pentru a se razbuna^ aceastaluind ca pretext faptul ca Steiner,
nascut in 1876, la Kraljenic apartinea unei familii catolice, 1-a aetizat ca este iezuit. Desigur,
acuzare gratuita, deoarece se §tia in mod precis c a Steiner faceauparte: din Societatea teozofica de
aproape 15 ani. O alta acuzacare i s-a adus a fost aceea ca practica : „magia neagra" cu mijloace
neospiritiste. In realitate, Annie Bessant vedea in fata ei un adversarcje origine catolica pe care nu
putea sa-1 infringa, decit denuntindu-1 ca iezuit. Rudolf Steiner; ereeaza un drum nou in teozofie,
caruia el ii da numele de antroposofie.
Cuvmtul antropozofic nu este un neologism inventat de Steiner, ci el a mai fost folosit. In
1650, apare o opera a lui Eugenius Philatethos cu titlul de Anthroposophia Magica.
Steiner folose§te acest cuvint pentru a desemria §i pentru a f caracteriza propria sa conceptie
care a§eaza ca centru al teozofiei pe om. Astfel Societatea antropozofica si-a luat ca deviza
Intelepciunea nu este decit in adevar. El arata ca pentru a se formai'-ojviata satisfacuta si sanatoasa,
natura umana are nevoie de cunoa§tei*e si de cultivarea proprieiisale esente suprasensibile si a
esentei suprasensibile a lumii exterioare omului. Desi Steiner. este ■■influentat in mare masura de
teoriile evolutioniste (ale lui Durrcheim, Smith. Darwin), care" acurn- incep sa faca vilva in toata
lumea, totufi, el arata ca. aceste investigatii naturale ale stiintei: rrioderne nu pot sa conduca la un
astfel de scop (cunoasterea lumii suprasensibile), dar ajuta §i ineiirajeaza descoperirile stiintifice.
Spre deosebire de teozofie care, dupa cum am aratat:,falsifica cre§tinismul, doctrina
anti'opozofica nu apare ca o religie aparte, ci pi*etmde ca ramineah. sinul crestinsmului ca „o cale
noua' 4 de a ajunge la unirea cu Dumnezeu prin cunoastere. Aceastarcale ar fi accesibila celor care
se initiaza in tainele cunoa§terii lumii suprasensitvle. Aceasta patrandere in lumea suprasensibila
consta intr-o dezvoltare a clarviziunii. De asemenea,. Steiner punei accent pe colaborarea frateasca
dintre onmeni, care are ca baza un fond spiritual comun tuturor '■■-. sufletelor. Astfel, Societatea
antropozofica se va orienta catre un ideal de cooperare umana |i nu#i va atinge scopul sau spiritual,
decit daca membrii sai se consacra unui ideal de viata care poate servi de model universal conduitei
vietii cUmane. ; m =: ;
De§i doctrina lui Steiner prezinta un pretins caracter cre^rin^-el^pune toate religiile pe acelasi
plan si le acorda aceea§i valoare, aratind ca dogmele (catolice):v$into expresie a efortului uman
pentm solutionarea marilor probleme spirituale care framinta omenirea.
In Societatea antropozofica pot intra persoane din orice religje $i orice categorie sociala
^ ■
pentru ca toti oamenii au un fond spiritual comun. Chiar dapa Steiner se vrea foarte aproape de
94 ",1'ju : ;C AL AUZ A> GRE§TIN A
cretinism si prin investigatii v^stgiia impulsul pe care 1-a dat omenirii personalitatea lui Hristos,
el cauta sa dea adeptilor sai o npuacale de a ajunge la „adevar" prin mtelepciunea omului.
R. Steiner este considerate reformatorul spiritismulur, care prin mcrarile sale - mai ales Teze
antropozofice, 1925, pune bazele ;unei teorii bazate pe 1111 ansamblu eclectic de idei religioase,
metafrzice sj de vechi practici pseudp-mistice. Prineipala caracteristica a „antropozofiei este tendinta
spre a§a-zisa „deificare a naturii -uinarie", care s-ar oferi exclusiv celor „initiati".
R. Steiner „corecteaza" gresejile inainta§ilor si „reface" doctrina teozofica, dindu-i chipul
eel dintii prin antropozofie, ■■■•p:'ao%--
Principalele concepti.i ; stempiene smt: 1) Despre Dumnezeu. In ceea ce priveste conceptia
lui Steiner despre Dumnezeu, putern afirma cape de o parte el. a fost influentat de conceptia
teozofilor de unde s-a desprins^i^are considera divinitatea ca un „unic universal §i absolut, din
care iese totul si in care se absparbe .totul", iar pe de alta parte, considera intimplarea - nasterea
spontanee - ca punct de plecare^sjJeGJial.
In investigatiile sale, Steiae%;;a elaborat teoria „existentei" unui spirit universal cosmic sj
etern, care a creat totul, punmd|: prctine deosebita in univers. Steiner „cauta" pe Dumnezeu numai
cu mtelepciunea omeneasca sau, cum o nume§te el, ,,intelepciunea divina" sau „teozofie", creind o
„divinitate" inteligibila. '.'*'/-,■> H'J, > : . ' '
In cretinism, Dumnezeu .esteipersoana si s-a descoperit omului prin Fiul Sau, Iisus Hristos.
Fiind in acelasi tirnp §i Dumnezeu; ji om, Iisus Hristos a unit omenirea cu Dumnezeu prin Dubul
Stmt care descopera tainele ascunsie- ale lui Dumnezeu §i mtelepciunea Lui.
2 Despre om. Pe calea! cufcoasterii fiintei omului, Steiner pleaca de la o cugetare a lui
Goethe, preluata de la Kant, care spune ca omul, de indata ce devine consent de lucrurile din
jural sau, el le considera in rappgjtlpsine insusi, §i astfel, impresia.pe care i-o produc aceste
lucruri (de placut sau neplacut 5 ,.ip}psitor sau nefolositor) va influenta intreaga sa viata.
a) Reincarnarea spirimlui&q^optie §i amagire. Dupa antropozofie, sufletul „traie§te" intre
corp sj spirit, primind impresii ; at!tp din lumea fiziea, cit si din lumea spiritelor Impresiile care vin
din corp smt trecatoare si ele exista numai atita vreme cit corpul i§i deschide organele de perceptie
fata de obiectele lumii. Nu tot aG^Ia^rmcra se intimpla cu adevarurile pe care le-am recunoscut in
spirit, pentru ca acestea nu dispar c&jprezentul si nici nu depind de fiinta si de trairea mea interioara,
de aceea este necesara iniderea. Rvr Steiner arata.ca nu exista ereditate, dar aceepta reincarnarea!
De aici el trage concluzia ca omul. -ica spirit, ca vietuire spirituals trebuie sa fi existat mai Tnainte
de nasterea sa. „Prin urmare, precuni forma omeneasca fiziea este o continua repetare, o reintrupare
a entitattii considerate ca specie, tot i astfel omul spiritual trebuie sa fie o reintrupare a aceluiasi om
spiritual. Caci ca om spiritual, fieeare din noi este propria sa specie".,
Plecind de la observatia ca imulte persoane se nasc cu aptitudini, Steiner afirma ca de fapt
avem de-a face cu o reincarnare- a, : ;aceluia§i spirit care a mostenit facultatile create in vietile
anterioare. Potrivit cone eptiei lui;:! Steiner, la „adevaral" §i „binele" absolut se ajunge numai prin
gindire, prin intuitie. El ajunge la aceasta concluzie. datorita lipsei de credintain Dumnezeu personal
fi neintelegerii Revelatiei dumnezeie$ti,, Steiner se foloseste de mtelepciunea veacului, a stapinitorilor
acestui veac, toate sint pieritoare (IGor. II, 6). . . ■
Or, pentru cre§tini, Dumnezeu -este in prirrrul rind persoana care se comunica pe Sine omului.
fiind un adevarat Tata (Matei V, : 45). El. iubeste atit de mult pe om incit pe insusi Fiul Sau L-a dat
ca toti cei ce cred in El sa nu piarlci; sa aiba viata vesnica (loan III, 16). Cum vom putea oarc sa
cunoastem pe Dumnezeu prin „ihtelepciunea vec-he" cind Sfintul Apostol Pavel spune ca prin nici
ojntelepciune, omul nu a putut^ufeoa^e direct pe Dumnezeu (I Cor L 21). §i aceasta nu pentru
ca mtelepciunea lui Dumnezeu.: est©, hedesavirsiti, ci pentiai ca ratiunea omului este limitata. Acest
lucru il arata Apostolul, cind spune xa „nebunia" lui. Dumnezeu este mai inteleapta decit mtelepciunea
oamenilor §i. slabiciunea lui Dumnezeu este mai puternica decit trairea lor" (I Cor. 1, 25). Din
aceasta cauza, Dumnezeu a binevoit sa ridice pe: om la „adevar" nu prin mtelepciunea veacului
acestuia, ci prin indrazneala propovaduirii (I Cor. I, 22). Adevaml ni se descopera in mod direct,
fata catre fata, prin insusi Fiul lui . Pumnezeu, care spune: „Eu sint Calea, Adevaml si Viata" |i
apoi adauga: „Nimeni nu vine la, fatal Meu decit prin Mine" (loan XIV, 6).
b) Hristos si „fazele" -sale^idntropozofice: Steiner nu tagaduie§te existenta lui Isus, dar
considera ca in persoana Lui s-au' produs . ni§te schimbari. §i astfel, comparind cele doua genealogii
(Matei 1,1-16 §'i Luca III, 23-28) ie^'-a constatat ca din David genealogia se ramifica §i merge pe
doua cai. Matei relateaza pe cea dirr-spita lui Solomon, iar Luca pe cea din spita lui Natan. §i daca
FENOMENUL SECTANT DE-A LUNGVL TIMPULUJ 95
celelaite nepotriviri le tree© cu vederea, pe aceasta nu poate p-o ocoleasca" fiind vorba de mari
personality istorice ale poporului evreu. De aici el trage „coneluzia" ca de fapt in aceeasi epoca
au existat „doua peraoane" cu acelasi nume Iisus. care an contijibuit la intruparea entitatii lui Hristos.
Isus din spita lui Solomon nu este decit remcarnarea lui Zoroastru, Acesta, dupa ce a implinit la
vechii persi importante milium, s-ar mai fi reincarnat in timpul perioadei babiloniene-caldeene si
in sflrsit in copilul Iisus dm spita lui Solomon, tensmitindu-i; Ibestuia imensele forte interioare pe
care le dobindise in reinearnarile precedente. In felul acestfe copilul Isus, din Solomon, poseda
Tnainte de a atinge virsta maturitatii niste facultati umane evidente. Acest fapt, sustine Steiner,
explica cunostintele care erau imposibil de posedat la virst#ltit de frageda ca a copilului Iisus.
Desi era remcarnarea, individualitatea lui Zoroastru, Iisus avptiatura umana si prin urmare era
supus erorii, dificultatilor morale daca nu chiar viciului sau paeatului.
„Cind acest copil atinsese virsta de doisprezece ani, ; iftcividuaiitatea lui Zoroastru trecea in
tripla sa organizare corporala". Astfel explica Steiner de ce acest copil poseda minunate calitati. El
venea in lume cu aceste forte, ca sa izbaveasca neamul d^enesc de influentele luciferice sau
ahrimaniene. Isus nu era atins de fortele luciferice, zice Steiner. -§i, afirrna ca in epoca lemuriana,
cind apare neamul omenesc, eul omului nu era separat de ,,ieraiMa spiritelor formei", O parte din
substanta spiritului formei s-a separat si s-a reincarnat in ved#rea formarii eului uman. Dar un eu
a ramas neincarnat, fiind pastrat ca intr-un sanckiar mtr-uri centru important al misterelor si prezenta
caractere deosebite. El era indepartat de orice ctmostinta capitatt de vreun eu uman pe pamint si
nu-1 atinsese nici o influents luciferica. De aceea Isus din Nazatet despre care vorbeste Evanghelia
dupa Luca dadea impresia de a nu avea „eu" si de a poseda nuiriai un corp fizic, un corp eteric si
un corp astral Neavind „eu" si neluind parte prin ..urmare la; ji^lizatia omenirii, Iasus din Natan
nu avea calitati deosebite prin reincarnari. §i totusi, acest copjiiipjOseda calitati deosebite din nastere.
„Acest copil a adus lurnii tot ceea ce nu msese atins de ' ferf|l J-Jublferice si ahrimaniene. Neavind
nimic ran in el, individualitatea lui Zoroastru trecmd din i^iJMit &us din Solomon in eel al lui
Natan nu a gas it nimic ca sa expulzeze din el Aceasta indiyMMHtate a lui Zoroastru a ramas in
el pina a implinit virsta de treizeci de ani fi i*a transmit jif| .feea ce o individual itate atit de
ridicata putea sa dea. Aceste forte transmise de Budna si % Jioroastru copilului Isus din Natan,
i-au pregatit si 1-au facut capabil pentru primirea entitatii MMdstos!?
b) Intruparea entitatii lui Hristos in Isus si rastignire0^? Oind a ajuna la virsta de treizeci
de ani, Isus indeplinea toate conditiile pentru a se putea mtrupi tael entitatea lui Hristos. Avea un
corp fizic, un corp ,, eteric" si un corp, „astral" bine dezvoltate r .;. Isus a primit entitatea hristica,
cosmica si personal! tatea lui Budha apoi Zoroastru a lasat in .fi; tot ceea ce avusese mai de pret. La
botez, Zoroastru 1-a paras it pe Isus. In continiiare se spUne^-eS de la botez si pina la Golgota,
evolutia organica a corpulul fizic, eteric si astral a 1 lui Isus :I fdst ' cu totul diferita de a celorlalti
oameni. Fortele luciferice nu puteau' sa actionize in el si eul umaft 1 era iniocuit prin individualitatea
lui Hristos. Pe Golgota, „s-a intimplat" un lucru neobisiiuit ■ ctVi ^fafttoma" lui Hristos. Prin fantoma,
R. Steiner desemneaza forma originaia a corpului omenesc' caresbsoarbe in ea elementele materiel
si le . abandoneaza la mo arte. Omul a fost facut initial sa :nU:in'6ara. iar ..fantoma" sa nu sufere
deeenerarea. : -:4 :•
La inceput, spuiie Steiner, fantoma nu era -destinata saintre in contact cu elementele mate ri ale
ale regnului mineral, vegetal si animal care servesc drept lirana;. omului. Omul trebuia sa ramina
intact, dar nu a ramas. Isus din Natan nu a urmat evolutiei umane, eul sau fiind iniocuit cu
entitatea lui Hristos cosmica. Intre ,.fantoma" umana a lui HristoS si materia absorbita nu se manifesta
nici o afinitate. De aceea. el nu a tost atras catre principiul' : -^ehusa", ci catre principiul „sare",
principiu care nu se distruge, principiu pe care-1 recomarili4:$i"ucenicilor: „Voi sinteti sarea
pamintului" (Matei V, 13). ( mr',-
Cind Iisus Hristos a fost ridicat pe cruc© spune Steiner^-^fentoma" sa era absolut intacta si
subzista ca o forma corporala spirituals . Aceasta forma nu era IfMbila pentru privirea obisnuita, ci
numai pentru aceea suprasensibila. Cind a fost eoborit de pi^pe^ aceste parti materiale formau
inca un tot, dar ele nu aveau nici o legatura cu ,,iantoma'V,Ai?iasta era cu totul independenta.
Corpul a fbat apoi tratat cu anumite substanje care serveau Ia^lmbalsamare si care au acfionat
diferit cu totul fata de corpurile celorlalti oameni, incit el a fost volatilizat si a fost foarte rapid dat
elementelor lui. Asa explica Steiner de ce ucenicii nu au mai gasit decit „infa§urarile de ingropare". . .
96 , V;€ALAUZA CRE§TINA
Fantoma care a ata§at evolutia ieului era inviata, dar nu mai avea.aspectul initial §i nu mai
era impregnate cu elemente teres-tfei.-^De aceea, adauga el, nu a mai fost- recunoscut de Maria
Magdalena. Faptul caucenicii, ca-;§f|ilti ; oamenL „au-vazut invierea", s-a datorat fortei de corauniune
I w ■
dintre Hristos §i cei care au avut!:ae^asta „viziune'VPrin invierea lui Hristos, Steiner vede iesjrea
unui germene prin care se reconsfifflie stare a norma la a fantomei nqastre umane. Acest germene
are posibilitatea de a se impianta" inl.toti oamenii care intra in contact cu impulsul hristic. Acest
irnpuls va da fantomei starea ei prMordiala de nemurire . . .
- Desigur, dupa invatatura ;crf §£ip§, rdscumpararea prin Mintuitorul Hristos este o actiune a lui
Dumnezeu asupra careia nu mai inc ; ape: : nici o indo.iala, incercarile de mai sus produc interes pentru cei
instabili in credinta si necunoscatori- aimrjloacelor de mintuire ale Bisericii lui Hristos. Pentru noi sint
simple mcercari de a face ,,teologie% in afara mmtuirii omului. Se observa usor ereziile hristologice,
monofizite si monotelite combatut& :: de Sinoadele ecumenice si rezolvate mai ales de formula
Calcedonului de care nu v'rea s a $tie;R. Steiner §i sa ia cunostinta adeptii sai de astazi:
3. Eshatologia antropozofiqaJ y - : Ca in orice Mstem esoteric s/i in . antropozofie nu poate lipsi
soarta Jumii" de dincolo.* Am vazut din cele rnentionate mai sus ca teozofii considers omul ca
este „cetatean" a trei lumi deodat|^ fizica, sufleteasca fi a spiritelor, desi omul este numai o
particica izolata din aceste lumi carets© prezinta ca un imens cosmos. Sufletul sau, dupa antropozofi,
este trunchiul care i§i are radacirra triViCorpul fizic §i coroana in corpul spiritual, vom spune ceva fi
*■■■■' i
despre „lumea" sufletelor. '!T:V.i :
a) Lumea sufletelor. - Steiner arata ca dupa cum sub stantele si fortele care alcatuiesc fi
stapinesc stomacul, inima, plammS,: : ;creierul nostra etc. provin din lumea fizica, tot astfel insusirile
suflete§ti, pornirile, poftele, seritrmehtele, pasiunile, dorintele, senzatiile noastre f.a.m.d. provin
din lumea sufleteasca. : cri*iJf. >,--:-
Dupa cum ne-o infati§eaza ^Sfeiiier, lumea sufletelor este formata din niste „granule" sufletesti,
dupa cum in lumea fizica distingem trei fekiri de corpuri: solid, lichid fi gazos. D.ar pentru a putea
exaraina partile sufletesti, trebuie, sa : : cunoa stem .cele doua forte fundamentale ale lumii psihice:
simpatia si antipatia,.. El face q . diemonstratie patologica a acestor stari si deosebefte in lumea
sufleteasca trei reeiuni inferioare : sfetrei regiuni superioare unite printr-o a patra regiune care face
trecerea de la treptele egoiste la-Cele: altruiste. Acestea sint §apte (numar „tainic"); 1. regiunea
poftei arzatoare; 2. regiunea excitabilitatii fluide; 3. regiunea dorintelor; 4. regiunea placerii si
neplacerii; 5. regiunea luminii sufjetefti; 6. regiunea puterii sufletesti active; 7. regiunea vietii
sufletesti. Aceste regiuni nu smUzolate intre ele, .ci se intrepatrund.
b) „Fantastica" avmtumi sufletul tn ~ lumea" sufletelor dupa moarte. Sufletul dupa spiritifti
teozofi sau antropozofi este organulcde ■ legatn r a dintre trup si spirit.; Fortele lui de simpatie si
antipatie produc nu numai manifestari sufletesti, rci ele acjioneaza in raport cu lumea fizica. Cita
vreme sufletul locuiefte in trap- el ia ; parte la toate manifestarile acestuia.
Sufletul insa dupa moarte ni mai este legafde trup, ci numai de „spirit". Pentru a cunoa§te
,.soarta" sufletului dupa moarte^ spune Steiner, trebuie sa reflectam asupra procesului sau de
descompunere.
- Sufletul peregrin prin lurnea':. spiritelor, intre doua incarnari, in viziunea lui Rudolf Steiner,
ajunge la inexistenta. Dupa ce spir|tul s-a desprins de suflet trecind prin lumea sufletelor, el intra
in lumea spiritelor, pentru a ramine'aici pina ce este „cOpt" pentru o noua reincarcare... Prin
trecerea succesiva prin treptele: lumii ^spiritelor, spiritul se perfect! oneaza, §i se pregate§te pentru o
noua existenta paminteasca. „Gmd:6mula atins hotaral celor trei lumi, atunci el se recunoaste in
propriul sau nucleu de viata, fapf carelii aduce dezlegarea enigmelor acestei lumi", arata credulilor
sai „maestrul" Rudolf Scopul urniarit prin reincamari fiind atins, „sufletul" nu se va mai reincarna,
*
Necromatia, p. 401.
FENOMENUL SECTANT DE-A LUNGUL TIMPULUI 97
ei va ramine in lumea spiritelor, participind prifl mtelepciimea sa laJintelepciimea divina. in ..Marele
tot", in topire, in Nirvana* in nefiinta...!
■k
In concluzie, ultima faza a spiritismului, antropozofia* ,.revine" la crestinism. dar cu noi
ineptn |i Msuri preluate de adeptii sectanti de toate categorize -si; in susite de unii socioloei ca
„evolutie in religie". Alchimia si cugetarile tuturor ^umnezeUor"-: 'akatuiesc noua credinta mistica
dm care, apoi, se vor inspira toti „profetii" mesianici din zilele ^oastre.
Dupa cum am vazut, adeptii antropozofi ,,creeaza" impptia spiritelor % i, prin cele trei
„compozitji" divine, ajung.sa fie fi ei „fiinta" divina prin injtieil^:
Nu este nevoiede^ credinta, frica naste pe zei _§i emotiile-^ransforma sufletele.
Nu se recomanda faptele credinjei, iubirea de aproapele fiiji<ica fata nevazuta a noii cusetari
este egoismul evolutiv, iar metoda de a inlatura totul este initieria;- ,'
Insusi Minruitorul „n-a scapat" de pelerinajul metempsomafozei, Iisus. dupa Steiner. este o
fantoma, de fapt inceputul curentelor „teologice": desacralizare, J demitizare, initiere, existentialism,
„onestitate" §i mai ales curentul „moartea lui Dumnezeu"! ' ' ' ,; ' ^!' « ■ : '
^ Sint speculate de catre Steiner si eugetiri idealiste ale. lurBegel si idei empiriocriticiste ale
lui Kant §1 atitea filozofii statice sau evolutive pentru a ih^nfiiona pe adepti si a-si man
prozelitismul. Este evident cariul antropozofic si rugina sineretiM : "straine credintei mmtuitoare.
Adeptii antropozofi se considera „salvatori" ai credintei... &? ?; •
Nu sint ei primii „salvatori" si nici ultimii, smrtotusi - dar*§i dau seama - niste naufraeiati
spirituali s^ni^te pirati pe marea pierzaniei. Ei ataea disperatih cofabia Bisericii MmtuitoruluC cu
toate ca ei insisi i§i dau seama ca spiritele in toate categoriilelormifipot inlocui calea mintuirii' iar
Bisenca lui Hristos nu poate fi biruita de fortele iadului (Matei|fi|; TlS).
Omul este chemat la viata vesiiica cu toata fiinta ^llicl'si cu trupui fi cu sufletul.
Trupul, desi se distruge prin moarte, inviaza prin harul si puterfgM Dumnezeu, dupa cum spune
Apostolul Pavel: „Se seamana .trupul intra stricacjune, mviazggifra nestricaciune; se seamana
intra necinstc, inviaza intra slava; se seamana intra slabiciune, Inviaza intra putere; se seamana
trap firesc, inviaza trap duhovnicesc" (I Cor. XV, 42-44).
Dupa invatatura Bisericii Ortodoxe, ,,soarta" bmu lui. dupa: moarte se va decide in urma
judecatu particular^ apoi ? la judecata obsteasca, isi va lua locul defim'tiv. ca rasplata sau osinda a
urmanlor faptelor sale, „Viata viitoare ¥ a fi o duminica lira sfirsit-sauparadisul reeasit si eshatoloeia
inaugurate, chpa aurorn cu.al.ei minunat... deodata'* si lumina ;fea asfintit a zTlei a opta in care
Dumnezeu va fi totul in toate" (D. Staniioae). * ... '.:;' ..
R. Steiner a incercat sa rapa catusele dogmelor apuserie ; Ilf # i? ridice cu mintea deasupra
categonilor aqumiene. §i dupa cum am vazut, conccptiile lui siiit modelate in a§a fel sa placa
fanteziei, dar in aeeiasi timp departeaza omul dcadevarata spirituaiitate evaniihelica. In conceptia
lui, sufletul se distinge atit de Xmp cit §i de spirit si face legatura intre lumea material! si cea
spintuala. La rindul lor, aceste elemente (trap, suflet, spirit) se divid : in mai multe parti legindu-se
stnns unele de altele in ordinea finetii si sublimitatii lor. De aeeea, el ajunge sa considere ca
orgamsmul omenesc este format din ? apte parti. Expunerea lui este interesanta pentru cci indoielnici.
: -*
i ,
* BIBLIOGRAFIE SPECIALA
_ 3. Conceptia antropozofica: in afara bibliografiei (spirit!smul-- : |f teosofia) se adauga: Rudolf
Sterner, Theosophie, Etudes sur la connaissance suprasensibile et^ed&stinee humaine. 12-eme ed.
Pans, 1947; Idem, De Jesus on Christ, 12-eme (Nouvelle serie), nr,: ; 2,. Printemps, 1947; R. Steiner
$tunta spiritual^ evolupa omului si a lumii, trad. Timisoara 7 1946.
- mJfP 1 ' V ° L l > p - 150; ESL ' P- 36 " 37 ' 57 ' 4J0-41K 415; : 0^ ;i (antroposofia) in „BOR", nr
^-6/1971, p. 6 10; NCE, vol. I, p. 615-616. ■..:_. X ^y F
98 .*,/;i CALAUZA CRE§TINA
pentru falsi fie atorii spuselor lui Hristos, pentru mintea iscoditoare si pentru cei care nu se multumesc
cu ceea ce arata Evanghelia. §i acea&ta^conceptie, ca multe altele, departeaza pe om de la adevarul
revelat conducindu-1 la ratacire, la : ifozie, la mit, la legenda. la secte sau la grupari anarhice.
Atit spiritismul, teozofia, ett |i antropozqfia an eautat si cauta in continuu o mingiiere
sufleteasca pentm omul care s-a sinitit din totdeauna legat de o existenta permanenta: „adevaml",
dar nu cum este el, ci cum il forriiuleaza Bl'avatskaia, Olc ott, Bess ant si mai ales Steiner. Spre
adevar sint chemati toti oameniMar flu toti gasesc calea. De aceea, multi au eautat adevarul in
afara Evangheliei si in antropozdfieJ-Mmmirea sufleteasca vine din har §i credinta lucratoare, iar
iubirea are izvor pe Hristos, pe Durafezeu (I loan TV, 8). Credinciosul cauta iubirea mintuitoare si
pe aceasta n-o poate gasi decit In^dmuniune cu Hristos si cu Biserica Sa.
Unde putem gasi mai rriulta: -mfngiiere decit in Hristos care ne iubeste? Cine ne poate oferi
mai multa iubire decit insusi Credtbtti? Oricit am incerca sa gasim alta sursa de iubire mintuitoare
in afara de Dumnezeu, alt izvor :|3e^mihgiieri" in afara de Biserica, nu este posjbil si incercarile
oricui vor ramine zadamice. Cei eare ;vor inlocui pe, Hristos §i se vor amagi cu alinari sau raspunsuri
sufletesti in spiritism, teozofie §it aiitropozofie mi : vor face decit s a puna in pericol atit viata lor
duhovniceasca, cit si traiul optimist al^celor din jural lor.
Prin conceptia reincarnarii sgiriiumi, triunghiul adormirii constiintei atinge culmea pasivitatii.
Adeptii nu se intreaba, oare, §i penti;uhce s-a intrupat Fiul lui Dumnezeu?
Dumnezeu este persoana kibjtoare, dovada zidirea lumii etc., darmai ales venirea in trup a
lui Iisus (Gal. IV, 4). In sisteme;Je de mai sus, Dumnezeu apare impersonal; ascuns, rece,
necomunicativ. In aceasta situatieMigiviata in duh va fi inlocuita cu viata in trup. De aceea, atit
spiritismul, teozofia, cit si antropo^ofia sint adevarate peri cole pentm cei care se las a atrasi in
mrejele acestora, mtmcit le tulbura^sufletul si chiarMata lor zilnica. In sfirsjt, manifestarile maladive,
obsedante ale adeptilor scot in evideifa multimea bolilor psihice, ratacirea religioasa care ameninta
lumea. Cauza multor rataciri seafl&tivmcestea sj unii „teologi'\ ca si mitlti adepti de strada, ispititi
de „argumentele" spiritiste, ahineca-u§or de la invatatura Bisericii lui Hristos.
<2&pitoliil al t r eilea
SECTE ; ? MISTICO-PROFETICE"
SI GRUPARI „MESMNICE", PERICOL AL LUMII DE AZI
1 _. ".**
Iisus Hristos acelasi este ieri si azi si in veci
(Evr. XIII, 8) ...feriti-va de basmele babesti
si lumesti (I Tim. IV, 7).
A Reactivarea sincretismului religios. - Daca in perioada de stabilire a
dogrnei Bisericii (sec. Il-VIIfk ereziile §i secfele erau anatematizate pentm ca negau
adevarul revelat sau falsificau, g^janghelia, constituind un pericol pentm pacea intregii
lumi, astazi sectele religioase sifit „facatoare" de religie, sint comunitaji cu statute
de organizare si functionary,: iclx institutii de conducere §i concerne de intretinere.
Dumnezeu este considerat de sgctfe mort, Iisus Hristos nici nu mai apare in „sistemul"
hi
■ ■ * ■>
lor religios sau daca apare este un personaj negativ care descurajeaza. „Monstrii"
FENOMENUL SECTANT DE-A LUNGUL TIMPULUl 99
sacri au aparut in societatile pragmatice: satirii, grifonii, sirenele marsaluiesc in
constiintele disperate. Mamona si-a ridicat Turnul Babel nu numai pina la cer, ci are
„adepti" si pe alte planete: '-n-A-y.;-.,
Sectele religioase stilcesc §i falsifica traditiile popoarelor, isi insu^esc unele
precepte ale intelepciunii vechi in scopul propagan4ei furibunde a „religiei" zilei.
Curentele mistice au inceput sa devoreze traditii §ii ofeieeiuri ale popoarelor care au
creat si au dat stabilitate unor milenare civilizatii. Cancerul modern al ,,mesianismului"
programat a patruns aproape in toate tarile si mdeosebi in continentele cu un standard
ridicat de viata. Noii „mesia" fac concurenta religiilor istorice si organizatiilor
ecumeniste. In nici o epoca n-au avut mai mare important a cuvintele profetice ale
Apostolului neamurilor, Sfintul Pavel, ca acum: „...; ^m- facut dumnezei dupa faptele
lor, dupa pintecele lor..." (Filip. Ill, 19). Dramatic,. dar-adevar at! Fuga de „ minia"
Domnului nu mai consta intr-o cercetare a sufletuiuiy inmodelarea §i sfmtirea lui, ci
in angajarea ca muncitor intr-o uzina sau fabrica %: , ;profetului" sau in grupuri de
cersetori §i prostitutie, ca sa fie pe placul „divinului" stapin. Aceasta nebunie
religioasa, considerate intelepciunea „lumii", mfiera&ide profet (Isaia XXIX, 14) si
combatuta de Apostol (I Cor. I, 19-20) a patruns;- m-inpdte compartimente sociale.
>m '" ''■■■■■'>■;■■
Savanti, oameni de §tiinta si cultura, teologi IxtminatL 0® statelor infestate cu asemenea
ciuperci otravitoare pentru con§tiinta $a ia mas^^ivere. O intreaga literatura
antisectara a aparut intoata lumea: de 1% jurio§ii; ||pnnului" la „Secta sinuciga§a".
Tarile cu civilizatii stravechi, cu o intelepciune ed$librata (India, China, Japonia),
cer mai insistent sa se stopeze cit mai este timpj-exodul sectar pentru ca falsifica
vechi precepte religioase §i le pune in slujba pervertirii. umanitatii. Tineretul, mai
ales, este supus unor asemenea incercari.
Indivizi pu§i pe capatuiala, dornici de aventuii, abatuti de la normele morale
si dubiofi psihic sint „apostolii" noilor religii. Ei sint : bijie platiti si trimisi in „misiuni",
fie prin universitatile lumii, fie prin cercuri diplomatice, folosind metode si mijloace
specifice cu sprijinul tehnicii moderne.
Statisticile apusene au inregistrat fenomenul sectar ca trecator, cu citiva ani in
urma, asa ar fi, trecator, daca n-ar exista mediul priehiic. In SUA, la sfirsitul secolului
al XlX-lea, existau circa 250 de secte fi organizatii religioase, afara de Bisericile. si
cultele traditionale, iar astazi sint peste 6000 (sase miij, fiecare grupare din cele 250
s-a divizat si se divizeaza la nesfinsit, secta constituindu-se „reala" si independent!
Aici s-au strins „profetii" din toata lumea si dureros^ a inceput exportul, incit in
civilizatia galica, in Franta, au patruns peste 200 N ;j)e asemenea, sectele au luat
proportii in intreaga Germanie, Italia, Austria, Elveto, .Spania si bineinteles in Asia,
Africa si Australia. Ordinele „monahale" mixte de;fagtura „mesianica au atras mai
mult tineretul, fiind subventionate de cercuri retrogrades in vederea maririi staulului
„credintei" astazi. Alarmantele „obfti u 3 pe linga^pfactica „cultica" a prostitutiei,
incurajeaza proxenitismul, fac tranzactii cu copii §i ; fete fara parinti §i chiar in plina
epoca a abolirii sclavagismului, practica comertul cu sclavi (mai ales copii) intre
continente etc. - -c-'
100 ■ ^€ALAUZA CRESTINA
Multi- „speciali§ti" confu^dai sectele. Trebuie precizat ca majoritatea gruparilor
nu mai smt nici crestine (diri feteziile vechi). nici religioase (din religiile naturiste
sau mitologiile greco-romane) -§i nici mistice. ci ideologii pseudo-religioase, sociale
si anticrestine. '.hM-- : .
y y y ■
Din nenumaratele grupari;-.§i secte religioase vom enumer a citeva pentru a
eonstata de fapt originea lor politeista, naturista si chiar pragmatica. Unii adepti smt
prin^i in §uvoi iara sa-si dea seania §i nu mai pot da mapoi, altii doresc „noul", vor
sa inlature sau sa calce traditii ^seculare". neavind discernamint.
■ Un rol important in proliierarea sectelor il are confuzia exist enta in rindurile
Bisericilor traditionale dinOceittat. Biseriea Apuseana se vedepusa. tot mai frecvent,
in fata unor framintari de natura interioaraj ca aeeea a problemei pastrarii traditiei
sau a modemizarii. De pilda, mjcadral Bisericii Anglicane s-a ajuns, ca John Robinson
- fost episcop de Woolwich -Isaafirme intf-un cotidian englez ca „oamenii nu mai
pot pastra credinta in existent^ iiiiui Dumriezeu inteles ca persoana supranaturala,
asa cum 1-a prezentat intotdeauiia „religia", ci creeaza alta religie. Toate aceste
dileme si neimpliniri cu care'e v^onfruntat Occidental ii determina pe unii sa se
arunce in bratele sectelor, care '■■ le ; :i promit o ; „salvare" imediata*.
Cu tot procesul intens deisecularizare, se observa cre^tere a interesului pentru
orice forma a religiei, pentru sslisfaeerea unor curiozitati specifice virstei, ceea ce il
* ,»
duce pe tinar in mod inevitably la aderarea la una din numeroasele secte, unde
accepta doctrina religioasa, Ifileiofica §i „morala" de grup pe care-o imbrati§eaza
cu atit mai usor cu cit prin- aceasta are.^i sentimentul desprinderii de credinta
mostenita a familiei, a tarii sau" a Bisericii traditionale. Nu trebuie crezut faptul ca
aderarea la una din numeroasele secte noi cbnstituie doar un protest social; nu numai,
ci atractie catre viciu. dorifrt^ de a trai intr-o lume fantastica, de vis. lata atitea
motive care favorizeaza proliferarea sectelor.
Printre cele mai .,noi", - d^ fapt vechile erezii din primele veacuri crestine -
si important? secte ale hinduisnMui, budismului, mozaismului sau islamului care-si
• . L' ' ; . . ' .
de s fa§ o ar a prop agand a nef as t a- ; de s tram ind f am ilii c is tigin d liner i , rap i nd p e cop ii
din casele parintiior. dezorganizihd eolegii, fiindun peri col real pentru statele tolerante
sau acelea unde s-au organizat/Vom incerca se lee tare a a citeva, pe grape, in flu enta,
continente etc.
I. GEUPAKI OCULT.E DE PROVENJENTA SAU INFLUENTA INDIANA
******
*• ■ ■ - .
1. Asociatia intemationala pentru constiinta lui Chrishna. Hare Chrishna. Esie cea mai
rasplndita secta. Din aceasta au purees fi altele. A fost fondata si condusa de indianul A.C.
Bhaktivendata Swami Prabhupada, Mscut in 1896. Secta a fost organizata in SUA, 1960. Doctrina
secte i il considera pe Krishna drepf durnnezeu umc, creatoml intregii lumi ca pe tin avatar al lui
Visjui, drumul spre cunoa§terea lui*fiind deschis adeptilor sectei prin practicarea exercitiilor de
Bhakti-Yoga (Yoga devotiunii). Manualul.de baza este Bhagavat-Glta. Secta inc e area just ificarea
* BIBLIOGRAFIE referitoare la evolutia fenomenului. in „Glasul Bisericii", nr. 5/1986.
FENOMENVL SECTANT DE~A LVNGUL TIMPULUI 101
conceptulor sale cu argumente ,,snintifice'\ dupa lucrarea scrisa de Prabhupada, Antimaterie #/
eteniitate. Se pome§te de la descoperirea de catre oamenii de §tjmt,a,a antimateriei, ceea ce presupune
§i existenta unci antiltimL compusa din elemerite atom ice Symdorbitele inverse celor ale lumii
noastre. In acest context antimateria este identificata cu sufleml, ,care este o antimaterie imaginara.
indestmctibila §i indivizibila. '• ' : "- ;i " 4:
Prabhupada arata ca in Bhagavad-Gita si Ve dan ta;;s/utra-sufl etui apare ca o particula
mfmitezimala de energie spiritual! rezidind in corpul material; Sufletul se opune materiei, fiind
prin natura sa etern si intrind in conflict cu materia. Totodata^se afirma ca prin astanga-Yosa.
oamenii pot fi transmutati ,pe planete de antimaterie, adica "in : " lumea spirituala, dar s/pe alte
planete ale universului. E interesant modul m care autorid vede aceasta transmutatie: „Sufletul este
purtat de cele cinci feluri de aer subtil care circula in corp. Prin:practicarea astanga-yoga se poate
aduce^ sufletul - prin ihtermediui acestor curehp de aer - dm regiunea ombilicului la abdomen
apoi in regmnea inimii §i a claviculei, intre sprmcene sjm' -cele din urma la craniu. In acest
moment, yoghinul se poate proiecta pe planeta'aleasa' 4 . 'm-'<s?
Secta s-a raspindit in aproape 30 de tari. Adeptii umbla:;imbracati in vesmmtul traditional
indian de culoare galbena §i sin«t rasi pe cap. ' ;> ■.'■;-; ^- ■:,•'■
Secta are adepti mai ales tineri, «barbati, dar, exista sbo^asociatie de fete a Con§tiintei K.
Multi dintre membrii sectei studiaza in universitatile engleze' §rfranceze. Tineri americanisi de
alte natii coplesiti de „misterele" Indiei au imbrati§at secta, auaderat la familia K, si in corporatii,
in grupuri pe strazi, parcuri, in ganguri sint indemnafi sa mm- vocal si instrumental in cinstea lui
KrTsna. Ei sint convinsi sa se reintoarca la valorile meditatiei.de tip oriental §i ale ascezei (in fata
lumii), sa duca o viata comunitara, in ragaciuni, recitari si crnteceusacre.
Se pot identifica u§or pe strazile marilor orase occidentak v ,ca niste nomazi, rupti, murdari,
goi, cu copiii comunitatii dupa ei sau purtmdu-i pe spinare^ avjnd; ; in fruntea gmpului ^,tipi" dupi
chipul si asemanarea lui Buda. Ei vind reviste de tot felul ■/$$$?:. porno) sTdiscuri; recita imne
„sacre" §1 adesea, acompaniati de tobe, tambale si cnitare, danseagl^f cinta obligatoriul imn .,mantra"
- formula magica, compns din 16 cuvinte; Hare Krishna, HaK feshnna; Krishna-Krishna, Hare-
Hare, Hare-Rama, Hare-Rama, Rama-Rama, Haj^^re,.,*'''^^''''''.
In Europa Occidentals, capul „inteleptilor",. maestrul rnae^trilor spirituali i$i are resedinta in
Emenonville si se numeste Vyshy ambam (Lucien.Dupuy):. Secta. este cunoscuta si sub initialele
AICK §i ia amploare in Occident, diversificmdu-se. ';' i ' M .'...
Sint alte multe fimdatli, asociatii, gnipari nascatoare §iiacatoare de inteiepti, de izbavitori.
de „mesia" si, de asemenea, numerosi adepti, in general sectefe: trans cendentale* (T. S. Z. etc.)
II. SECTE APARUTE DIN MISTICA PERSANO-ARABA
j
1. Marturia credintei Bah'ie. Marturia sau Credinta Bali'ie ;(Bahf) a fost fondata de iranianul
Baha'ul Ulah (1817-1892), secta are centrul pe Muntele Carmelijririumara azi mai multe milioane
de adepti, in niimeroase tari. §i regiuni ale lumii: Secta are propriije sale scrieri sacre. Adeptii ei
sint de parere ca toate religiile - In esenta lor ^^pleacade la :;; : o.^sursa divina comuna, reve'latia
avind un caracter progresiv si continuu, nefiind unica, ci diferita, cbnform fiecarei religii in parte,
toate acestea reprezentind doar „manifestari ale lui Dumnezeu". Ayind in vederc respcemtmanifestat
fata de aceste. religii - intre care apreciaza ca trebuie sa domrieasca o larga toleranta - doctrina
sectei nu permite prozelitismuL Singura forma de atragere a unbiaderenti poate fi exemplul personal
al adeptilor sectei, care, in acest scop, se deplaseaza in lociiri : uiide,:credinta este mai slabita. Secta
se straduieste sa stabileasca o unire intre oameni, indiferentde;na;ti.Qnalitate, rasa sau clasa sociala.
Secta are o buna organizare. „Casa universala" este justitiia^de'ipe Muntele CarmeL care este
alcatuita din noua membri, alesi odata la cinci ani si. investiti c¥ ; putere legislativa. Administrarea
se face prin trei organisme: local, national §i international. '.:;;>:
Secta .are mai multe carti fundamentale**. De fapt, secta. continua „influenta" baalilor din
vremea Proorocului Hie (sec. IX, i. d. Hr.) . ■'»%*?. k; ,
2. Din aceasta secta sau in acelasi timp, au aparut nenumarate; gmpari de mistica arabo-persana ,
printre care sufistii persani, dar mai ales gruparile fanatice musujmane sunite, siite si sik etc.
Meditatia transcendentala, Fenomenul Zen. etc. . ■ ■&,
Cartea certitiidinii, Cele §aple vai, Cuvintele ciscimse^crisc de Baha'ul Ulah §i lucrarea
Dumnezeu trece pe lingci not - alcatuita de Shoshi Effendi. . ''.■■,':
102 iCALAUZA CRESTINA
HI. OCULTISMUL ASIATIC K.h r
*
1. Asociatia pentru unifiiai-ya cre§tinismtilui mondial: Se eta MOON. Se mai numeste
Biserica Unificarii sau „Pionierii '%6$m ' Ev". A. fost fondata in Coreea de Sud (1954) #i este
condusa de Sun Myung Moon, nascut an 1920, considerat de adeptii sai „Noul Mesia". El a fost
exclus, ca „pacatos", din Biserica ; penticostala (1948), fund condamnat la Seul pentru imorahtate.
Secta este reactionary fi angaj eazi! toate fbrtele raului impotriva „primejdiei" celorlalti. Moomstii
consider* Coreea de Sud noua tara ^ ^gaduintei, pe care toti membrii sectei trebuie s-o recunoasca
drept Patria lor spiritual! Practica im-prozeletism intens, prin toate mrjloacele, in scopul reemtarh
urmi cit mai mare numar de adept! ''j|i$, ;apoi, contribuie prin munca lor la intretinerea luxului in
care traiefte Moon fi familia sa..| : ■$%! ■ ■.
, r Doct!ina" acestei secte este exjusa in lucrarea lui Moon: Principiile divine, „Lucrarea" imbtna
traditiile si filozofia orientals cu fegrnente biblice.fi teorii pseudoftiintifice. Moon se considera un
ales al Domnului, care i s-a ,,descopertf' cu ocazia Pastelui din 1936, indemnindu-1 sa desavirseasca
lucrarea inceputa in urma cu douanrnfeiie ani si pe celisus nu a putut-o duce pina la sfirsit, fiindca a
fost cmcificat. In urma pacatului lui Adam, fi Eva care a eorupt lumea, zice Moon, Dumnezeu a hotarit
ca Iisus Hristos sa restabileasca imparatia Lui pe pammt, prin gasirea unei. femei perfecte cu ajutorul
careia sa remnoiasca lumea, dar a fost.impiedicat datoritacrucificarii. Lumea a ramas astfel in asteptarea
unui nou mesia care sa instaurezelim^aratia lui Dumnezeu pe pammt Devenind „capul unei familii
perfecte", noul mesia este Moon, care r:eu to ata„cinstea" a intemeiat familia perfe.cta odata cu casatona
lui cu cea de... a cincea sotie - d studenta sud-coreeana in virsta de 18 ani. Aceasta este considerate
noua Eva, mama adevarata, mama iMversului. In explicarea diferitelor aspecte ale vietii, Moon uzeaza
de teorii ftiintifice cu o naivitate condamnabila. Astfel, explicind cauzele bolilor si accidentelor, Moon
spune: „Ond\jn om, traind pe parnit# este slab din punet de vedere spiritual, el este prins de unul sau
mai multe spirite ale raului si devine unSori nebun, bolnav sau sucomba intr-un accident". Nici celelalte
comentarii ale lui Moon pe margii&; [ misterelor vietii nu depasesc in competent pe eel citat mai sus.
In ceea ce priveste mordld '^$ivma\ Mesia-Moon recomanda poligamia. Casatoria de grup
este o practica atractiva pentru \ tineretul destrabaiat care cauta potolirea instinctelor in clanul
„mesianic". Multe fete intra m sectf; pentru a ajunge,,mame" spirituale, adica trairea in obfte cu
toti ,.tatii spirituali". Dementa reh^ipasa este provocate, dupa marturia martorilor oculari - fosti
membri ai sectei, de satisfacerea, placerilor la iheeput, fiindca apoi mtervine postul negru si
ru^aciunea istovitoare. „Pentra a itf eadea in nesimtire, ne impungeau ace in picioare pentru a sta
<** . I ■■:■ ,
la rugaciune", declara o membraa-Sectei.
Dupa potolirea instinctelor,; membrii sint trimisi in fabrici, uzine si institutii patronate de
secta, printre care o fabrica de cirnent in Coreea de Snd, un fantier naval in SUA, nenumarate
editnri in Apusul Europei precurn ,§1 pbanca de inyestitii fi imprumuturi in New York.
Cu toate acestea, Moon a,reu§it, prin coraptie si mite, sa fie recunoscut de unii ,,savanti"
drept un „valoros" om de stiinta^Sejqta; organ izeaza; eongrese si reuniuni cu oameni de ftiinta, cum
a fost conaresul de la Londra din 1934- la care au participat 140 de persoane, dintre care 22 laureati
1 — -
ai premiului Nobel.
Fiecare adept al sectei este-obligat sa lucreze pina la 16 ore pe zi in intrepnndenle „moomste
fara nici o remuneratie. Secta are? fabrici in mai multe tari obtinind anual ci§tiguri ce se cifreaza
la mai multe milioane de dolail ^Credulii care s-au „lepadat"de lume si au depus voturile sint
mdrumati fiecare de catre un „tata''i.dtohovnicesc sau o „mama" spiriruala; shit organizatii pe famihi,
tari si regiuni, toti datorind deplinpascultare gefului suprem Sun Myung Moon.
Secta aceasta este cea mai. puternica eruptie a paginismului in lumea actuala. Glasul
„mesianic" al lui Moon este: „Haideti sa-1 infringem impreuna pe satan!" Predica sa este bine
presatita cu amenintari de sus, cu-iritimplari si accidente la tof pasul, cu boli incurabile etc. Groaza
§i teroarea mitraica,' jertfele lui Moloh sint moment de concentrare la rugaciune, idolul demonic
Moon a ajuns sa fie printre cei itiSi^bogati oaniehi din lume datorita fanaticilor care 1-au urmat.
Secta Moon, cunoscuta si ; sub numele de Biserica unificarii, care vrea „sa concureze" cu
Consiliul Ecumenic al Risericilor, reprezinta un real pericol pentru conftiinta umana, prin
recunoafterea ca acte de cult violenta, asasinatul, falsul, comptia, teroarea, destrabalarea etc,
2. Taoismul §i Kyopo. - Def i' au fost considerate religii naturiste istorice, multi cercetatori
considera, astazi, taoismul fi religia kyopo ca secte religioase asiatice sincretiste. Taoismul are insa
FENOMENUL SECTANT DE-A LUNGUL TIMPULW 103
milioane de adepti in Asia. Europa §i in SUA. II enumeram cu rezervaln rindul sectelor. Conceptia
Tao §i derivatele acesteia au dat naftere la dizidente, contestatari ; ;§i,c|ixar la reorganizatori.
Religia Kyopo, de fapt o miscare de impacare. a celor dd&^eqiiceptii con-fu-ce si tao-te-
kin, este sustinuta de interese politico-coloniale §i se gaseste in Taiwan §i la emigrafia chineza m
SUA p Australia.
IV. ECLECTISM RELIGIOS APUSEAN , ,
1. Biserica scientologica, foridata $i condusa de americaniil^lbafaette Ron Hubbard, nascut
in 1911, fostofiter de marina, are. drept scop de a oferi adeptilor •ei.ipDSJbilitati pentru crearea unei
lumi mai bune, prin . intelegerea realitatilor vietii eontemporane;; -pin gasirea modalitatilor de
combatere a cauzelor ce produc confiizie, nelinifte §i pare caraeterizeaza unele comunitati umane
de azi. Secta a fost initiata in 1954 - dupa ce in 1952, L. R. Hubbard ,,reu§ise" sa izoleze elanul
vital, - |i organizata in SUA, in 1967. Secta folosesje in mod freeyent . metode psihanalitice, dar
are §i elemente imprumutate din budism si hinduism; afirma ealsufletul este nemuritor si are
• $ -_■,>.:■■ I ■
posibilitatea de a se reincarna sj ca, prin folosirea'irietodeldr'pe^^ll^le indica, oamenii ifi pot
ameliora starea psihica §i fizica, 'inlaturind suferintele pe care le 'imjm'C'a viata de azi. Conceptiile
sectei sint expuse in lucrarea Dianetica — §tiinta moderna a sanatatiirnintale.
PracticTnd prozelitismul prin mijloace publicitare, cit §i prm -abordarea directa a oamenilor
pe strada, secta a cunoscut o mare raspindire, in ciuda riormelor strict & de viata pe care le impune
adeptilor. Se practica diferite pedepse nesupusjlor, mergind de la suspetidare sau retrogradare, pina
la excomunicare, ceea ce il lipse§te pe eel in cauza de toate dreptufilep inclusiv acelea de a mai trai
in mijlocul familiei. Pentru redobindirea drepturilor, excomunicatuli:re%uie sa-§i recunoasca pacatele
§i sa ceara iertare conducatorilor." ■
Sint incurajate supravegherea reciproca §i denuritul pentru ©eleMiai insignifiante abateri de
la regulile sectei. Mai mult chiar, in 1968, in Regulamentul de junefibfiare al sectei se prevedea ca
eel excomunicat poate fi urmarit prin toate mijloaceley cautindu-se ;as£fel distrugerea lui.
Biserica scientista dispune de averi impresionante, poseda ,a;ajitreaga flotila, inclusiv naval-
amiral „Apollo" de 3280 t unde au loc cele mai s.cabroase orgihaje ipolaboratorilor apropiati ai
„Marelui boss" cum este numit LRH.
Secta are o conducere centrala |i nenumarate filii in Occident, dar si multe dizidente.
2. Biserica crestina sau. Biserica lui Hristos ca om deAstiinta. Fondata de americana
Mary Baker-Eddy (1821-1910), in cursul anil or 1860-1870, aceasti; secta urmarea convertirea
oamenilor in scopul „vindecarii" lor. Secta a aparut ca o reactie niapotriva spiritismului. De fapt.
Miss Mary, posedata de isterism, practicase spiritismuL Doctrinal js^ptei - care porneste de la
dorinta de a gasi mijloace de vindecare fizica -. se bazeaza.'pePstudiul ,,mesmerismului §i
magnetismului" animal, credinta in ,,teologia" bunavointei §i optirniSmW universal . Potrivit acestei
teorii, exista numai un Dumnezeu - Spirit universal. Omul nu existarSm. punct de vedere material,
ci numai spiritual, dupa cum nu exista nici binele si nici raul. Omul,--1iind numai spirit, se bucura
de aceleasi atribute ca si Dumnezeu, fiind perfect, nemuritor, #ri:|- jtltea suferi ori ere§i.
Mary Baker-Eddy arata ca existenta oamenilor bolnavi, muritorietc. se explica prin actiunea
nefasta a materiei, care actioneaza impotriva omului spiritual. Ea SC;. manifest a datorita faptului ca
omul nu poate intelege puritatea sa absoltita, fiind in^elat de simtufi'Ie ce ii ascund adevarul pe
care numai „stiinta cre§tina" il poate descoperi, - aceasta fiind Mingiietorul promis de Hristos si
confundat pina in prezent de Biserica cu Sfintul Duh.
Deci „§tiinta cre§tina" este gmparea credincio§ilor care au ,,descbperit' 4 pe Mingiietorul". In
lucrarea sa §timta §i sanatate cu chela Scripturilor, Mary Baker-Eii^ arata ca: „Orice re a lit ate e
in Dumnezeu §i creatia Sa, armonioasa §i etema. Tot ceea ce El creeaza e bun, §i El face tot ceea
ce e sanatos. In consecinta, singura realitate a pacatului, bolii, drifea- mortii consta in faptul ca
acestea par reale credintei umane eronate, pe cind Dumnezeu le smulgfe^masca. Ele nu sint adevarate
pentru ca nu provin de la Dumnezeu". Boala - arata M. B. Eddy eid&tedinta care trebuie anihilata
de intelepciunea divina. ■ : ; i:: " : :.^
M. B. Eddy indeamna omul sa lupte imporriva^magnetismuluivanimal raufacator". Pentru
a se apara impotriva magnetismului, adeptii sectei sint indemnatisa faga zilnic o gimnastica mentala
ce consta in a repeta ca „eroarea este neputincioasa, iaf adevaral §i;bunatatea vor invinge".
104
calAuza -crestina
A,
In cazul in care omul mi estfeicbnstient de; eroarea provocate de simturi, eroarea poate parea
reala; iar prin aceasta apare moarteav boliie, pacatul. M. B. Eddy a lasat testament unui adept al
sectei, Adam Dickey,' ca la mdartaa^eii .acesta sa - declare ca Mary a fost „asasinata mental". Secta
are muifi adepti, raspindifi mtoatammea. Unii dintre cercetatori psihiatri grabiti an recunoscut
„meritele" acestei secte. ■ v .
3. Fiii fericiti ai pacii cereftL - Membrii si adeptii sectei consuma marijuana si liafis,
s-au organizat In SUA. Secta tatiti; filial e in Europa, Australia si in Asia. Cultul este simplu,
„ritualur divin este traficur m sfcipefiante in ^numele" Domnului. Secta a fost mfrintata spre
sfir|itul secolului al XlX-lea, de-uh "eunoscut client al politiei americane, adept al adventului.
Adeptii sai - desj platiti .-'BSfe^i corupti - au fost prinsi in Anglia si Germania cu trafic de
stupe fi ante m loc de fericirile riGiitestamentare. : -
w
■ ,■«, y, - - * ■■
4. „Ufolatrii" sau ale§ii cbr^Jui. - Ufolatni(OZN-i§ti) constituie o secta religioasa recenta.
Daca s-a vorbit de atitea „teolbgjj^|i mterpretari cosmice, dupa zboral omului pe lima si mai ales
dupa fenomenul, „farfuriilor zhurStoa^e" si secteie au fost prezente. Au crezut spintiftii in cerurile
planetare, le-au „demonstrat" exisfen|a teozofii fi aritropozofii si lata ca un rezultat al tuturor este
secta „UfoIatri lor". ri-u':^:-'
Secta are filiate in Occrdent; s §i ; mai alesinPranta. Adeptii tilcuiesc fi descopera adevaruri
„mesianice" pe alte planete, unde; ;ei; au asigurata viata de dincolo. Destui creduli s-au alaturat
acestor conceptii §i mai multixre^cayor fi protejati de misiunea civilizatoare si binefacatoare a
„extratere§trilor". Milioane de oamepi fara locuri de munca s-au inscris pentru noile „raeserii" pe'
care le vor oferi plutonienii, saturriienii, venusienii etc. Adeptii noil secte indeamna la ruga §i
pasivitate, iar nedreptatile de pe pftnint^ urmind a fi... Tndreptate de catre forte coborite din ceruri.
Indivizii racolati sint niste naivi;:%ko cultura modesta §i fanatici religiosj, dupa cum mentiona
ziarul american international HeraM: Tribune".
5. Mormonii. - Secta reiigjbasa apocaliptica cu adinci radacini m sincretismul mlfcirilor
de la sfirsitul secolului trecut (fcajptiste, advente^ pentico stale, harismatice). Intemeietor Joseph
Smith (+1844). Adeptii ei sint ma^ales ttneri (fete si.baieti), casatoriti sau nu, de preferinta studentL
, r Morala" lor avansata este casatoria in gmp, poligamia. Ace§tia sint trimifi in diferite colegii incit
propaganda lor a cnprins multe:J centre; universitare ale Iumii. Central lor este SUA. Adeptii se
numesc „Sfintii paminteni".
Doctrina sectei este politejst|;§i sincretista. Au creat o „Biblie" pe care au retiparit-o fi este
principal**! obiect de colportaj. Respfeetaun mod de viata destui de „auster": nu beau, nu fumeaza,
sint ponderati, schimba sotul sau^ofia, cit u ajuta firea. Au peste 5 milioane „misionari". $i-au
asigurat o capitala a sectei si uirte^iplu la Salt Lake City.
Se declara, pe linga sfinti;::p;bse.dati ai eternitatii fi se considera chemati sa salveze intreaga
umanitate, mai precis, sufletele oirneiiiJon arit ale. celor vii, cit si ale celor morti, de ia incepuml
inceputurilor existentei omen irii,[. Pentru. aceasta au nevoie de numele celor ce s-au peregrinat pe
glob. Trebuie indentifica|i sa on ramina .vreun sutlet.nesalvat, ceea ce mseamna inregistrarea datelor
civile de recunoa§tere: nurne, prenu-me,. data si locul na^teriL a casatoriei, data si cauza morfii. hi
acest sens, mormonii au format deta^amente care cere eieaza registrele din primarii, oficii de stare
civila\ parohii.
Secta este foarte bogata ? 'fiedare membru eontribuihd cu 10% din cistigul sau la „pensia
eternitatii". Ximitirul nemuririi" este' aproape de Salt Lake City, iar „Cartea vietii" in subterana
templului. ■;;■■ -|. , '
Pina acum s-au clasat miliarae <Je nu me pentru linistea „inscrierii si pomenirii". Aceasta §i
pentru faptul ca zeci de milioane; calocate pentru inarmare ingrozeste omenirea; noile tipuri de
bombardiere invizibile, de rachete iinteligente", de arme cu neutroni, de submarine la mari adincimi,
noi sisteme antiaeriene prccum fi „razboiul stelel'or" produc insomnii si grave mutafii psihice.
Sectele, corbii iadului, se iaduia unde sint cadavre, mortaciuni sau muribunzL
6. „Copni" Domnului (- Mb|.; : - Secta religioasa „modema" aparuta m Italia fi reorganizata
in SUA, m 1968. Nu are un sistem i1;lozoflc si nici pretentia oferirii mintuirii. Adeptii practica o
FENOMENUL SECTANT DE-A ,LVHGUL TIMPULUI 105
„mistica" sexuala intitulindu-se frati §i surori, umbla goiisau sumar imbracati §i „n-au de ce sa se
rasjneze". Consuma droguri §i stupefiante pentru a avea v,eonvorbiri" nevin ovate cu Domnul.
Intemeietorul acestei secte este „mesia", necunoscut de nevinovatii copii §i nici nu-i nevoie
sa-1 cunoasca, spun predicatorii. Are mai multe nume David B. Berg, ori „David Moses" ori Unchiul
Mo etc. doar titulatura de calificare este de profet. A debiitat dincolo de ocean, in 1968. Un profet
uciga§, Heiiaux, identificat in Franta, a ucis trei fete, a declarat ca a ucis pentru „ordine" §i pentm
preceptul: „Doamne sufoca-ne cu iubirea; noi trebuie: sa : 'fta: : striviti pentru a rename din tine!"
Munca de fiecare zi §i ragaciunea lor este cer§etofja : $i insistenta, de aceea li se mai spune
„ Secta cer§etorilor pio§i". La inceput, o grupare obisnuita lil lumea apusului, cu timpul s-a organizat,
avind central in SUA sub numele de MO. Ei cer§esc mereit cu Biblia in mina, apoi se retrag in
colonii, depunind banii in conturile §efilor. Daca nu se reintorc sint urmariti §i ucifi. Odata intrati
in secta paras esc familia. „Predicatorii" lor sint ,,afiefositi" Domnului p provin din dezertori,
dezmo§teniti, condamnati pentru crime §i tineri care gasesc in secta un refugiu §i o activitate. Ei
urmaresc pe tinerii debusolati, pe fetele scapatate din farniiiile descompuse, toxic omanii incurabili,
emisrantii etc.
• Intotdeauna victimile sint abordate cu intrebarea: E$/ti fericit? §i imediat i se ofera o experienta
§i o uitare; renuntarea la profesie, fuga din f ami lie, refugiu intr-o credinta oarba pentra a deveni
„copil al Dornnului".
Doctrina mileflista este adaptata conditio or de Viata. Interpretarea Bibliei se face intr-o forma
delirant-literala. Due o viata „frateasca", 10-20 indivizi?in -comunitate.
Cartieral general al sectei are o soniptuoasa res/edinta secreta pe o mb§ie din Certaldo (in
apropiere de Florenta), dar computeral care tine evidenta fondurilor este instalat la Paris.
- O alta fatata a acestei secte se semnaleaza M-Mexic: Fiii Domnului, sau „Prietenii
umanitatii" care se ocupa cu vinzarea de carti §i reviste 'pOrnografice, de albume atragatoare §i
reclame sex shop. S ^$$3/'/ ;/ '
7. „Calea fericirii" (Amanda Marga). - Calea;ttrieirii este o secta care „ofera" darurile
mesianice adeptilor ei. Secta s-a organizat in India;: fii: 1955, ca apoi sa patrunda in Europa
Occidentals §i mai ales in Elvetia, iar dupS 1973 cons|fuiii o problema in SUA. Ea se pretinde
„salvatoare" a credintei, fiindca Bisericile traditionale ' rjii mai sint in stare sa mentina „dreapta"
credinta. Acestea - zic sectantii - n-au ftiut sa-§i msu§ea$£a §i sa predomine §tiinta §i politica §i
astfel au pierdut credinciosji, indreptindu-i spre calea rataeirii.
Secta are un Regulament, care trebuie respectat- cu strictete toata viata. Intre alte obligatii
comuriitare, adeptul trebuie sa-sj scbimbe numele, sa poart^'imbracaminte de culoare oranj, obligatii
sacre de cedare a 2% din venituri. O data cu intarirea. ^cSii-' au inceput luptele pentru eel dintii la
„fotoliu", soldindu-se cu asasinate. Altii fi-au dat foc,'i|r: ,,ferici|ii" ramafi au organizat ataciiri
teroriste. Pentra integritatea comunittfii „mesianice", aicjfeptii scapatati au declarat ca asa a fost
voia Celui de sus §i ca actiunile respective sint o fbrmp3|^rotest impotriva descompunerii morale
a omenirii. §i pentra a se pune capat unui asemenea.fenpiiien, secta a facut apel la toti credinciofii,
indiferent de simtamintele intime, sa se mregimenteze iprincjurile ei. Evident, tot pentra a participa
la aceeasi cale de a deveni ..uciaasi intra Domnul". : ':''' : :
■ * m
8. Templul popoarelor. - Am lasat la umia aceasta. secta, condusa de Jim Jones, fiindca
crima savirsjta in Guyana in toamna anului 1978 a zguduit intre aga lume. De atunci §i pina astazi.
o intreaga retea cinematografica, publicatii cotidiene fi reviste de specialitate, sociologi, medici,
psihiatri, juri§ti-criminologi cerceteaza fenomenul „Sectei; sinuciga§ilor".
Secta a fost organizata de Jim Jones - indian ameripan - la San Francisco. Jim s-a nascut
la 31 mai 1931. Tatal sau, in primul razboi mondial, a; ;eontractat o boala de plamini care 1-a
chinuit toata viata §i a decedat cmd Jim era copiL I^i-ijirn nu-i placea munca, in s chimb era
indeminatic §i inteligent §i traia din expediente. In familie,n-a avut o educatie religioasa. msese
botezat de bapti§ti. De tinar a intrat in Ku Klux Klan,dar dupa citeva manifestatii s-a retras. O
oarecare d-na Kennedy 1-a introdus pe Jim in secta naz§reana. Nici aici n-a stat, ci a frecventat
citva timp o adunare penticostala, care practica glosolalia; De aici a luat cuno§tinta de Biblie §i a
inceput s-o studieze. Mama sa 1-a dat la §coala. S-a inscris la facilitate, unde intilne§te pe sora
Marcel line (mai mare cu 4 ani decit Jim), cu care : se -pasatores,te. Aceasta 1-a dus la „Biserica
cre§tina", o ramura a sectei „Discipolii luiHristos", unde Jim devine pastor. In 1950, parase§te
106 ^ ; : GALAUZA CRE$TINA
ac easta comunitate organizind el un^gj>otezind-o Bis erica Unitatii Coimmitare, devenind astfel
intemeietor de „biserica". Pentru agoiiisita^zilnica se ocupa de comert cu maimute aduse din America
de Sud. Astfel incepe „predica" la nej^stori sj clienti
In 1956 infiaza 7 copii, urmmg:||cemplul sau §i altii aderenti. I§i „boteaza" biserica intitu-
lmd-o „ Temp I id popoarelor , \ cautind :sa I imite TumuJ Babel sau aire numiri biblice. Cn to ate ca
predica era pe baza Bibliei, el o consMera 9 carte neagra, o anmca pe jos si o calca in picioare,
cind nu era ascultat de multime. El scjumba preocuparile predicatoriale cu „vindecari" divine §i
tamaduirea bolilor psihosomatice. Q multime de creduli veneau la Jim din toata America, la
„vindecatorul" de cancer, inima, plamjiai ;ptc r „Tamaduirjle" prin credinta erau savirsjte cu maruntaie
de pasare (gaina neagra). Marcellina era^specialista" §i folosea §i alte pasari... Infunteaza corporafii
si asociatii, secta prospera. Unii se amesieea in afaceri politice, in asasinate, ajunge prim-jurat, om
de influenta, cauta sa patrunda in Gongresul SUA. Pastorul Jim Jones construieste un calcul al
mileniului,' lumea il exalta, adeptii se inmultesc. Da declaratii la tv., interviuri prin ziare, dar multi
redactori ii banuiesc excrocheria §i jiefjidia; §i atrag atentia americanilor de buna credinta.
Isi pregatea minutios „predieilef: ifacute de altii, era cochet, isi vopsea parul in diferite
culori pentm a apare transfigurat defefeare data. Traia.de acum in lux §i desfriu, uitase de saraci,
nu-§i mai aducea aminte cum a crescuti Folosea stupefiante §i exersa cu apropiatii la citeva arme
de foe §i revolvere de ultima mventie.:?Pregatea ceva?...
A organizat o ierarhie a Tempiuluj. El era incpnjurat de 12 consilieri cu care tinea §edinte
de purificare, vorbea vulgar §i era Jmmilsiv^ In caz;de neascultare a adeptilor, pe loc ii punea
sa-si ridice viata cu un cinism nemaiintilnit. Incepea satana din el sa se arate. Facea antrenament
de box, punind pe fiii sai sa se batj:pina la epuizare si apoi acestia trebuia sa zica - daca mai
puteau - „Multumesc, parinte!" ./■^■■..
In 1977 secta reusise sa-§i stm|%serioase fonduri pe care le administra Jim. §i-a dat seama
ca este urmarit, fiindca multi adepti:tt, paras is era. §i'-a ales locul de refugiu unde sa duca viata
,,comunitara", anume Guyana, intr 7 Q .regiiine pustie, unde adeptii sectei au trait in obste §i unde
Jim ii supunea la un tratament bestial- Jpregatind dramaticul deznodamint.
CIA §i FBI-ul erau in alerta. Eyaferi §i dezvaluiri din Templu, vesti ce pareau basme. Jim
se declarase impotriva lui DumnezeiJ ■ - \ $e ' fapt n-a crezut niciodata, - iar unii dintre credinciosi
nici nu-1 auzisera pe „parintele" vor^ifidjilde; Dumnezeu. Informatii cutremuratoare despre paranoicul
pastor sosesc de la templu. Congresmenul Leo Ryan se hotara§te sa cerceteze cazul in numele
guvernului american sj cu o echipa de specially ti a cazut victima „cultului crimei" la Port Kaituma.
Cei 1000 de adepti sint scosX-$&;ghetouri, mvitati la rugaciune pentru viata ve§nica. Sub
amenintarea pistolului. sint strfnsj copip,- li se da cite o cea§ca de Kool-Aid, din cazanul iaduluL
care era' de fapt otrava. Au urmat mamefe §i apoi batrinii. Robia eterna a mortii a inceput incatu§area
celor de fata. Peste 900 de victime auSrecut in marea inexistentei in ziua de 18 noiembrie 1978.
In aceea§i zi, „parintele" Jim - nu SraSflat cum - a primit un glonte in timpla stinga, cazind linga
cei carora le furase sufletul. Avea 47..de,ani,
: - >■'>■■ it
A§a s-a §ters de pe pa mint inc^tm templu al satanei din Jonestown. Vestea a fa cut inconjurul
lumii. Insusi. oficiosul Vatic anului, „L'&sservatore Romano", atragea atentia asupra „desertaciunii
pseudomisticismului. care, tradind cauza/ lui Hristos, tradeaza cauza omitlui".
Incepind din 1985, secta a tos&ftorganizata de catre un „copir' al v ,pr
ofetului".
Incep
V. SECTE „Uj\IANE" EUROPENE ; >V;
1. Antoinismul. - Fondata ; de::hinerul belgian Louis Antoim (1846-1912), recunoscut de
adepti ca profet, secta sustinea ca pbseda un fluid magnetic, cu ajutorul caraia poate vindeca orice
boala si poate invinge chiar moartea,:feindca acest fluid actioneaza asupra sufletului. „Vmdecarea"
se facea prin punerea miinilor sau prin^ucati de pinza despre care se spunea ca e „magnetizata".
De§i nu se acorda nici o importanta cofimlui, totusi in scopul vindecarii, se recomanda un regim
sever, in special vegetal.
Secta antoinista are un caraeteg#ult, adica „vindeca" apelind la un spirit din lumea cealalta,
chemat printr-un medium, in cadml; Woi: §edinte de spiritism. Adeptii sint lini§titi, lucratori in
subterane, nu fac prozelitism §i poseWo biblie a sectei.
2. Biserica Cre§tina universalaj ^ (Christos din Montfavet). - Fondata m 1954 de francezul
Georges Roux (inspector PTT), nascut in 1 903 , autointitulindu-se „Mesia din Montfavet", deoarece
SECTANT
107
se consider* o reincarnare a lui Hristos, secta are drept scop; prop agarea doctrine! si recunoasterea
Jui Roux ca dumnezeu. ■ v.&v*
Secta are multe asemanari cu antoini.smuL*
Roux a declarat ca poate vindeca bolile prin punerea ,, miinilor; totodata, poate face din
oncme vrea sa-1 urmeze, un vindecator. Se recomanda ad^gtatea unui regim alimentar sever si sint
mterzise cele cinci „otravuri mortale": tutunul, cafeaua, ceaiul, grasimile prajite si conservele In
lata unui bolnav, „martoni" trebuie sa-i reaminteasca paeaiele, apoi ei isi vor impreuna infinite
rugindu-se pentru vmdecarea sa cu ajutorul unei ,,mgaciuhi;iniracuioase'' compusa de Roux Daca
total esueaza, bolnavul trebuie sa moara, pentru ca inamfef ilui Dumnezeu nu foloseste la nimic
prelungirea unei „existente reale".
. , Membrii sectei refuza orice ajutor medical, atit pentru eicit si pentru copiii lor, fiind convinsi
ca suit fenti de once boala grava fi ca vor trai pina m apropierea virstei de 120 de ani. -
Gruparea se confunda deseori cu pocaifii nazarei, curarnuri din secta ieho vista si cu o parte
dmtre adventistii reformi§ti. .■:;■■;-
\ I "' -i" ■>"■■ - "■ .
3. „Prietenii" omului (Armata eternitatii sau B is erica: Imparatiei lui Dumnezeu) - Un titlu
pe cit de pompos pe atit de neimportant. Secta cuprinde peiatroilatii umani, care considera animalul
^nFVOfJ* ° m * Ml§ ° are de ° rigine francez * a fost f Q n <Iata de elvetianul Alexandre Frevta?
(1870-1947), care in 1920 s-a despartit de secta smdentii^Biblie. Lui Bernard Sayerce care a
preluat conducerea sectei in 1947 si s-a intitulat „Pastorui: eel fidel", i-a urmat in 1963 dupa
moarte -- secretara sa, Lydie Sartre, numita „Mama cea dragafcAzi secta este condusa de Joseph
Nexrand. ::. .V: : t:. L :
^ Doctrina acestei secte este destul de confuza, adeptii \ ei . mcercmd sa instaureze o Lume
noua, bazata pe pneteme si in care sa nu se faca uz de bani-0 incercare de punere in aplicare a
acestor conceptn de viata s-a facut in Franta, intr-o comunitate : ; stabilita la Lot-et-Garonne. Odata
cu „construirea" acestei lumi noi, omul va deveni nemuritbr, : ;:
Prietenii omului cred ca imparatia lui Dumnezeu se vaiinstaura pe pamint, in sensul advento-
lenovist Adeptii sectei „Prietenii omului" cred ca Dumnezeu: 1% creat pe om nemuritor, iar acesta
a pnmit moartea in urma coruptiei pe care diavolul a exercitat-b asupra lui si sub a carui influenta
a mcalcat legile stabihte de Dumnezeu. Dar aceasta cadere^oate fi reparata prin „reeducare" prin
care omul dobmdeste nemunrea. Adeptii sectei se pretind ca sint singurii care pot efectua reeducarea
necesara, pentru ca omul sa fie eliberat de imbatrmrre si -moarte; si acest lucru se poate obtine
numai prin urmarea fidela a Jegilor eteme", care au fbst date oamenilor de Freytag (majoritatea
conceptnlor apartm martorilor lui Iehova). Numarul adeptilbfteetei este modest. Secta s-a organizat
ca o replica nereusita la manle custodii bancare si de bijute« : din Franta si Elvetia,
4 Cele trei sfinte inimi. - Adeptii „Cultul inimii lui -Iisfe 1 au depasit adorarea lui Dumnezeu
|i once forma de idolatne si au aparut altii care au triplat a^rarea inimii. ca sa fie mai orieinali
Secta Cele trei sfinte inimi" a fbst fondata de Roger Melcmolt si fratii sai. Andre (chimist) Victor
(sofer)ji Robert (preot catolic). Scopul fratilor Melchior,; cade fapt a tuturor sectantilor era
imbogatirea.
A.deptii sectei primesc nume biblice si practica uneteervicii religioase; rugaciuni si posturi
desfasurmd si o sustinuta activitate prozelitista: \ : % . ■ ■ "
In fruntea lor se afla Roger Mel chi or, care o conduceosub numele de Papa loan.
Doctrina acestei secte e confuza. Roger Mel chi or - papa loan - este considerat drept unicul
Mesia, reprezentant al lui Dumnezeu pe pamint, singurul-parfeipoate transmite oamenilor dorintele
divine. In urma numeroaselor scandaluri, atentind la buneli ';'. teoravuri (fratii Melchior seducind
tmerete adepte, in „scopun" divine), din 1979 secta. regreseaza, : -
In lipsa unei lucrari care sa mentina; : doctrina, a<Je|tii acestei secte se multumesc cu
„revelatnle" lui Dumnezeu transmise adeptilor de Roger Meiehior.
■■.■'" ■■■- ':■ :* " ' y'" m . li -
5. Biserica .libera. - Biserica libera este. o secta aparuta tri Anglia. Adeptii ei sint recrutati
dm creduln nemultumiti in alte grupari religioase. Desi citesgB|blia, se string la auzul cuvintului
- ■'?: r > ■.. V -
* Secta are mai multe carti mndamentale publicat#^-?Georges Roux, in 1950: Jurnalu!
unui vindecator; Cuvint de vindecator §i Misiune divina? ■ m \ ''' : ' ■ '
108 ..:■: . Mlauza crestinA
Domnului. practica falsul in acre pujbliee§i se indeletnicesc cu santaje intelectualc, rapid, siluiri de
constiinte. Intre acestia s-a marit crirrimalitatea §i smt trimifi in „misiune", ca.mercenari. Ei se
apropie de alte grupari violente §i refarisarde conduse de §arlatani §i criminali notorii.
Dar lumea apusului, satula d&ajtitea Biserici,secte §i religii imbrati§eaza alte §i alte surogate
ale credintei, care mai de care maifaStaStice. Este clar, „credincio§ii" de astazi, in afara urmarii lui
Hristos, isi simt sfirsitul, au intrat inPb evidenta stare eshatologica, nu mai avem de a face cu
„elogiuP' nebuniei, ci cu nebunia anlliBfista insasi. inceputul a fost „ furiosi. Domnului", culmea
,.Secta sinucisasilor" si lucruri mai mSri; decit acestea veti vedea... „satana umbla ca un leu cautind
pe cine sa inghita" (I Petm V, 8); 'V
VI. ORGANIZATII TERORISTE, RE%^§ARDE JUSTIF1CATE PRIN REL1GIE
■ ■_■*■'■
■ ■ , * , *
■ - r"
De la razboi rece la crime ^stikre " '. - Daca Dumnezeu a tost izolat, negat, mistificat §i
apoi dat mortii de catre unii teologi; jtaca Hristos a fost inlocuit §i substituit cu „noi mesia", daca
ingerii s-au intrupat in frati §i fee igara;; daca Maica Domnului s-a „reincamat", in noua Eva, iar
sfintii pammteni (mormonii) au reaparut, cine a mai ramas „neidentificat" din lumea de dincolo?,
Satan cu intreaga sa ierarhie! \
§i iata ca fortele mtunericujui ±m iinceput sa iasa la lumina soarelui dar mai ales a lunii:
Leviatan, Belzebul, Satan, Lucifer^; Jegiuni" de ingeri negri apar intr-o lume prea religioasa, o
lume interlopa, o lume plina de ximozitati §i avidade senzatii. Forta raului a imbracat hlamida
cavalerilor tunetului care nu-si mai: :incTuci§eaza sabiile sau pistoalele pentru presupusa onoare sau
jignire, ci sint organizati in bande : §i ; gahgsteri, incit oamenii cinstiti nu f tiu unde sa mai reclame,
sau ce „lepadari" sa mai citeasca. ;v ;;
Astazi, ca niciodata, exorcisB^le §i alungarea diavolului sint utilizate, dar nu in Biserica lui
Hristos, pentru „imbracarea omulurrMi'Y ci in cercuri ale organizatiilor teroriste, fasciste §i
revan§arde, care au pretentia ca pof ffiltaura „pacea sufleteasca" prin genocid. Daca la comunitatile
„mesianice'\ as a cum s-a vazut, crirS| : era premeditata §i „pacientul" supus unor §ocuri psihice,
organizatiile teroriste religioase n-atf|iiiei regulamente, nici legi, nici morala, doar deviza: „cine
nu-i cu noi este impotriva noastra^' Jffcg du§man, trebuie sa dispara!
k. r
Gruparile revansarde sau cofhjumtatile religioase demon ice ataca tot ceea ce este nobil:
cinstea, dreptatea, adevarul, sfmtenm^isemanind groaza §i nelini§te. Fiara apocaliptica nu mai are
simbolul 666, ci zvastica, comul : ei; ; este: fascismul sub toate nuantele. Crucea nu mai este semnul
rascumpararii, ci un altar pentru „mult^mire' 4 ca au fost uci§i negri, aparatori ai drepturilor omului
sau unii predicatori ai egalitatii. Dealirile §i preeriile pe care §i prin care zburdau odinioara miei,
ciurde, minji au ramas pustii, si la i^ascjuce a noptii apare „fbcul sacra", mistuind o uriasa cruce
(luminmd costumele conice pe care;; : se ; yede scris KKK!), dupa o „inflacarata" predica pentru
„dreptatea" celor avuti.
O intreaga retea de informatii este pus a in serviciul nihilismului. Cele mai modern e mijloace
audio-vizuale sint captate de aces^K,pp£tari ai iadului". Unii cercetatori arata ca numarul de crime
- afara de pruncucidere savir§ite de ace§ti monstri fanatici depa§esc cifra de multe milioane. Alt
semnal de alarma! Si mai grav, organizatiile teroriste. au o retea intemationala §i ataca, in numele
raului, sub diferite firme: Bisericarymde, brigazi rosii, leu I albas tru, rctzboinicii regelui Hristos
etc. sau simple numiri, avind acela^i^cdp: panica ; :distrugere, disperare! ■■
Multe organizatii i§i iau nuni|i#=-ie „biserica- t , pentra a putea inlatura pri virile legiuitorului
§i inca i§i insu§esc titulaturi bizare,: a^'a cum vom vedea.
§i pentru a concretiza cele"; ; de^mai sus, vorn selecta citeva organizatii „legale".
.■ • ;i u ■*■%■■ ■■■■.'
l.„„Biserica" satanismului.; -Biserica satanei este titlul exact din legislatia religiilor din
SUA, recunoscuta ca sa mnctionez^ i -^re sediul m: San Francisco, iar conducatorul acesteia este
„patriarhul" Anthon Luwey, care \§££ ales ,> 12 Apostoli" si 70 de ucenici. El^a organizat noua
religie pe la inceputul anului 1964;Kfia,doctrina, conducatorul sectei arata ca „In fiecare din noi,
sala§luie§te satana, saminta satanica inchisa in om este atotputemica, avind cea mai mare important!
FENOMENUL SECTANT DE-A LUMUL TIMPULUI 1 09
i 1 ■
Omul trebuie sa fie mindru de ea, in loc sa se m§ineze,:jSaminta satanica trebuie cultivate, fapt ce
fi~l propune biserica. noastra". Conform : „profetiei".. pafoarhului, in anul 1990, aproape toti
inchinatorii religiilor clasice vor dispare, . aderind la ; satan&rn;. .. . Noi, sataniftii reprezentam noua
institute spirituals a Americii, sustinea Luwey. ■■^•■\i '<■■>
2. „Bis erica" lucif erica. - Daca satan este un num&mai general „prea diavolesc" cautatorii
de senzatii religioase fi de titluri atragatoare an descoperitalte nnmiri mai planetare, mai aproape
de inima omului „credincios" fi a aparut biserica kicifeiicafsaii biserica lui Lucifer fi, mai pe scurt
Martorii lui Lucifer, crescind astfel actiunile uiolatrilor. : rsffr se-gmdea necuratul fi vrajmasul luminii
sa ajunga a fi „adorat" dupa ce cazuse cueeata sluji^riibtfsai fi semanase mindria in prima
pereche de oameni din Eden. Iata-1 dupa atitea civilizatii -afe bmenirii invocat fi pomenit, in cele
mai dureroase situatii; aceidente de tot felul; : soldate cu :mbiti napraznice. „Martorii" lui Lucifer -
fratia intunericului; fac serioasa concurenta martorilor: lui - Iehova. Cei dintxi slavesc pe stapinul
mortii, noul Hades, cei din rindul al doilea pregatesc asaltul „Armaghedonului". §i unii si altii sint
stegarii negri ai distrugerii vietii fi societatiLomene§ti,..-:'-H
Secta „Martorii lui Lucifer" este noua (1970-1 97^,. :i cn ramificatii in lumea francofona.
Printre „ale§ii" lui Lucifer fi initiators sectei je numara sl:fraticezul Jean-Paul B our re. „Purtatorul
de cuvint" al lui Lucifer, preciza: „...unica noastra tinta-csteifle a reabilita magia fi vrajitoria, de
a face o noua religie ai carei adepti nu cred decit m rail..'-; % ^deptii fanatici ai „luminei curate" se
reunesc noaptea, la lumina tortelor, in jural morminteM.;Uribr fbfti practicanti ai ocultismului,
printre care Allan Kardec, fbndatorul si organizatorul spiMsmului pi initiated filozofiei neantului
in Europa de Vest. ^%m?-:&r^
Din .aceasta secta au purees dizidente cu nume 4$| /stranii; noii luciferi si-au reinviat
apocalipticul: Marele Graal. ■■yi|:i|fi; i; ..
3. Fraternitatea alba universale. - paca satan |i-aj:|ig|sit succesorul, de asemenea, Lucifer
s>a asigurat „misionarii", ; nici celelalte legiuni demonic-iitoiiormiteaza. Soiurilor de draci, de§i
stau ascunse, li se face organizarea, la lumina zilei, in sgcJS&tea apuseana prin Fraternitatea alba
universal! Aceasta secta revaiifarda proclama arianisrixd fa! rnvatatura „adevarata", iar „morala"
sa se vadefte prin destrabalare, prin proxenetism fi incesWfjbctiv. „Fratia" incurajeaza |i sustine
prostitutia sub toate aspectele, ca „un cult adus duhurilor !' ! reie|- ' A aparut in Franta si s-a raspindit
in cercurile reactionare. Secta, sub masca religiei, racoleaza tineri din organizatiile neofasciste.
In ultima vreme a aparut o noua forma: Fraternitatea ,, deists".
4. Ku Klux Klan (KKK). - O data cu abolirea selaviei, cu asigurarea drepturilor omului,
se parea ca a disparut p patima singelui sau uciderea. Aceasta a luat ins a alta forma prin atacuri
organizate, prin rapiri §i §antaje. Asemenea organizatii ;sint ; rienumarate, apar §i dispar, pe toate
continentele, dar cea mai ingrozitoare este KKK din SUAcDjn aceasta grupare rasiala fac parte
atit „credincio§ii" cit §i „slujitori" ai unor denominatiuhi ' >:§fcconfesiuni creatine. Scopul ei este
uciderea, iar cultul arderea crucii, ca ceea ce a adus m lume ,,iluzia" jertfei rascumpararii |i dreptatii.
Organizatia KKK are ramificatii pe tot continentul amejiean:, in fruntea ei aflindu-se Vrajitorul
imperial care are sediul, din 1928, la Memphis. -=.- : ; --- \-^ %■■
In ultima vreme- (1981), cavalerii uciga§i cu gluga §i-au extins imperiul invizibil al KKK.
Astfel, aceasta organizatie religioasa rasista de trista faima.are un program rigid. „0 data pe luna
pe colinele situate in nordul orasului Alabama, un grup ;,cfe ;barbati §i femei purtind costume de sac
fi arme automate se antreneaza permanent. , Tabara de anfr&ament poarta numirea de My Lai.
,Jmperiul invizibil" este eondus de Bill Wilkinson, CBX&M^ffciS, s-a despartit de KKK.
Tinuta traditionala a adeptilor consta dintr-o roba- ro|ie ?i boneta ascutita. Pe linga gluga
cuno scuta, in ultima vreme, organizatiile religioase violente de : factura KKK au adoptat noi semiie:
zvastica, ieui, vulturul, §acalul etc. dupa proyenienfa adeptilop fanatici.
5. Razboinicii regelui Hristos si Alianta apostolica elandestina. Tara cu cea mai buna
organizare ecleziastica romano-catolica, Spania,. ,este chinuitJistazi de numeroase grupari religioase
fasciste p neofasciste. revan§arde fi iredentiste justificate ipjife precepte biblice. Printre acestea se
numara „nevinovatii razboinici ai regelui Hristos fi Alianta apostolica elandestina", ambeie sustinute
fi incurajate de organizatia fascista ,Jvfoua Forta" din Peninsula Iberica.
6. Alte grupari teroriste, rasiste §i revanfarde vsufeyiasca religiei au diverse numiri: Sea
Org, „Con§tiinta lui Augustin", Grupuri de astrologi,; : yrajiJbri,. ocultifti, care prin practicile lor
insrozesc sufletele oamenilor etc.
110 ,; vfiiLAUZA CRE§TINA
Cele mai cimoscute gmpari^terolppe, rasiste §i revan§arde cu firma religioasa sint:
In ASIA: Opera lui Dumnmmi%&$v® Dei 4 ') sub care se ascunde blasfemia adusa lui
Dumnezeu §i crima impotriva omuSii^tlifilpul §i asemanarea lui Dumnezeu. Aceasta „opera" care
aduce numai vaiet, plinset §j suspin v estS : .'cunoscuta de specialist pentru legaturile sale cu organizatii
■ ■*.*"■■■•
extremiste. ■% £-j ';: ;■.
r " ■ *■ -" m _l m - J /■-:.-. . ■ ; - . ■
In AFRICA: Apartheidul. -^e&sta forma ,«misticl" de genocid din Africa de Sud intretine
cele mai veninoase organizatii reyan|air|e §i de tradatori in scopul siluirii consJiintei si stoparii
organizarii §i prosperarii unor natiuri|:4fegttirne de pe /continentul negru. Albii „staprni" smt sustinuti
de multi corifei religiosj in aventura iijsr :|ara margini. Ace§ti avocati-ideologi fac apel la populatia
disperata transmitindu-le din Biblie ^poiiuncile de sus..." . Raspunsul se ftie de veacuri: „Ne-ati
adus Biblia §i ne-ati luat pammtabp:' iAcum, „plecati §i cu Biblia, si lasati-ne pamintul nioftenit
de la parintii no§tri ucifi de voi...":, :;m ; : :;
In AUSTRALIA: „Incercarea"^ Este o gnipare fascist-milenista. Intemeietorul sectei este
."■',■' "i ■■■" "- 1 ■■". ■*■■■■■ "■■■*,","
un afacerist din Melbourne, care ^i^aSIu^nunie biblie, „David" §i propov^diiieste sfir§itul apropiat
al lumii. El explica astfel cataclisni^l-cjeyui se va myesmmta intr-o lumina orbitoare, se vor auzi
zgomote inspaimintatoare, dupa carei-iuinea se va prabusj in „nefiinta". Cu o singura exceptie:
„vor ramine in viata membrii sectei". Vim-frunte cu vizionaral ei. Sint clare influentele iehoviste si
„luciferice" sustinute si de ingroz|iii||3}u prin ,,R|zboiul stelelor". „Regele" gruparii participa la
intruniri revan§arde fi incita la distrugerea celorlalte Biserici si culte. Pentru „siguranta activitatii
sale fi-a ales deja 70 de ucenici, ce ■ §^ai|,;asigurat „supravietuirea". Secta iaproportii pe continent,
atrage adepti din generatia tinara, inf|i?indu-le idei neonaziste.
Mai sint multe alte mi§cari|. dar he oprim la cele de mai sus.* Toate aceste organizatii
grupe, comunitati, familii in numeie : jrfeligiei terorizeaza oamenii §i tagaduiesc morala evanghelica
atit de simpla, dar greu de urmat. Yi^tm este numai a ispititorului, a celui rau, ci fi a slujitorilor
unor Biserici, care ademeniti de vefitpft au uitat de.vocatie §i pastoratie. Luxul, destrabalarea,
neglijarea celor duhovnice§ti au prfittpcat rezerve, coiitestari §i s-a nascutfenomenul sectar de azi.
mm :
*
.J V
Fata de cele de mai sus, uu/se.-pot trageiconcluzii, fiindca ceea.ee se petrece in sinul
sectelor depa$e§te cugetarea. Totusj y :,;^nii:oameni;aizilelor noastre, stapini pe sine, cu mintea
curata, fac efbrturi laudabile si chiajjldtsperate pentru a fed - mai ales tinererul - de flagelul
sectar. uH\,_-:,^..:\ ■';
In primavara anului 1981, laBaBsi-laun congress al. oameni lor de §tiinta,.s-a hotarit infiintarea
unei „Asociatii intern ationale pena"U-; :; apararea famitiei p individului", carets i propune sa lupte
impotriva sectelor, sa anihileze acetst: : ;fehQmen extrein de nociv sj care rulbura multe suflete.
La inceput, unit considerau{sizciele.ca pe iiri rezultat al „evolufiei" religiei, dar astazi toti
sint convinsi ca sec tele a it un cultMada'bru, n-aii nimic comun cu Dumnezeu - indiferent cum este
inteles §i sint stapinite de interese SQpiale,"politice. de aventura si cucerire. Fenomenul pare firesc,
daca ne gindim la inaintasii lor, ..infailiDili". Aceia aveau la Indemina anatema §i inchizitia, iar
* BIBLIOGRAFIE SPECIA^gE I. David, Sectele religioase... (note bibliografie), precum
si Cazuri relatate de ziare §i revistervjais Match", -1:9^5-1988, Thieiy Baffby, Les secies totalitaires,
in „Esprit" nr. 1/1978; Secta Hare •Wr%hna sau conjiiratia misticismului, profiiiihii si terorismului,
in „Romania Libera", 8 oct. 19^1 . Wdriifestari care frizeaza actele psihp-criminale^ in „Magazin",
22 iulie si 6 dec. 1980; Cazul Moiw^Un „idol" care aduna milioane in „Romania Libera",
19 martie 1981; Un „idol" dememicf^M ^Informafia" 30 mai 1981, Secta cersetorilor piosi, in
„Infbrmatia" 12 sept. 1977; Neurdri0$$M6rmomd,m „Scinteia" 1 martie 1981; Ufolatrii et comp.,
in „Informatia" 14 febr. 1981; Proitf&r^rm sectelor, veritabile concerne alemselatoriei, in „Scinteia"
23'sept. 1979. ■ v;
FENOMENUL SECTANT DE-A LUNGUL TIMFULUI 1 1 1
dumnezen si izbavitorii sectelor au la dispozitie arme de foe ger.fcctionate si toate otravurile,
inclusiv ,,impartasania" cu_ stupefiante, halucinogene, cianura ■ ''ete,K.; J ■ .
In loc de iubirea fata de aproapele, sectele, gruparile viofeite fi revan§arde au m doctrina
fanatismul religios pina la crearea in rindul membrilor proprii a Wiii ■ „veritabil univers paranoic".
In fruntea nnor astfel de „noi religii" s-au a§ezatposedati, sarlatoigerfizi, criminali notorii, fara
ideal si constiinta, escroci calificaji, cu pretentii rriesianice, ■<$$ .retires c sa mgradeasca vointa
membrilor fi sa-i rupa de realitatea sociala, ii antreneaza la actiumf^- firizeaza bunul simt si multi
cad de cele mai multe or i, sub incidenta legii penale.
I i-' ■ ■ '■ ■ V*" ■" " .. ■
Romnjindu-fi bugetele, „fiii imparatiei rnesianice" contribute; la lovituri de stat, la acte de
violenta, la manifestatii de strada, pentru un eveniment sau o star^olitica, angajindu-se in aventuri
de anvergura mondiala" cu Biblia in mini, pe care n-o citesc'/wiofiata, cu exceptia profetiilor
eshatologice pi multor capitole din Apocalipsa. Mm ,^nesi^[^Mazmcm sa se substituie lui
Iisus sau sa corecteze pe Dumnezeu-intrupat. Mari stapini re^§i6$: uita ceea ce a spus Hristos:
„regii stapinesc popoarele, intre voi sa nu fie a ? a, ci.cel ce dor^: ^fie mai mare, sa fie tuturor
de ajutor. . ." (Luca XII, 25-27); sau „Tuturor toate ntam facuf, ca riiacar pe unii sa-i dobindesc "
(i cor. ix, i9). ; v ;;■
„CHentii" acestor secte sint, din nefericire, diii rindul tinerltelui. Ajunsi la o virsta cind
factorii ce nu mai depind de ei, ci de societate, le hSiarasc vifiprl||nii tineri se vad confruntati
cu probleme din ce in ce mai grave. Ce li se oforaSin locul Jl|x5ieal - un vid; in locul unei
atmosfere propice universului sufletesc - raceall- iridiferental:!i||np. Pepiniera de recrutare a
noilor obsti religioase smt tinerii lipsiti de caldura fireaica a pann|#|f % mediului sanatos familial.
§i cad usor prada himerelor, solutiilor iluzorii, propagandei minctrS|^a sectelor In cadrul acestora,
ei suporta „spalarea creierului", un veritabil foe psihic, caci n-atame^l-caruia sunt supusj urmarefte
totala depersonalizare si aservirea sufleteasca si fizica;pina la .ineo^tienta. Criminalii psihici, desi
urmariti de toate justitiile lumii, imbraca toga de „rnesia" contii^Bid: ;distrugerea nu a bunurilor
materiale, ci pe creatorii lor, sufletele acestor tineri^Apare astfefteVi^nt ca fenomenele de criza,
degradarea valorilor si disolujia morala favorizeaza apantia acelei faune dubioase, alcatuite dm tot
felul de prooroci, astrologi, magicieni, maesfri, profeti, ale§i-izbSvitdri 5 vindecatori, mesia sau
capetenii trimise de Domnul etc. z-iMm ■
I ",■■■"■■ IT
Desigur, am mentionat numai sectele de mai slis.pretms&felilroase - dar numarul lor este
cu adevarat alarmant si nedefmit, in evantaiul sumbru al gmparrl^|s;eudofilozoflce ; ocultiste sau
pseudocrestine. : ' *'-\VW*>'
In ceea ce prive§te doctrina, morala, institutia, sectele nu pot. fi.comparate cu Biserica lui
Hristos, a§a cum se incearca de catre multi pseudosociologi §i pre^r filozofi. Sincrctismul este
baza doctrinara a majoritatii noilor „religii". Culmea^ sectele. inceafea. sa concureze cu Consiliul
Ecumenic al Bisericilor sau alte organizatii ecumeniste. Consiliul : pc|toenic al Bisericilor urmarefte
unitatea de credinta in Hristos, nu gasirea unei noi credinte satf <altui" Dumnezen; m-mare§te
refacerea invataturii originale, nu prefacerea sau adoptarea unei fitoiofii, nu renasterea unor forme
oculte, unor personaje mifologice care au terorizat spiritele lumif vlchi:
Toate sectele cauta dezumanizarea, fanatizarea^bcultismrij- Biserica Ortodoxa urmare§te ca
sa faca din credincio § ii ei oameni integri, perfocti, s^i explice:#fi|}ammtuitoare fi sa traiasca
in Hristos, folosind toate mijloacele puse in slujba dmului sau creSte ;de om pentru foricirea lui,
pentru dragostea fata de toti, Hni ? te si intelegere intre toti oafieMr P lanetei, deci o moralg
dumnezeiasca. *'*>;' ■''■ - n xy-y-.
112 >.gAlauzA cre$tina
§i ceva mai grav, unii „chen|ati §i alesj" au inceput goana.dupa stralucirea lumii §i osinda
§i-au agonisit. Evanghelia a fbst -siibstituita, credinta pusa in rindul altor preocupari §i astfel au
aparut puzderia si concurenta de ; ,yizbavitori", „predicatori", „profeti", „Mesia" etc.
*
■1 "K . . . _*
Invatatura clara sj mmtuitdare a.Domnului Hristos, Evanghelia nemuririi din primele veacuri,
a fbst pusa linga „summae" facuS; $ : Jprefacute dupa tinguielnica ratiune. In loc de viata in Hristos,
s-a trecut la „vorbirea" despre f^8os;; : m loc de misiune, la indeletnicire (I Petru V, 3) si iata
rezultatul: fuga multora spre necunoscut... S-astins dragostea pentru a'devar §i catehizare,
inlocuindu-se cu ideologii la mpda^iciivintari de propaganda religioasa. Degeaba plingem §i ne
tinguim ca pierdem credinciofii; &ap§i la Evanghelie, la urraarea lui Hristos, la dragoste nefatarnica;
sa fim exemplu in purtare, in vor^ke^intru toate|II Tim. IV, 2) si iarap voni avea frumusetea cea
dintii §i toata tiirma mcredintata\ npua, : .
Toti vrajmasii noftri vazuti : ^r ne vazuti se, vor topi ca ceara de la fata focului, daca vom
urma pe Hristos: „...ca oamenii ; ; o|§erymd faptele noastre ceie bune sa preamareasca pe Tatal
nostru eel din ceruri"... (Matei '^Jlfe). Unde sinteti Sfinti Apostoli care ati cucerit lumea sau
Parinti Apostolici care ati modeiaj!;societatea voastra! Apostolul iubirii, parca vizind „lumea
religioasa" de azi, scria;-„...in lurne -s-aii raspindit multi propovaduitori, care nu marturisesc venirea
in trup a lui Iisus Hristos. lata amagitprul, iata . aritihristul" (II loan, 7).
Nu pot fi inlaturate unele^rnsrite" ale seetelor, a§a cum incearca unii, ci sane straduim
sa-i intelegem pe rataciti, fiindc^i.^au rivna, dar n-au pricepere..," (Rom. X, 2). „Bagati de
seama - spunea Mintuitorul - sa,nii : iya in§ele cinejva, fiindca vor veni rnulti in numele Meu §i vor
zice: Eu sint mesia §i vor insula £0jjpi... Daca va spune cineva: iata Hristos este aici sau acolo,
sa nu credeti, caci se vor scula multi -nristo§i mincmosi §i prooroci mincinosj, vor face semne mari
§i minimi" pentru amagire, sa nu-f credeti (Matei XXIV, 5, 23-25).
De fapt toti ^zbavitorii* Viizeaza pe antinfist §i el este ascuns in propria lor conceptie §i
comunitate. Apostolul neamurilor ^e' : a§tepta la ispitirile diavolului cunoscute prin actiunea raului
si mvrajbirii: „...se vor scul<fdirr ffipocul vostnv oameni care vor invata lucruri stricacioase... de
aceea privegheati neincetat..." (Fajyte XX, 30), fiiridca satana se poate preface in inger de lumina
pentru a amagi §i a intoarce pe cinema de la adevarata credinta (II Cor. XI, 14).
Un fapt destul de grav al^iMorr noastre consta §i din aceea ca multi confunda religiile, altii
le trateaza fara interes. Or, savantii §i oamenii de cultura atrag serios atentia asupra pericolului
reprezentat de sectele religioase. In acela§i timp sj state le care recunosc organizarea si functionarea
unor asemenea secte trebuie sa . dilcearna, sa-si dea seama la ce expun propriile popoare, prin
Tnmultirea §i proliferarea sectelor: §i graparilor mistico-fanatice.
CUNt>^§TEREA §1 PREINTIMPINAREA
CATRE
- — V ■
, i ' "i . " " . . .■ ■ '
In ceea ce prive§i£ M$erica Ortpdoxa, de pretutindeni, aceasta este
mostenitoarea CincizecimiP (fy?te II) , a intdririi Duhului pentru ceea ce a promts
Mintuitorul eel trimis de fgM^Noi credeyn ceea ce se cuprinde in Sf. Scripturd §i
Sf. Traditie, dogmele, canoart^^ji hotdririle Sinoadelor ecumenice. Ele sint mdrturii
ce autentifica siiccesiuneaM credinta §i succesiunea apostolica - Bis erica Ortodoxd
cautd sd dea credincio§ilor tot ceea ce este necesar mintuirii §i totodatd siguranta,
FENOMENUL SECTANT DE-A. I UNGUL TMPUL Ul 113
linistea, echilibrul sufletesc si pacea genefala. Ea nu ticm&ureaza cu ideologiile sail
curentele de gindire, firesti, ale societatii, & tine lajemurul revelat, la calea cea
strimtd, dar precisd, la siguranta spuselor DunmezetiM$ jcelui descoperit, adevdrat
si intrupat si omului desdvirsit Iisus Hrisios: „Eu sq0mlea, adevdrul si viata."
(loan XIV, 6). El s-a aratat in lume pentru ami Mai if^Bii in credinta si mi patem
sd-L pdrdsim, funded numai El are cuvintele vietii v£p$d&'' (loan VI, 67).
Cunoscind bine to ate acestea, niciodatd cidtelenMttfiste, curentele spiritiste,
religiile demonice - idolatria si mitologia^ si sectelet jmvor putea influenta pe
adevdratii credinciosi romdhi. '.'tn
m t
I ■**■'•""
I >"".< ' . i ;' - "
Precizari. - Apararea credintei stramosesti, ca si proppya^iirea si pastrarea ei, este esenta
si permanenta misiunii preotului. Cmd MintuitomI Hristos trimitei .||' jgfintii Apostoli la propovaduire,
le porunceste; „Mergind, propovaduiti la toate neamurile, mvatinS^ie/. sa pazeasca toate cite v-am
incredintat voua" (Mate! XXVIII, 19-20). Sf. Pavel mdean^av|g^Timotei; „Pazaste-te pe tine
insuti si straduieste in invatatura" (I Tim. IV, 16).§i : 'mai mult;. ;pg>jp6yaduie§te cuvintul, staruieste
cu timp si fara timp, mustra si cearta, indeamna cu toata rab&eaiisi invatatura" (II Tim. IV, 2:
Tit. I, 3), iar credinciosilor le s.crie: „Va rog sa umblati cu yredMicfe^:! silindu-va sa paziti unitatea
Duhului intra legatura pacii"(Efes. IV, 1). ..'V i; jP; : , :
Pe temeiul acestor indemnuri intelegem ca; Preotul trebuiejg&:$tie modul in care credinciosii
cunosc si traiesc credinta lor si masura in care aoeasta este ; .GOrlS^ -si conforma cu invataturile
dogmatice si morale ale Ortodoxiei. In cadrul Bi$ej:icii .Ortpd|o|p|feniane exista parohii in care
s-au strecurat invataturi gresite, sectare, grupari ariarKice si c6n|SI||ate 5 pe care pastoral de suflete
este nu numai dator, ci are obligatia sa le cunoasca JJ- sa le ara^|||||ter mintuitor. Unii credinciosi
instrainati de Biserica Ortodoxa traiesc in pasivitafe in fata M|ej^urilor la buna convietuire, la
dragoste §i solidaritate umana. : :i:; -;; : ::
O spunem de la inceput, fara menajamente, cele scrise alci; nu au un caracter provocator, de
lira, de vrajba interconfesionala, ci intaresc pe misionari si chearhj: |e : cei rataciti la frumusetea cea
dintii a dreptei credinte. Sint cazuri cind adeptii urior culte neo|irQtestante, fanatici si bigoti, ai
unor secte si grupari anarhice comit abateri grave fata de credinta stramos ease a a parintilor lor
prin ac|iuni de prozelitism si, in acest caz, trebuie. luate masuri a3ec vate, asa cum pastoral cauta
oaia pierduta (Matei XVIII, 12 s.u.). "^H;^V
■"+ * " * m ** i
Biserica Ortodoxa Romana a inteles dintru inceput sa ,pastt;eze.. cu toate cultele din tara un
climat de bune relatii, de respect reciproc si colaborare si esteVhgtarfta.sa-si aduca contributia ei la
apropierea si mfratirea tuturor locuitorilor acestei: tari, la aprorjjp^a si infratirea popoarelor de
pretutindeni. Dar ecumenismul nu trebuie confunda.t cu prozelitisimil i§i nici socotit ca o slabiciune
a slujitoriior Bisericii Ortodoxe Roman e. , :J
Grija si' stradania preotului in activitatea lui. pastorala. e.s|e<, ; aceea de a-i aduce pe.toti
■ .■'.■ ■;■'■■ ■■ -*■ *
credinciosii la adevarata cale a mintuirii. Acest \\\cxi\.preotul nu-i'-pp^te face numai cu vocatia, cu
enruziasmul, en pregatirea sa teologica ci, in aceasta actiune, el ifeebuie sa apara bine instruit, sa
cunoasca. nivelul cultural a I credinciosilor, safoloseasca cele mcii.npi : metode si mijloace de aparare
a dreptei credinte in functie si de intensificarea prozelltismului. De:aceea, in astfel de imprejurari,
misionaral ortodox roman trebuie. s a puna in actiune toata , capapjtatea sa, sa cunoasca istoria,
originea, evolutia si involutia. sectelor, cadrul social in care: au^aprut, conceptiile acestora si
mrjloacele de prozelitism, „psihologia" sectelor §i gruparilor anar|iG^; sa mobilizeze energiile sale
spirituale, tactul sau, in problemele aduse in discutie, spre a .. putga^raspunde la orice obiectii |i
invocari de texte biblice sau alte incercari prozelitiste. Preotul trebuieisa aiba colaboratori destoinici
si incercati, cunoscatori ai inyataturii ortodoxe si initiati in pungielftj^tacate de sectanti §i gruparile
anarhice, pastrind, insa, m toate, echilibrul manifestat prin iubirea rjlkaidevar, iubirea fata de semepi
§i respectarea persoanei umane. . ( ,^vj.>/^;.
114 ..C&XUZA CRE§TINA
L - „PSIHOLOGIA" SigpLOR §1 GRUPARILOR RELIGIO ASE
1. Psihoza prozelitismului se$||tp Lini§tea §i pacea dau oamenilor stabilitate morala si
echilibru sufletesc. Tulburarile suflete^fa%ic afectiunr nevrotice si fizice si din aceasta cauza -
neexplicata sau neluata in seama - au^apajrit si puzderie de secte crestine fi religioase.. $i doua
boli sufletesti, mai bine-zis patimi: rnindEia ; :si,lacomia au creat psihoza ereziarha in primele veacuri
crestine si s-a transmis pina astazi. Ff|ii^ntil morbid-sectar nu poate fi nici noutestamentar nici
vechi, ci apartine si se constata la toal^Migiile naturiste.
In contextul lumii de astazi, oriCeiSc de iminca, orice sector de activitate creeaza o psihologie
aparte in functie de preocuparile indiviziloi; de scopul lor sau de rezultatele mmicii lor. De asemenea,
in comunitatile ecleziastice, confesiunilel/m denominatiuni, grupari religioase, sectele cauta sa-si
fbrmeze o psihologie aparte, specific^ dare, dusa la extreme, se degenereaza, se izoleaza si fuge
de origine, imrmd in conflict cu comuri|aSea social! P^rkolul este iminent, deoarece fiecare grup
se divide' a vind pretentia originalitffii^plocuind colaborarea cu fanatismul fi cercetarea cu
obscurantismul. In acestcaz se ajuri^4a?|^oxism, la psihoza periculoasa atit societatii in care isi
duce existenta secta, cit si indivizilor:;^|atafe y membri ai grupului.
Asa-zisa psihologie a sectelor ^feraSe la grupia grup, de la. organizatie la organizatie, de
la tara la tara, de la regiune la regiufce^iKja' familie la familie, de la individ la individ, de aceea
este greu de dat o defmitie valabila p#itr|;tOti: Trebuie wmarite cercetarile in domeniul psihicului.
Defmitia psihologiei ca stiinta care se dc^a:<ie fenomenele psihice are valabilitate si aici, fenornenele
sint: c'unoasterea (ratiune),' atectivita^l^sinitire, iubire sau ura cu impostazele lor) si vointa
(determinare la actiune in fapte bune;; : S§t:;rele).
A. In ceea ce priveste RATltlrll^XiCunoa^terea), observam
1. Senzatiile $i perceptiile, mSrjSKica Bisericii: Ortodoxe, sint cultivate la credinciosii sai
prin laudele bisericesti si toate slujbe1fe;:j|lsecte, senzatiile si perceptiile sint reduse si inabusite de
practici oculte; -'/&¥}> i' :
2 Limbajul s-a dezvoltat in rngd deosebit in Biserica Ortodoxa, incurajind si cultivind
limbile nationale in vorbirea curentat,||:|h cult: ,,mai Vbine cinci cuvinte pe inteles" (I Cor. XIV,
19); la secte limbajul este redus la ni§fe ■^tesii onomatopeice, de invocare a dumnezeului credulitatii
lor,'iar cintarile sablon au un nivel re|i||,^naiv, traduceri arbitrare din alte limbi sau chiar „imne"
fara angajare psihica si care incita lajr^
3. Gindirea, vehicul al cuno^p^fcauta sivei afla (Matei VII, 7), a fbst cultivata de
Biserica de la individ la individ si ^aj£asc;ut cugetarea crestina. Teologia crestina a preluat tot
ceea ce este bun si fblositor din gmdr£ejjptica in vetiefea mintuirii. De asemenea, tot ceea ce este
bun si drept, adevarat si edificator^^sf^l §i in viifo^ pentru fericirea omului este insusit si de
Biserica. La secte, fenomenul este inve|s||iridirea este';siluita de teorii si rnetode „noi". Astfel, de
la „Sola fide" s-a ajuns la credulitatef© 4a „Sola gratia" s-a ajuns la predestinate si fanatism: de
la '.Sola scriptura" s-a purees la negarea unor carti si texte din canonul Bibliei, la traduced adaptate
confesional si chiar la adaugarea unoHexte apocrife ihlegaUira cu „calculele" mileniste si „sfirsitul
lumii". Deci „gindirea" sectara este comandata si canalizata, mergind pina la negarc si sinucidere
(cazul Johns din Guiana Britanica, 197i)! : ' -
4. Memoria si cultivarea ei mjBJserica Ortodoxa a fbst si este porunca: mergind mvatati...
(Matei XXVIII, 19). Catehizarea si scolile primelor veacuri crestine, universitatile Evului mediu
pina la seminariile, facultatile si institu^ie" teologice de astazi sint factori de cultivarea memoriei
in vederea desfasurarii vocatiei si uhutebagaj cit mai mare de cunostinte. La secte, cultivarea
memoriei este o indeletnicire satanic^;^ nebuniune in fata lui Dumnezeu" (I Cor. I, 19-20) de
aceea nu este nevoie de scoala si educ^tie, fiindca „duhul le da pe toate" (I loan II, 20, 27);
5. Imaginatia a fbst totdeauna;^ : pu1emic sprijin al credinciosului in intelegerea descoperirii
lui Dumnezeu si'explicarii naturii rntpnjuratoare: „cerurile spun slava lui Dumnezeu §i iacerea
miinilor lui vesteste taria" (Ps. XVIII^l^Toata arta crestina este o fericita colaborare a Revelatiei
dumnezeiesti cu imaginatia controlata a credinciosului; pictura, arhitectura, sculptura, muzica sint
FENOMENUL SECTANT DE-A LUNGULjXJM'PVLUl 1 1 5
citeva rezultate ale lucrarii celui creat dupa „chip U l: si asemaftai^ lui Dumnezeu (Facere I 26)
In once mamfestare de adorare a lui Dumnezeu sau venerareHa sifltilor - care este tot adorarea
SSct 5Y f t0r r SSi " " V5d §1 ^^ ima ^«* secte exista o im^S
bolnavicioasa, fantez.sta aceasta creeaza un delir, provooM^-de consumarea drogurilor
halucnogenelor ?1 txanchHizantelor. Dumnezeu ia' forma sta*%^ima e inatiei lor, fenoranele
apocahpuce se mmultesc si deterniina distrugerea unor ope^l* relfgioasa sau la.ca" A ^ e
explica mlaturarea cultulu, sfintilor, denigrarea Sfihtei Fecioa^lmatura^ea crucii obiectelor si
ehcvelor sfinte etc. „ aceste situatii, sectanti: ^Mrginelb^liiSila unele texe ale BMie
respmgmd traditta si formele ei, negind rezultatefe ttneacatpaipttru civilizatie.
6. Atentia, ca fenomen al. cunoasterii, a fost In mare <^Jf Biserica lui Dumnezeu Ea a
tomat intelegerea Evangheliei si textele Descoperirii lui iSIfieieu; sa stam bine sa stamen
fr.ca,_a zis Arhanghelul Mihail; sa stati neclintiti : in credinta ^fea; , ed slabi sa se mdrepte ce
disc plma hber-consimtita de mare miportanta in raspindirea cuintului Evangheliei. Atentia este
egata de pastrarea adevarului sfint si de stoparea conceptiflor SSgioase gresite, de prim irea si
tonsmiterea nealterata a succesiunii in credinta ? i succesiunii ^lice ^ Bis ric/ Tei un
sfipta, sobonuceasca s, apostohca. De fapt, Sinoadele ecumeniqtfsirrt^rezultat al atentiei fata de
mvafatua Domnului Iisus Hristos si ferirea ei dexoncepfii fli^fiee ale timpului La secte si
erezu, atentia este un apanaj, fiecare individ, dupa ce a de^nitadept al grupului poate crea alta
Ca ataie, atentia, ca si celelalte fenomene ale cunoasterii nu are^portanta in psihoza sectantului
B. SENTIMENTUL (Afectivitatea) are un rdl detennmistM ! Evanghelie. insusi Fiul lui
^Z:::tT dl ". iubire .P ent - 7; fWa tot dm digP: a fosf zidit omul^orunca
cea ma. mare a Legn vechi si noi, ca de altfel toate Legile ce^Stft.sa instaureze dreptatea este
2*Te£ lire ^T^T^n " ** *" -# (^i « J7-38). insu § i DtLezeut
esenta este mbire (I loan IX 8), Dragostea este. un.. atribut ■ ve§t»a' lui Dumnezeu si cea mai
nuportante v,rtute teologica (I <3or. XIII, 18). Insuji crestinismllSlmparatia dra a os i" pE
SaKLS? m Ved 5 e . t0ate ac ^tea,^e m otiile, S i sentimeftl^irebL modelJe in 1X2
apioapelm si propasmi comunitatii. Insusi , Domnul s-a egilientru noi dindu-ne pilda de
mbne, lasmdu-ne pacea eterna (loan XX, 21). Mai. mult, ne-a fSrifacit: „...iubiti pe vrYimaS
vos n, bmecuvintat, pe cei.ce va blesteama, facetiae celor ceJlSc ram.." (Matei V ST 1
mtelege, aceasta porunca se aplica de la indmd la Individ, or, sm gi&iai criminalii de dre'pt priv^
au comun nu mtra aici, ace 5 tia „sint pagini..." (Matei XVm^iadica nu mai fac wte din
comumtate pentru ca nu se mcadreaza si nesocotesc Legile d e : «ltuire sociala
1 coJrir™ ^r 8 Cate80 -. rie PSi , hiC5 ? indUd tem P^n,enbili (u^giMp de patru mai importante:
1. colenc 2. sangvmic; 3. melancolic; 4. flegmatic). Se.stft.&tiz.. ca fiecare fiidivid are
particulantatea sa psiho-fizica: Tbate rnamfestarile smt personale^oSiunitatea le modeleazS dar el
mrmne un.cat. Or, Mintuitorul, doctorul sufletelor § itrupurilor ndlil vbumnezeu-intrup^'si Om
5 S f T'Tl\ &C a S& SltUati6 ' laSindU - le 5 i: *^'™cire«ay S emanat r U lui (Luca VIH
3-18) si pilda talantilor (Luca XIX. 13-26). \<:¥l'Xy K wavul =
aoar 2\ reSi-T^ "^ ^V® ™ h ' 1Ka " Uteama ' ^*Mw™*e idoli, zeitati. monstri.
apai no, iehgu si nenumarate secte. Dragostea cheama la urmafea WI Hristos (I Tim I 6-7) ura
este tagadmrea 1m Hristos. ; '
In contextul temperamentului, avmdu-se m yedere si fectotfl de educane si instructie se
foimeaza caracal. Daca temperamentul se mo ? teneste, indiyiduli^odeleaza pnn caS "
:*SS g ■ pt extrem de im ^ ant to ^i« actoia ?i de c - b —
Biseric^nf^^"^ 8 '^ " P ^ ol ° gia " re!l g ioasa « ««a sectara ^laceasta dencnitare, fiindca
Bise, ca lui Hustosnu se opreste la o oarecare psihofogie, vechfe .#& niai noua. ci are caracter de
^Sf vlTZTT 1 alt - ^ r - titUie U " PUnCt t0t3litar W^-l-" Bisercn - lacSrd
stau astfel. Ps.hologia religioasa sectara este un amestec bizar der^se" evanghelice cu starea
116 :G&AUZA CRE§TINA
psihica a indivizilor la aparitia sectei^utireligieL De apeea se intilneste fenomeiruj firesc al evolufiei
la toate grupurile religioase, fenomenul -adaptarii §i chiar modificarii „credintei" initiate. Or, Hristos
acelasi este, ieri, azi si in veci (Evrj &III, 8) si descoperirea lui Dumnezeu a -avut loc treptat
tocmai pentru a fi inteleasa; , Jvlai ■ intrfepumnezeu s-a descoperit prin parinth nostri (patriarhi),
apoi prin profeti |i mai pe urma prin:iiisti§i,Fiul Sail,;.' 4 (Evr. I, 1-7). Sectarii justifica „credmta'\
care este independenta de Dumnezeu,inrin idei §i teorii filosofice. Ei rru mai; sint nici crestini, nici
credinciosi, ci niste creduli fanatici cit;.n|sje principii iieverificate, de aceea afectivitatea s-a inlocuit
cu ferocitatea, iubirea interioara cu'.ru|&|egi de clan absurde si in contrazicere ; cu morala crestina
|i filosofica, cu morala publica fi cuf&fc-moderna.^Cultul" criraei - spirituala sau fizica - sterge
fi inlatura de la adeptii sectari nu n^a/i iubirea de aproapele, ci chiar sentimentele §i emotnle
umane. Din cauza lipsei de afectmneVlt ; apoi imiibitie religioasa parasesc familia sau practica
destrabalarea §i proxenitismul in grupf jfeglijeaza. copiii sau cer parasirea tarii unde s-au nascut
pentru a marge „la frati" in alta parted: Sxpresiile -de „frate" §i „sora", de „tu">§i „eu" sint niste
expresii gratiute de atractie, ca apoi prafrastia sa se arate.
C. VOINTA (Determinarea^Se ai treia insusire sufleteasca ce desavirseste pe celelalte
doua; judecata si afectiunea. Ca deM|ie r s.tiintifica;;vointa este activitatea ornului orientata spre
scopuri constient fixate. Aceste scopurf Jdetermina §i caracterul vointei, negativ sau pozitiv. Negativ
atunci cind vointa este determinatade #rnmte bolriava sau de o afectiune deplasata ~ patimile de
tot felul - fi pozitiv, cind toate fapt^e vomtei sint spre binele tururor §i multumirea personala,
virtutea in general. /fMu.- ■
Avind acest cadru psihologic^ali;%ointei 3 intele.gem u§or si factorii acestuia, anume:
a) Deprinderile. Acestea joae&ufeol deosebit, fluid modul de a actiona constant prin exercitii
permanente. Deprinderile, la rindul lor^ j>6t intari vointa sau a o diminua. Ca in orice act constient
si verificat de vointa, deprinderile ^e ri iprmeaza caractere stabile, pe cind „deprinden'' rele -
vicii, capricii - mtuneca con§tiinta omjilui^ vointa acestuia devine un instrument de savirsnea sau
acoperirea patimilor si nelegrairiior, i : u ; ;.|ituneca mintea si ii pervertesc simturile pina la instincte
oarbe. De aceea, §coala si toti factorn: eijucationali au datoria sa fonneze deprinderi bune in vederea
unor caractere stabile. Deprinderile, M ;fapt, pot modela inse§i temperamentele, dindu-le o noua
functie genetica; din hot poate deverr^ Sn -^m cinstit; ctiri rumator, un om con§tient de riscul asumat;
din betiv un om constient de valoarea'f^miiiei si de pericolul alcoolismului; din desfrinat, un om
cumpatat sj un afectiv sot in familieS -lie|at de deprinderi sint obiyiumtele, o necesitate irezistibila,
dar care se poate modela datoritas;crimibarii mediurui §i mutatiilor socio- culturale;
b) Aptitudinile $i interesele:Di$&Mn psiholdgi acestea se definesc astfel; orientarea selectiva
§i constanta a ornului spre anumite fenofiene si relatir in vederea cunoasterii §i practicarii, in vederea
efectuarii unei activitati. Dupa altii, thai; ales speciali$tii patologi, psihiatri si geneticieni, aptitudinile
de§i innascute, se pot modela sau dis#ugeaa o generatie, dar apar la alta generate, _avindu-se in vedere
mediul prielnic. Aptitudinile sint de 'faptrintelepciunea sau ratiunea seminala a vointei.
Interesele sint intr-adevar compbnerite ale vointei legate de o societate sau alta, de imhogat ire
si nemultumire. Ca sa aiba permanentll;interesele trebuie corectate si ineurajate numai spre binele
obstesc, spre o comumtate echitabila -^eorecta. Cind interesul primeaza, aptitudinile diminueaza,
talentele se pierd, intervenind proti^fir;dezechilibrul. De aceea, in crestinism, interesul suprem -
daca poate fi numit asa - este minmii;ea : fiecaruia adica desavirsirea aici pe pamint si continuarea
ei prin fericire in Imparatia lui Dumnezeu. ...
In ceea ce ne prive§te, accentuarn tenomenul.sau insusirea vocatiei, de mare importanta in
misiunea preoteasca.
Referitor la vointa, la gmpaiiM'anarhice §i violente si la toate sectele, putem spune ca au
eliminat-o din preocuparile lor. AceSM; nu mai tin cbnt de psihologie ca stiinta, ci de grupul lor
care se divide pma la epuizare. Nu ■'mai : au la baza ; credinta mintuitoare, ci o credinta dictata de
secta, o acceptare oarba a spuselor^^rofetilor" lor.Deci stergerea vointei si personalitatii fiecarui
membru. Desigur, nu sint originali : nici in aceasta, ci acceptind „credo qui absurdum", adica
predestinatia cu toate avatarurile eig ; ; Mdividul devine ^un instrument in mina §efului de secta, un
ales, adica' un incatusat de soarta, uriul cistigat de Domnul, un frate §i „sfint"..
Problema vointei nu este ripua in istoria sectarilor si in evolutia ereziarhilor. Se §tie ca
Eutihie, Eunomiu etc.'negau vointa uoiana a Mintuitorului ceea ce au desavirs it sectele de astazi,
FENOMENUL SECTANT DE-A LUNGUL TJMPULUI 117
tagaduind §i vointa umana fi vointa divina prin soarta fi predestinatie. Or, este §tiut ca vointei
umane i se adauga haral. credintei Minmitorului prin. dragoste (GaUV, 6) pentrii a se ajunge la
virsta barbatului desavirsjt, Iisus Hristos. Sectele ca fi inaintafii acestora an exagerat harul lui
Dumnezeu sau au §ters faptele omului pentru a-1 lipsi peaderent de r vointa. Prin vointa comuna se
desavirseste comunitatea lui Hristos, in Biserica Sa, §i „oaia ratacjta" (Luca XV, 5-6) umbla
singuratica fi nu se poate salva decit in turma. Daca este rapita delupi sau pazita de naimiti (loan
X, I, 12-13), atunci va fi §tearsa din Cartea vietii (Apoc. XXI, 27), : ; .
Este cunoscut ca raarii filozofi §i inteleptii mmii au cautaiTorme fi solutii referitoare la
vointa umana §i sectele, ca de altfel p unii teologi moderni §i-au ;fii|ti|it o parere sau alta a lor.
Pentru noi credinciosji, urmafi §i transmitatori, in acela§i timp, ai.Biseficii primelor veacuri, vointa
omului este respectata dintru inceput de Ziditor: Pus-am inainteafta .--foe fi apa, binecuvintare fi
blestem (Deut, XI, 26-28); iata ecoul peste veacuri al pomulur cuno§tintei binelui §i raului
(Facere II, 9), pom crescut pe pamint, deci din ac'eea§i plamada cu trupul omului. In virtutea
acestui fapt, msufi Fiul se supune vointei Tatalui de a ne mintui 'de pacatul stramo§esc, pacatul
lipsei de vointa si neascultare. In sprijinul sau in locul caderii noastire, Mmtuitoml Iisus Hristos
ne-a adus vointa Sa, vointa cracii, vointa izbavirii cu care a sjers . pacatu) stramo§esc, trimitindu-ne
pe S fin tul Duh dadator de har, intaritor |i coordonator, nu imputiatdf vointei noastre in vederea
mmtuirii. De aceea, „harul incepe mintuirea" (Gal. II, 20-21) $i aceasta este aptitudinea soteriologica
a crestinului adevarat. Omul nu se supune de frica vointei lui Dumnezeu, ca la sectari, ci accepta,
lucreaza §i se desavir§e§te prin iubire (II Tim. I, 5), fiindca Duriinefeir este iubire (I loan IV, 8).
A§a intelegem mandatul Sau: „Voi sinteti lumina lumii si sarea pfinmtului" (Matei V, 14), deci
vointa noastra trebuie sa devina bucurie tuturor (loan X, 5).
^ p» - ■
Insu§i Mintuitorul Hristos respecta vointa fiecaiiiia indifererit in ce stare ar fi: Daca vrei sa
fii sanatos. daca crezi in Dumnezeu... Daca crezi ca pot face Eu aceasta etc. (Matei VIII 10; loan
IX, 34-41). De asemenea, credinciosji (in cazul pruncilor, na§ii) nil' se stipun de frica baii Botezului,
** i m
ci marturisesc credinta experimentata, credinta verificata si apoi cofiVin^i fi cu vointa coplesjta de
adevar, spun: Faca-se voia Tu precum in cer, a§a §i pe pamint... (j^iatei VI, 10), sau vestesc din
gura nevinovata §i cuget curat, deci din minte sanatoasa fi inima sirieera: Am vazut lumina cea
adevarata, am primit Duhul eel ceresc, am aflat credinta cea adevafata, nedespartitei Sfintei Treimi
inchinindu-ne (deci supunind vointa, de ce?) ca, Aceasta ne-a mmtuit pe noi.
i . I* Si i
Asa cum am aratat mai sus sectele nu mai prop ovadui esc credinta mintuito are, ci grupul lor
este o asociatie de creduli, care de fapt neaga pe Dumnezeu, sectele sint antihriste pentru ca
acestea au ajuns la cultul crimei, la sinucidere, la mlaturarea (tagaduirea) lui Hristos -Dumnezeu
din lume. Hristos este mceputul mintuirii noastre aici pe pamint pfimintrupare, rastignire, inviere
fi consecintele ce decurg din acestea. Or, an ti foist acela este care tagaBuieste mtruparea Fiului lui
Dumnezeu (II loan 7). Bi.blia cea confesionala sau sectara a> devehit justi fie area credulitatii,
„argumentarea" obscurantismului, dovada a izolarii, distmgerii personalitatii %\ a lichidarii vointei.
Tot un fenomen sectar al lipsei de vointa si dezbracarea de personal itate este eutanasia alba
(sinuciderea lenta cu halucinogene, tranchil izante, stnpefiante etc.), crima : §i chiar sinuciderea in grup.
AtTtea fenomen e cu multe consecinte sociale, pe linga cele zise religioasej provocate de lips a de vointa.
Daca as cu I tarn glasul Sfintei Scripturi, aceasta ne spune cade.fapt vointa este fructul scump
al dragostei. Cei lipsiti de intelepciune nu pot a\'ea nici vointa. Sf. Pavel inchina dragostei un imn
etern (I Cor. XIII), iar Apostolnl iubirii, teologhise-fte dragostea ca irisusjre a lui Dumnezeu (loan
III, 16 fi I loan IV, 8). *":'*"' ■ -> r.'
* £ '■■■
* *■■.'■.■ ■:■:■■
* ■ * *
A§adar, sectele de toate categoriile, lipsind pe adeptii lor'de vointa, ii inarmeaza cu
prozelitismul fi fanatismul pentru a-i orbi §i a-i lipsi de personalitate. : Grestinismul pentm ei este
o religie la mo da ca §i celelalte religii vechi fi noi naturiste sau aniniiste, iar teologia o ideologie
biblica sau influentata de cugetatorii antichitatii - laici sau religiofi - §i totul se poate schimba
sau adapta la aparitia unui „profet". '' J %■.>?»„
1 1 8 CALAIJZA CKE§TIN A
Sectele, fie religioase (biblice, „eyaiighelice", budiste, confucianiste, taoiste, sintoiste
mahomedane, „biserieesti" sau congregati^ni^e),. fie sincretiste (de nuanta spiritista teozofica) au
cauze eretice si contestatare, sociale, cultural^; etc,
Credinciosii noftri cunoscind toate aeestea pot sa se apere si pot intelege fenomenul ratacirii
sectare, pe de o parte, sint in masura sa doVeSeasea lipsa de vointa a acelora care dintr-un raotiv
sau altul - lesne de evitat - au acceptat o sectasau o grupare aharhica si violenta. pe de alta parte.
Toate sectele sint cuprinse de boli psitiiibe §i in loc de un examen medical 'cautl refugiu sau
justificare in „texte" biblice. Crezind dill I -WM> ; practicmd fanatismul si obscurantismul, sectarii,
gruparile anarhice, violente si revansarde sint in permanent razboi cu ei infisi si cu lumea. Asadar
nu se poate vorbi de o „psihologie religida$a3;§i sectara, ci de o psihozd, de o boala sufleteasca
mostenita, creata sau acceptata cu sau fata yofa i adeptului.*
J I W ■.■».■»■■» .■ m
Sectele debusoleaza pe multi, sustraj: ; gj% unii de la prepcuparile lor zilnice, facindu-i sa-si
neglijeze munca, familia si tara, ispitesc pe ajfii ia-si paraseasea Legea stramoseasca, sa neglijeze
obiectele de venerare crestina sau actioneaza pentru a distrtige, pentru a ascunde sau a comercializa
piese din patrimoniul national sau opererdearta universala. lata lipsa de vointa in a respecta
operele de arta ale altora si implicit a cultrW egbismul si ura fata de aproapele.
" ' " I 1" ■■ ■ ■ ■ '
4
II. - CITEVA MoCEDEE SECTARE
iV
PENTRU CI$TIGAREA UJSOR CREDINCIOSI INDOIELNICI
* -\ ': I ■■ ■■.■■" "
Cind vorbim de mijloace si metode prozelitiste ne feferim la inpercdri de tot fehd pentru
atragerea nu numai a credinciosilor ortodocsfki cdte culte neoprotestante, dar si la secte. Trebuie
cunoscute metodele acestora, funded prozelUismul intens sector tulburd si ecumenismul local,
climatul de respect si responsabilitate mtwgiilte recunoscut in tara noastrd. De aceea, preotul
ortodox misionar are datoria sa cunoascdadeste lucruri invederea stopdrii inflltratiei si in acelasi
timp de a intretine, in continuare, bune relatiUde respect intre preot si pastor i, intre credinciosii
ill h «
1 >
* orientAri bibliografice
w
Lucrari ajutatoare si cercetari receri|ej: ; '; • ■ ■■
' a) Psihologie si patologie: R I. D^^^sihologiasectanUdui'\ in „GB" nr. 4/1987; Idem,
Sectele religioase... in „GB", nr. 5/1986;. m0(}lpgia religiei, trad, de Tamara Muresan, prefata de
Petru Berar, Ed. stiintifica si enciclopedic|f i?puresti, 1 976:; S. Cindea, Psihologia conversiunii in
„RT" nr. 5-6/1930 p. 240-247; Clemen! rSaSel, Psihologia, credintei, Bucuresti, 1941; Victor
Predescu, Psihiatrie, Editura medicala, Bucuif^ti, 1976; G. Enachescu, Igiena mentald si recuperarea
bolnavilor psihici, Ed. medicala, Bucures^ -.IS 79; P. Brinzei, Itinerar psihiatrie, Ed. Medicala,
Iasi, 1978: C. Balaceanu-Stolnici, Anat07msMJJi : -cdiitarea siifjetului. Ed. Albastros, Bucuresti, 1981;
R Popescu-Neveanu, Dictionar de psihologie^A. Albatros:Bucure§ti/1978; Dictionarul sdndtdtii,
Coordonator Acad. Eugen Pora, Ed. Albatr6s : , B.ucurestL 1978.
b) Patologie si religie: R Berar, Religiajn lumea contemporand, Bucuresti, 1976: T. Bodogae,
Psihologia sectelor, in „Rt" nr. 10/1938 ;■[ Psihologia vietii religioase, Ed. Cartea Romaneasca,
Cluj, 1930; C. Constantinescu, V. CalmeScti, 'S. Florea, Particidaiitdti in analiza re I at ii lor...
intervariabile in studiile de sociologie a religiei, in „Buletinul stiintific al Facultatii de invatamint
pedagogic" Pitesti, 1979; H. Culea, Religia •'Mb < semmrf cefcetarii filozofico-sociologice, B\\cmt$ti,
1915; NGA, passim. ; Alain Woodrow, Le&nouvelles sectes, Ed. le Seuil, Paris, 1977; Marshall
KidofX Ron Javers, Secta sinucigasilor ; seciietele sectei Templul popoarelor si ale masacrului din
Guyana, Prefata de" Petru Berar, trad, din 1, : kigleza si postfata de Felicia Antip, Bucure§ti, 1981;
Vademecum psihiatrie, Bucuresti, 1986; R:ft;yBucovineanu, Fatetele reale ale sectelor religioase,
Bucure§ti, 1983; Teodor Ardelean, op. ciL ? ■ <3i brges Blond, F i uriosii Domnului trad, din 1. franc eza,
Bucuresti^ 1976; V. Kembach, Bis erica m^W^olutie\ Bucuresti, 1984; Bruno Wurtz, op. cit; Alvin
Tbffler, Al treilea val, trad, din 1. englezC'fecuresti, 1983; R Datculescu, Educatia... stiintifica.
Cercetari psihosociale (consideratii false dupa sectanti), Bucuresti, 1980.
FENOMENUL SECTANT DE-A LUNGUL TIMPULUI 1 1 9
diferitelor culte. Sectele nu sint de acord cu lihistea, cu stabilitatea care existd intre credinciosi,
ci ele cautci tulburari, dezuniri, atrageri in rindurile lor. " !>
Printre aceste mijloace prozelitiste - de altfel nenuma0efispecificefiecarei secte si fiecdrui
individ sectar — se pot enumera: fA '
1. Vestea timpirtui Jnnoirii". Toti sectarii inteleg prinjirinoiri renuntarea la tot ceea ce este
traditional, deci dezradacinarea credinciosilor, ruperea de ;; :o|ice;iurile sj datinile stramosesti. Mai
mult, aduc in sprijinul acestei-idei §i texte bibliee: „... vine beasul cmd nu va veti inchina Tatalui
nici pe muntele acesta, nici in lemsalim..." (loan IV, 21).. Deci este momentul pirasirii „credintei
depasite" si ,,cultului inventat": „Iata, noi le fac pe toate.:3;;(Apoc. XXI, 5).
2 Iscoditorii, cercetasji. ispititorii de oeazie, vestitorii . adventului etc., ace§ti „frati" sint
trimisj in parohii sau chiar la biserici sa vada cum decurge slnjICte ce conditii se aduna credinciosii
aeolo, cum savirse§te preotul slujbele, cum predica, ce mfa{i§are are, daca exista in parohie grupari
separatiste sau anarhice.
Dar nu numai locasxirile de cult ale : ortodoc§ilor sauj-casele de adunare §i rugaciune ale
cultelor neoprotestante sint vizitate de „iscoditori", ci sj iQcurile de munca, pietele publice etc.
Mulfi se angajeaza temporal penft-u a sonda si a racola adepti: Altii sint rinduiti la „casele de
odihna" prin statiuni, scot Biblia sau alte brosuri §i stimesc ouripzitatea celor din jur pentru ace§ti
„cerceta§i" in cele ale „timpului de miine" etc.
3. „Predicatori" - prozelifi ambulanti sau ocazionaliiDupa incercarile aratate mai sus, daca
s-au ivit cazuri de ascultatori si creduli, sint trimisi ,,predicatori" formati pentru a arata „calea Domnului",
fara a-si divulga confesiunea sau secta. Daca adeptul da dovada de „ascultare" atunci este initial si
daca progreseaza i se indica locul unde trebuie sa se prezinte pentru ca „fratii" sa-1 primeasca si sa-1
faca „ales" al Domnului. Noul vizat este recomandat la al|i feat| #are in cea mai mare taina tree prin-
tr-un labirint constiinta ,,neofitului". Daca este in virsta, surori^jiitinere il iau sub ocrotire, daca este
tinar si mai ales necasatorit, insul credul este introdus in culiseieirnariajului, unde „surori" de incredere
si versate in „caile cele nepatrunse ale Domnului" pot face;dfefratele nou-venit un mielusel. Casa
fratilor si locuinfa surorilor binevoitoare stau la dispozitia clhii Strain si gol si necercetat..." (Matei
XXV, 35). Se dau ajutoare nerambursabile cautatorilor ,,cail6r£ pomnului. Aceste cai trebuie totusi
studiate si m acest sens, de acum fratele s-a format, i se ofera:bro;§uri de duh, foi volante cu „zicerile"
Domnului si extrasecu „cerintele" Celui de sus. In calitatea sav^e ,,om" nou, credulul incepe sa fie
initiat in textele lui Daniil, pentru a face „calcule" de viitor, s^Apocalipsei pentru a sti sa se fereasca
de coarnele fiarei si de iezerul eel de smoala (Apoc. XX, 2fy.<A';S^
In sfirsit, „alesului" i se ofera §i Biblia si garantia^hvilui (I Cor. XII, 7) de a tilcui in
vederea mtaririi noii credinte. §i daca s-a ajuns aici ,,predic|30rul" si-a indeplmit datoria fata de
gruparea sectara din care face parte sau este platit pentm : ; ksa ; , ceva, cine §tie din ce fondun! Se
cheama si alti „evanghelizatori" straini?!
4. „ Catehizarea " proprht-zisd. Daca, prin intilnireai^UijVpredicatorur 4 ambulant, s-a putut
capta bunavointa individului, sau unui grup de creduli, pnntextde bibliee derutante, cu interpretari
ad-hoc, pline de noutati, „a]esur i a intrat deja in faza curiosuiui'sau metoda catehizarii. Este vorba
de o initiere in texte ale Bibliei pentru a-si justifica „intilnirea" cu Domnul. De acum „alesul"
devine sigur sr plin de el, poate deveni |i el,' ca unurdmfe:frati, „cunoscator" a toate. Este
dezbracat de ideile vechi, iar obiectivul, preotui parohiei dihicare a facut parte, este prezentat ca
un instrument al satanei, un exponent al exploatarii care ia taXe ]a: botez, la inmormintare . . . Preotui
este salariat al statului si de aceea nu mai este ^misionar" ca fratii, pe acela nu-1 mai intereseaza
„pomncile" Domnului, ci pomncile si sfaturile oamenilor. : Iaf§'de ce acum nu mai este nevoie de
biserica, de cmce, de icoane, de spovedanie §i chiar de preofc pentru ca „noi sintem preotia aleasa,
neam sfint..." (I Petru II, 5) si fugim de preotr pacato§i .si arhiereii fatarnici care au ucis pe
Hristos! Trecindu-l prin aceste faze, „alesul" cere ca sa fie sj^e]: ufrate" in Domnul.
5. Juramtntul fata de secta. Aceasta este faza culn^jjj&M; §i mrjlocul de a-1 timora si a-1
lipsi de vointa personala. Credulul, care a acce/ptat treptat ;• ,q|lea -gresita", se leagd prin jurdmmt
ca va asculta de secta, in caz contrar, „fratii" riu mai raspBttpite viata lui, unele secte practica
cultul uciderii in cazuri de calcare a noului juramint. ;; iSf-
120 CAIiAUZA CRE§TINA
I se administreaza „botezul" testamental, este pus sa abjure „vechea" credinta, este invitat
la Cina Domnului, dupa ce , jratii" i-au spalat picioarele; este pus sa recite imne si p salmi predicati
de secta, invata sa cinte, sa prooroceasc&yMai grav, daca este mai rasarit, este sfatuit sa renunte la
munca „pentru Domnul" si va fi platit de^pomunitate, nu mai respecta sarbatorile legale ca toata
lumea. ci numai simbata sau vinerea, duminica sau alta zi dupa „calendarul sfmtilor". Daca lucreaza
i se cere, conform poruncii Domnului^' ^zfciuial a pentru frati, dupa ce i s-a oferit haine, casa si
chiar ajutoare. Unii sectari lasa aceasta la utrria dupa ce „alesului" i s-au incredintat sarcini importante
la „indemnul" duhului. '■.:;;
Ajuiis in faza de juramint, creduliil ;este lipsit de simtul umanitatii si de personal itate si
devine fanatic si obscurantist. Aici este faza f cind devirie pericol social si moral. Casa de adunare
este totul, nu-1 mai intereseaza obstea^i tot ceea ce este romanesc - obiceiuri. datini, traditii -,
toate sint ale „diavolului"
„Fratele" este dus si la alte „case", fiind dat exemplu de nou „ales" al Domnului; citind din
Biblie si tilcuind. De asemenea, i se ofera plimbari hi tara si promisiuni de excursii la „fratii" de
peste hot are. Lucrurile nu se opresc aici^ daca .,fratii" au facut atitea pentru el, la rindu-i are
obligatia ob§tii §i conform juramintului 5 r:trebuie sa activeze...
6. Largirea „mishmii" sale. -■„Bratele u odata primit in secta este obligat sa incerce, sa
foloseasca aceleasi metode si lmjloace cu familia sa, cu rudele, cu prietenii, pentru a-i aduce pe
„caile Domnului". Pus in aceasta situatie, fortat de „frati" §i cazut victima propriei naivitati, adeptul,
in foarte multe situatii, isi paraseste familial ;i§iabandoneaza rudele si meseria, nu-1 mai intereseaza
obligatiile sociale. In final, paraseste load natal, casa parinteasca, obiceiurile, traditiile si tot ceea
ce intr-un limbaj mai general se ni\me§te:; Lege stramoseascci. In alte conditii, si mai grav, „proorocul"
- fiindca asa este numit de frati pentru-: & d i se recunoa§te mindria, - reuse§te sa cistige la secta
familia, fie prin bunavointa, fie prin teroate, fi: atunci isi injghebeaza gruparea si isi mareste secta
nestingherit. O data constituita gmparea,, j,profetul" se desprinde dintre ai sai si isi ia o forma
convenabila uneori, sub acoperamintul; uiiut cult neoprotestant recunoscut de stat.
7. Alte mijloace prozelitiste; a) polo sir ea diferitelor prilejuri: „Botezuri" not, nunti
inmormintari pentru a ataca invatatura ottpdoxa si persoana preotului; b) Oferirea de carti, brosuri.
ajutoare din strainatate in mod gratuit imor credinciosi curiosi ortodocsi; c) Distractii „fratesti"
pentru tineret: Marti - citirea si schimbul-de „pareri"; Joi - „dantuiri in Domnul cu echipe vocale
sau instrumental e dintre „frati" initiati; SM&ata - ascultare, cu mtrebari si raspunsuri si participarea
„fratilor" la Cina Domnului si a eel or cu|i&si,- invitati si ?i oaspeti" straini (in special ortodocsi) la
agapa comuna cu bauturi (nebetive,yfaii0ritoare pregatite de surorile „lazarine" - „martele"
comunitatii . . . Urmeaza si alte ,,mmgiipri§^.L
De asemenea, misuna propagaliiaJ!,:.s;ectanta prin centrele aglomerate rurale si urbane, in
mrjlbacele de transport, in uzine si fabr|0|fin statiuni de tratament si odihna, in spitale §i in tot
locul unde credinciosii ortodocsi, necuiipscatori ai dreptei credinte, cad us or victime.
8. Cautarea legal itatii. Fiecare adept isectar, in peri oa da ,xautarii" caii „Domnului", n-a fost
inform at ca de fapt orice grupare sectarSjcdntravine legilor tarii si mora lei publice, de a cum in
secta se considera om liber. Dupa ce. ;i a idepus juramintul s-a lepadat de tot ceea ce este religie
„veche", de toe cea ce este crestinesc.; : si.-'rbiiianesc, i se aduce la cunostinta ca nu are ce cauta la
judecata „Iumeasca": la tribunal, in arma.ta-.|n adunarile ^diavolesti", in scoala, „alesul si sfintul"
Domnului nu are patrie in aceasta lumeiipoate fi oricind'sa piece si la „fxatii" din alte tari. .
4 \
In asemenea situatii, cum trebuieMCtionat de ccitre credinciosii parohiei in frunte cu preotul
locului? -"Jh'v
Timpul „innoirii" este pentru noi, cautarea mintuirii si permanenta formare a constiintei cu
adevdrat crestin eased si patrioticd, iar • cmds-au ivit'„iscoditorii", credinciosii trebuie preveniti
de pericolul care-i asteaptd si de prdpa^Ma,in,care ar puteafi aruncati.
Acei „predicatori" de ocazie trehide verificati: de unde vin, ce dor esc cine i-a trimis!
Credinciosului adept, ajuns in stadiuljeatekizdrii'' \ trebuie sa i sefacd o adevdratd cercetare din
partea enoriasilor . sub conducerea preotului de a-l trezi la adevdr si realitate si a-l scoate din
FENOMENUL SECTANT DE-A LUNGUL TIMPULUI 1 2 1
„ buimaceala " '. Dacd a afar® in stare de juramint, credinciosii 'trebuie sd stie cd de aciim „fratele"
este pierdut si este necesard o mimed de prevenire pentru fapifii^ si prieteni, care vor fi pusi in
situatia de a afange victime obscurantismului, funded ,,proz3iMsmuV' sector nu are limitd, este
practica cea mai rentabild a sectelor, grupdrilor anarhice si drganizatiilor religioase violente.
Preotul are datoria sd incredinteze pe enoriasi cd toti s&tahtii cautd tulburarea sufleteascd,
provoacd dezbindri, f closes c chiar mijloace de terorizare cu %rnwa Domnului".
Preotul paroh, Consiliul parohial, organulreprezentatmal-Adundriiparohiale, trebuie sd
anunte Centrul eparhial pentru a fi sprijinit si pentru a se puteaMa din limp mdsurile cele mai
potrivite de siopare a prozelitismidui sectar. J, . .::
III. - INDATORIREA MISIONARULtt ROMAN
EWE A PREVENI SI A STOPA INFLUENTELE STRAFE DUHULUI STRAMO§ESC
,1" " F 1
O data instalat intr-o parohie, preotul misionaritrebuie sd-si exercite functiile
ce decurg din hirotonie: sd invete, sd sfinteascd si smconduca. El merge in parohie
ca trimis al arhiereului locidui, recunoscut de organelle drept, en responsabilitate
si atitudine categoricd de a-si apdra credinciosii sl^feaduce pe cei rdtaciti din
noil la „cuvintul adevdrului" (loan XIV, 6). '■■■■S'v-
Mijloacele si metodele nu sint noi, ,Jnventatg"..de preoti, ci ele decurg din
indatoririle preotiei harice si sint poruncite in Biblie: :t) yoi sinteti lumina lumii si
sarea pamintului..." (Matei V, 13-14); „voud va : e$tedat sd cunoasteti tainele
Imparatiei cerului" (Matei XIII 11); „§i sd lucraticifeste lumina pentru lumina"
(Matei V, 14-16), de aceea indeamnd si Sfintul Aposiol Pavel; „propovdduie§te cu
timp si fdrd timp... " (II Tim. IV, 2). "■ m - :
Preotul nou-instalat sau transferal ifitr-o parohieimde se gdsesc si secte trebuie
mai intii sd cunoascd bine cauzele care ait general fehomehul sectar. Mai intii, trebuie
sd steargd un trecut intunecos, pentru ca apoi sd aducu%ardsi lumina Evangheliei, „sd
sefaca tuturor toate ca macar pe unii sa4 dbbinde&scW^(l Cor. IX, 19-22).
In afara gdsirii rdspunsului la fiecare incercare jfrozelitistd - si acestea diferd
de la parohie la parohie, de la o localitate la alta ^/pkeotul trebuie sd initieze o
actiune de redresare a parohiei cu deosebU tact pastdmi,cu mis nine infldcdrata, cu
zel fdrd de seaman si mai ales cu trdire in Hristos: :^nu mai trdiesc eu, ci Hristos
traieste intru mine " (Gal. II, 20). Avind aceastd for0hcrricd, preotul schimbd fata
parohiei. Credinciosii rdtaciti nu mai vdd inpreot unnmmMci un traitor al Evangheliei.
Bine ar fi sd spund ceea ce traieste.- si sd vorbeasca cum traieste: „ Urmati-mi
mie, precum si eu urmez ltd Hristos... " (I Cor. IV, ' Ify ^Preotul trebuie sd aibd in
vedere experienta apostolilor (Matei X, luca IX, X) sUsa nu dispere, indiferent de
incercdrile ce le are (Matei I, 23), fund convins defzptul^cd „cu noi este Dumnezeu".
Este adevdrat „in lume. necazuri veti avea, dar indrdzniti, Eu am biruit lumea../ 1
(loan XVI 33). ' ''''"'TX2
Sfaturi din partea Sflntilor Apostoli
if ■ ■: ■ :■
a) Evitarea ratdcitilor pdtimasi. In afara celor&p care se poate discuta, de§i
fara rezultat, sint altii impietriti la inima, bicisnici, insist^nti, ursuzi, pisalogi s.a.m.d.
„Va indemn, fratilor, sa fiti cu luare-aminte asupra- §elpr ce produc dezbinari |i
sminteli impotriva mvataturii pe care v-ati iiisu§it-o. .'.gugiti de ei pentru ca acestia
122 . -wMmjza crestina
n a s lujes c Dom n u hi i n os tru lisus -Hristos ... § i p r in vorb ele lor b linde si p rin
binecuvintarea lor inseala mintile Belbr fara de rautate" (Rom. XVI, 17-18).
b) Ocolirea celor care sint oicqlitori. Unii, din mindrie, vin la preot cu Biblia
in mina sau recitind versete; aces.tpr^.,; daca mi. sint cazuri patologice - le raspunde
acela§i apostol, care i-a infierat pe toti ; sectarii §i pentru totdeaiina: „iar de intrebarile
nebune^ti, de asemanari fara rost, j cfe gilceava §i de discutiile pentru Lege te fereste,
caci sint nefolositoare si de§arte. De eel ratacit, dupa intiia §i a doua mustrare,
r ■ ■
departeaza-te, deoarece §tii ca unui ca acesta s-a abatut §i a cazut in pacat, osindin-
du-se singur" (Tit III, 9-11). /&&&-'•
Misionarul trebuie sa ia aixiinte, ca dupa doua mustrari, in calitatea sa de pre'ot,
■ ■ ■ "^* ■.-'.■
n-are ce mai discuta cu ratacitjil, fiindca el spore§te „tot mai mult in ratacire" p
satana il face „tot mai ind^tnie'^ (II Tim. II, 16 §.a.). Se intelege, daca nu se
ajunge la nici un rezultat in ceea ce prive§te confesiunea, preotul continua contactul
cu sectarul ca individ al societafli ■ ; ca cetatean. Or, multi preoti nu inteleg acest
lucru, ob§tea de astazi ofera posibilitati egale de munca §i viata tuturor cetatenilor.
S-ar putea ca prin aceasta atitudliie cetateneasca, ratacitul sa fie adus pe calea cea
strimta, dar dreapta (loan X, 9j.p'p.
Mijloacele folosite §i experimta Sfintilor Apostoli trebuie insu§ite de preot.
Este §tiut ca sectarii ataca mai ales ■persoana preotului, fie atribuindu-i jigniri direct,
fie denigrindu-1 intre parohieni.-Jrin apuzatiile aduse preotilor, sectantii batjocoresc
§i pe eredincio§ii parohiei. In . situatia de mai sus, a fost pus mai ales Apostolul
neamurilor. Mai intii era acuzatde propriii .sai coreligionari, nazarei, farisei, de
/ .,>■"■* ■* *
partidele religioase ale religiilot greco-romane, de gruparile anarhice formate mai
ales in Corint. Altii, eretici, voiau; sa-1 omoare. Tuturor le raspundea: „Destoinicia
noastra vine de la Dumnezeu care ine-a facut in stare sa fim slujitori ai unui Legamint
nou, nu al literei, ci al duhului, c^i-Jitera omoara, duhul da viata.. ," (II Cor. Ill, 5-6).
SfTntul Pavel nu se justifica in viata celor rataciti, ci el se marturisea alor sai,
credinciop cu adevarat, aratincji^Iie ) adevarul credintei prin propria: lui misiune §i
incredintindu-i de apostolatul s^tyrilnit prin des coper irea lui Dumnezeu (Gal. I,
11-12; Efes. I, 9 §.a.). Justificarea ;, ftu o facea prin persoana sa, ci prin lucrarea lui
Dumnezeu asupra credinciosilor- Afaa reusit sa localizeze raul, sa readuca la adevar
■ * ■
multi instrainati. Asadar, preotttFiiu trebuie s a atace in nestiinta, sa nu cada in
deznadejde, sa nu se avinte in justificari fara rost, ci el, permanent, sa-si intareasca
credinckxsii prin cuvint, slujba,:puEtafe, avind exemplu nu numai pe Sfintii Apostoli
si urmapi lor, ci insasi preotia lui Hristos prin succesiunea apostolica si succesiunea
in credinta. Arma cea mai puternica a noastra este dreptatea fata de noi inline si
dragostea desavirsita fata de aproapele (II Cor. VI, 7-10).
Parohia are situatia ei aparte, ea nu este o unitate economica, ci o incercare a
*
con§tiintei legata numai de EVaiighelia Mintuitorului: „vai mie daca nu a§
propovadui . . . " (I Cor. IX, 16-17)1 Problemele economice sint fire§ti dar de acestea
se ocupa organele parohiale siib .ipontrolul parohului, sint de circumstanta, anexe
;ospodare§ti §.a.m.d. Dupa ce preotul etino as te realitatile parohiei, abia atunci purcede
la mrjloace §i metode adecvate astM:
FENOMENUL SECTANT DE-A LUNGUL TIMPULUI 123
1 . Tr ansmiterea invataturii creatine enoria§ilor , experimentarea ei prin morala
§i aplicarea ei prin iubirea fata de semen, prin: iapte; bune, e intiia prevenire a
infiltratiei sectare. In acest sens, locul de actiune al : preotului este biserica pentru
care a fost hirotonit de catre episcop, dorit de eafte : credincio§i §i recunoscut ca
persoana juridica. Ca atare, preotul are indatoriri si pbligatii ce decurg din hirotonie.
Lui ii sta la indemina: a) amvonul, in ceea ce pt;iye§te transmiterea invataturii
Evangheliei (cateheza, predica, explicarea SfinteL , gotipturi, meditatie, intrebari §i
raspunsuri ce trebuie puse sau date, de la caz la c$0'^M) enoria, pentru cercetarea
credincio§ilor, a trairii lor duhovnice§ti, a cunoa§tenj;.;bintuirii lor de catre diferiti
indivizi, relatiile cu vecinii sectari sau de alta credihta. starea sociala, culturala si
materials a credincio§ilor, mijloacele de existenta &t&^io),4ntensificarea cultului divin,
savir§irea traditionala a slujbelor etc. d) intdrirea inerederii credincio§ilor in slujitor
§i reinoirea evlaviei stramo§e§ti: rolul preotului ortpiiox in intarirea unitatii de neam
§i credintei de-a lungul istoriei; e) intdrirea con§fimtei de enoria^i si pastratori ai
unor tezaure artistice si culturale de veacuri care -trebuie transmise generatiilor
urmatoare. Biserica a fost §i este a cre4incio§ilor,.;ei in ea s-au nascut §i toti au
contribuit, cu sacrificiul lor, la mentinerea con§tiintei| unitatii de neam, de limba, de
cultura; f) intensificarea legdturii de la suflet la suffet^grin spovedanie §i inlaturarea
viciilor §i atitudinilor antisociale din parohie (alcoqlfemul, tabagismul, pornografia,
* ,,■■". ■"■■ ,
destrabalarea, divortul etc.); g) participarea la tr^Mle ob§te§ti, amenajarea unor
terenuri, constmctii de poduri, §osele, fintini, dispefi&^e etc.
Toate aceste actiuni trebuie sa fie coordonafeji; explicate ca facind parte din
porunca Evangheliei: slujirea lui Dumnezeu prin s|ti|irea oamenilor (I Cor. XIII,
12-13). '■'' .' ^Z
Avind acest cadru general, practic si usor de f eSlizat, dar cu eforturi din partea
preotului misionar, putem trece si la alte metode:
2. Profilaxia (prevenirea). Credinciosii ortbdotsi si chiar cei instrainati de
Biserica-mama, avind cuno§tinta despre adevar, dmdt£|i seama ca eel prin care le-a
venit sminteala si le-a strecurat in suflet otrava indoMiia plecat, se reculeg, sint mai
intelegatori, stau de vorba cu vecinii, nu se mai izoleaJS^se considera egali, nu „alesi",
fi deci lumina Evangheliei de alta data din strafundurilg-sufletelor lor incepe sa pilpiie.
Cei care nu cunosteau mai nimic despre credinta 4or, acitni si-o explica, §tiu in ce cred,
* J" "
de ce cred si pentru ce cred (I Tim. 1,12), ce urme ; .Mlasat credinta stramoseasca, pe
cind „credinta cea noua" distruge tot ceeaice au cladit f)arintii nostri.
Profilaxia se aplica cu succes de catre preotul;:tmar sau nou-numit in parohie.
El trebuie sa cunoasca pe cei ce au plecat la secteridintre enoriasi sau sint reci,
indiferenti, cauzele care i-au dus in gruparea sectara^icShsecintele ce au decurs dupa
plecare, ca de exemplu: tulburarea in parohie, /ru|>fre: din familie, parasirea unor
munci onorabile §i trairea din expediente. Tbti ;enoriasii trebuie sa contribuie la
refacerea unitatii suflete^ti a parohiei lor. Preotul tr#iiiila puna ordine in conducerea
parohiei, sa coopteze in organele de conducere numaidredincio§i competenti, exemplu
in evlavie, pilde de cinste, de munca, de iubire lata de tot ceea ce este sfint la
poporul nostru. Ordinea financiara, inregistrarea vetfitiiirilor, raspuns la orice solicitare
124 ■ ■:;: >', GALAUZA CRE^TINA
a credincio§ilor maresc §ansefe preotului paroh de a inlatura cauzele dezbinarii in
parohie §i a stopa infiltratia septara. „Fratilor", scria Sf. Iacov, daca s-a ratacit vreunul
dintre voi de la adevar, §i4 intdarce un altul, sa §titi ca cine into arce pe un pacatos
de la calea ratacita pe care afeaptieat, va salva un suflet de la moarte §i va acoperi
multe pacate..." (V, 19-2Q)jir ■:?
3. Localizarea sau sidpttrea. - Desigur, localizarea §i izolarea celor rataciti
are un efect binefacator pentru parohieni: Chiar daca sectarul nu revine la adevar
cunoscindu-se indaratnicia liii, ; preotul este dator sa-1 localizeze. Reu§e§te acest lucru,
atunci cind cunoaste precis conceptia sectara §i identified secta din care face parte
individul tulburent. IngradireSPseetarului §i renuntarea lui la prozelitism se poate
face si prin actiunea credincib§ilor evlavio§i bine intentionati §i dornici sa-1 aduca
inapoi de unde a plecat. De Multe ori, din cauza necunoa§terii invataturii ortodoxe,
credinciosii no^tri ramm pasivi la obiectiile sectare $i sint pu§i in situatia de
inferiofitate fata de sectari ^i^ltifecunoscatdri ai Bibliei.
Odata localizat sau izblat, dindu-§i seama ca preotul sluje^te cu adevarat lui
Dumnezeu §i nu este un profesionist ecleziastic, sectarul se ru§ineaza, ii dispare
febra prozelita, se informe^a; ramine in gre^eala, dar nu mai condamna pe altii §i
nici nu mai iese la atac pe baiza textelor Bibliei memorate in perioada „catehizarii" lui.
Daca prin profilaxie,- preotul a §ters ni§te rani vechi, iar prin localizare da un
prilej de re venire a acelui Tatacit, u§or se poate ajunge la cuvintul- Evangheliei:
;re§it-am inaintea cerului §i a pamintului, iarta-ma Tata" (Luca XV, 21).
■Si- ,■'.*
4. Chemarea la unitatea originala. - Avind in vedere cuvintele Mintuitorului
„mai am §i alte oi in afara celbr ratacite, pe care trebuie sa le aduc in staul" (loan
X, 16), preotul trebuie sa intenfiflce activitatea predicatoriala §i catehetiea, participarea
credincio§ilor la cult, cultivarea cintarii in comun, savir§irea slujbelor dupa rinduielile
traditionale, vizite pastorate/ Jqlosirea apostolatului laic, contacte personate cu pastorii
>2- .i ' -' ^ m /\
altor culte pentru ca mipreunai^a.combataprozelitismul si actiunea sectelor. Indemn
la a invata si a lucra peraiah^nt, §i in special initierea pentru folosirea cuvintului
tiparit - Sfinta Scriptura, catfehismul, traducerile din Sfintii Parinti, carti de rugaciuni,
calendare, indrumatoare biserice§ti, almariahuri, revistele centrale patriarhale, re vis tele
mitropolitane etc.
5. Contacte din dragoste de om, de cetatean, discutii cu prudenta. Sint cazuri
cind sectantii sint indaratnipi. si nu raspund nici unei solicitari, insa doresc sa stea de
vorba cu preotul. In aceasta. situatie, preotul are indatorirea sa nu evite discutia. De
*****
obicei, preotii se feresc sa intre in cercul lor, aceasta pentru doua motive: primul,
necunoa§terea sectei §i lipsa.de informare asupra activitatii ei, al doilea lipsa de
pregatire a parohului care y^trage, din nefericire, §i in majoritatea cazurilor,
prozelitismul sectar.
1 *
A A
6. Inlaturarea defmitiva .< a rdului. . — In caz de revenire, credinciosul trebuie
tratat in a§a fel incit sa nu -m observe nimic. Sa fie controlat limbajul, interzise
jignirile, ironizarile, momentele de sfada, dojeniri sau apostrofari ca: ...„eretic,
spurcat, tradator, Iuda" etc. Timpul nostru este al dialogului, al impacarii, al egalitatii.
FENOMENUL SECTANT DE-A LUNGULTIMPULUI
125
r
-A
Credmcio§ii trebuie sa se apropie de sectari cu dragoste,:nu cu ura §i huiduieli Inlaturarea
:atura
*
Sfinta Scriptura, fund singurul mijloc de dialog cu sectarii, a§a cum se ftie,
trebuie verificat textul „bibliei" confesionale. Multi vs-au indepartat de la dreapta
credinta §i au cazut victime prin inselare din cauza tmducerilor false. Sectarii ramin
descumpaniti, cei care sint sinceri si seriosi, cind li se iarata gre§elile de traduceri
sau introducerea unor cuvinte (§i chiar texte) in „bibli*- lor. Ei nu au - §i nimeni nu
are interes sa le deschida mintea - posibilitatea de : : tS verifica adevarata traducere
decit in confruntarea cu credincio§ii initiati si cu parpllul lor. Asa trebuie procedat,
mai ales in cazul cind eel instrainat de Biserica i§i . justifica plecarea la secte dm
comunitatea parohiala prin „citirea", „spusa" sau „scripl ; : ; bibliei..."*
7. Oteva prineipii generale de dialo
a) Viziunea larga a preotului asupra fratelui ratfteit; Orice credincios abatut de
la dreapta credinta trebuie tratat cu bunavointa, cu re|pfq| cuvinte mingiietoare, cu
metoda irenicd. Propovaduitorilor sectari, cu toata" limba lor inveninata, sa le
raspundem cu binecuvintare (Matei V, 44), daca ne l<?vsse peste obrazul drept - in
sens de jignire - sa-1 intoarcem §i pe eel sting (Matei: ^V, 39) in sens de iertare.
Numai a§a ii apropiem, ii dezarmam fi mai ales „le :^)rindem carbuni pe cap", cum
spune Sf. Pavel, dindu-i piine, apa etc. (Rom. XII, 20)::Facem toate acestea pentru
ca nu-i socotim straini de neam §i de credinta, ci ran imfluentati sau in momente de
deruta... In caz de revenire totala sa fie bucurie peiifu: intreaga ob§te.
b) Evitarea discutiilor dogmatice: ~ Daca preotu|;c#todox nu poate sa-§i aduca
in staul oile ratacite, aceasta se datoreaza si faptuluf c§ :£bordeaza teme dogmatice.
Se stie doar ca sectarii sint rataciti nu din cauza dogmelor Bisericii - acestea au fost
contestate de protestantii clasici si continua sa fie aMel interpretate, ci din cauza
smintelii si interpretarii singulare a Bibliei. In dese caziSi:sint sinceri in convingerea
lor, fiindca se justifica prin versete biblice, datoria preotului este aceea sa cunoasca
miscarea, cauzele sectei, sa explice textul si apoi sa- ieologhiseasca. Exemplu in
aeeasta privinta sint pildele rostite de Mintuitorul. fivipai ales cea tilcuita: pilda
semanatorului (Luca VIII, 11-16). ■ : : :1 :
m f
c) „ Urmati-mi Mie, precum si eu urmez ltd Hrist6$%(l Cor. IV, 15-17). Aceasta
invitatie constituie un fapt coplesitor pentru cei ratacitij Daca preotul este exemplu
de slujire, lucrurile par simple. Preotul sa fie exempt <fe:|comportament in parohie,
de punctualitate la servicii §i la biserica, de dragoste peiJru cei incercati de necazuri,
de apropiere pentru cei ce-1 hulesc. El trebuie sa ya4|:in toti ni§te oameni §i sa-i
trateze ca prieteni, avind siguranta Evangheliei: ,£uj#ati-va si va veseliti ca plata
voastra multa este in ceruri..." (Matei V, 12).
* A se vedea p. 429-434.
126 C&QAUZA CRE§TINA
d) §i totusi, „feriti-va d&wmi ca ace§tia... '* (Matei XXIV, 24). Sint cazuri de
sectari inraiti care nu acceptanictidiscutia f i sint violenti; pe unii ca ace§tia ii las am
in plata Domnului, in ratacirearfor (II loan, 10-12). Preotul accepta discutia §i
contactul pentru binele lor, a§a •■ cum Mintuitorul discuta cu vamesi §i farisei (Matei
IX, 10; XI, 19) §i ce bine §i frumos este atunci „cind fratii sint impreuna" (Ps.
CXXXIII, 1) §i mai ales cind preptul ajunge sa spuna „astazi s-a facut izbavirea in
/\ ■■■'"'!■ ■ >
casa ta..." (Luc a XIX, 9). In.caz de indaratnicie, la plecarea din casa celui ratacit
„si praful de pe incaltaminte trlpfie scuturat" (Marcu VI, 11).
-■- m \ - i ■
■ i — ■ ^ ■ ■ ■ ■
IV. - FOSIBILITATEA READUCERII
* F ■ " ""I
IN SINUL BISEMCIlApME A CELOR RATACITI SI IN§ELATI
■i ^1 .
_ v .v. !■■ r J- '■I": . *
Fata de cele de mai sus, Sfiiitul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane recomanda
respectul si colaborarea dintre ■ cjdte, dar condamna prozelitismul sectar, ia atitudine
prin intensificarea unei speciale- ^ctivitati misionare. In ultima vreme, unele elemente
din cadrul cultelor neoprotestante sau secte in afara Legii pr&ctica un prozelitism
activ printre credincio§ii no§tri ;§i tntretin o propaganda antinationala. Mai mult, s-au
semnalat cazuri de indivizi racoiaB fle unele ctirente spiritiste, teozofice, antropozofice
* ,1 i, m
§i transcedentaliste care, in nuiiifete ; lui Dumnezeu, rup din Biserica credincio^i mai
putin initiati, superstitio§i §i Cf6diuli §i ii pun in slujba unor idei straine duhului
traditiilor §i datinilor noastre strabune.
Alte grupari de creduli, ibolnayi psihic, sint atra§i de practici oculte §i magice
(divinatie, chiromantie, astroiogig, necromantie, vrajitorie, interpreti zodiacali) §i
parasesc comunitatea pentru uit. ttai parazitar §i antisocial.
A. PURTASS^ EXEMPLARA A PREOTULUI
:.■ V -.. ..>:■:..**:.:■ ■
*■■■!■ ■ ; : -,':■>. -j-t
Metocla §i mij local ceU^nM eficient in ceea ce prive§te atitudinea fata de
prozelitismul cultelor neoprote|t|gle §i sectelor este, in primul rind, purtarea exemplara
in toate a preotului:
iv-i^^:.
1. Rivna sau zelul pasiwcS^imri da preotului liniste si multumire pina ce nu a
is It
incercat toate mijloacele, n-a pu|i;S| jfunctie toate metodele §i n-a facut toate incercarile
posibile pentru salvarea si mirifuirea isufletelor incredintate lui in parohia respectiva.
In rivna si zel se includ: vocatik,; responsabilitatea fata de comunitate, pregatirea si
dragostea de aproapele. ...,-i;;;;;.
Numai un preot plin de rraia sfinta poate implini si intelege chemarea Bisericii
noastre: „Sa folosim toata puterea crestineasca de indrumare, sfatuire §i ' convingere
pentru a-i smulge din ratacirea |or si a-i aduce neintirziat in sinul Bisericii. Nu este
fapta mai pretioasa decit acee£;^3e a scoate un suflet ratacit din calea pierzarii si a
mortii. Sa-i ajutam pe cei ratafeiti §i sa-i primim cu dragoste. Sa amintim celor
rataciti ca mosii |i stramo^ii n8|tri s-au rug at toti laolalta cu o singura inima si
§i-au plecat genunchii cu smferenie §i rugaciune inaintea Sfintelor altare ortodoxe"
(Patriarhul Justinian). „Pastratoari^fidela a credintei autentice, cu radacini adinc infipte
in traditia apostolica §i in viata-poporului roman, Biserica noastra a fbst prezenta,
prin ierarhii §i clerul ei la niarile soboare biserice§ti sau a initiat ea insasi unele
pentru formularea credintei" (Patriarhul Teoctist).
FENOMENUL SECTANT DE-A LUNGUL .T1MPULU1 127
Preotul este obligat sa cunoasca bine cauzele ^ligioase, psihologice (bolile
psihice fi mai ales superstitiile care due la parasireaBisericii). Trebuie sa fie atent
cu propria persoana si sa combata fara r&gaz viciile^si atitudinile antisociale ale
unor enoriasi ca, de exemplu: alcoolismul, tab%isftitil, desfriul, concubinajul,
destrabalarea sub diferite forme a tineretitlui, cu j>a^|uiit necontrolate, cu slabirea
sentimentelor familiale (neglijarea copiildr), cu pra$j||idr inf elare si multe altele.
De asemenea, trebuie sa creeze o atm0sfera de : 'fp||||re si sa formeze constiinta
de enoriasi. In acest sens, poate fblosi nMt,,apostbIafl^f Social" fi Cercul misionar.
Enoriasii trebuie sa fie bine pregatiti fi initiati in ;prg^einirea patnmderii sectelor si
capabili sa readuca in sinul Bisericii-mame pe fiii ratacitii
< * i - 1 ■ ■ ■ , "■■*?■
■r ,■■
1 ■ ;.■■<■".
2 Devotamentul pentru slujirea lui Dumnezeu: §i a credinciofilor. Prin
devotament intelegem implinirea conftienta a indatqfirilor preotesti si pastorale.
— "■"■"!■*
Preotul devotat are in permanenta constiinta lini§tita : ;gS nimic in lumea aceasta nu
este atit de important, atit de necesar, ca implinirea itiifiunii sale f i, de aceea, el nu
precupetefte nimic pentru a-fi face cit mai conftiinciof datoria.
■■ -; : " .-■:'" :' ■'■■
3. Cel mai inalt criteriu al slujirii preote§ti §i iina dintre metodele cele mai
eficace in apararea credinciofilor fata de prozelitismul sectar este jertfa curata.
„Pastorul eel bun sufletul sau si-1 pune pentru oi" (Ioan^-U) & »Mai mare dragoste
decit aceasta nimeni nu are, ca viata lui sa fie in slujba prietenilor sai" (loan XV, 13).
Sfintul Apostol Pavel este un exemplu al acestgfe;jgrtfiri: „Tuturor toate m-am
facut, ca macar pe unii sa-i reciftig... pina in ceasul ;;4# : acum flaminzim fi insetam
fi sintem goi fi patimim si sintem pribegi si osteniiSig'-lUcrind cu miinile noastre;
ocariti fiind, binecuvintam; prigoniti fiind, rabdam; litillti fiind, mingiiem. Am ajuns
■ %.■■■■■
gunoiul himii, lepadati sintem pentru toti" (ICor. IX^.lSfe23; IV, 9-13). Dar cuvintele
Arhiereului eel Marene sint intarire fi nadejde: „Prin rabdarea voastra va veti ciftiga
sufletele voastre" (Luca XXI, 19). Preotii ortodocfi |j1IiMor noastre, ca si urmafii
Mintuitorului Hristos de-a lungul veacurilor, sint d^qri;:sa realizeze acest model fi
sa fie exemplu in fapta si in cuvint pentru a pune ;^t|vila cu adevarat actiunilor
prozelitiste si sectare.
4. Apararea credinciosilor fata de incercarile fi ispitjrile sectare se poate realiza
' ' '■:■>■?■ ■'■"
prin instruirea acestora, prin predici si cateheze, prift aprofundarea adevaruriior
!- l V-'-vrf "■ s="i*;.:'. ;> ^
fundamentale ale credintei celei adevarate si cunoasterea rastalmacirilor sectare. In
5 9 ■>.-■. -i «.. - :---
acest scop, va discuta cu credinciosii sai/pbiectiile pfQpuse de cei rataciti asupra
textelor biblice, va folosi in lamurirea lor ,,Invatatura de-predinta ortodoxa", expenenta
- i
pastorala, istoria poporului roman si intelepciunea n^piului nostru.
- t n - ■ . " V" .■■■■'
5. Participarea credinciosilor la slvj.be (saw§ifeea Sfintei Liturghii, taine fi
ierurgii etc.), precum §i la explicarea acestora, este un;;ajt mijloc eficient, fiindca la
savirsirea tainelor si ierurgiilor participa rude, prieteni:|§irBpropiati apartinind fi altor
culte. Aici se recomanda cu toata seriozitatea ca preoluliisa depuna aleasa stradanie,
dovedindu-se un pastor convins, un bun liturghisitofy iifevlavios, cu respect pentru
cele sfinte, atent in gesturi, cu vefmintele curate, traind sublimitatea actului liturgic.
fa
128 ,:;galauza cre§tina
In acest sens, savirsirea slujbelfcnu trebuie sa fie o repetare mecanica, un lucru
facut in grab a, cu neatentie, euJiiiecuviinta, cu nervozitate etc.
Slujbele rinciuite sa fie-p^qttm credineiop prilejuri de emotie fi inaltare, prin
care sufletele sa simta comuniujaea cu Duitmezeu, cu sfintii, cu mosii §i stramosii.
Credinciosii trebuie initiati Hiivfeiiiele muzicii si antrenati in cintarea comuna ce
^ g -..,....:.:■■ j .
capteaza inimile §i limpeze^te; etigetele. Prin natura ei, muzica, fund o arta, educa
vointa si concentreaza atentia:ftln : Biserica Ortodoxa, cintarile traditionale trebuie
3 > ■ *-■ »> ' > / : ■■-■■■-■■■■ * ■ 3
executate lin, far a stridente,. coloratura melodic a fiind realizata prin formule simple,
izvorite din atitudinea de smerenie ; a. credinciosului ortodox roman fata de Dumnezeu.
Biserica Ortodoxa n-a reqimpsput p n-a retinut ca ale sale decit acele compozitii
muzicale in care s-a putut intrezari simtirea omului care se roaga, cerind lui Dumnezeu
si iertare fata de aproapele §i pace in lume. Muzica liturgica angajeaza sufletele in
armonii ingeresti. Muzica instfuirientala, introdusa in casele de adunare §i citirile
bib lice constituie, de fapt, o idoiatfie moderna venita din paginism prin Biserica
( , ■" I T ■'■■#■"■. m ■ . t
Apuseana si insufita de sectafi in scopuri prozelitiste, mai ales pentru unii tineri
care nu pot discerne zgomotut|iiiuIburarea de armonia §i lini§tea sufleteasca. Cintarea
v ».■'">' :" > ! -
adusa lui Dumnezeu este o ofrailda a sufletului. Datoria unui slujitor al lui Dumnezeu
in lucrarea lui de aparare a crecjuicioplor fata de prozelitismul sectar este sa cultive
cintarea liturgica, ca o rugaciuinf 'birie-primita. Sa nu se neglijeze candela cintarilor
traditionale. Credinciosii sa psalMbdieze in obste (Efes. V, 19) fi sa sporeasca forta
cintarii; asa cum a fost de-a.Iuiigul veacurilor in bisericile din orasele si satele
noastre.
Muzica a insotit intotdeauna pe romani,fi prin ea p-au refacut fortele psihice
si fizice la nevoie si fi-au mfcit dragostea pentru pamintul sfint al Patriei, a§a cum
ne~o arata doinele p baladele^Estejadevarat ca muzica psaltica are influente orientale,
dar ea a fost modelata, altoita.-pf roman izata, de aceea se cere a fi generalizata.
6. O cale de urmat in apararea credinqip§ilor fata de actiunile prozelitiste consta
in aceea ca preotul trebuie ..$§: fie mereu cu inima plecatq spre viata lor, ca un
parinte sufletesc, plin de dragoste;., ? Fiti pilda;credinciosilor cu cuvintul si cu purtarea,
cu dragostea, cu duhul si cu ctiratia" (I Tim, IV, 12).
7. Reactivarea apostolatiilui social este alt a metodd eficace, prin antrenarea
credinciosii or in lucrarea de preintimpinare a prozelitismului, de intretinere si
infrumusetare a bisericilor si cimitirelor, a monumentelor istorice, de arta si de cultura.
De asemenea, intarirea legatiirfi ; Intre preoti si credinciosi, prin vizite si discutii.
purtarea demna §i parinteascai a'preotului fata de toti pastoritii sai, cercetarea
bolnavilor, batrinilor. copiilor- Infiniii face sa se intareasca actiunea apostolatului
social. Fiecare credincios trdbiiie; sa considere parohia ca pe o adevarata si binefa-
catoare familie a sa. In aceasta ^f&iilie trebuie sa domneasca duhul dragostei reciproce,
al ajutorarii fratesti, al caritatii:;crestine. ■
Faptul ca a fost botezaf ; iii : aceeap : biserica, in aceeasi cristelnita, ca s-a
impartasit din acelasi potir, ca; a fost cununat, ca a avut indrumator sufletesc una si
aceea§i persoana la toti credineio§ii din paroliie, inseamna ca enoria§ul este legat, in
mod fires c, de patrimoniul spiritual si material pe care il alcatuie^te parohia.
FENOMENUL SECTANT DE-A LUNGUL T1MPULUI 129
8. De fapt, succesul pastoral §i op ar area credincmgilor in fata prozelitismului
sectar de toate categoriile il constitute persoana si persancditatea parohului; a) Viata
exemplara, afectiunea §i seriozitatea in familie, gestiunea ; goirecta a bnnurilor materiale
§i cinstea in contabilizarea lor dovedesc seriozitate §i;;responsabilitate. Procedmd
asa, nu pot patrunde influente straine §i acuzatii sectanti ; :; b) Majoritatea celor care
tree la secte au avut conflicte cu unii slujitori. Se cere, in as em ene a situatii, o grija
deosebita §i o raspundere in plus, c) Locuirea in parpfrgfli; ;Cunoa§terea realitatilor ei
contribuie la succesul pastoral, la stavilirea prozelitisi^te -si readucerea la adevar a
, i ■ - J r ,
celor rataciti. \ii^fa«--<
B. RECOMANDARI RECENTE, ...
ALE SFlNTULUI SINOD AL BISERICII ORTOPOXE ROMANE
■: -*>;>' *
. .la aminte la tiiie thsuti §i la turma incredintata tie
f' Q. Timotei IV, 14-16)
.' ;■. *& ■-■ ■ . - '
I. - Mijlocul eel mai eficace de stavilire a ef|fte|or daunatoare ale proze-
litismului sectar il constitute - asa cum am aratat - conduita exemplara e preotului,
apoi: savir§irea cu responsabilitate a slujbdor biserice§t^lp^dica pregatita §i cateheza
aleasa, lecturi din Sfinta Scriptura, din „Mica Biblie",- Hpijgolectia „Parinti si scriitori
biserice§ti", cuvintari ocazionale, mtruniri etc.
Preotul paroh fi Consiliul parohial aplicind hot%irile Sf. Sinod vor actiona
pentru revenirea la Biserica-mama a celor rataciti. Sluj^tbrii §i credincio^ii ortodoc§i
au datoria sa readuca la unitatea bisericeasca pe toti c^ ; mdoielnici, in§elati, plecati
dintre ei.
1. Parohul va lua legatura cu preotul misionar de la Protoierie si va intocmi
un plan de predict §i cateheze misionare. :
2. Preotul are obligatia de a savir§i vecernia irifiecare ajitn de sarbdtoare si
mai ales simbata, cu rostirea unui cuvint de mvatatuHtfeti tematica adecvata.
3. Va antrena credincio§ii la cintarea omofonapffietind de la cintari simple
. ■ ' m - m *
(Sfmte Dumnezeule, Tatal nostru etc.), va reacti va ; ^Sustine Cercul misinar, cu
* ' mm' 1 ' ■ ' ' " *
program concret s. a.m. d.
4. La sfirsitul slujbei va rosti tin cuvint scurt, un cuvint de duh r un sfat folositor
sau o cuvintare specifica evenimentului, pe baza textelppdin Sfinta Scriptura.
■'■-■■■'.■■"■"■■ V '■'■ ^
5. Va raspunde fara ezitare oricarei solicitari, ft£ | credinciosilor, fie a celor
rataciti, explicind temeiurile invataturii Bisericii Minft|^)rului si credintei ortodoxe
de-a lungul veacurilor. Va fixa zilele cu $lujbe specif ^vecemie, acatist) si teme
anti sect are.
'■■■.;■ s ^-U,."* '■■■■'
6. Va da sfaturi necesare si va pregati ctivintdr^^ocazionale (botez, cununie,
inainte de spovedanie §i Sf. Imparta§anie) sau cu^epf alese (Vestea Nasterii -
Craciunul - colinda cu copiii §i tinerii; sfintirea apei: map - Boboteaza, cu botezarea
caselor; inmormmtare etc.).
130 : :: % :&iLMJZ A CREST1NA
fc^v.
7. Se va insista in predica^|ft:eeum si in cuvintarile ocazionlej asupra rolului
vietii morale si unitatii moraWr0-spirituale ale credinciosilor nostri. Va intensifica
activitatea organelor parohiale WMsiuni speciale in parohie sau la cei in necazuri
§i nevoi trupesti si sufletesti/' ■ : ^ l - ;;; ■
8. Invdtdturi false, &etiM$atiexistat si : vor exista (I Cor. XI, 19); acestea au
tulburat si tulbura credinta iri :: Wistos si in Biserica Sa. Ele sint insa iluzorii §i
trecatoare, aparute tocmai diii f riir&iltumiri si ideologii religioase vechi sau noi, din
' * * » * ■
mindria de a ajunge predicatofiiyilunor credincio^i stapiniti de misticism bolnavicios
sau zel necontrolat, proveniti Qui rnedii sociale nedrepte, dezechilibrati psihic din
cauza ereditatii sau a unor patitti; ca desfriul, alcoolismul, tabagismul §i alte vicii
(practicate pina a trece la secteg';'- '/',-
■' -I- '.-''J'.- ! "'.v" ■■■:■■■ .. '■ /
9. Specific Ortodoxiei r^mwiesti a fost dintotdeauna unitatea sa de datini,
obiceiuri, credinta §i adevar, trdQitii curate §i verific ate, iar credinciosilor ei de a
asculta, in ceea ce pnve§te credirip; iiumai de Biserica neamulai romanesc, de cuvintul
Evangheliei transmis inaintasilor- rio§tri dupa : Cincizecime de catre Sfintul Apostol
Andrei (eel intii chemat de rritiltuitorul Hristos), eel care a semanat saminta
,S:. i J . >:;,*
Evangheliei la stramo§ii no§trrHac6-traci.
?*, : r.
10. In cuvintarile public^;- preotul are datoria si emisiunea de a vorbi si
propovcidui despre pace §i urmanle ei pentru viata planetei si a oamenilor.
II. - Fata de cei car e" priaetica prdzelitismul, fata de sectantii de toate
categoriile, preotul ortodox ti^uig : : ! sa fie intransigent. §i aceasta datorita faptului ca
unii dintre sectanti au fbst romarnJ£rt6doc§i. Nationalitatile conlocuitoare i§i au cultele
lor si romanii ortodoc§i n-au ce cSuta in adunarile lor, romanii n-au incercat niciodata
, : ^ ,c ■ ■ j
sa le rapeasca credincio§ii lor.
1. Preotul ortodox va ofeyi , ajutor ceior in necazuri, in orice imprejurare,
dovedind umanism, dragoste ;:efggtina §i solidaritate umana pentru oricine a§a cum
au facut-o §i inaintasii, indifefceifcde credinta ;lui.
2 Mime a de indrimmre^d^qredinciosijor va fi f acuta de la om la om,
explicindu-se obiectia in contextpl-Sfintei Scripturi si aratindu-se adevarul credintei
si originea ratacirilor sectare lu ate; din biblii si traduceri confesionale. tendentioa.se
si incorecte. ■:■':■■-":...■■
1 i *■ m ■
— ■ ■ ri
3. Preotul trebuie sa cunomcabine originea si doctrina sectelor, atit din parohia
sa, cit si din imprejurimi, pentxii a lamuri lucrurile si a raspunde prompt incercarilor
prozelitiste. -;■ i'ffiU '
* > 1 '-x ■■'■ -I i",'-. .*■■■.: t ' "■
4. In cimitire nu se vtir pltirie piedici pentru inhumare si se vor respecta cu
strictete Regulamentele in vigda/KFfeotul ortodox poate oficia ierurgia inmormintarii
§i chiar sa participe la unele cerernonii funebre cu reprezentanti ai altor culte, nu-
mai in masura in care aceasta ; este dorinta farhiliei celui decedat.
5. In localitatile cu mai hiffie culte, preotul ortodox trebuie sa dea dovadd de
spirit ecumenic, mtelepciune-^fiespect, de buna colaborare si sa dialogheze cu
reprezentantii acestora.
FENOMENUL SECTANT DE-* WNGUimmpmjn 131
- i x
; *J ■
1 1<
6. In parohiile vacante de vreme indehmgatd undl&parut fenomenul sectar
se impune cercetarea cauzelor vacantdrii si: a lua rnWmioncrete "emerS
lULdhumi ae cult sau a locumtei parohiale etc luMVi'.;
conducdfoTde Z?/^ "? ■**"' ° "^ din W^ -PastoriV sau pe
ZlooDia ul^l 2 Sm r i Sepam ? te ?i dC a face 'WPScut ; corect si periodic,
P 2 sol 1 T - H Ce ^^ de fP^ e; ac ^KK0 ? elitiste, cu amanunte
propumnd solutu sau cerindu-! concursul. In eaz de aefiimi prozelitiste organizate
S^fiSaS ^f' b0teZUr i CU &St / ^^^^onnmtan S^
actmm slidatoare - fanfare, pnveghen, predici mdelungate cu , pastori" si vorbitori
ot^^oi^ 1 este todatorat si ia m 4~ • issrs
prozeliusmuhu, sa manifesto interes fata de cursurile de 'ifi^^S^ShSS
Eparhia, P rot 01 enilor sau intrunirilor din parohiile infestaffi de secte Sa cetetez^
sa mlature cauzele raspindirii sectelor. ''im ; ' cerceteze si
9. PHeo/u/ ortorfox trebuie sa explice credinciosiiMfonomenul sectar stint
Sti? SIS ?1 Pr ° Ze ; itUl ? r ° Pa f ° CredlH ^ ^ticlipinciosSttoS rorS
sa stie ca totdeauna sectantul confunda pe preotul ortolfe cu canonical sau cu
SX *£S ^f *■ Sf " ^^ ort ^xf inind pe seZ B^ricS
no^rr^"^!lZ^ tate ' nU aU ex * stat 9 1 nu^toc comun cu traditia
noastra, cu datinile stramo§e?ti.
"■-' V-C- ttt-i'
10. Preo///, constienti de rolul lor mobilizator si^einplar au permanenta
activeze m organizatiile locale.
*
* *
■h,
, Am prezentatpe scurt citeva mijloace si nietode de,pllenire si aparare precum
indrurnanle forunlor comp etente, fata de actmnile prozelfeie unor eS^
metode si mijloace generate vorfi aplicate de preotul pasMdesuflete cu muhsimt
cu tact, i destouucie sUindu-se a gasi incd multe.cdi ^nnW^e^peZcedeacU une
infunctie de cazurile concrete. Nu trebuie pierdut din. veaUfiipLl create sec2
n-aujost nicuodata si nu sint nici astdzi aldturi-de poporuVml, ci ele Z uZ i
ronZe^ LZPoZT^ "< f^fstrdine, potrfm^tereselorn^Z
jomanesc. Fieotul ortodoxroman trebuie s d fie . constient M^Mm actiimea lui avdra
Ta'indr!^ Vr Urt h T Cata a Bi "** : «*> ^ add, Atfiel o XS
la mti^erea umtatn poporului nostra prin munca, dar mmmprin exemplul ltd bun
Z Tad'fr 7 ' lC TTr f f l6gat " d ^ Poporului Ml incd de T^dMsuZ
la, model ndu-i chipul eel sufletesc din zestreaMharicd.pmMariparea oraiuMsi
scnsului, incakmdu-i dorul de unitate, libertate ^gernuJmtor pevala2tltei
si dainuim lui milenare... " (Patriarh Teoctist) ■■..' >.r^ existentei
cetatembrpitSr^^ ina eCUmen ! Smi11 ca factor P^vin mfratirea tuturor
ce ateiulor Patnei noastre p nu este de acord : cu prozeHmM ca factor negativ
caie nufoloseste mmanui „ ...Ecumenismul practice nkffift un prilej de dZi
... * .... -t+ im Vijj^i-r;.: 1 ;; J
t
132 ; vCALAUZA CRESTINA
teo logic e, ci in primul rind o praetica vie a relatiilor de frdtiet ate dintre cultele din
tar a noastra, consacratd infloruwpatriei si pdcii in lume".
Asadar, contribuind la fejcicfma poporului, respectdm tot ce a avut el sfint si.
drept si tot ceea ce ne~au transmis inaintasii, inclusiv credinta cea adevaratd si
singura mintuitoare, a DomnUluUnostru Iisus Hristos.
Ca slujitori ai altarelor stratptie avem datoria sa aparam Biserica si P atria,
caci numai in felul acesta vom fi^ trait or i in Hristos si vrednici urmasi ai Sfintilor
Apostoli, martirilor si mdrturistionlor credintei noastre sfint e, as a cum an facut si
strdmosii nostri de doud milenii*. '''■■
* AMANUNTE BIBLIOGR^FME in legatvM cu: Mijloace si meiode... si Recomandari
ale Sfintidui Sinod al Bisericii Ortodoxe Romdne: Nicodim Belea, Munca de colaborare apreotesei
in parohie, in „RT", nr. 1-2/ 1934, ,£...$1-46; E. C. , Scrap ion, Cuvint cdtre preotese, in „BOR", nr.
12/1924, p. 744-745; Pavel Borza, (jindkri asupra Sf Taine ca mijloc de pastoratie, in „RT", nr.
1/1937, p. 10-16; Bunea I., Pdstorul wtiirma sa, m : „RT" . 5-6/1936, p. 379-386; 1. G. Savin,
Crestinismul si cultura romcind, in, ,;B;@R-Vnr. 10-12/1943, p. 487-516; N. Crainic, Transfigurarea
romdnismului, in „BOR" nr.10— 12/l$43.|p./;527— 529; ^Pe urmele apostolatului romdnesc, in „BOR"
nr. 11-12/1945, p. 571-589, de + Antim Nica; D. Calugar, Personalitqtea religioasd-morald a
preotului, factor determinant in pastoratie, in „MA" XXVIII (1983),. nr. 3-4; Sp. Candea,
Necesitatea actual a a Apostolatului Iqiejfii „RT", nn 3/1938, p. 90-98; I. Coman, Cultura clerului,
in „BOR" nr. 3-4; A. C. Cosma, Form& nouci pentru misionarismul nostru, in „RT" nr. 8—10/1926,
p. 251-253; Eugen Dragoi, Metode si miflaace pastorale...... in „Indr." Galati, 1985, 1. Felea, Ortodoxie
si sectarism, in „RT, nr. 12/1928, p/ 375^3^79; Idem, Cum trebuie sa se comporte preotul ca sa-§i
asigure colaborarea mirenilor (10 ptindte),in „RT*V'Jir 8—9/193 1, p. 273-281; Idem, Sf Scripturd
in mina preotului, in „RT". nr. 4/1937, p,vl 48- 150;. loan Handa, Cum s-ar putea face cu bun efect
educatia religioasd-morald a credincio$H©r nostri... .in „RT", nr. 18-19/1912, p. 512-517; Gh. Maior,
Spre o pas tor aid a noastra, in ,,RT:^,; ; -rir.7-8/1929, p. 226-231; Gr. Marcn,. Dialogul luptei
antisectare, in „RT", nr. 5-6/1943; p.; .27:1-276; Mireea Sfichi, Sf Tain a a Mdrturisirii, mijloc de
pdstrare si promovare a unitdtit spirituale a credinciosilor, in JVIMS", LX.(1984), nr. 1-3,
p. 441-423; Ilie Moldovan, Probleme- actuate de bioetica in atentia teologilor contemporani, in
„MA", nr. 1-2/1986; R Morusxa, In slujbamisionarismului or tod ox (recenzie la Incrarea: Gr. Comsa,
Arad, 1930), in „RT", nr. 5-6/1930, p.. 279-283; I. Opri§, Moralitatea ca atitudine existentiald, in
,.RT", nr. 1 -2/1946. p. 97-115; Aurel D. Popa, Masuri pentru combaterea sectelor religioase in
,JRT", nn 14-17/1912, p. 441 -446; Le|u ; :§tan, Importdnta mirenilor in biserica . . . , in „RT" nr. 3/1938,
p. 103-120; Victor N. Popescu, Sufletid preotului in lupta. cu ispitele, Bucure$ti, 1943; Idem,
Evlavia. acatistelor, in „BOR, nr. 7-9/1943, p. 379-390; D. Staniloae, Care dintre eretici si
schismatici vor putea ji primiti in siiiM [ Bisericii Ortodoxe, in „RT", nr. 11-12/1931, p. 444-447;
N. Todca, Cazuri except ion ale in viatti pastor aid, ill „RT\ nr. 10-12/1912, p. 304-309: +Vasile al
OradieL Rolul si rostul preotului in parohie- Citeva indemnnri pastorale pentru timpnl de acum. in
,.MA" XXVI (1983), nr. 7-9, p. 479-492; P. I. Dav\i, Responsabilitatea misionard. dupa Sf. frei
Ierarhi nr. ,.ST'; nr. 5-6/1984. ':''''
Alcool. M. Costea. Iinpotrivd-betieL BuciTre§ti;1923: Lupta contra rachiului.... in ..RT"
nr. 5-6/1910, p. 227-228, Impotrpd'alcoolismtdui, in „RT", nr. 12/1923. si nr. 5-6/1024;
'N. Terchila, Ingerul si paharul (trai),:; :„RT", nr. 4/1925; Corneliu Grumazescn, Contributii la
lupta impotriva alcooluhii (§i tutuniilxn), aparitie,1925, p. 218-220.
Arh im . S cri ban, = Ch estiun ea ;alooolismu ltd . . . , in „B OR", nr. 14/1923, p. 1 046- 1 5 3 ; I dem,
Cind urmdrim betia, nn 2/1929, p. -='2 18^223; Idem, Preoti in lupta impotriva i betieL in „BOR",
1925, p. 164-165; Gh. Vartolomeii^e/K/ si mijloace I e de a o com bate-, „BOR" nr. 6/1926,
p. 337-341; Betia in crestere, nr. 6/192 8.; A I coo Jul si combaterea lid, in. „BOR" nr. 2-3/1931,
p. 194-196. ' iV : ; *V
Partea a II-a
DENOMINATIUNI CRESTINE,
DIZIDENTE §1 GRUPARI CENTRIFUGE,
SEPARATISTE. VC
...intre voi smt dezbinari §i trebuie sa existe acolo
si eresuri, ca sa se mvedereze cei incercati...
(I Cor. XI, 18-1 9)
FENOMENUL NEOPROTESTANT
i
Preliminarii. - Astazi, teologii ortodoc§i cunosc conceptiile neoprotestante fi
specificul invataturii lor din propria marturie. Ei nu mai sintacuzati sau confruntati,
cum se facea in trecut, de niste fapte si lucmri, procedee si practici care uneori nu
le . apartineau. Astazi, depunindu-si fiecare „calehismur, deja se cunosc diferentele
lor fata de credinta primelor veacuri si deosebirile fata de" Ortodoxie, prin propria
lor marturie. Prin aceasta deschidere, cultele neoprotestante au consimtit la
colaborarea cu Bisericile si confesiunile crestine, cu alte culte din tara: colaborarea
interna prin Ecumenismul practic local.
O data cu recunoasterea oficiala de catre stat, fiecarui cult neoprotestant i
s-a promulgat Statutul de organizare si functionare fi Marturisirea de credinta. De
asemenea s-a reglementat si regimul legaturilor cultului cualte organizatii similare
de peste hotare.
Totu§i 5 in ultima vreme, unii „pastori" au inteles prin ecumenism o slabiciune
a Bisericii Ortodoxe, un inceput al cedarii terenului catre „noile credinte" fi au
intensificat prozelitispul fatif fi ofensiv, ceea ce mu poate fi. tolerat de slujitorii
Bisericii noastre. Se intelege, o abatere a unor adepti, al uiiuji cult neoprotestant nu
angajeaza in intregime cultul respectiv, dar este un semnal 4e alarma pentru viitoare
nemtelegeri.
134
^BMsAUZA GRE§TINA
A§a cum se §tie, in sii^iiSfecarui cult neopro test ant §i ehiar al unor culte de
traditie exista grupari dizidentfegfiste adevarat> fiecare i§i rezolva problemele interne,
dar aceste dizidente practicairo^rozelitism intens printre credincio§ii ortodocsi
V;. J ; , ;:!' : i«.
romani §i atunci este neees^gSgilenta preotului ortodox, denuntarea, izolarea §i
inlaturarea unor asemenea elenlente, indivizi si chiar grupuri ratacite.
Un aspect ingrij orator este faptul ca unele secte i§i exercita propaganda
dezbinarii §i atragerii credinfcio§ilor altor culte actiomnd sub masca unui cult
neoprotestant In tara noastra sltit recunoscute patru culte neoprotestante: 1. Cultul
cre§tin baptist; 2. Cultul adventist de ziua a 7-a (AZ§); 3. Cultul cre§tin dupa
Evanghelie; 4. Cultul penticqstaLsau Biserica lui Dumnezeu Apostolica.
Cunoscind conceptiile- acestor culte neoprotestante prin marturisirile lor de
credinta, studiind revistele lor: M specialitate, cercetind manualele lor, traducerile §i
scrierile lor doctrinare, cartileide imne si cintarile lor la adunari sau in diferite alte
ocazii ne putem face o irriagMfe mai clara asupra conceptiilor lor, scopului lor,
tendintelor §i realitatii vietiiiorrdigioase. Nu vom neglijanici datele §i informatiile
din alte siirse bibliografice; :feferitoare la coreligionarii lor de peste hotare §i la
asociatiile din care fac parte. Mu vom ft pasivi, in schimb, cind este vorba de
comparatie, abateri, interpretarda Jfortata sau :■ falsificarea invataturii Bisericii celei
Una, Sfinta, Soborniceasca §i : ^ostoleasca. Ei in§i§i au acceptat sa fie membri in
Consiliul Ecumenic al BiseriSlbr §i deci parteneri de dialog cu noi, ortodoc§ii.
Avind in vedere toate abestea, putem. Jncerca o prezentare a fiecarui cult: cu
precizarea absolut necesara^Q|U fiecare i§i are un specific doctrinal, propriile
manifested cultice.
, ■ r, v
;*:«:.:. *"*-. ;i
.** K
al p a t r u 1 e a
CULTE REfilGIOASE MAI NOI IN ROMANIA
Legea s-a dat prin Moise, dar harul si adevarul
au venit prin lis us Hristos
(loan 1, 17)
1. CULTUL CRE§TIN BAPTIST
1. Originea cultului baptist, v Ca biserica. baptismul a aparat m secolul al XVTI-lea,
insa teologii §i istoricii baptisti afiiiM : ca originea cultului se afla m epoca crestinismului primar.
Nu surprinde aceasta afirmatie, fimclca toate sectele religioase §i-au revendicat Tnceputul in
1 . i ■■-" ■*."■■■
primele timpuri cre§tine sau chiar iii lrisu§i actul.de nastere al crestinismului. Se §tie ca toate
religiile noi au un „botez" specific!
Cert este ca atit izvoare baptiste cit §i nebaptiste desemneaza ca „stramo§i" ai cultului pe
anabapti^tii secolului al XVI-lea^ ;: M bapti§ti, in scopul de a prezenta istoria cultului
mult mai bogata §i cu radacini :m-;i;primele veacuri creatine, pretind ca anabapti§tii au avut ca
DENOMINA TlUNl CREATINE, DIZiQENTE. . . 135
precursor! imele „curente evanghelice", cuno scute in perioada^cuprinsa intre sec. XII-XV sub
numele de bogomili, novatieni, donatifti, pavlicieni, catari, \y£l8enzi, albigenzi etc.
In sec. al XVI-lea, anabapti§tii fbrmau 6 secta destul feobscura in Germania, „o secta
fara dogme precise, bine determinate, uniti mi numai priri : ■ (tfpozitia comuna a membrilor ci
impotriva tuturor claselor stapinitoare §i prin simbolul comuii 1 al celui de al doilea botez, o
secta strict ascetica prin felulei de viata, neobbsita, fanatica;-". Se pare ca anabapti§tii ar fi
ramas fara „istoric" §i nu ar fi ajuns un nume proscris In Eurdpa^daca nu ar fi avut loc intilnirea
■ ■!',■■'*■',■■''■'■■■
r - * * w m *
,"■"■■' * | * ■ ■ ■£
lor cu Thomas Munzer (revolutionarul „plebeu" spre deos/ebire de Luther „reformatorul
■ ,- . *-*.-■ *■„■■ ,■ ■ *■
burgh ezilor"). '■M' : .-Z-
■ . >■;■ .■■';■ i ■'■:-.
Thomas Munzer, nascut in jurul anului 1498, la Stoibe||||n muntii Manz, era un erudit
teolog catolic. A obtinut de timpuriu titlul de doctor in teologie, apoi a fost numit diacon la o
minastire de maici din Halle. Razvratit inca din timpul §colii impotriva arhiepiscopului de Magdeburg
si a catolicismului in general, Miinzer a tratat cu dispret, cbiaf,dupa ce a ajuns cleric, ritul si
dogmele biserice§ti catolice, dupa cum spune Luther. L-au pasiqiiatmisticii medievali, in special
■i ■
operele hiliaste ale lui Ioachim de Calabria, care y orb eau d$|p|ejrmparltia de o mie de ani a lui
, ■'■■'.."■'■■''#■>■ « '>;■'■■
Dumnezeu pe pamint. „Lui Munzer i se parea ca imparatia (^jb-mie de ani §i aspra judecare a
t m - ■ i ■■:,■■"
bisericii denaturate si a lumii descompuse, pe care aceasta o yestea ; §i o zugravea, se apropie odata
■ ".i
*" i'
cu refbrma §i cu starea de framintare generala a epoch". Ad^p&ajLiui Luther, Thomas Munzer se
desparte curind de acesta, avind vederi mult mai radicale, ■;Cd^$wxi .societatea insasi §i nu numai
reforma religioasa. '.. : "i"-. i*i
1 PTK't *'■ f c
In 1520, Munzer a plecat la Zwrickau, unde a fost ;,f^irMf!ipredicator evanghelic. Acolo el
a gasit una dintre see-tele' de hilia§ti exaltati carecontinuau sa-existe in multe regiuni, ne§tiute de
nimeni si care, sub haina umilintei si a sihastriei lor de moment, ascundeau opozitia crescinda a
straturilor celor mai de jos ale societatii, impotriva situatiei exjigtente. Toti hiliastii isi revendicau
originea in „venirea" lui Christ in jural anului 1000. Datorita agitatiei mereu crescinde a maselor,
. ■*- "■ "W' B ■■■■'
ace§tia ieseau la lumina zilei, tot mai fatis §i .mai staruitof :. ; :; Era Secta anabaptistilor (negau
r
" 'it * V m - ' m" I '"
botezul catolic), in fruntea careia se afla Nicolae Storch. Acesta era un tesator din Zurickau, la
inceputul sec. XVI-lea, eonducatoral sectei locale a anabapti§tifor- care, sub influenta lui Munzer,
a propovaduit rascoala populara impotriva Bisericii ' §i a feudalilbr laici. Anabaptistii - inainte
de baptisti - predicau apropierea judecatii de apoi §i a imparatiei de o mie de ani, „cadeau in
transa", aveau stari extatice §i „daral" proorocirii. ..■■'■I.,':
Pe acestia Munzer i-a arras de partea sa, din rindul Jpr/.p-a recratat emisarii revoltei, a
carei izbucnire generala se va produce in aprilie : -.1525. .
Thomas Munzer ataea nu numai principiile de bazajafe; catolicismului ci fi fbrmele sale
de manifestare in Biserica Apuseana. y W0/Z'-'
Conceptiile sale contihuau revoltele spiritelbr eretice djii vremurile trecute. Munzer tagaduia
rolul Bibliei ca revelatie unica si infailibila; despre credinta -spunea ca e trezirea ratiunii, iar
ratiunea este adevarata revelatie. Rami nu este dincolo, credindiosii au misiunea de a instaura
raiul pe pamint. Hristos a fost un om ca toti oamenii, uh- pif^fet si un Tnvatator. Imparta§ania
este o simpla cina comemorativa, fara nici un adaos haric §i : ^Milte altele...
A ' m - I I . W W m
Doctrina sa sociala.era strins legata de aceste conceptii- religioase |i depasea relatiile de
.".■■■ w ■
clasa si politice de atunci, propunind comunitatea bazatt . p4 ^||pate. Prin imparatie de o mie
de ani, Munzer dorea aici pe pammt o societate fara deosebM';<lei clasa, fara o autoritate de stat
straina de membrii societatii §i opusa lor. vr' p::
136 : X --CALAUZA CRE§TINA
Adept la mceput al colegului; sau Luther, Munzer ll numea acum pe acesta „came ghifuita"
acuzindu-1 ca s-a oprit la jumatatea : 4rumului (1517), adica numai la reforma religioasa fi a
pactizat cu principii. Declan§indu-si,razboiiir taranesc, Luther insusi striga impotriva adeptilor
lui Munzer: „...Sa-i sfT§ie in bueggsari sugrume si sa-i junghie... ca pe nipe cTini turbati!".
In mai 1525 rasculatii au ^ Jn prezenta principilor, Munzer a fost torturat fi
apoi decapitat El a pasit spre locfiLexecutiei cu acela?i curaj de care daduse dovada p in
timpul vietii. Avea pe atunci eel irojlt;; 28 de ani. „Este socotit de muJti o jertfa neoprotestanta"
§i martirul furiei lui Luther. Mungr; a fost podul peste Reforma al tuturor ereziilor.
Intre anii 1532-1535, anahajitisiii s-au rasculat din nou, la Minister, in Westphalia, condup
de croitorul Johann Bockhold (Joha# de Leyde), dar si de data aceasta sfirsitul a fost tragic
Dezastrul de la Miinster a pus capatr6#ltei sociale p politice a anabaptistilor. Acum, anabaptismul
redevme o secta pur religioasa, punmdaccentul pe botezul adultilor p comunicarea strict personala
cu Dumnezeu.
In urma esecurilor dezastruo:a;sef : anabaptipir au devenit prooroci pe continentul european
Persecutati si de catolici si de prote|taiiti, urmariti de principi, ei s-au imprastiat si s-au divizat.
Se pare ca mainte de razboiul tara^sc-au fost numai anabaptistii hiliasti - cei pe care i-a atras
Munzer sub influenta sa. Dupa mfnhgerea din 1525, o parte din acestia au renuntat la revolta
sociala §i si-au luat numele de anabapti^ti biblici, pentru a putea scapa de urmarirej o alta parte
s-a refugiat in Moravia, formmdtf igrupare cundscuta sub numele de anabaptipi moravieni,
deosebit de pasnici, p care, o parte£is-au unit cu adeptii husiti.
Cel care a reinviat anabaptismul, intr-o forma noua, degajindu-1 de pomirile razboinice p
revendicarile sociale, a fost Simiort^non,un preot catolic rebotezat, in 1531, de un anabaptist.
Menon si-a consacrat apoi viata repr^anizarii sectei anabaptistilor, adoptind practici biblice, in
special sub influenta anabaptistilor, moravieni, a facut multe calatorii „misionare" in Europa
organizind biserici in Olanda, Gerrna fl ia : de Vest etc. adeptii sai luind numele de ,,menoniti<\
Dupa moartea sa, membrii sectei.au renuntat la ruptura totala de viata society, izolare,
fara a se reintoarce la vechile pornirj^aje anabaptipi] or din vrernea lui Munzer.
Aceasta ar fi, pe scurt, ,,preistoria" baptipilor: anabaptistii p menonitii.
2 Scurt istoric. In forma Jti.^re se cunoaste astazi, baptismul a aparut in Andia, la
inceputul sec. XVII-lea. Insa istoria baptismului din aceasta perioada este destul de conmza. '
Actul de nastere propriu-zis al baptismului a fost semnat de fapt, in Olanda veri^a
intermedia™ intre anabaptipi si baptisti : Bind menonitii. In 1608, un pastor puritan. John Smith
fondatorul unei congregafii separatiste: (1606) emigreaza din Anglia in Olanda. „Teoloeii" baptisti
spun ca Smith, sub influenta menonitilpr- capata convingerea ca mi pot fi botezati # copiii, deoarece
nu exista nici un „temei" in acest sens in Noul Testament. Smith se autoboteaza, formind o noua
comumtate, botezindu-i prin stropfe pg: cei care -1 urmau si luindu-si numele de baptipi. Dar nu
dupa multa vreme, Smith a regretat autobotezul sau si impreuna cu majoritatea erupului, a cemt
menonitilor sa-i primeasca in secta lor; Nu toti cei botezati de Smith au acceptat treJerea la menonifi
m fruntea acestora situmdu-se Thomm^lwys. In 1611, Holwys, impreuna cu micul grup care nu
1-a urmat pe Smith, revine in Anglia 'p intemeiaza prima biserica baptista, la LondraT
Baptipii au fost persecutati m ~%ipu\ domniei : Stuartilor, care au militat pentru reintroducerea
catohcismuiui, prigonmd toate ramuriie- protestante, mdeosebi pe baptisti, care erau cei mai departati
de dogmele catoiice. In vrernea razboiuiui civil, multi dintre ei au luptat in armata lui Cromwell-
numaml baptipilor a crescut, desi auavut si perioade de persecute pina in 1689, cind comunitatile
lor au capatat dreptul de organizare; ■ :-
Baptipii s-au divizat inca de la1«eput m doua grupuri distincte: „baptipi general!", discipolii
lui Smith p Holwys, care sustineau doctrina mintuirii generale, dupa care Hristos a murit pentm
DENOMINA T1VNI CREATINE, MZIpENTE. . . 137
salvarea tuturor oamenilor, sj „bapti?tii particulari" adepti ai unei grupari in frunte cu un fost
pastor puritan, Henry Jacob care accepta cohceptia calviria a minruirii particulars adica Hristos n-
a murit pentru toti, ci numai pentru cei ale§i, predestiiiati- pentru salvare.
Aceasta despartire conventional^ s-a atenuat in curinl secolului al XVIII-lea, cind cele doua
curente sfir§isera, m 1791, prin a se uni sub o singura; 'denumire §i organizare - baptismal Au
continuat ins a sa apara disensiuni in sinul baptismului^ ceea ce a dus la nafterea multor ramuri
baptiste #i baptismale care continua |I ac-urn. '-;//*
Baza doctrinara. - Abia pe la 1900, s-au cristalizat cfteva principii: autoritatea Bibliei,
necesitatea unei experience personale cu DumnezeiVpennti'dmiil care devine membru al comu-
nitatii baptiste; administrarea botezului numai adultilor care pot intelege semnificatia acestuia,
spre deosebire de copii care nu suit constienti de prinrifba; 1 botezului etc.
Dupa unii istorici, bapti§tii nu au un Crez ofieial, confesiunile de credinta au fost stabilite
in diverse date sj locuri. Se pare ca prima confesiuiie --de! credinta baptista a fost adoptata in
1689 cind au capatat libertate deplina in Anglia, cpfifesiunea. aceasta 'fund reeditata in 1855,
1958 §i 1966, dupa cum afirma teologii baptifti. Red^'dm/Marturisirea de credinta a Cultului
baptist punctele doctrinare mai importante.
3. Invatatura- de credinta: 1. Scriptura este insj)irata de Duhul Sfint, este. cuvintul lui
Dumnezeu scris; 2. Damnezeu este creatbrul, sustinatortii §t stapinitorul tuturor lucrurilor, intreit
in persoane, Tatal, Fiul §i SfTntul Duh; 3. Omul este creatcfe Dumnezeu, trupul sau e facut din
tarma, iar natura spirituala e din Dumnezeu.. ': El raspunde;de faf>te, vorbe §i gindurile lui; 4. Pacatul
Ademenit de diavol, omul nu a ascultat porunca lui Duijnn^Zeu §i astfel au intrat in lume pacatul
§i blestemul. Pacatul este lips a de conformitate fata de legea morala a lui Dumnezeu, fie intr-o
actiune, dispozitie sau atitudine. Pacatul este universal, iar e^rjse&inta acestuia este moartea spirituala.
5. Mintuirea este scaparea omului de mife-ii|MjMIe ; i^^p^|^mxl nu se poate ascunde. Nu-§i
poate crea merite, prin iapte bune, ca sa-§i acopeifej^eutul vinovat. Mintuirea se da prin
harul lui Dumnezeu, care e gratuit Omul-paeatos prir£g3|t&e-- se poate mintui daca indepline§te
doua conditii: pocainta §i credinta. 6. Nasterea din «o« ;if s|ej regenerarea vietii, inzestrarea cu o
dispozitie deosebita care cuprinde intelectul,.rsentimentete!$i -iypinta. 7. Biserica cuprinde totalitatea
credinciosjlor din toate timpurile. Nu e o organizatie paminteasca „vizibila", ci organismul viu.
spiritual, al celor minluiti, adica al celor care au crezut in. Hristos §i au fost „nascuti din nou"...
8. Shijitorii Bisericii suit de doua categorii: pastori §i diacbni. „Ordinarea" acestora se face prin
punerea miinilor. Pastorul se rngrrjefte de siipravegherea, ; pastorirea §i cirmuirea spirituala... Diaconii
ajuta pe pastori in administrarea bunurilor materiale ale i bisericii §i initiaza actiunile filantropice.
„Preotia" nu formeaza o clasa specials, ci o calitate pe care o are fiecare credincios; ea e universald
(subl. n.). Fiecare credincios e „un preot" §i are dreptul &$. a se apropia de Dumnezeu prin Iisus
Hristos, fara alt mijlocitor. 9. Simbohirile Noidui Testament - Biserica nou-testamentara are doua
simboluri: Botezul si Cina DomnuluL Acestea nu smiiqirie . (subl. n.).
Botezul se savir§e§te prin afundarea in numele TreimiL El este simbolul inmonuintarii omului
vechi §i al invierii omului nou. Nu are calitatea de a curatii pacatele, aceasta o face numai singele
lui Hristos. Pentru ca cineva sa poata fi botezat, el trebuie-jniai intii sa primeasca mmtuirea - sa se
pocaiasca si sa creada. Copiii, intrucit nu pot marmrisiicami indeplinit aceste conditii, nu sint
admi§i pentru -botez. -Botezul se savirseste" numai la majorat.
Cina Dommdui - simbolul mortii lui Hristos, pentru orn, se compune din piine fi vin,
neamestecate. Nu are calitatea iertarii pacatelor, este ; ;dqar yeomemorarea iertarii pacatelor prin
jertfa lui Hristos. Cina se poate lua de catre toti acej ce^i-au marturisit credinta in Hristos §i au
fost botezat i. Cind primefte cina. credinciosul are datoria de a se cere eta pe sine. 10. Ziita
Domnuhd - Duminica este ziua de adunare, sfmtita de |)umiiezeu prin invierea Fiului Sau. Are
caracter comemorativ. Nu exista sarbiton : ^MHate;0|tfl|iifept;-J£ Viata de apoi - Pina la venirea
lui Hristos exista o stare intermediard (subl. n. purgatoriu^,:: Dupa judecata de apoi, cei mmtuiti
vor mo§teni viata de r veci in fericirea cereasca, iar Geii-ne»ntuiti vor fi lepadati de la fata lui
Dumnezeu m chinul ve§nic. 12. Disciplina in biserm&;.'M asiguri prin masuri ca: mustrare,
ridicarea drepturilor §i excluderea din biserica a celor .care s-au abatut de la conceptia baptista
prin atitudine sau fapte. 13. Rugdciunea este starea de legatura intima a omului cu Dumnezeu. Ea
este exprimarea directa, de aceea nu este nevoie de carti de rugaciuni. 14. „Sfintenia" se obtine
prin lucrarea progresiva pe care o face Dumnezeu priri:-puliul Stint, in viata celui sal vat. 15.
Cdsdtoria este orinduita de Dumnezeu. Creftinii trebuie sa. incheie o casatorie numai in Domnul,
1 3 8 cAlMza cre§tinA
r * *M ■ 1 1
'!,"/:>■■
adica numai . cu credincio§i (baptifti). Bivorjul este admit numai in caz de adulter dovedit sau de
parasirea caminului. 16. Raportul cidtulyfyzti^ocietatea este conceput in sensul ca statul este de la
Dumnezeu, "fund investit cu putere pe^ui- pastrarea -. dreptului, ordinii §i pentru pedepsirea
raufacatorilor. Cuvintul lui Dumnezeu inpatfna la supunere fata de legi... 17. Alie conceptii
sint comune tuturor mi§carilor religioase^.
4 Loca§uri de cult. Loca§urile d^-^flt baptiste nu se disting printr-o arhitectura proprie.
Exteriorul este asemanator cu eel al uneFe^e oarecare, neavind de regula rii'c'i un semn cultic,
afara de o tablita sau o mica firma: „Gasfe;4e,rugaciuni a cultului baptist".
„Convertitii" de la-alte culte sint ]^$fi|i cu deosebita solicitudine. A§a se face ca ortodoc§ii
plecati la bapti§ti aduc cu ei crucea |f£^p^^oatifi ceau aparut §i pe „casele" de adunare.
Cladirea are mai multe incaperi, cu o ipfeSlpnalitate auxiliara, dar locul eel mai important il
ocupa sala unde au loc „serviciile" reiiglgise. De obieei sal a are forma dreptunghiulara, este
lipsita de podoabe sau obiecte de cult, :#|;fi|a i .se afla un piedestal unde se gaseste amvonul §i
un §ir de scaune pe care iau loc cei uraflftitati cu conducerea serviciului religios. Gasele de
rugaciuni de la orase, cu un numar m^p^v5wnjbri,,iap'|i balcon. De regula, baptisteriul este
in fata, in spatele amvonului, zidit ffi-jafata salii die cult deoarece canditatii la botez sau
„rebotezare" in credinta baptista dupa cesmt cufundati in apa trebuie sa se imbrace.
Notiunea de biserica desemneaza Se pbrriunitatea spirituala a credincio§ilor, fie unitatea de
baza organizatorica. '-1:
Oflcierile sau serviciile religioase.;$^jcn/e religioase au loc in anumite zile din saptamina,
la anumite ore. De asemenea sint semdii2;feii|ioase speciale, legate de sarbatori pe care le tin
bapti§tii: Anul Nou, Boboteaza, Florii^ Inaltarea Domnului, Rusaliile §i
Craciunul. '"'""i ' : I v
1 "»■?■ t ■ ■■.*■■"
1. Serviciul religios saptammai ' si -ffipila orap vinerea, iar in mediul rural, simbata seara.
Serviciul religios duminical incepe cu o ;^rl ;de rugaciurie condusa de un membru al comunitatii.
Se pot „raga" toti cei ce doresc sa o fa0S3|5upa ora de rugaciune urmeaza ora biblica, care este
condusa de unuldin membrii adunarii cMift-a fost mcredintata aceasta misiune, Urmeaza apoi
serviciul religios condus de pastor sau de:rcspfiisabilul local sau de catre un membru din comitetul
bisericii. Poate sa-§i aduca contributia m^Baidrul serviciului religios orice credincios, cu o cintare,
o rugaciune, o recitare sau sa vorbeasca^ ; %rie religioase...
2. Botezitl este unul dintre cele ': rttSi^sblemne ser-vicii religioase ale cultului baptist. Se
savirseste la majorat si se administreaza) ! n;i|mai Icelor care depun marturie publica^despre credinta
lor. Elementele acestui serviciu religios ; s|rijgrugaciunea, eitirea unui text biblic, cintari §i predica
in care se exprima un punct doctiinar refdrilbr la insemnatatea botezului. Botezul se savir§e§te
in baptister* de catre pastor. ^:-:v^
3. In cadrul serviciilor religioase 1 : isapaminale sau duminicale are loc, o data pe luna Cina
Domnalui** Actul propriu-zis al Cinei^Mmilaza dupa predica, iar materia acesteia o constitute
doua elemente: visul §i piinea. Piinea est^lfteta in bucati -mici de catre pastor, iar vinul e turnat in
paharele, dupa numarul aproximativ al ; pa^ticipantilor
4. „Cummia <t in cultul baptist n4; : este::p taina, ciun act incheiat cu solemnitate in cadrul
serviciului religios. Cununia este savirsita; ; d¥ i: #tre pastor 'Serviciul religios de la cununie consta in
cintari §i urari "versificate, facute pentru mir^^si-niireas a de catre tinerii din.comunitate. Se roste§te o
predica ocazionala in care se vorbeste devigiportanta casatoriei si se dau sfaturile necesare.
5. Serviciul inmonnintarii se oficiaza" la casa celui decedat, de obicei in curte, sau in
casa de rugaciune. Serviciul religios al;; ihmbrmintarii se savir§e§te de catre pastor sau diaconii
ordinati §i"se compune din rugaciuni, cmtarr §i predica, prin care se urmare§te mingiierea celor
din familia decedatului.
La to ate serviciile religioase, muzicalpeupa un loc de fmiite; cintari pe care le intei-preteaza
in comun toti credincio§ii, apoi coruri -: a^inipaniate de un grup instiTimental. Cintarile comune
sint acompaniate de orga sau alte instrurttgnte.
Raspmdirea baptismului. ~ Static ignite ale Americii. Baptismul,s-a dezvoltat in mod
deosebit pe continentul american. Cre§teiea-numarului membrilor bisericilor baptiste in SUA a
determinat, inca din a doua jumatate'ai^ee^ al XVIlPlea, organizarea acestora. In 1770 s-a
"^■^
* A se vedea..., p. 266.
** A se vedea..., p. 280.
hci
i -
denominatiuniWre$tme; d&dente... 139
Tncercat o afiliere mai larga, propunindu-se mi plan pentffeWjinire a bapti§tilor la nivel 'national,
avind ca centru asociatia din Philadelphia. ^ ;■ : ;,,;U':v
Totu§i, nus-a ere at un organism national. In 1 845>ftfegatii bisericilor baptiste din Sud s-
au fntrunit la Augusta (Georgia) §i au organizat „Conve^it9^aptista de Sud". Aceasta a fost un
In nord au existatmai multe conventii mai mici. care s-auTMit.m anul 1908 formind „Conventia
Baptista de Nord". Despartirea bapti§tilor de nord de cet;;ffiSud a fost urmarea luptei impotriva
sclavagismului. ■'■■-' v }*MilM'''
Emigrantii s-au constituit in mai multe .convenfii^p^^ionalitati §i apoi s-au raspmdit pe
toate continentele. * ■ ■ \>0^: .
Organizatii internationale:
1. Atlanta Baptista Mondiala. Aceasta;. orgamzatiea^fo^tinfiintata in anul 1905. Are sediul
la Washington.
2. Federatia Baptista Europeans. A fost infiintata;'l|i^anul .1948.
3. Federatia baptista Billy Graham. Mar smt s^AelMasociatii baptiste...
In cadrul Misxarii general baptiste exista §i unele tetidjnp "centrifuge sau dizidente: 1. Biserica
menonistd (recunoseuta in SUA §i in multe state occidentale^:|sie Biserica, originala" anabaptista,
intemeiata de Menon; 2. Baptistii vechi sustin predestitiatja^egida; 3. Baptistii liberi (sau vointei
neinduplecate) sustin destinul absolut; 4. Baptistii logisti&0:$£ simbata" proveniti din negustorii
mozaici sau prozelitii acestora, serbeaza sabatui §i alte: sa^Stpri mozaice etc.; 5. Baptistii celor
sase porunci (un fel de cod religios cu principii mozaice||i!i;iieptestamentare necesare ,,mintuirii"
neamului omenesc); 6. Biserica discipolilor lui [Hristos, ^ :^||||ba . bptezul copiilor, daca parintii o
cer. Se bucura de trecere in lumea nQGprote^m&.^pim^^^l^^ creed, sj deci nu este Dumnezeu.
Se mai numesc „Fratii uniti ai Dornnului"; %: BaptisW^t^^mi sustin ca Sfhitul Duh nu este
Dumnezeu, iar Fiul este creat §i deci nu Q^-pmmim^^^^serica lui Dumnezeu, ramura mai
moderna, care practica spalarea picioarelor §i ajutorarea ; ftatg^|^u un fond de solidaritate mondiala;
9. Baptistii cufunddtori,.cei care boteaza adeptii (matu^i^|pm vcufundare cu capul in jos de trei
ori); 10. Baptistii cuvintului, grupare in alte continente :paxe ; : ; nu tin cont de alte confesiuni sj
practica un prozelitism intens; 11. Baptistii fratietdtii, grupare -a : membril or de culoare din SUA,
care se declara originala prin pelerinajele pe care le fac lahlpjddn; 12. Baptistii femeilor purtdto are
de mir, grupare a credinciosilor care practica, botezul; pWhcjlor, au „ierarhia" feminina sj fac
prozelitism in toata lumea etc. ■ .-. ■■m^.A-- '-.■■
Patrunderea §i raspindirea baptismuhii in Roihaniaf*.
Intiii. bapti§ti-.'diri Romania nu au fost romani,ca : d# ! altfel ?i cei din celelalte cuite.
L Situatia cultului baptist pind la 1948. - Bisen^a ^baptista germana din Bucuresti este
cea dintii biserica baptista din tara 0oasMJ-',MfiiittarM'' :: at^i|^^''este legata de numele lui Karl
Scharschmit, care emigreaza in Romania in anul 1856; Sciarschmit §i sotia sa due o activitate
misionara intensa sj cistiga adepti printre conationali. ;. '; ■ ;' J; '; //■■'
* BIBLIOGRAFIE SELECTIVA: A. H. Strong, .^sieinatic theology, A. Compendium
Ed. Pichening, Inglich, ITD, London, 1970, .1168 p. Mfllgfi R. Estep, TJie Anabaptist story,
William B. E. Publishing Comp., Grand Rapid, Michigan,: ■;l;|| ; 7; Br. Wurtz, op. cii, p. 9-45; T.
M. Popescu, Privire istoricd... p. 381-382; A\:-J\. Coristanftescu, op. cit, p. 27-30; P. Deheleanu,
op. cit, p. 42-44; Ey Mantiunea, op. cit., p. 53-57, 65-6J;\S&0is77nil... si doctrina baptista..., in
„RT" 11/1937; Gr. Com§a,' Sectele religioase din Romdnia^1M<^Q§t\, 1924; Idem, Baptismal in
Romania din punct de vedere istoric, Arad,. 1927; C\^opdi&&^espre Taina Botezului, in „Despre
credinta ortodoxa", p. 117-133; R David, Premise aledial^ihii.,., p. 213-513; Ilarion Y. Felea,
Critica ereziei baptiste, Sibiu, 1937; Cirftelemligioase.:.,$^MkiA42; V. G. Ispir, Curs de indrumdri
misionare, Studiul sectelor (ms), Bucure§ti, 1926+ p. 54-7-igjfe ;M. Popescu, Cum falsified baptistii
istoria crestinismidui, Arad 1931; S. §iclovati,: Sfinta^Ttc&itie si baptistii, Arad; + Valerian,
Indrumdtorul pastoral,, Qradea, 1 952. i " #:; ;/. '
** Multumim D-lui. Prof dr. loan Bunaciu - DirectoBil; Seminarului baptist din Bucuresti
- care in spirit larg ecumenist ne-a pus la dispozitie carti;S#ari, articole, studii §i date deosebite
in legatura cu mi§carea baptista.
140 -cXlauza crestinA
In 1865 vine in Bueurefti un : predieator gentian, Angus tin Lei big, fi boteaza in apa Dimbovitei
mai multe persoane. Un an mai tirziu, :se infiinteaza cea dintii biserica baptista de limba germaria,
in str. Popa Rusu unde ftmctioneaza ;;^i _3ajstazi.
Cultul, in dorinta de a-§i sustine.vechimea In Romania, socotefte insa anul venirii familiei
Scharschmit m Romania (1856) eg r 4^Jr.-*4ttfiiitiirM*^|«riinei biserici baptiste la noi..
In Transilvania - prima biserica fc^tista a fost organizata in anul 1875; aeest fapt se datoreaza
unui croitor, Anted Novak, care a reu$it sa converteasca un grup de credinciosj reformati maghiari
din Salonta (Bihor). Printre eei bdtezati se afla §i Mihaly Kornay care, mai tirziu, a fost numit
pastor pentru biserica din Salonta M&m. Datorita activitatii sale s-au organizat mai multe biserici
baptiste in judetele Bihor, Arad §i Timi§oara.
Baptistii din Transilvania ail initial citeva „misiuni" dincoace de Carpati, in special in
Dobrogea, unde au botezat grupuri de j naivi la Cemavoda sj Arabagi. Ultima „misiune", in
1913-1914, s-a datorat inceputului razboiuiui intii mondial, fiind „botezat" C. Adorian si trimis
apoi la Seminarul baptist din Hamburg, devenind pastor in Bucure§ti.
Dupa primul razboi mondial, in; 1921, bisericile baptiste din Transilvania se unesc §i ia
fiinta Uniunea Comunitatilor Cres tine ^Baptiste. In 1921 s-a infiintat §i Seminarul baptist.
In baza legii cultelor din 19i$|feapti§tii au fost recunoscuti de stat ca asociatie religioasa.
fntre 14-16 februarie 1921, ar^loela Bittern (Arad), primul Congres al cultului. bar adevarata
libertate pentru bisericile baptiste sufyine dupa 23 August 1944 prin Decretul-Lege. nr. 553 publicat
in M.O. nr. 253 din noiembrie 1944* |>rin care Statul roman recunoa§te cultul.
2 Situatia juridica a Cidtuliiii$(iptist din Romania in 1948. - in 1948 cultul baptist a
depus la Ministerul Cultelor noul Statiitde organizare §i functionare cu nr. 41360/1948. Doi ani
mai tirziu, in 1950, s-a publicat „Starutjul de organizare si functionare a cultului cre§tin baptist",
care este in vigoare §i astazi.
3. Structura organizatorica frfbisericilor baptiste din Romania. - Organizatia locala a
cultului este biserica, constituita prin junirea voluntara a unui grup de credinciosi care accepta
din propria lor convingere marturisirea credintei baptiste.
Bisericile sint organizate in cbmunitati. Comunitatile alcatuiesc Uniunea Comunitatilor
Creatine Baptiste din Romania. Sediul uniunii este in Bueure§ti.
Uniunea este organul central reptezentativ §i administrativ al cultului. Toate organizatiile
cultului (filii, biserici, comunitati) stettc&drate in Uniunea Cultului baptist. Uniunea este condusa
de un Cornitet ales pe termen de trer ani, compusa din eel mult 1 5 membri ale§i din delegatii
comunitatilor. Comitetul Uniunii race recomandari Congresului pentru alegerea pre§edintelui ?i
a secretarului general, care reprezinta^ttiiunea in fata organelor de stat.
Organul suprem al Cultului baptist este Congresul, compus din delegatii comunitatilor.
4 Pregatirea persona I tdui deyculL a) InvatamintuL - Seminarul teologic infiintat in anul
1921 a functionat la inceput in comuna Buteni (Arad), de unde s-a mutat la Bueurefti unde
functioneaza si astazi.
5 v ;.■■■• .--■ :■■■
Casa de pensii sj ajutoare a ciiltului baptist a luat fiinta sj s-a organizat in anul 1958 sj
functioneaza in Bucuresji. ■.:'_ '■;'.
Revista cultului baptist este Iridpumatorul cre§tin baptist. De asemenea, se tiparesc carti
de cult, colectii de imne pentru credinciosj etc.*
* BIBLIOGRAFIE LAMURIT©ARE
I. Bunaciu, Patrunderea credintei fytptiste la Salonta, in „Indrumatorul cref tin baptist' " XXXV
(1980), nr. 9-10, p. 13-14; Idem. Teolo:0a$istematica, Ed. Uniunii Comunitatilor Creatine baptiste
din RS Romania, Bucuresji, 1976; 376 p., „Cuvint explicati% p. 3-4; Idem, Isioria raspindirii
credintei baptiste in Romania, Buciire§tiv 1981, 246 pag, -r-32 pag 4- cli§ee; The Christian Baptist
cult... Bucharest, 1982. De asemenea^.iJMarturisirea de credinta" a cultului cre§tin baptist; Cmtarile
Evangheliei. Cintari duhovnice§ti pentru Bisericile creatine baptiste. Ed. XIII, Editura Uniunii
comunitatilor creatine baptiste din RSfe;: Bucure§ti, 1976, 455 p. -f index, 25 p., inspirate dupa
„Anglican Hymn Book"; Alte surse: : Galea in viata, Indreptar ilustrat, de Norman Warren, f.a,,
16 pag.; Pacea cu Dumnezeu, de Bill^ fefaham; Jndrumatorul cre§tin", trad, de Jeremie Hodoroaba,
f.a., 248 pag.; Cercetati Scripturile, Scurte lectiuni biblice, Ed. Lumina lumii, f.a., 168 pag.; Isus
salvatorul tan. de Dr. A. Popovici, Ed. Lumina lumii, f.a., 134 pag.; John R. W. Storr, Esentiahd
crestinismului^ £a.. 144 pag. : -.?ua~\%-
UER, vol. I, p. 298; ESL,.p.|i70; NCE, vol. 2, p. 75; NGA, p. 25-30; SM. vol. L
p. 146-148.
DEN0MINATRJN1 CREATINE, DIZIDENTE... 141
MANIFESTARJ §1 TENBINTE ALE CULTULUI BAPTIST
De obicei sespune si astazi ca nota specifica a liaptismului o da botezul. Afirmatia se
bazeaza mai mult pe etimologie. In realitate, toate cuitele ffiqprotestante pun accentul pe botezul
credmtei'\ botezul ia majorat exceptie facmd doar ramura;,Crestinilor dupa evanehelie" tudorista
Firefte, smt unele abaten in ce priveste botezul, dar nu ; smt esentiale.
Fata de teqlogia confesiunilor traditional^ teologia.neojrotestanta (daca poate fi vorba de o
teologie m sensu] real al cuvintului) este incomparabil maipitin^elaborata, de o mare simplitate.
Dintre neoprotestanti doar baptislii potpretinde ca-iau o istorie de citeva secole in timp
ce istona celorlalte culte neoprotestante abia daca se intinde.pe durata unui veac.
La noi in tara, Uniunea Cultului Baptist asigura QDuniiate oreanizatorica* fi doctrinara
corespunzatoare intre organele centrale, comunitati cu verigi intermedial §i biserici care constituie
unitatile locale ale cultului.
Manifests ri prozelitiste baptismaie. - In pofida;libertatii de cult de care beneficiaza
unn adepti baptisti cultiva o puternica mentalitate de sectayrticercind fbrtarea cadrului leaal pe
ascims si nu se dau m latun sa calce chiar fatis legea sau popriul statut al cultului pe care sa-
te declare mguste atunci chid nu le favorizeaza intentiile: Mn expresia „poporul baptist" ei vor
sa mentina o ofenswa permanent* pentru a „converti" la baptism credinciosii altor culte Atunci
and calca legea, botezind pe cei care provin din alte culte, 'ei invoca motivul ca ..botezul este
un act de cult, lar legea nu reglementeaza actele de cult": : logica sui-generis! Dar acest act de
cult de drept si de fapt mseamna in numeroase cazuri trecerea unor credinciosi de la alte culte
la baptism Or, trecerile de la un cult la altul pot fi reifementate in cadrul ecumenismului
practic local excluzind manifestable de prozelitism. Deicife^re ar fi dreptul statutar de care
dupurile, ar ,11 pnvat cultul? Acela de a boteza in baptisSlfre toti cei care nu smt botezati'
btidind cadrul statutar, un pastor baptist din Oradea a botelatffitr-un singur an 400 prozeliti Si
cazunie de acest.fel nu smt razlete... ' "uf$$'fy
Sa revenim insa la expresia „poporul baptist". AceaMmi inseamna cum s-a spus obstea
baptista, masa credmciosilor baptisti. Expresia trebuie luata^d-litteram. Apartenenta la cult este
nguros cultivata. Credinciosii ca cetateni, camembri ai societatii au diferite statute sociale fac
parte dm diverse grupan socio-profesionale, caracteristicile^eHcare credinciosul le are in viata
sociala, se race aostractie atunci cind intra in . comunitatea^bagtista; atunci. eel botezat iese dm
lume si intra in rindurile poporului baptist, devenind w friip cu oricare baptist din taiS sau de
pe glob Isiu de putme ori, „credulul baptist" . roman nu4 considera frate pe eel de un neam cu
ei, dar il numeste frate pe baptistul din Anglia sau SUA;*^; ■■
Formele constiintei sociale sint reduse numai la coiistilnta religioasa. Viata celor care fac
parte sail smt numai apartinatori ai cultului este dirijata de: bis erica, chiar din pruncie dupa
preceptele baptiste, ofenndu-Ie acestora o preocupare eft tralese |e pamint: „realizarea" relieioasa
Pentru cine nu eunoaste mai in amanunt viata cultu1uif%pare firesc nedumerirea- cum e
posibil ca cmeva sa accepte de bunavoie rigiditatea si mgrldrrea, sa se lase dominat si dirijat.
Trebuie spus ca mijloacele, fbrmele de acaparare I ; coristiintelor prin prozelitism si de
mentinere a acestora in comunitate sint deosebit de moderns! ■ in acelasi timp. smt explbatate
cu multa abihtate sentimentele-omenesti, afecti vita tea. Mat mult, miscarea baptista a adoptat
diverse forme de activitati cultural-artistice. ]
Exceptmd partea ,sacramentala" de altfel.si asa destul:^ sumara, la neoprotestanti, o buna
parte A mamfestarilor de cult este inclinata'pe forme culrurale din viata civila. De'exemplu
„servicme ; rehgioase isi pierd aureola de „slujbe", in semmb/devin mult mai atractive tocmai
pnn simphtatea „sacramentala" fi a spectacolului.
In general, acfiunile prozelitiste se sprijina fbarte/riiult pe spectacol iar ia baptisti
ctivitatea amstico-religioasa^detine un loc important. Fanfa&le, orchestrele, fbrmatiile corale
Si grupur le de recitaton credmcio ? i smt formate, m majoptatei' din tineri. Majoritatea coristilor
smt notis i. La unele bisenci m ultima duminica a lunii,: eppiii credinciosilor baptisti sustiii un
spectacol artistic mctt daca n-ar fi confinutul religios, ai a« impresia ca te afli mtr-o skla de
festivitati. Orchestrele de la bisericile baptiste mari, care cupftid uneori, si tineri straini cultului
pot mterpreta pagmi din muzica culta avind in vedere cajprintre componentii lor se afla si
absolventi ai Conservatorului. '
.i - i ...
142 "MMMSZA CRE§TINA
"I*
-, -..1. .
t* ' 1 -I
.■v..- ; ■ B| f : ^ji - ■
A inceput sa dispara imagiixea 5>iiSiP nar ^l u i" -^ Biblia sub haina, gata sa angajeze in
locuri felurite discutii religioase. ,,Misi0iiara". folosesc mijloace modeme; intra in casa celui pe
care sp era sa-1 converteasca cu magfte^fonul, cu casetofonul sau video casetofonul, pe benzi
aflindu-se inregistrata muzica religioasa. jSor^la ■ si orehestrala), versuri si birieinteles predici.
„Atractia Ci incepe, in nenumara|e; ; .:fiazuri, cu ajutorul muzicii, a spectacolului religios
imprimat in locasurile de cult. Apoi unrl£jaz;a, predica si negresit, invitatia de a auzi pe viu toate
acestea la unele coimmitati ,,baptiste^: : ;;fet||:rnu sint sub controlul cultului. respectiv.
Serviciile de cult legate de antijififeeyenimente din viata credinciosilor (botez, cununie)
capata o atmosfera fastuoasa. La bote^l!j;|jn6i- prozeliti, care a avut loc lao casa baptismala din
Bucuresti, au luat parte 2.000 de perSe&plf:; Numai numarul participantilor a fost deajuns pentru
a impune momentului o solemnitate.. 3fef $S?ita.
Sarbatori laice (ziua mamei, ;zit^s ; |2ppilului 3 sarbatoarea majoratuiui etc.) sint integrate in
cult, binemteles cu vesmint religios,Sidei;fcatre pastori<simpii.
Sint initiate mtilniri si excursii ;;Mg;|ifierilor baptisti din diverse localitati
Cultivarea si in acelasi timp iexjjii^tarea sentiiiientelor omenesti este una din ^mrejele"
cele mai frecvente ale prozelitisrnului jagtist; ajutoare in diferite situatii, asistenfa medical a,
vizitarea bolnavilor sint doar citeva clinft&acestea. ; :
De luat aminte sint declarative ^^icandidati Ia\botez. Asa de exemplu, intr-o biserica
fiecare a trebuit sa povesteasca impre^|yie v m care : ,J-au cunoscut" pe Dumnezeu. Ei bine, un
adept baptist ,,1-a cunoscut pe Domnui";f:|ja^S|)itaL O tinara a povestit cuma trait o. mare deeeptie,
iar colega ei de §coala i-a venit in ajii^ : #<candus-o la adunarea baptist!.. . O alta „l-a cunoscut
pe Domnul" in intreprindere, prin ;coJe§e:lexei baptiste, tocmai cmd trecea priri momente grele
(sotul ei, permanent beat, o alunga iel-aQaiSa). In fine, un tinar „l-a cunoscut pe Domnul" la
proprietaresele care 1-au gazduit... ;;:.|i
Asadar, gesturile sensibile, umanitariflfeursn, forrriatii artistice, spectacoie religioase etc., toate
acestea sint invelisuri care atrag, creeaza'juri: mediu ambiant, favorizant prozelitismului. Insistenti,
neobositi, prozelitistii baptismali consio^pgjvmatoarea de suflete" o datorie fata de Hristos. Bapti§tii
prozelitisti acfioneaza in toate mediile, i c||i:^Si^yersitare.-paptul ca tinerii proveniti din familii baptiste
frecventeaza invatamintul superior este; citiMfjgoate de firesc,: sint in primul rind cetatenr ai tarii, iar in
societatea noastra a fost eliminata orice fly^raminare. Par constiinta de grap, constiinta apartenentei
religioase este atit de insistent cuitiva^;s;|npt : tinerii bapii§ti tin seama la alegerea profesiei si de
cerintele cultului. Uneori asa cum se seiiinf kaza in unele centre universitare, ei prefera conservatorul.
Acest amanunt in aparenta o intimplare^ivinejsa .sustina oibserva|ia ca propagatorii prozelitismului pun
mare accent pe activitatea artistico-religki|say-pe spectacole Viitorii absolventi isi vor darui priceperea
atit la locul de munca cit si in adunareavfraMIor; ■ ■■.- '■
f i . : *+ m ; .f: .::>J>- ft *- ■■;;■■■■■■
Atentia cu care miscarea baptisj^liunconj oara ; pe tinerii sai adepti care studiaza in scoli,
instimte universitare este plina de solici|iiy||[feiSryde afecfiune. Ajutorul material. pe care-1 acorda unor
studenti ai caror sustinatori au posibil^Mjfeodeste pai:e firesc. Dar atunci cmd la sfirsitul anului
universitar la una din bisericile baptisfe?: $i£^organizeaza : :o. ; seara urmata de agapa pentru absolventii
care se despart de orasul in care au studiaiy: gestul capata alte dimensiuni, alte semnifieatii. Tinerii
absolventi predau „stafeta" eel or care-ifiniieaza, o stafeta a prozelitismului care intra, nevazuta in
institutele de invatamint superior, carie : pa i S1i'eaza constiinta apartenentei religioase, datoria de a
convert! si. pe alti tineri.
Tinerii absolventi care miine yorijafofesa in institutii centrale, sociale, in intreprinderi, pe
santiere, in agricultura.etc. vor desfa|3rf -giactiuni de-prozelitism. Smt semnalate cazuri cind la
case de adunare apar medic i-predica^OTj^'mgineri-predicatori s.a.
Ce poate predica un medic? Sa4 ; ;a^eultam pe unul dintre acestia caruia i s-a dat cuvintul la
amvon: „Ca medic am vazut multe car^r|ne in special- la tineri care nu au crezut in Dumnezeu.
Eu am redat sanatatea celor bolnavi, rMrMes dupa ce acestia au inceput sa frecventeze adunarea
noastra. Ei s-au vindecat datorita itigaciuMor. . . Eu imi mentin credinta ca fara pocainta nu se
poate vindeca nimic". /£3,?;.V- !
,,Ce poate predica un ingmer?":. i ; ViSa : nti asteptam. pina vom cadea in.nenorociri, ca atunci
degeaba mai chemam ajutoml lui Dumnezeu, ci sa-i'cerem ajutorul din. timp, . mi cind raminem
fara miini, fara picio are...". . ^-13:, ,
Exemplele se pot inmulti. Am aliifat asupra citorva manifestari prozelitiste baptiste cu
care nici cultul baptist nu este de acordy
DENOMINA TIUNI CREATINE, gfflDENTE. . . 143
2. CULTUL ADVENTIST DE ZIUA A 7-A (AZS)
*: V
Introducer? . - Din a doua mifcafe neoprotestarita;4e factura adventa a aparut Cidtul
adventist de ziua a saptea. Nu se gase§te ceva original iifei in acest cult, dimpotriva, lucrurile
se complica §i se creeaza o noua directie:- ; mileniul ^jioate consecintele sale. Daca bapti§tii
^ — * - m
„asigura" pe adepti de „maturitatea" intelegerii creditttej^^n^u-le posibilitatea imitarii lui Hristos
prin afundarea in Jordan, adventii „garanteaza" adeptjiogi|t|$farea de „alesi" fi sfmti in Imparatia
de WOO de ani*. .
Desigur, nelini§tea care apasa con§tiiata dnj^iij^^^affi cei care propaga pesimismul m
amenintari „cere§ti", sa activeze §i sa-§i .mareasca ^ai^|^^ Daca la venirea Mmtuitoailtii,
contestatarii Sai erau cei ce cuno§teau Legea; iii vrerrmrild|fi§astre ? Imparatia cerurilor este comentata
"< '- ■ , i ' r i .i : " ' : ->i . : '
§i interpretata pe marginea Bibliei, nu in spififul ei/ ^ J :";
Primele veacuri ale crestmisimilui,, vremuri dej ; l&p%e §i persecutie din cauza ereziilor
gnostic e §i apoi a persecutiilor iraparatilor romani, mojneiite grele - darimarea Iemsalhrmmi §i
supunerea defmitiva a Iudeii si alta captivitate in imperial; roman - a creat o imagine iminenta
a sfir§itului lumii, dar si o prevenire, o salvare prfej feiliasm. Se pare ca aceasta conceptie a
aparut inamie de a.fi cunoscute textele; sfinte (Noul. ; ; JFestiament) lasate de Sfintii Apostoli §i
■ ■■■■..■■■#,■.■.■
ucenicii acestora. Totusj hiliasmul (mileniul), fie ca:aafo^t; ; iinteles alegoric, fie ca a fost inteles
real, dintru inceput a patruns §i in gmdirea unor pattn|ij§l scriitori bisericesti, fara a denatura
adevarul despre Imparatia cerurilor, Imparatia harica a- fufr Dumnezeu.
It
Originea adventismului**. - Denominatiunea ;^$venti§tii de ziua a §aptea" a aparut in
prima jumatate a secolului trecut. Doctrma sg. are ca pu^;||entral apropiata venire a lui Hristos,
care va mtemeia o imparatie de o mie de ani pe pain|ij|iiDe aici, §i numele sectei (in latina,
adventus = venire). ■:.=;., :. ■:■^i , :: : ;v;;:;■B■^■■ .
4' '
Credinta in parime, cum a fost liumita in:prln|ufcveac cre§tin, venirea a doua a lui
Hristos, de la grecescul napovoio., care mseamna a verll '& doua oara, a fost visul din totdeauna
al cre§tinilor. Chiar din secolul I al istoriei crestinismului,: jlarusia era socotita iminenta. Biserica
cre§tina a primelor veacuri, as a cum am rriai spus, rm|>aKa§ea credinta in parusie, dar nu era de
acord ca Hristos va interne ia o imparatie pe pamint, ci lina cereasca, iar durata acestei imparatii
de o mie de ani era privita simbolic. Mileni§tii sau liiiia§tii de atun&i au fost socotiti eretici §i
tratati ca atare.
Pe masura ce secolele treceau fi venirea lui flrjitps „intirzia", sperantele in parusie au
incetat de a fi pe primul plan, dar n-au fost niciodatajafiandonate. Mai ales in perioadele de
man frammtari ale unei epoci sau alteia, sperantele . Jiilias|e.au fost intens cultivate. Anul 1000
■■■'.■■ .!'■'' , ; . «; >: '■■ -" : ; .'
si perioada Cruciadelor au reinviat curentul.
* A se vedea p. 387.
** AMANUNT E B1BLIOGRAF1CE: D. Popa (prJsedjntele Uniunii de Conferinte AZS) -
Raport prezentat la cea de a X-a Sesiune ordinara % : ^^pMi general e elective a Uniunii de
conferinte AZS din RSR, in „Curierul adventist", organCal^culrului cre§tin AZS din RSR LVIII
(1980), sept. - oct., p. 12-19; Idem, Biserica Adventi$tilQ£de%iua a §aptea din Romania, Bucure§ti
1982; Ed. „Curierul. adventist", 64 pag. -f ilustratiiVoolor; §i alb-negru; Aria Evanghelistuhii
personal, de Alonzo Y, Wearner, trad, dupa Editia I d^.Sfflii 1934, de G. Proksch pentru folosul
elevilor din „mstitutul Biblic" Bra§ov, fa., 310 p.; TheTjv&eHer and His Preaching, by I. H. Evans,
Washington, 1938, 384 p.; E. G. Wnitb, Cugetarf:jM 4 pe Muntele Fericirii, Ed. Cuvintul
Evangheliei,1948; Idem, Calea catre Hristos,. trad. deQpfbpa, Ed. „Curierul adventist", Bucure§ti
f.a., 136 pag.; Manuahd Comanitdtii (m£); A. H. Strong; pp. cit., p. 1008-1015 (Milenium);
T. M. Popes cu, Privire istorica..., p. 386; P. Deheleanu^ op. cit., p. 45-49; Al. N. Constantinescu,
op. cit., p. 15—30; Ev Mantunea, op. cit, p. 51-60; VHfepirV/<?p. cit., p. 77-98.
144 VVGALAUZA €RE$TINA
In timpul Renasterii, vechea cultura a Orientului a fost reconsiderata, incluzindu-se si
conceptia „etemei reveniri". In vremea.Reformei, anabaptistii asa cum am vazut pi alte grapari
de exaltati religiosi credeau ca nripSratia de 1000 de ani este in pragul realizarii. Ei isi indreptau
fetele catre cer, asteptmd coborire^lur Hristos. Multi fanatici si bigoti italieni, francezi si mai
ales secta puritan! din Anglia ,,FiftK- ;5 Monarhy : Man" (Oamenii celei de a cincea monarhii) au
continuat traditia hiliasmului. Acesto au slujit 6-perioada de timp guvernului lui Cromwell, in
credinta ca aceasta va constitui o etapa pregatitoare „a celei de a cincea monarhii". Dupa doctrina
sectei, au existat patru imparatii: asiriana, persana, "greaca si romana, carora le va.urma cea de a
cincea monarhie, adica membrii^cestei: secte, in cursul careia va domni Hristos, impreuna cu
sfintii timp.de o mie de ani. Dezamagitj de Cromwell, membrii sectei s-au revoltat, dar decapitarea
unor conducatori si predicatori ija^otqlit. Dupa 1661, secta aproape se stinsese.
Mai tirziu, chiar gmditori. englezi de anvergura, dintre care amintim |i pe matematicianul si
■ j ■
profesorul de teologie Isaac Ne\vton, . pentru nemultumirile din cauza Coroanei, simpatizau pe
milenisti sub diverse forme. Dinfe'&cestia. eel care a facut §i „calcule" - cu 100 de ani inaintea
lui W. Mulier - a fost B. SwedeUrjOrg (1668-1772), fiul unui renumit teolog luteran suedez. In
1710, Swedenborg isi ia doctoraMl m filozofie, intreprinde apoi multe calatorii in Europa. iar in
1715, infiinteaza o revista, in care% : iacut proba vastelor sale cunostinte, S-a ocupat de fizica,
astronomie §.a., ca apoi sa aluneM^n fanatism. In 1743 pretinde ca a descoperit, cu mijloace
nestiintifice. o lume a spiritelor, de Wgeri si demoni, care infiuenteaza lumea vizibila. Swedenborg
da o interpretare personala unor rn^affeuri crestine.. El vede in crucificarea lui Hristos o purificare
si un triumf asupra puterilor satanioej; §i nu o mintuire. El sustine ca a doua venire a lui Hristos si
judecata de apoi au avut loc in ami 1757, in lumea spiritelor. Swedenborg pretindea ca a fost
chiar martorul ocular al acesmi 'evehimeht. „E vident iluzii, halucinatii pe care le-au luat advenpi
drept argumente". A avut numerosiiJiscipoli, care 1 s-au organizat si in secte independente, prima m
Anglia, sub numele ,,Biserica nbultii 1 Ierusalim".
Doctrinele mileniste au fost preluate in secolul trecut de adventi§ti, martorii lui Iehova sau
studentii in Biblie, mormonii sau :-,sfc|ii ultimei zile", „fratii din Playmouth" si de numeroase alte
secte. 'h"^M : "' -'*' '
Se disting uneori ,,premilen|s;tii'Y care afirma ca parusia va preceda imparatia de o mie
de ani si „postmilenisti", care -susttf^ca parusia va urma acestei perioade, va fi dupa aceasta
imparatie.
Marea majoritate a sectelor rnljeniste au aparut in secolul al XlX-lea. Radacinile istoriei lor
le aflam tocmai in acest secol in care au avut loc mari prefaceri si inceputul unei noi perioade
sociale.
* * *
1. Scurf istoric. - In 1831,:cind William Mulier. un fermier din Massachusetts de credinta
baptista a inceput sa tina predici :6eazionale in care se vorbea despre apropiata venire a lui
Hristos pentru a intemeia o imparatie "de o mie de ani pe pamint, s-au gas it adepti destui care sa-
3 asculte, sa-1 creada si sa-1 urmeze.' '
Daca pina in secolul al XlX-lea, crestinii care asteptau venirea lui Hristos pe pamint n-au
fixat o data anume, William Mulier, :o va face. Mas cut in 1782 din parinti habotnici baptisti - de
orisine sermana sau nordici veniti; in : Lumea nbua - in Pittsfield. SUA, W. Mulier era o fire
recalcitrants, a paras it educatia Migioasa a familiei, iar in razboiul anglo-american (3 812 -
* ; -■ y ."«■■■■*. ,
1816) vazind atita suferinta, s-a-agjjeat sa urmafeasca „sfirsitui lurnii" in spectral neiertator al
mortii pe front. El a „studiat" cartife: profetice aid Vechiului Testament |i Apocalipsa si a ajuns la
concluzia ca Hristos va cobori pe iparnint in anui ; 1843*. „Proorocirea" acestor ani si-a anuntat-o
Mulier inca din 1833 prin brosura „Mvederare din Biblie a venirii a doua a lui Hristos, in anul
1843". Acelasi lucru 1-au vestit apoiirewistele „Semnele Timpului". scoasa in 1840 de Iosua Himes
de origine mozaica si adventist fanatic; „Strigatul din miezul noptii" (1842), si „Trimbita de alanna"
(1842). :: ;:l'.'
^ ,i
*
A se vedea „Caiculele.v.^-p^ : :377
DENOMJNATIUNLCREmm,.\lMiDENTE... 145
1 l V
^ Anul 1843 a trecut fara sa se produca insa evenimentiil asteptat. Speranta in foarte apropiata
cobonre a lui Hnstos dm*cer insa nu s-a spulberat, i Mffller insusi, plin de nadejde, declara
adepfilor sa! ca nu i^a inselat, e vorba doarde o mica? atdare de calcul. Ucenicul sau Samuel
anow, tot de ongme mozaica este insarcinaf. sa „caute'f gSre^eala. $i intr-adevar, ucenicul revede
calculul magistrate si gaseste greseala; nu e vorba de ati#i§43, ci de anul 1844, iar ziua exacta
and va cobori Hnstos este 1 octombrie, fitedca Anul ffl&iic ..hicepe", dupa Biblie. toamna
Pe-masura ce.se apropia ziua fixata,'; diseipolii ^luf Mtiller isi paraseau ocupatiile, iar in
vitrmele magazmelor din Boston se gasead anunjuri ck'^sfea: „Aici se vind ieftin haine albe
pentru calatona la cer din 10 octombrie .1844". Pentrp i#gps.tori, „evenimentul" a fost o afa-
cere buna. .'■ '■'■;-
Adventistii lui Muller au trait noaptea de 9 %&&M octombrie cu multa infrigurare
Adunati mtr-o sala mare dm Boston sau urcati pe acopejisW; si pe coline, imbracati m vesminte
albe, ei au asteptat toata noaptea sun etui, trfmbitei inge^ti care trebuia sa vesteasca lumii
cobonrea lui Hnstos. Cei inselati s-au vazut nevoiti saWimtoarca la treburile lor fntrucit asa
cum spuneau ei, „ceasca mirosului placut albucurieineniuritoare zacea acum sparta la picioa-
rele lor". ' ''*?,':%'■
■■■ , , , * i
Muller a recunoscut a doua oara ca s-a inselat. # . ? ^a sfatuit adeptii sa se intoarca la
baptisti. Dar calea intoarceni era imposibiffi Nu nunia!i"cr baptistii nu i-a'r fi primit dar era
greu sa renunti la acele prea frumoase inchipuiri, sa reriuriti la acea imparatie unica. Deeeaba
le-a spus Muller ca s-a inselat, „sperantele mileniste" mi ' ifai : ;puteau fi abandonate atit de usor
In acele momente de deruta pentru adventistii lui JSjitlr care incep sa se divizeze si sa se
orgamzeze in difente grupuri (Adventistii Bvahgheliei, C|jjti§i Adventului. Uniunea Adventului
etc.), apare o tinara deliranta de 17 ani, anume Hellen tai^an, care duna casatorie va deveni
cunoscuta sub numele de Hellen G. White-. -Nascuta. in Mf mtr-o familie de adepti metodisti
era cea mai slaba dintre. cele slabe, cum ii spun cu defet^e si profunda admiratie adventistii.'
Dotata spiritual, dar cu o sanatate subreda, Hellen HarmapEfost nevoita sa-si intrerupa cursurile
scolare in clasa a treia primara, din cauza gravelor crize-sfnaMcinatii, fie ereditare, fie insusite din
practica ,,cadeni" in transa a sectei metodistilor.
Incepind din anul 1840, Hellen Harman freeventeaifadunarile advents si ascuita conferinte
rehgioase ale lui W. Muller, la Portland (Maine). DupaBcm>marturiseste in scrisorile sale era
atunci flaminda §1 insetata dupa mfntuirea deplina" si seiliptfe sa dobindeasca aceasta ,.comoara
de pret .
Printre cei care astq:tau in noaptea de 9 spre lOoctombrie 1844 venirea lui Hrinos se
afla negresit §i Hellen Harman. Insa "esecul lui Mullefftf* „descumpanit-o", ci dimpotriva
l-a speculat promt si cu succes. La putin limp, in decenibjrg;.. acelasi an, Hellen Harman are
„revelatie : data de 22 octombrie 1844 (10 octombrie' dufia ' calendarul neindreptat) nu a fost
calculata gresit, Hnstos si-a inceput lucrarea sa intrind, mai intii, sa curete Sanctuarul ceresc si
abia dupa aceea va cobori sa intemeieze mileniul pe paifiint. Q parte din adventistii lui Miiller
s-au grupat in jural fecioarei vizionare Hellep Harman, atna|i,de faptul ca „sperantele" lor nu au
fost totusi inselate.
In 1846, Hellen Harman se casatore ? te cu James. WMte-un bogatas american, cu care va
pune bazele doctrmare ale gruplrii advente.Chiar in . anuKcasatoriei, Hellen White pretinde ca
are o „revelatie" prm care Dumnezeu i-a poruncit sa,serbeze Sabatul in ziua a §aptea dm
saptamma. Aceasta idee i-a fost inspirata de fapt din'^crWrie unui alt adventist capitanul de
vapor losif Bates. 'ill?, ? r
In anul 1860 are loc prima sesiune a „Conferintei- -generale" cind se pun bazele organi-
zatonce si se adopta denumirea de „Biserica adventi§tilor : ..de,ziua a §aptea".
Hellen White si-a dedicat apoi toata viata organiz^gruparii adventiste dupa „revelatiile"
sale. Adventiitii de ziua a saptea, spun ca Hellen White. pe care o numese si „Spiritul profetic"
a avut 2000 de vizmm si vise profetice. lata de. exempiu.atini ! povesteste Hellen White una din
viziunile sale profetice: „Pe cind ma rugam la altarul &m^^SrM Sfint veni asupra mea f i mi
146 ^G&AUZA CRE§TINA
se parea ca ma urc din ce in ce ma& $$$&& ;mult deasupra lumii intunecate. M-am intorssa ma uit
dupa poporal advent din lume, dar n#|%n-putut gasi; atunci o voce imi zise: „Prive§te iarap, dar
priveste putin mai sus. Eu atunci cilii^l'ochii §i vazui o cale dreapta §i ingiista, mtinsa in sus,
deasupra inmii.. Pe cararea aceasta m^|e;poporul advent apre cctatea care se afla la capatul celalalt
al cararii. Ei aveau o lumina strii&ifere a§ezata in urma lor, la capatul cararii,' deapre care
ineerul-mi-a spus ca a fos strigatulf M- fl miezul noritii. Faclia aceasta lumina petoti de-a lungul
eati §i dadea lumini pentru ca pickmj^M sa nu aliinece sau sa se impiedice de ceva. Daca ei isi
tineau ochii atintiti spre Domnul IisiiSK&e era inaintea lor, sa-i conduca spre cerate, atunci erau
* * > *■ .■•■■■■ ■■■■ .J''s'.' ' .i- -."■■'.
U :;■.■'■:: j .■■":■
in siguranta... . . ... . .„
Revelatiile" mai important^p^aza carora a, fost elaborate doctrma adventista, se retera
la intrarea lui Hristos in Sancmarui c^resc (1844),;,serbarea simbetei. (1846), publicarea acestor
viziuni (1848), refbrma sanitara (ttgiiletc: . -/ .
. Lucrarile Hellenei White, fbali[rlumeroase, nu;smt sense de ea, - n-avea decit trei clase
primare - ci de cei interesati : ln'^gijopgarea adventului intr-o lume nee re§tina - in care-si
prezinta „revelatiile", au lost aWafelub- genericul;: „Scrierile. Spiritului .Profetic'V Ea a corectat
crreselile" celorlalti calculatori §it.:^ ; aSliat;ca venireaa doua este pentru curatirea templului.de
plcatele fiilor lui Dumnezeu (Evr; ■ 1X2^5),: si ca acest timp este si judecata (I Petru IV, 17), de
aceea Sfirsitul lumii va fi m crinn^^ Apocalipsa, a si sosit (XIV, 6-7).
Hellen White a murit in anu|;||l:5; nu a avut :urma§i, dar a lasat o unasl bogatie insula
de la adeptii adventului, . .A^'M/i ■■ - .:■■■'..' . '-".'..',. ,
Adventismul de ziua a §apte|:;Satrunsese deja in multe tan, datonta p activitatn sale
misionare": doi ani pe continentuSi^opean §i nbua ani in Australia. Dpctrina adventa s-a
modificat de la intemeietor la mffirtSetbr. Mulii ! dintre pastorii „fideli" adventului socotesc
doctrina ca este transmisa . profei^^r.tnger fiecarui adept si deci nu se poate vorbi despre
invatatura adventa permanent vala%B||;;;n-ar mai fi profetica.
Organizatii international^ -S||&iizatia montiiala a adventistilor'de ziua. a saptea este
Conferinta Generala, cu sediul la-#&ir|rigton. Acest organism a tost infiintat in-anul 1862. De
asemenea pe plan european isi des^oara activitatea Conferinta Europeatia a Bisericii AZS.
Aceasta organizatie §i-a tinut prirrl#^8uhare generala in 1882 la Basel (El vetia).
-r ;
Adventi§tii de ziua a §aptejaj £ri Romania
1, In anul 1864 a venit in J^p;primul predicator ai sectei advente, fbstul preot catolic
Mihail Czechowski. El a predicai^&tii in Italia, apoi in Elvetia, Franta, Germama, Austria,
Ungaria si Rusia.: . -'vfiik;'. ^ A . i •, . , -n-. ^ -r i
In anul 1870, Mihail Czech^sB ajunge §i. in Romania, se stabilefte. la Pitesti. Ecoul
conferintelor sale advente este neliirSSat. TriniiKadepti smt Toma. Asian (baptist) si fratele
acestuia^ care orsanizeaza o gmpall "iiieiita in Pite§ti. Dupa infbrmatiile lasate de Toma Asian,
prin 1881 sruparea avea abia 13: : imfeiibnV:iar- cihe rani mai tirziu era. pe cale de, dispantie. .
Adventismul de ziua a $apiea%- fost. adus insa si de alti straini. Un grup de adventifti
^ermani s-a stabilit in Dobrosea/fearmi 1881 .$;.■£ format un nucleu in satul Sarighiol. Tot in
Dobrosea se refusiaza din I^sia:u ! nMt:adventist/::Babienco, care va organ iza alta grupare. In
ultimuf deceniu al veacului trecilt:;Kf;aeeasta parte a tarn erau doua comunitati adventiste: la
Anadalichioi si.ViileNoi, linga^orisynta*. . '", ^
Prin anul 1900.. apare §i in : iftucuresti cea-dintii grupare adventa, dar abia dupa 1906 se
re^rupeaza cind sint-atrasi de ^s&tatstudentul m ^medicina Petre Paulini si ofiterii. Stefan
Demetrescu, P. Panaitescu s.a. In.vectefea..organizarii,;sectei, P. Paulini si §t; Demetrescu urmeaza
un curs de scurta durata la semina«#ologic . adventist din. Friedenson (Germama).. In 1901 la
fiinta prima conferinta adventista": : d|tf : tara noastra, care unea toate comunitati le. P.. Paulini si
ceilalti colaboratori ai sai, spr ij ini|i[|i "de , ? misionari^ straini, fac o propaganda asidua pentru
ci§tigarea de noi adepti.
* Multumim si pe aceasta-Me^^nilor: Dumitru Popa - seful. cultului "adventist si in
special Nelu Dumitrescu - fbstixl : S()stru student - pentru toate inlesnirile §i posibihtatile de
informare.
— -J
DENOMINATION! CRE§Tffl%MmDENTE... 147
In 1920, are loc primul congres al adventi§tilorJ; der ziua a §aptea din Romania, la care se
hotMfte infiintarea ,,Uniunii comunitatilor evangnelic#;ajl& : ;adventi§tilor de ziua a §aptea", care
cuprinde doua unitati organizatorice interniediare: Gonllritita Muntenia, en sedinl la Bucuresti
si Conferinta Moldova, cu sediul la Foc§ani. Pre§edintfefe- ;Uhiunii este ales R Paulini. Apoi se
vor constitui noi Conferinte in Transilvania si m Banat: ■ . Tot in aceasta perioada sint editate
reviste §i bro§uri advente, se organizeaza mi semmar-teojpgic la Foc§ani.
2. Situatia juridica a adventi§tilor de ziua a<§a^efe- Pina la 23 August 1944, adventistii
de ziua a saptea au.avut un statut provizoriu de ; „asttila|ie :; religioasa". Dupa 23 August 1944
prin DecretuMege nr. 589/1944, se abroga ;; Decretufeli^Slgr/ 927/1942 care interzice activitatea
graparii AZS, iar in 1950, prin Decreti il. m -1203/1 950^§SJaiii Adunari Nationale, a fost aprobat
„Statutul de organizare §i functionare a cultului lAZS^f^^MM-
Structura organizatoricd a cultului' -AZS din/taw$$dastra. - Unitatile organizatorice ale
cultului AZS sint: comunitatea, conferinta i si UniuneaSe conferinte.
Invatamintul. - Pentru pregatirea pastprilor, cultuL:iAZS \ din tara noastra are un seminar teologic
care din anul 1949, functioneaza in Bucurejti, cu o durata^atursurilor de patru patru ani.
Publicatii. - Cultul AZS editeaza revista ,,Curjeml .adventist". De asemenea s-au tiparit
carti de imne, lucrari.de exegeza biblica, brosuri etc. ■ ' ;";!'' ■;;■
Casa de pensii §i de ajutoare functioneaza separat, : ; mtretinuta de catre Uniune.
In continuare, vom aminti citeva trasaturi spect|ioe; : e)ctrase din Martursirea de credinta a
Cultului crestin adventist de ziua a saptea. ; ,'v" : .
1. Biblia, Scriptura Vechiului si Noumi Testametifefnispirata de Dumnezeu, cuprinde vointa
lui Dumnezeu si este singura invatatura fara gres m;; : ce;;girive§te credinta.
2. Dumnezeirea sau Sfinta Treime. este alca^M||jiii- Tatal, fiinta personala si spirituala,
atotputernica, atotprezenta, nemarginita in mtelepciuW ;|J ! tubire; Fiul prin care s-au facut toate
§i prin care se face mintuirea celor rascutnparati; SpMt0 ; ■ Sfmt este marea putere renascatoare
in lucrarea de mintuire. ^^mM---
3. Iisus Hristos... a murit pentm paeatele oamenilpr, a inviat din morti, s-a inaltat la cer sj
mijloceste pentru oameni la Tatal.
4. Mintuirea. .Pentru a dobindi mintuirea, fiec£r£:.:;trebuie sa se nasca din nou; aceasta
nastere din nou inseamna o deplina l^ansformare a ^yie|ii §i a caracterului prin puterea nou-
facatoare a lui Dumnezeu §i prin credinta, in Hristos.,". i % ; >*, "■:■,'.-
5. Botezul are loc la majorat, in urma pocmnferjis jertarii pacatelor, este un legamint cu
Dumnezeu. Prin botez se dovede§te credinta in moartef ^ ; inmormintarea §i invierea lui Hristos.
Botezul se savir§e§te prin cufundare. --:-*-.:--4= : =
6. C.ina Dommdui este un simfeol,. amintesfeide^moartea lui Hristos. Participarea
credinciosilor la imparta§anie este obligatorie, prin aGeaSf^.iJjjji manifesta credinta lor. Este recedata
de „spalarea picioarelor", ca act de umilinta. Eleme^Ste-cinei sint piinea ' nedospita fi vinul
nefermentat. ^'■■i-.-^-.
■ " - i - ' ■*
1. Viata moral a este cuprinsa in.cele zece porunci, care sint principiile morale de
neschimbat si obligatorii pentru toti oamenii din orige 'ifeac.
a) Sdrbatoarea simbetei. - Este porunca a patra3inlj)ecalog 5 ziua a saptea a saptaminii este
o amintire a creatiunii . si un semn al sfintirii; yffS"-
b) Legea veche §i legea noua. Legea celor zece.lpOi^inci arata cum sa te feres ti de pacat,
dar nu poate mmtui. Pentru a-1 mintui pe pm, Dumnezeu^' trimis pe Hristos, Care a im pacat pe
om cu Dumnezeu. Evanghelia, Legea noua, devine putite lui Dumnezeu spre mintuire.
c) Reguli sanitare - Trupul este templul Spiritului: Sfiiit. Cei credincios se va abtine de
la bauturi alcoolice, rutun si alte narcotice^ si va evita'^Sfacarurile cu carne.
a) Zeciuiala §i daairile pentru sprijinirea evangljeliei sint o recunoastere a dreptului de
proprietate a lui Dumnezeu asupra viefii pamenilor- r'^-iih "
e) Despre slat Adventistii considera = statul ca pe^;institutie rinduita de Dumnezeu pentru
ocrotirea si apararea celor buni, pedepsirea celor rai si .asguparea ordinii sociale. Admit juramintul
ca pe o mtoemire divina.
1 "- *■
"r -:
■ De exemplu: Trdgedia veacurilor sau Marea luptagntre Hristos si satana, de H.White, trad, de
Perm R Paulini si §t. Demetrescu, Bucuresti,.T947, ,,Bucovin^:' 6AQ p. „Istoricul si evolutia adventului",
p. 61-240; Studii biblice, Ed. Cult, crestin AZS, Bucuresti Ifei7|^ : ,432 p. Immiri crestine pentm proslavirea
lui Dumnezeu. Ed Cult, crestin AZS, 182, p.; Cintarile Sto&iui, f. a. etc.
1 48 CALAUZA CRESTINA
8. Sufleiul este muritor. - Numai rBurrmezeu este nemuritor. Viata vepnica este darul lui
Dumnezeu prin credinta in Hristos. Neiniprea? .este revarsata asupra celui drept la a dona venire
a lui Hristos, cind mortii cei drepti stnfcmdicati din mormintele lor. iar dreptii in viata suit
schimbati spre a intimpina pe Hristosl; 4$$mi cei credinciosi vor fi imbracati in nemurire.
George Star, un ideolog advent spunefev^emurirea este un dar numai pentru adventifti...".
Starea oamenilor diipd moarte e/ste : ; aceea'de inconptienta. Va fi o inviere a celor drepti eft
pi a celor nedrepti. Invierea celor drepti ^p.avea loc la a; dona venire a lui Hristos; invierea celor
nedrepti va avea loc en o mie de ani maiifeiu* la mcheierea mileniului. Cei care ramm „nepocaiti",
intre care pi satana, antorul raului, vor f&nimiciti, adica adupi la o stare de neexistenta, in felul
acesta va curata Dumnezeu universul 'dei -j>aeat pi pacatopi.
9. Sanctuarul ceresc. - Adevaratul; sanctuar este templul lui Dumnezeu din ceruri, in care
slujepte Hristos. Acest sanctuar avea sa ; ffe curatit la sfirpitul celor 2300 de zile (dupa Daniil
VIII, 14); curatirea sanctuarului este o lueirare de judecata. Aceasta lucrare a judecatii in Sanctuarul
ceresc a inceput in 1 844. Incheierea ei ! VaQnsemna termiharea timpului de proba lasat omenirii in
vederea pocairii. , • :; S: i
10." A doua venire. Venirea lui Bnstbs este personaia si vizibila, insotita de evenimente
importante. a) Domnia milenard a hii Jtjrisios. - Aceasta cuprinde perioada intre prima pi e
doua inviere, in care cei drepti din toate yeacurile vor Mi cu Hristos in cer. La sfirpitul mileniului,
cetatea sfinta a celor drepti se va cobori; pe: pamint. Nelegiutii, inviati la a doua inviere, se vor
sui pe intinsul pamintului impreuna cu .; satana, capetenia lor, pentru a inconjura tabara celor
drepti, apoi vor fi mistuiti de un focvenitliin cer. In focul eel mare care va distruge pe satana pi
oastea lui, pamintul msupi va fi regene^rat-jsj- curatit de efectele blestemului. b) Pamintul innoit. -
Dupa aceasta, Dumnezeu va innoi toate-yScjurile, pamintul e readus la starea de frumusete de la
inceput, va deveni pentru totdeauna loquint a Velor drepti- Domnia, stapinirea si puterea imparafilor
de sub tot cerul vor fi date poporalui sfmfilor (adventiptilor n.n.), iar Domnia suprema o va avea
Hristos. .'iw.v
Locapurile de cult pi ceremoftiile religioase*. - Casele de adunare ale cultului adventist
de ziua a paptea nu au o arhitectura speei^la, o forma unica in construe tie. La inceput, eredinciopii
se adunau intr-o incapere dintr-o casa b*ure]care. Dar chiar pi atunci cind au inecput sa-pi cladeasca
locapuri de cult proprii, fiecare a construit-o cum s-a priceput, fara sa respecte unele norme. In
prezent, locapurile de cult se construiesc dupa planuri alcatuite de specialipti si corespund mai
bine scopului caruia ii sint destinate. --.
Casele de rugaciuni nu au in interior podoabe sau ornamentatii. In fata este amvonul, sub
care se afla baptisterul si scaunele pe care? liau loc cei care conduc serviciul religios. Credinciopii
stau pe banci. Casele de rugaciuni mainoi au pentru cor balcon.
Serviciile religioase. Ziua de repfaus, ziua consaerata serviciilor religioase este simhata.
Pregatirea incepe din ajun, vineri seara, ; diupa apusul soarelui. Serviciul religios de vineri seara
este simplu, consta din cintece religioase executate de coral comunitatii pi de catre credinciopi,
rugaciuni pi citirea unui paragraf sau a unui capital din Biblie. La acest serviciu, pastoral sau
prezbiterul rostepte o cuvintare. Serviciul religios de simbata are trei momente distincte: ora de
rugaciime, $coala de sab at si prediccL .
Ora de rueaciune consta din ciritari in comun, rugaciuni rostite de membrii .comitetului
precum si de credinciosi. Aceste rugaciuni exprima, in general nevoile comunitatii, ale
credinciopilor, rugaciuni pentrn bolnayi:"sau cuvinte de lauda pi muitumire la adresa divinitatii.
Se incheie cu o cintare comuna pi o riigaciune de binecuvintare.
* PRECIZARI: I. C. Beldie, Ratacirea adventistilor, Bucurepti, 1914; M. Calugareanu,
Adventismul si combaterea ltd, M-rea^ isleamt, 1923; L Darvarescu, Feriti-va de adventisti, Arad,
1930; Idem, Adventismul romdnesc, itt^BOR" nr. 7-8/1930, p. 711-719; V. Loichita, Chiliasmul
(milenarismul). Expunere pi critica dogmatica, Ceraauti, 1 924; Carl Miiller, Adventismul dat pe
fata, Bucurepti, 1925; C. Ouatu, Cine sint s-i ce urmaresc adventistii, Ed. a Il-a, Bucurepti, 1930;
I. Popescu; Combaterea ereziei sabati$tilor,l?L§i, 1921; Aurel Sterghiu, Adventismul, Originea pi
lucrarea sa, Ploiepti, 1943; Br. Wurtz,= opucit, p. 117-143;
DER, vol. I, p. 39; ESL, p. 13-15;; NCE, vol. 1, p. 152-153; NGA, p. 244-254 SM,
vol. 6, p. 58. ^ ;
DENOMINATIUNI CREATINE, DIZIDENTE... 149
Urmeaza apoi §coala de sabat, la care iau parte, de obicei, toti eredinciosii. §coala de sabat
incepe cu o cintare in comun, apoi se citeste un psalm si se rosteste o rugaciune. Se citeste
rezumatul stiidiului biblic din'sabatul anterior, se examineaza si se preda noua iectie.
Ultima parte a serviciului religios o constitiiie predica si un imn. Vineri seara si simbata, .
adventistii au cinci servicii religioase speciale:
1 . Botezul se administreaza la majorat. Candidacy fmbracati in vesminte speciale sint introdusi
in baptisier. Pastorul primeste pe rind pe fiecare candidal rosteste formula de botez, apoi il scufunda
in apa, o singura data, Apoi pastoral rosteste o scurta cnvintare, subliniind importanta acestui act,
dupa care credinciosii cinta un imn. Botezul se oficiazl iiumai de catre pastor.
2. Cina Domnului are loc o data la trei luni in zjua de sabat, fie dimineata, fie dupa amiaza.
Participarea la Cina este precedata de spalarea pfiialelor (semnul umilintei). Elementele
impartasaniei sint piinea nedospita si vinul neferfnentaF (must).
Pastorul rosteste rugaciunea de bineeuvintare^a piiriii, apoi fringe piinea in bucaji, in timp
ce credinciosii ne roaga, iar corul intoneaza un imn deilaudL Pastorul si persoanele indicate de el
pun pe tavi bucatelele de piine si le impart credinciosilok; -Serviciul se incheie cu o cintare comuna
§i o rugaciune rostita de pastor.
3. Cummia are loc Duminica. In cazuri speciale se face si in alte zile, dar niciodata
simbata.
4 Inmormintarea. Serviciul religios are loc de obicei la casa decedatului si consta din
cintari §i rugaciuni potrivite momentului.
5. Punerea miinilor are loc simbata dimineata sau dupa amiaza, in timpul afectat de
obicei predicii.* *\
t «.
MANIFESTARI §1 TENDINTE ALE CULTULU1 AZS
. ■-. ■ - ■ >.i;: - ■■■•- .
Fosta secta, dupa ce a scapat de mgradirije S^cffice acestei situatii doreste sa-si ereeze
elemente distincte care sa o separe de trecutul ei antenpr,
Chiar daca sint preocupati excesiv de cultiv#|^Jentimentului religios, de indoctrinarea
adeptilor, adventistii nu tree cu'vederea f nolle con8i|ii;;Mbrice, transformarile care s-au produs
in societatea noastra. Constient de faptul ca nivelul cultural al omului zilelor noastre a crescut,
simtul sau estetic este altul, iar impresiile sale sint;mult mai bogate, cultul AZS se straduie§te
ca pastorii sa nu mai apara in fata credinciosilor in posfura unor predicatori modesti si itineranti.
Despre predica s-a subliniat ca trebuie sa"fie. : substantial a si din care sa nu lipseasca
indoctrinarea religioasa. Pentru a se putea bucura^de o larga audienta la credinciosi, li s-a
recomandat pastorilor sa lase la 1 o parte descrierile. poetic e, exprimarile impodobite, care sint
doar placute simturilor. Pastorii au fost indrumati saV actuaTizeze subiectele biblice, sa le lege de
viata sociala, bineinteles ajungind la concluzia ca orice.se intimpla pe lume exprima vointa lui
Dumnezeu, iar scopul ultim al omului este de a face parte dintre cei alesi pentru imparatia de
o mie de ani pe care o va intemeia Hristos pe pamint. Sigur ca pre o cup area cultului pentru
emanciparea sa are in vedere iii aceeasi masura si cremnciosii.
In cadral serviciului religios de simbata dimineata, are loc scoala de sabat. Toti credinciosii,
de regula, participa la aceste lectii de studiu biblic. Cultul are printre credinciosii sai, mai ales
printre credinciosii tineri, absolventi de invatamint'superior pe care ii foloseste la §coala de
sabat la serviciul de predica si in pregatirea prograirielor artistico -religioase.
' Ca si baptistii, adventistii de ziua a saptea se ingrijesc ca in rindul generatiilor tiner'e sa
aiba oameni care sa contribuie la emanciparea ciilMivi.
Tinerii adventi§ti prefera eonservatorul si studiile; de medicina. Bineinteles, sint smdenti
de credinta adventa si la alte facultati, insa intr-un numar mie si foarte rar vei intilni un student
advent la mstitutele de profil tehnic. Ei prefera conseryatoral, pentra ca, dupa absolvire, vor putea
fi utili si comunitatii din care fac parte in pregatirea fermatiilor artistice. Medicii sint considerati
de mare folos pentru cult sj ca predicatori.
Credincio'sul adventist §i controlul exercitat de A c\dt asupra sa. Credinciosul adventist nu e
stapinit de imaginea iadului, pentru ca adventi§tii nu ered in iad. El are constiinta fericirii vesnice,
mai mult decit alti crestini. Din miliardele de oameni eiteuau trecut pe pammt §i vor trece, numai
el se va bucura de imparatia lui Hristos de o mie de ani; numai el va putea privi pe satan cum se
* A se vedea dreapta invatatura; hirotonia, p. 258...
150 -i^;43Alauza cre$tina
OOC**>^ m - I" *' »
zbate neputincios pe pamintul pustm/Mmcauza nelegiuirilor, pentru a-fl vedea mai bine opera; el
va vedea cum cei care n-au impartait credinta lor vor dispare, iar ei, adventishi, vor trai vefnie.
Dar credinciosul adventist vest^dominat de'Mca de a ramme in afara acelei imparatn unice.
El crede ca aceasta fericire o vor dotMdi doar adventistii de ziua a ?aptea si, de aceea respecta cu
strictete ceea ce i se cere. .;..■■.. . ... + ,
Dupa ce i-a creat credinciosuW ■ aceste convingeri, dupa ce l-a acaparat con§tnnta, pastorul
exercita un control rieuros asuprMuf ^"cenzureaza viata intima pma in cele mai mici amanuntc,
iar credinciosul se supune. far! murn|rJControlnr rricepe in coimmitate §i se'contmna apoi m viata
particular^. ■ ■a.u;,. >■/.-. . . : . A , ,• •
Comunitatea are toate datei: pbnale ale .credinciosului sau. Atunci cmd un credincios isi
schimba domicilii si trece dintr-o iferrainitate intr-alta, ei primeste o scnsoare de recomandare, fara de
care nu poate fi inscris in Te&ta&'fafflgm m care merge, se fac aprecien asupra comportamentului
sau se vorbeste despre activitatea desla§ur.ata in comunitatea pe care a. parasite, daca-a avut abaten si
de ce natura etc. Scrisoarea este malthlpmseutata mHcomiteml comunitatii,apoi este adusa la cunostinta
adunarii, iar primirea in comunitate. : se;face prin votul adunarii.
Controlul anupra vietii cft&ffiIo§ilor, atit.m interiorul adunarii, cit §1 in afara acesteia,
imbraca o multitudine de forme. ,,, .... ... w -, -
Cautind sa pastreze credinciostfsub stricta fi exclusiva traire adventista, pastorn §1 prezbitern
controleaza si felul de alimentatie (m cpnsuma carne de pore |i inclina spre vegetarism), controleaza
lectura preocuparile. viata fi fellili > He familie; incercind sa elimine once mfluenta dm afara
comunitatii. Uneori, controlul vietii. credinciosului se actioneaza public, folosmdu-se curentul de
opinie al'credinciosHor din adunare.^ V ■■■-%■-. '-''"./''* ■., j
Sint cazuri in care tutelarea *nerge pina la,amestecul in viata sotilor. Consecmtele educate
ri<mroase in spiritul doctrinei adverMte, a contrbiului minutios pe care-1 exercita cultul asupra
ci & edinciosilor sai, capata aceste grave accente in viata de familie, cind au loc casatornle mixte cmd
unul din soti nu este adventist. In gp^hea cazuri, se vede eel mai bine puternica mfluenta a cultural
asupra tinerilor, faptul ca reuseste m^m de preocuparile si felul de viata al generate lor.
Cultul nu admite casatoria dintfelinerii adventisti si neadventisti. Umca solute in aceasta situatie,
admisa de cult, este ^otezarea-.sotuMjxeadventist Daca sotul neadventist refuza, pastorul nu oficiaza
serviciul relisios, iar daca s-a metia^rusi casatoria, la oficiul starii civile, atunci tmarui adventist
care s-a casatorit in „lume" este sanc|ionat cu excluderea din comunitate. ■
De obicei adventistii se:%M«esc intre m, totu§i mai' sint §1 exceptn. Pentru a face sa
suporte mai usor rieorismul §^.#ii#sa -viata dinjata dupa doctrina adventa, credinciosului i se
ammte § te mereu cad va 'face g|f|m -,cei ale ? i", ca el trebuie.sa fie mrndru de faptul ca face
parte din aceasta ceata. ■. . ^I-£'"-.0. . , ..
Emmrari §i implicatii piWid^abatuL :-:Dnch celelalte secte aparute in cretinism ifi
revendica orieinea in Noul festamenfeonsiderindu-se fiecare continuatoarea „fidela" a mvatatuni
lui Hristos S ra apostolilor Sai, .adveuti § tii de ziua a saptea §i-au cristalizat punctele doctrmare
pornind si de la Vechiul Testamentiiegea morala .pehtru ei contmua sa fie tot decalogul, dm care
porunca a IY-a cea care se refera-l:a,tin.erea sabatului, a dat chiar numele de sabatisti.
Tinerea zilei a § aptea a suntoeL ca zi de.odihna fi de cult, s-a hotarit in urma „revelatiei
pe care ; Hellen White a avut-o Malml 1846. .Aceasta este de fapt nota care caractenzeaza si
accentueaza in eel mai malt gmd, mdividualitatea adeptilor. Avmd alta zi de odihna decit cea
declarata oficial de stat. adventi§tiiMde ziua a ? aptea au uneori dificultati sau/creeaza dificuitati
datorita consecintelor sociale pexare le implica ; aceste neconcordante. ^ y
Respectarea stricta a sabamluf a pus mtr-o' situatie conflictuala pe copm de virsta scolara §1 pe
membrii cultului angajati in cimpiitmuncii. Tinerea sabatului a facut ca adyenti§tn de ziua a saptea
sa-si aleasa anumite profesii, ca&"ffik. permita participarea la serviciile rehgioase simbata A§a se
explica faptul ca printre adventi ? tir #ziua a saptea se gasesc numeroase cadre medu medicale, fotograti,
apicultori, mici meftesugari (croitdgpeizrnari, zidari,: electricieni, instalatori etc.). tendmta care devine
tot mai evidenta este aparitia micrp^rupurilor profesionale advente. ^
Consecintele negative se.pot accentua atunci cind mtr-o echipa majontatea lucratonlor o
detin adventistii.' In unele localitati uhde lucratorii cei mai multi sint adventisti de ziua a §aptea, se
9 * -
DENOMfNA TIUNI CREATINE,. DIZIDENTE. . . 151
mcearca sa-si impima programul lor, adica sa inceteze actMtatea vineri dupa amiaza si sa o reia
durmmca. fi m alte localitati, exista uneori tendinta de a;se : Wganiza brigazi alcatuite din adventisti
care sa lucreze in zilele de dumineca. '',"1 '-;H
Activitatea artistico-mligiaam. - Cutol msus/i !§i% seama ca e dificil sa-i atraga pe
copn 91 trnen la viata comunitatii. Numai prin citirea!ifiibliei ? i prin rugaciuni, tinerii nu ar
putea fl atrasi la casele de rugaciuni. Atunci, in dese %$$&. organizeaza programe eu orchestre
§1 formatmni corale. . ■■■^-* M - ° ■ '
Ca toate cultele neoprotestante si Cultai adventisfclS-ziua a saptea a avut §i are dizidenti
Desigur mi ? carea advents, este conservatoarea concepiiekwileniste si toate sectele iesite din
„calculele" advente au fost contestate si din 15untrul lot #Safa ramurilor adventistilor reformist!
martonlor milemsti, exhatolatrilor etc. in tara noastra s-au settpalat doua grupari dizidente: 1. Gruparea
condusa de Gheorghe Catana din partile Ardealului, cars' -de fapt are la baza principii ale sectei
adventistilor reformist! (rowenisti) si 2. Familia spirituals eoudusa de ..profetul' 'Salman din Piatra
Neamt Acestia „bmecuvinta" uniri „spirituale" si recomanda .familii „edenice", viata conjugal*
„paradisiaca" si de fapt se si numesc Adam si Eva etcutfnt impotriva oricarei organizatii sociale
practica prozehtismul, traiesc din expediente, si refuza ipeadrarea in munca.
.-, C "' tul adventist de ziu a a saptea, in. numele c&ia ■; ^ropovaduiesc" unii si pe care vor
sa-i „reabiliteze" in fata credmciosilor adventi, a mat atitudime liotarita de denuntare si condamnare
a unor asemenea aberahi religioase si fapte antisocial care n-au nimic comun cu viata cultica
a comumtaplor adventiste recunoscute de Statul , roman... • r '
- K
3. CULTUL CRE§TIN DUPA EVANGHELIE
- *
Dacir celelalte curente neoprotestante despre care :#fost vorba, baptiste ? i advente isi au
originea m Europa, dar s-au organizat in SUA, cre?tmH|upS Evanghelie s-au format in Europa
(Elvetia) si tot aici s-au raspindit. ,.' : :r'r; .
Cultul crestin dupa Evanghelie este un cult neoprotestant de nuanta mai mult calvinista cu
evidente accente evanghelic-luterane, nelipsihd myloacele'dlpropaganda baptisto-advente '
In Europa, ca de altfel si la noi, sub : masca , acestatejult se ascund foarte multi adepti de
nuanja refractara, pocaiti" sub toate formele, desi atit Marfilrisjrea de credinta, cit si mijloacele de
„evanghehzare ale cultahu sint pe linia respectarii celorlalte culte, pentru mlatararea prozelitismului
in ceea ce ne pnveste pe noi oitodocsii,- atenfia se.lndreapta spre acest cult, fiindca fostul
preot Tudor Popescu a fuzionat cu crestinii dupa Evanghe^&r adeptii s-au numit „Cre 5 tini dupa
Evanghehe de_ nuanta tudorista sau „Crestinii dupa Scripjura". lata un motiv in plus pentru a
stadia manifestarile^acestei miscari la care s-au atasat urtnajii organizati in secta tudorista sub
patronajul Ralucai Calimahi.
L Aparitia cultului.Crestin dupa Evanghelie*, ca ?i celelalte culte neoprotestante. isi are
ongmea m centrul s, vestal Europei. In decursul istorfei el poate fi localizat in Elvetia,' prin
secolul XIX, purtmd numele de „Chretiens".,Cfe S tmii dupS,Evanghelie nu au avut un Jntemeietor
Si un sistematizator dar azi „ei" considera „ini|iatorul miscarltdin care fac parte este insusi Domnul
hsus Hnstos a carui invatatura, cuprinsa in Sflnta Scripru*;eOnstituie „doctrina" cultului Crestin
dupa Evanghelie . ■ , ; .'.^mj .
Neavind un intemeietor, „doctrina" lor,' este un ar&tec din conceptiile lui Zwingli ale
baptistilor, ale lui J. N. Darby, George M. , Muller, Fr, Berhay- etc. ' .
Printre primii „misionari" care ne-au vizitat tara inaffit#de sfcsitul secolului XIX a fost si
misionarul englez E. H. Broadbent, si dupa el, instirutorufde Miba franceza, elvetianul Francois
Bernay care isi exercitase profesia in Tunisia. Acesta se stabileste la Bucuresti si a inceput sa tina
adunari, rugaciuni si „vestirea" Evangheliei to limba frauceza pentru societatea bonjurista" a
* Multamim D-lui Victor Dumitrescu, fostal §## oultalui, pentru toate inlesnirile in
vederea cunoasteni la sursa a istoricului 5 i conceppilor Crejtmtlor dupa Evanghelie din Romania
152
STINA
cautatoare de „adevar«, bi„ e :^fc^^g| e ^ J *™ *** arnmti 5 i doua persoane
m>c grup parasesc credinta *&&&£ tfSm$T2£- ?' ^ ^ Ce ^ oi > dimpreuna cu un
una^arhe 1900, s-a mceput .iplfca S3 ^12?*^*$ C T* a Eva ^e!iei". Din
si astfel se trece la organizarea '«&« de Se a Ev S.. ™ T ^ ze,itismui ^ *duce roade
progres.v m Bucuresti ? i in div&siftoealitati of Si Evan « behe < » l™ba romana", care se dezvolta
cercur. ctt mai largi. -J ^' S P ° Ul: ; Ie Cu ' te ■ P« care au incercat sa.o introduea m
2 Raspmdirea miscarii In pnms * '■' t%
Franta Germania, Rusia, iW^K^^^"^ ' ^^* au patrons m
care cheama prin anii 1901-19*3 ^ o soS as ^ w^ ^^ pri " Fran ? ois ^^
„evanghehzarea" in limba geniiar^ fentre sati L „ ' , Z Bemay > ?1 ™Preuna au mcepu
dm fara Btrsei. tntre anii iWSP S tacS ^W ? R f ° V ' ap01 Cbdlea ' Bra ?°v alte locaE
locSf ■ ■"? CUm le «««■ AS a to oi" L 1 lb tT?"; '*»**<**" * -toarceS
bcahtatile s. jtidetele alarurate, » de limba geSnT'i , - v f*' de Unde s " a ext ™ si m
flcut pnntr-o asociafie cu c a r a cmm g ^LSc^lV^ ha T^" Aici Ince P utu ' s-a
a sir^^ ' condusa de un pastor ta '
o Preia JfiaS? ^ ^SS^^^in Roruania, iar r2 sp Mrea acestd ^
vestmdu-1 cu putere 5 i caldura S-a aic3f,l> ^ • S ? la " cu mult zel cuvmtul" (Donmulun
laolalta sa citeasca Biblia siTL^ffiES £ ' ™ ad fP* f > un §™P de tineri care e ™S
Gheorghe Mofoi, Nicolae Drago^fn! F i( f P ^ l0r: Gheor « he Giuv ^a> Vanile Ionefcu
ca: Srukemann, Krauss, VictS?" a "™* ? * ""^ de c ^a i/SIi
anume £SS^Stt Bubrer, uo arhltect dm Elvetia ^
autor t ^s I ^^^ss?rs' pr,mului statut * Wa - -
a depnnde meseria de ceasornicar dar aici i« ^nt V / ° f ' ter ' este trimis m Elvetia pentru
jara (dupa 4 ani) el se intituleaS |S' Sr!,^ m f 5ri -Hgioase.'S S
i2bncn.se pnmul razboi mondial/ etoetoJarile £ ! du P a Evanghelie" Dar m anul 1914
u iTl ° M ° ld0Va ' " Credinci0 «' crgstS^a wfe'T^ p W & raZboi = iar Cu °«zia
n Iasi. A.c, is. reiau „lucrarea" Evangheliei MlS S --t-^ f"? Bucure 5 fi . Ploiejti etc. ajung
Vasju. § . Botosani). Gngore Fo^cS^J^^f^ 6 ^ * Moldova ^ s P ec ^ «
T.otus, Moldova si la periferiile 0a5ek)E .. Ia a ' Bac & Roman R- !, nUnI ° r BaWui ' BJriad > Si "*>
^a t a 3 SE^St^f ^'- ~^ la Bucure 5 t. apare revista
Conceptiile lui sint expuse in h^/^^Su^SS** " '" ^ ^tantta
Comumtaf, or crestine" si „Memoriu S au curt? eZnZe Zl N "'"^ * PUnCtelor a doctrine i a
Tot Jn timpul primului i^oi-5i^^^S^ e J , * 1, ? ei Cre?tmiIor du P 5 Evanghelie".
„Crest,n,i &.pa Scriptura" ' ' aU pU? bazele lmei noi rmscari religioase denumita
putem ^Scl.^S^'iS" 2 ?r ina ^^ EV8 ^ elie - - ^ la inceput
s-au al ipi t cre?tmiIor d | Evan J* g ^^^t'^ ^Pentru a pnm. statut de foncSe
^h' p a) cre ? tinii dupa Scriptul; b> iinSeS ,?tb sd cT^ f" ^^ to « sau
Tudor Popescn au fost Raluca Calimadhi si Z) GorS°2 ^ ^ pe f ° Stui P reot
DEN0M1NA TIUNL CREATINE, DIZIDENTE. . . 153
Dimitrie Comilescu, cintaret la biserica „Cuibul cu Barza" (Sfintul §tefan) din Bucure§tL
unde era preot Tudor Popescu, este influentat de Raluca Calirnachi, f i pentru a nu fi incorporat in
armata, intra pe neafteptate in monahism stabilindu-se" nu la Minastirea de metanie, ci la mo§ia
printesei Calirnachi la Stance§ti-Boto§ani. ■,>>/'■ : -
Aici incepe traducerea Bibliei in limba romana (a§a-zisa Biblie britanica) p reintors la.
Bucurefti cauta sa introduca sistematic in predici §i eatezehe/conceptiile sale. Renunta la cult, la
practica Bisericii stramo§e§ti, iar modul de lucfu era dupa -r^eieida neoprotestanta; sedinte duminicale,
serale, imne religioase, rugaciuni libere, tilcuiri razleteJ ftfesesizata autoritatea bisericeasca. In
aprilie 1924, Tudor Popescu este caterisit. Exclus din BisM& Ortodoxa Romana, Tudor Popescu,
sustinut material de Raluca Calirnachi, cumpara un imoSipn^Bucuresti, .pe care Tl arnenajeaza m
Casa de rugaciuni. - T''.?l ? '|' ; ''
Dimitrie Cornilescu se retrage fi pleaca din taraV : i#;.conducatorul mifcMi ramme Tudor
Popescu.
Dupa. aproape 15 ani de activitate ca grupare sectara, in anul 1937, tudoristii au dus tratative cu
secta Crestinii dupa Evanghelie fi au faeut „fuztonarea t4 "cu"-ei'. Prin aceasta, Crestinii dupa Scriptura
s-au incadrat administrate si cultic, in organizatia ,,Cre§tmii dupa Evanghelie 4 ', cu singura deosebire
ca ei (Crestinii dupa Scriptura) practica botezul copiilor fi nu botezul adultilor.
Asupra acestei deosebiri s-a cazut.de acord . de la; mceput sa fie lasata In incredintarea
fiecarui credincios in parte si sa nu constitute obiect de ■ discutie fi de frictiune intre credinciof ii
celor doua mifcari, care actualmente se numesc „ramura 1" - delegat I (Creftinii dupa Evanghelie)
fi „ramura 2" - delegat II (Urmafii lui Tudor).
Fuziunea stabilita intre cele „doua asdciatii" creatine a' fast aprobata si de organele in drept
ale Statului prin Legea nr. 883/1946, prin care s-a'acordat |!pa|itatea de „Cult", „Asociatia Crestinilor
dupa Evanghelie" din Romania, bucurindu-se de deplina-libertate de manifestare cuTtica fi avind
aceleafi drepturi §i obligatii ca toate celelalte culte legale- : :din tara noastra. Aceasta fuziune este
mentionata in anexa 1 a Statutului Cultului Creftinilor dfrp gvanghelie din Romania. Marturisirea
de credinta si statutul de organizare |i furictibnare au ''W0 adoptate din anul 1950.
Pentru faptul ca ramura „tudorista" a avut promdfer "un tost preot ortodox, a pastrat fi o
linie a unei afa-zise traditii interioare de zidire sufleteasca. Se cauta a fi la un nivel ridicat, cei
care nu au primit „botezul" lor nu pot nici macar asista la Cina Domnului, pastreaza o vie amintire
lui Tudor Popescu fi urmafilor. Nu admit muzica instmmentala in cult etc.
Ramura I- Crestinii dupa Evanghelie sint receptivi; Ik tot ce e nou, folosesc instrumente
muzicale in cadrul cultului - plan, crga, chitara; o interpfetare cit mai libera a versetelor; botezul
maturilor, femeia se poate ruga in adunare. Dupa fuzionate,. se pare ca adeptii acestui cuh s-au
redresat, tudoriftii fi-au dat sea ma de grefeala, n-au iefit :d|n cult, dar au ramas indiferenti fi in
grupuri. ... '■
Aria de raspindire a Cultului Creftin dupa Evanghelie, din ambele ramuri (dupa Scriptura -
2) fi (dupa Evanghelie -1), s-a limitat m -partite capitalei$i.Ploie§ti. In Ban at propaganda acestei
credinte este lesata de numele unui adeot de national! tateutdoielnic a, §i influenta straina: Andrew
Gheorghe.
Din marturisirea de credinta a cultului creftinilor dupa Evanghelie se desprind fi
conceptiile religioase specifice, privind botezul, cina, judecata, cerul, mileniul.
1. Botezul este unul, dar are trei fete: a ) Botezul ^apej, care nu mintuiefte, este un simplu
ritual; b) Botezul Sfmtului Duh, care poate fi primit. deodata sau dupa eel al apei; c) „Creftinii
dupa Evanghelie" se socotesc sub „legea" harului, cea.aVNbului Testament in contrast izbitor cu
cea a Vecluului Testament, iar prin nafterea din nou, se socotesc „copiii lui Dumnezeu §i trebuie
sa traiasca o viata noua". Folosesc in-acest sens textele de la Rom. VI, 4; Efes. IV, 22-24.
- De aceea, botezul este un simbol; accentul cade^pe botezul cu Duhul Sfint. Botezul in
cadrul Cultului Cre§tin dupa Evanghelie se administreaza mumai maturilor ~ ramura I, §i in mod
expres copiilor - ramura 2 (Tudor Popescu a acceptaf bot;ezul pruncilor din ratiuni practice).
Botezul in „moartea" Domnului este, dupa ei, starea cea. mai inalta de sfmtenie la care poate
ajunge un adept. -:<;.V
2. Masa Domnului sau Cina Domnului, ca fi botezul, sint pentru ace?ti credinciof i doar
doua acte comemorative. Cina (Masa Domnului) este uh actxomemorativ care aminteste de ceea
154 . - . CALAUZA CRE§TINA
ce a instituit Domnul Iisus Hristbs^ii noaptea in care a fost vindut. Conform relatarilor celor trei
Evahghelisti, sj ale ApostoluluiKvfelvjezulta ca fringerea piinii a fost mstituita de Insusi Domnul
Iisus Hristos. §tiind mai inaints,: Mleel rau va cauta §i in aceasta privinta sa strimbe caile drepte
ale lui Dumnezeu. Domnul Iisus ;;#mviat ,,comunica direct" Apostolului Pavel felul indeplinirii
acestui act de cult precum si rostuL sau. Din textele care descriu instituirea Mesei Domnului se
accentueaza versetul: ,,Sa^ faee^Iuerul acesta-spre pomenirea Mea", ca sa justifice ideea de
comemorare, §i textul: ,,Penn*U£0ftide cite ori mmcati aceasta piine si beti acest pahar, moartea
Domnului vestiti pina la venke^;Jui"i : (I Con XI, 11-26). Celor care participa, la fringerea piinii,
„copiii lui Dumnezeu", li se coxp' credinta in Domnul Iisus Hristos §i o yiata curata. La fringerea
piinii, Domnul insusi este de: fataifi in jural lui se aduna cei „mmtuiti", intr-o legatura sfinta de
dragoste frateasca, putind astfeL saVpriveasca inapoi la noaptea aceea a Domnului lor, si- inainte
spre ziua slavei lui, spre dimirieafa lira nori „Cind va veni El ca sa fie proslavit in Sfmtii Sai,'si
privit cu uimire de toti cei care vor 'fi crezut" (II Tes. 1, 10).
a) Aspecte ale fiingeri^ffi^ fringerea piinii este; a) implinire a voii lui Dumnezeu; b)
O dorinta a Domnului; c) O ppriunea; d) Aducerea aminte; e) O vestire (marturisire); f) Un prilej
de cercetare; g) Un prilej de mi|§ttipire; „Masa Domnului" este strmgerea lor laolalta la masa de
aducere aminte in jurul persoaner.Bpmnului Iisus Hristos (conform Matei XVIII, 20..., „doi sau
trei... sint §i Eu in rnijlocul lp^j^arata: a) ^artdsia cu El %\ a Lui cu ei" „si r3arta§ia noastra
este cu Tatal si cu Fiul Sau" (J. I'o'aji !,. 3); b) Pdrtdsia, legatura frateasca - „In. aceasta masa de
aducere aminte, credinciosii martiirisesc, dovedesc vizibil, !§i exteriorizeaza legatura (partasania)
dintre ei". v
- Piinea: „Piinea §i viriul.sint singurele aliment e din care se compune masa Domnului".
a) Piinea simbolizeaza TiTipul J?Qjnnului Iisus (c£ I Cor. XI, 10-17).
- Vinul ~ al do ilea aluxien^OTduit de Domnul Iisus - simbolizeaza; 1) singele lui varsat
pentru noi; 2) singele nouluklegamint.
3. Mileniul - sau domma^de/ o mie de ani, - Mileniul, dupa Cre§tinii dupa Evanghelie,
va fi precedat de ,,intoarcereain:rix|rire" sau a doua venire a Domnului. Cultul Cre§tinilor dupa
Evanghelie invata ca cele doua vMlri ale. Dornnului cuprind fiecare cite doua etape: „una tainica
si una publica". .
a) Etapa tainica: cind v&^vpii sa-sj rapeasca Biserica nu va atinge pamintul, ci numai
Biserica fi va vedea (I Tes, l%,Mf-l-J-j;
■ b) Etapa puhlicd: va fl-dppl 7 'ani de ,1a rapire, va veni cu slava §i cu putere pe norii
cerului' (Matei XXIV, 30; Marcu,XJII, 26; XIV, 62). Satana va fi legat 1000 de ani, iar Domnul
Iisus va intemeia pe pamint imparatia pacii - Mileniul - (Apoc. XX, 2-3; Isaia XI, 6-10). Ei ftiu
ca „revenirea in slava a Domnului Iisus va fi dupa rapirea Bisericii; sa ne purtam in asa fel ca sa
ajungem cu orice chip clip a rapiriLCind in cei; se va savirsi nunta Mirelui, iar pe pamint marea
strimtoare, atunci Hristos va veni-QU Biserica, sa domneasca o mie de ani pe pamint".
c) Mileniul este domnia gprpiului Iisus Hristos pe pamint, acea domnie proorocita mult de
profetii Vecbiului Testament. Mteiiul , este impiinirea fagaduinte.lor fa cute lui Avraam si David,
fagaduinte pe care Insu§i Domnul Iisus Hristos le-a aratat in diferite pilde.
Caracteristicile mileniuKU; :.!;. Pacea deplina §i armonia intre.oameni (Isaia LXV, 20-24);
2. Dreptatea va domni pe pamliit,fraul va fi inllturat indata dupa dreptate (Ieremia XXIII, 5-6;
Isaia LXVL 24); 3. Timp de propa§ ire. pentru Israel (Zah. XI^ 16;. Isaia XI, 9). -
- Ohservatii gen er ale : a) ; Mileniul mentionat o.singura data nu e amintit de Mintuitorul
sau de catre Apostoli; b) Mileniul va : .:fi dupa rapirea Bisericii. ce nu a avutloc fncl; c) Mentinerea
Milen.iului - singura - este intr-d carte figurativa; d) Explicatia Apostolului Petru - foarte
importanta: „Dumnezeu la timpiil pptrivit i§i va. indeplini promisiunea facuta" (II Petm III, 9; II
Petm III, 4 ori II Penii III, l£l|): -
- Mileniul - Ce imagine ; miriunata aduce acest cuvint in duhul nostru. O epoca de aur pentru
noi, „ca rasaritul soarelui in dinimeata fara nori" (II Samuel XXIII, 4).. ludecatile divine §i venirea in
slava a Domnului Iisus Hristos voFiavea drept reztiltate distrugerea vrajmasilor declarati, a lui satan si
a ingerilor lui (Matei XXV, 24-4 l)o Atunci va avea loc judecata neamurilor pe pamint, cind Fiul
Omului va sta pe tronul sau de slava v insotit de. toti Sfmtii ingeri (Matei XXV, 31), Gog si Magog vor
fi nimiciti complet iar dupa aceea^paeea va domni pe pamint. Cei neprihaniti vor fi inviati si cei ce au
suferit din pricina marturiei Domnului Iisus Hristos, vor fi cu El. * .
DENOMINATIUNI CREATINE, DIZIDENJE:.. \^1
- Din Apocalipsa - XX, 4 - Creftinii dupa Evanghelie <|ex3sebesc trei categorii: 1. §i^am
vazut niste scanne de domnie si celor care au sezut pe ele, li....s*a2dat judecata; 2. „§i am vazut
sufletele celor ce li setaiasera capul "din pricina marturiei luiilisus^sLdin pricina Cuvintului lui
Dumnezeu"; 3. „§i acelor ce mi se inchinaserd fiarei pi icoariei-^i.-nu primisera sernrml ei pe
mina si pe frunte. Ei au Tnviat si au imparatit cu Hristoso mie^de.;<ani".
Satana va fi legat si nu va mai putea sa insele oamenii, plgjil nu va fi disparut din mima
oamenilor. Epoca actuala a Bisericii va fi terminate Biseric&.ya'jl dat nastere unui popor de
bimitori asupra pacatului, a lui satan si a mortii. Durata Imparatiej ;cfe o mie de ani - va cuprmde
,.ap cum e scris": Transformarea sphitual-moral-fizica - „Natura va fi izbavita din robia stricacmnii"
(Rom. VIII, 21-22), iar legile. obiceiurile morale, viata de 1zm&&..: - totul va fi schimbat si
curatit". ;' '" :
4. Eshatologia. - 1. Exista patru judecdti: a) a celor/cfedmbiopi facuta dm cer, cu mult
inainte de judecata cea mare a pacatosilor; b) a celor in viata la; f iirea a doua a Domnului, cind
va incepe mileniul si cind se vor desparti oile de capre; c) a piitopor, la sfirsitul mileniului; d)
a ingerilor rai. 2. Exista trei ceruri: a) cerul intii (atmosfera cu. liorii' §i zarea albastra); b) cerul al
doilea -. al stelelor din jurul pamintului; c) cerul .al treilea-^saU" rami lui Dumnezeu in care
salasluiesc ingerii si sufletele dreptilor si care este locul de od&nlifi asteptare. La. judecata dm
urma cerurile I si al Il-lea vor arde si tot pamintul va fi mismit ppn^foc, Numai ceral al Ill-lea va
ramine si care va fi pentru „crestinii adevarati, cei dupa Evanghgjie;" . 3. La venirea a doua se va
face convertirea iudeilor cu atita putere, incit va fi „o adevaratj Jnydere din morti".
Activitati si preocupari specifice cultului
1. Educatia copiilor lui Dumnezeu. - Educatia crestineasca a gopiilor credinciosi, conform
bunelor moravuri, cit si a principiilor aratate de Scriptura, este ;:q pbligatie fata de Dumnezeu.
Aceasta lucrare este bazata pe textele clasice deindemnuri;"'la'frivatarura, din Scriptura (Deut.
IV 9- VI 5-7" Efes. V 1-4; si din art. 1, lit. „i" din Statutul (SuMlui). Aceasta educatie se face
in adunare. ■'■''>,.■ ......
Educatia copiilor, adica a tinerilor si a celor maturi care.^auhotarit din proprie mitiativa
sa fie membri ai cultului, se face in adunare |! : ea consta xft-irisusirea invataturilor biblice
necesare, spre ex. I loan II, 14: „V-am scris tinerilor...". ■'' ; ' m T' ;: -. -
2. Intrarea in comunitate se face dupa. cateliizare, dupa ; ee ! o persoana, indiferent de sex,
a ascultat Evanghelia si a crezut-o, „a primit" pe Domnul Iisus cMMintuitor personal si s-a hotarit
sa-1 urmeze. Cind „credinciosii" s-au convins din Biblie despre^iydia si nccesitatea botezului in
apa (botezul credintei) aduc la cunostinta batrinilor adunarii donnta; to, iar acestia, dupa ce s-au
convins ca viata celui care solicita botezul corespunde.cu:nonnele>de viata ale Evangheliei, ii
acorda botezul. . - ; ^.^-ss : .
3 . Sarbdiori religio ase s i zilele de ceremonii: : "' r '"> : . ' "
a) Duminica, ziua mfii a saptaminii cind are loc Cina ^Doiniiului. Adunarea propriu-zisa,
de Duminica dimineata, incepe cu o rugaciune a unui om ,ma;i Vs virstnic (numit si prcsbiter) -
'i-usaciune rostita „dupa cum ii da duhul", apoi diverse lecrari:»iice unde se istoriseste despre
fringerea piinii (Luca XXV 15-20). Urmeaza cuvint. de pregatire -pentru „Gina". Cina Domnului
se incheie cu o rugaciune, apoi se trece la ora de evanghelizare, cu lecturi biblice comentate.
Adunarea de Duminica dimineata se incheie cu o ora de rugaciune si de cintare asa-zisa
duhovniceasca. 'l.&S:
Adunarea de Duminica dupa amiaza urmeaza. cam, a celeasLreguli: evanghelizare, ruga, si
cintari la ambele servicii religioase, o atentie deosebita este. ;#oidata copiilor si tineretului.
b) Alie sarbdtori (maLmult de influenta tudorista): ; ^:BQtezul Domnului (6 ianuarie);'
Buna Vestire (25 martie); Pastele (Ziua I-a si a il-a)* Inaltarei-Domnului (la 40 de zile dupa
Pasti); Rusaliile (Coborirea Duhului Sfint, intemeierea Bisericif ;4§fintii Apostoli Petru fi Pavel
(29 iunie); Sfintul Prooroc Tlie (20 iulie); Schimbarea la Rat& (6> august); Sfintii Ai-hangheh
Mihail si Gavriil (8 noiembrie); Nasterea Domnului (25 si W iecembrie).
c) Alie zile de adman: In prima saptamina, =a anului se^rJ^dunari de rugaciune in fiecare
seara, iar in saptamina dinaintea Pastilor (Saptamma Patimiloii)^;;.tin adunari de rugaciune si de
citire'din Evanghelie, despre Patimile Domnului, in: fiecare seat& -De- asemenea, adeptii .Cultului
Crestin dupa Evanghelie se intmnesc in adunari de rugaciune si- #,,,zidire sufleteasca", miercuri si
156 cAlAuza cre§tina
joi seara sau la diverse ocazii: vizite ale ^atilor" din tara, sau in mod special pentru cele primite
de la „fratii" din afara (vestal' Europei, Asia). Aceste sarbatori smt doar nifte subterfugii folosite
pentru a masca „buna" lor inlentie* an fost preluate din Biserica stamoseasca romaneasc& cu scopul
de a induce in eroare organele de ordine ale statumi. In cadrul acestor adunari ale lor, ifi strecoara
veninul in tot felul de exeseze biblice.
4 Indatoririle creclincio$U6r dupa Evanghelie fata de de Cult:
a) Din punct de vedere spiritual: 1 . Sa frecventeze adunarile de cult; 2. Sa traiasca viata
duhovniceasca ex emplara, conform mvataturilor biblice; 3. Sa aiba o comportare buna fata de
toti oamenii, sa fie cetateni Mali, harnici, patriot!, muncitori de nadejde; 4. Sa studieze Biblia
fi sa traiasca o viata permanenta de ragaciune, aceasta neimpiedicindu-i de la alte studii sau
indeletniciri necesare; 5. Sa-§i jcreasca copiii jn temere de Dumnezeu, conform mvataturilor
biblice; 6. Sa conlucreze in armonie in adunari.
b) Din punct de vedere „misionar": a) fiecare sot are obligatia sa atraga §i pe celalalt prin
orice mijloace, la aceeasi credinta; b) familia sa faca presiuni de tot felul impotriva celor care nu
le fmpartasesc sentimentele religioase, fie ortodox, fie liber cugetator; c) cei nesiguri in credinta;
care nu mai vor sa vina la adunare si care nu asculta de „vestitorii evangheliei" smt urmariti de
membrii comunitatii cu tot dinadinsui, pentru intoarcerea lor.
c) Din punct de vedere material: Dupa cum se specified in Statutul Cultului Crestin dupa
Evanghelie, la ei nu se practica ,;darea" (zeciuiala ca in Vechiul Testament), ci doar donatia
„benevola". Aderentii lor trebuje sa cqntribuie dupa posibilitati, fiecare, din avutul sau. Aceste
fonduri strinse folosesc pentru intretinerea locasului de cult, pentru ajutorarea batrinilor, mai
ales a celor lipsiti de mijloace./ "
Primesc gratuit prin Societatile biblice si de la Uniunile Evanghelice cu care mentin
legafuri biblii §i carti religioase, pe. care, le raspindesc tot gratuit, pentru a face adepti.
Organizarea §i junctioncirea cultului - Pentru a explica si mai bine organizarea,
functionarea legala, drepturile si jn4atoririle membrilor Cultului cre§tinilor dupa Evanghelie^
vom reproduce, aici, citeva puncte ; din organizarea Cultului in Uniune si Delegatie.
1. Adunarea locala (comunitatea) se compune din membrii aceleiasj localitati (ora§, comuna)
sau din membri mai multor localitati invecinate (art. 1). Adunarea locala care are eel putin
-2 mernbrii majori, se poate intruni dimpreuna cu alte adunari locale, spre a avea Tmpreuna numaral
minim de membri §i pentru a putea capata personalitate juridica.
O data pe an, delegatiile: Adunarilor locale se aduna la o Conferinta religioasa. Fiecare
comunitate (adunare locala) este eondtisa de 2-5 frati batrini (prezbiteri), adica acei credincio§i
„intor§i" la Dumnezeu de mai mult timp... §i sint bine Tntemeiati in invataturiie Evangheliei
(lit. j). Frafii batrini ai unei Adunari locale sint si reprezentantii legali ai ei in fata autoritatilor. Ei
sint chemati a se indeletnici cu mvat&tura §i pastorirea acelei Adunari locale.
2. Sfatul de frati §i Delegdfm fbrmeaza Organul de conducere al Cultului Cre§tinilor
dupa Evanghelie din intreaga tara. : Uniunea are ca for suprem Conferinta general! pe tara.
„Publicatii". Mai intii, revjsta „Calea credintei"**, editata de Cultul crestin dupa
Evanghelie.
* Cultul Crestinilor dupa Evanghelie a pastrat legatura cu Casa de Misiune - §coala
biblicd Wiedenest din Germania si cu credincio§ii din Anslia sj Franta.
** ALTE SURSE BIBLIOGRAFICE ale Pietismuluk E. Capitan,' Oglinda pocditilor, Arad,
1930; AL N. Constantinescu, op. cit p. 41-43 (I) §i 43-46 (II); Ev. Mantunea, op. cit, p. 98-99,'
106-108; A. C, Cosma §i C. Popescu, Sectele din Romania, Istoric..., Adjud, 1933; D. Cornilescui
Cum m-am intors la Dumnezeu §i am spus §i altera, Bucure^ti, 1945; P. Deheleanu, op, cit., p. 57-59
§i 64-66; Pocditismul in Bucovina, in ^ „RT" nr. 4/193. p. 136-137; T. M. Popescu, Privire \storicd
p. 386-387.
De asemenea: Calea credintei (rev.), organul oficial al Cultului crestin dupa Evanghelie;
Cartea de cintdri a Cultului crestin dupa Evanghelie, fa. 356 p.; Comentarii la Evanghelia
dupa Matei: vol. I, p. 1-424, Bucuresti, 1978, vol. II, p. 425-432, Bucure§ti,1979 etc.
ESL, passim; NCE, vol. 11, p. 355, vol. 5, p. 648.
DENOMINAT1UNI CREATINE, DJZIDENTE ..... 1 57
a) Carti de doctrina, de exegeza: „Comentarii la Evcmgkelicr hti Motet, urmeaza. acelorasi
reguli exegetice neoprotestante. Toate acestea sint de fapt un grrijfr de artieole aparute §i in re vista
„Cultului'\
b) Relatii cu strainatatea. Cultul Crestin dupa Evanghelie mtretirie relatii en Miscarile Evanghelice
de peste hotare. Aceste relatii pentru incepnt nu au avut un caracter organizat. Astfel, s-a tinut legatura
cu a§a-zi§ii „credinciosi din Elvetia" si cu ,,Adunarile libere" din Apiis.
4. CULTUL PENTICOSTAL S AU BISERICA LUI DIUVINEZEU APOSTOLIC A
*"■■■■ ■*
Cultul penticostal sau Biserica lui Dumnezeu apostolica este Organizatia cea mai reprezentativa
a miscarii „rundamentalistilor" moderni. Daca bapti$tii se deosp|i#:prin botezul la maturitate si
imitatia botezului lui Iisus, daca adventistii „au flxat" si „au calculat" Tmparatia de o mie de ani si
„venirea" Domnului, iar Crestinii dupa Evanghelie sau dupa Scriptural „au descoperit" alte ceruri
§i judecati - penticostalii sau spiritii, tremuratorii sau „poseda|0" fle dull, vizionarii si profetii,
„vorbitorii" in limbi, „tilcuitorii" acestora, incep un ev.nou, cu ariul,1901, contrapunind „mi§carii"
harismatice, care a cuprins Biserica Apusului, conceptia lor de „cheriiati" ai Duhului §i ,,impartitori"
de daruri. ■ . .-■.
1. Originea. Numele de „pentico stall" vine de la cuvmtuLn K£Vxr\xooia (Gincizecime),
sustinind ca ei sint botezati cu Duh Sfint §i cu foe, daruri primite dicatre Apostoli la Cincizecime
sau Pogonrea Duhului Sfint. Li se zice „tremuratori" pentru ca in mpmentele de pretinsa inspiratie
a Sfintului Duh, ei tremura; §i „spiriti" fiindca pretind a avea ; j?e Duhul in darul vorbirii in
limbi. Originea sectei se afla in America, datind abia de la mceputul secolului al XX-lea, dar
istoricii lor due „na§terea" in epoca apostolica.
Aceasta secta apare din rmdul bapti§tilor si a fost organizatar-.de predicatorul Carol Parham.
El a inceput sa „profeteasca": Sfinrul Duh se va revarsa diii npu cu putere, la o apropiata
„pogorire" a Sa si ca la 3 ianuarie 1901 s-a si pogorit peste 13; persoane.
In 1906, aceasta miscare religioasa propagata de Parham., sj citiva aderenti ai sal, a inceput
a prinde teren in California (SUA). In acela§i an, a trecut sj inEuropa, mai intii in Norvegia, apoi
in Germania unde a reusit sa converteasca pe un fost pastor luteran, I, Paul, care a devenit
conducatorul sectei in Germania. Pentru a atrage atentia se mai numesc „crestinii Cincizecimii,
posesorii duhului, inspiratii, alesii, mediumuri, quakeri, metodi§ti,: pnevmatizati etc. Toti laolalta
sau fiecare in parte pretind ca au. „daruri" speciale, de aceea sint cunoscuti §i sub numirea de:
„vorbitori in limbi, tilcuitori, deschizatori, luminatori, das cali, prof eti, vindecatori miraculosj,
vizionari, singurii cre^tini ai timpului, harismatici §i chiar noi mesia.;,.
Dintr-un asemenea amalgam s-au deta§at multe secte dttcind mai departe sau reactivind
ereziile pnevmatomahe ale ratacitilor din primele veacuri ale Bisericii creatine. Totu§i exista in
lume, ca si in tara noastra, unii credinciosj care sint const! tuiti in grupuri sau in culte, recunoscuti
■:-■ '" ■*..- >■ '" '" ■'■■■■■■>
de catre unele state ale lumii.
Penticostalii sustin cu ardoare ca ifi trag originea de la Cincizecime §i ca s-au perindat de-
a lungul istoriei prin acei vorbitori in limbi.
Daca cercetam din punct de vedere istoric acest fenornen, vom gasi o vorbire in limbi
biblice, ca lucrare a Duhului Sfint, numita si „Glosolalia msalina",, §i vom gasi fi o falsa vorbire
in limbi, la penticostali, care se deosebe§te fundamental de cea msalina §i care nu e decit o
imitatie $i o influenta pagina.
Irineu este singurul dintre scriitorii biserice§ti care aminte$te existenta acestui dar in Biserica.
In cartea sa Jmpotma ereziilor", spune: „mai avem citiva frati : in Biserica, care au daruri profetice §i
prin duhul lor vorbesc tot felul de limbaje". Cind loan Gura de Aur expjica capitolul 14 din I Corinteni,
precizeaza ca „acest dar descris de Apostolul Pavel este necunpgeiit? in Biserica „in zilele noastre".
Fericitul Augustin, comentind textul din I loan III, 24 a scris:.\,A9estea au fost semnele cerute de
imprejurarile timpului de atunci. Caci a fost necesar sa se recurga la acea exprimare a Duhului Sfint la
toate limbile, pentru ca sa se arate ca Evanghelia lui Dumnezeu trebuie sa fie propovaduita in toate
limbi le pe intreg pamintul. Lucuil acesta s-a facut ca un fapt al tree jitului. „Despre vorbirea in limbi
aminte§te Tertulian, dar e sigur ca el s-a referit la practica montani§tilor, f jde care a fost puternic influentat,
devenind el insus/i un adept al acestei erezii. In cartea sa - De anima -~ f a scris: „Exista astazi intre noi
1 58 > '%%'* CALAUZA CRE^TINA
i *,«. * _, »*.
o sora, care are m parte darul descoperkilor; ea le primeste in Biserica in cursul solemnitatilor duminicale,
in extaz sub influenta DuMttfV>^E^iaH s-a referit la Maximilia care a supra vietuit lui Montanus si
Priscilei.
Numele care a facut vilya.Jn.perioada aceasta (secolul II), in problema vorbirii in limbi
a fost Montanus. .■'.""■■'
■■*->■ ■'■■;: \r -
Analizind datele ce le.;;av$rtt'despre el, precum si felul cum a vorbit in limbi, putem
socoti aceasta practica a lui eaW Falsa vorbire in limbi, in contrast cu cea msalina.
Inainte de intoarcerea\.sa:.'p. .crestinism, Montanus a fost slujitor la temple pagine, in
special in cultul Cybelei.'tfVefa;: un temperament coleric de nestapinit. Predispozitiile
temperamentului sau au fost accentuate in experientele sale in ceremonia pagina.
Montanus, dupa incres'Jinai-e, .-= a atras. atenfia prin extazele §i trans ele sale, iar in acele
stari tinea cuvintari „in limbi""; 4iferite. In acele stari dadea impresia credulilor. sai ca nu mai
era el acela care vorbea, ci ,,divinftatea".
Dupa moartea lui Monfanu||. vorbirea in- limbi a disparut, de§i curentul montanist a ramas,
dar fara practicarea vorbirii m Imlbi, pina in secolul al IV-lea. In Cartagina a existat, pina in
acest secol, o secta care se nWS^'^tertuli^nli-tl^ fi pastra unele influente montaniste, iar numele
si-1 avea de la Tertulian. Du^^e v vorbireairi limbi s-a stins la ' montanisti, nu mai intilnira
grupari de crestini sa aiba aceasta practica, pina in anul 1700 cind apare la cominarzi .
Cu un secol mai tfrziu Vorbirea in limbi o gasim la ,,irvingieni". Numele vine de la
pastoral Ing. Ediiard Godei. %yppusa" luLasupra Epistolei catre Corinteni face o descriere a
felului cum irvingienii vorbea^jfm limbi: „Inainte de inceperea predicii, acela care mergea sa
vorbeasca se inchidea adinc . in ,jin.e .insu§i, se.izola de cei ce-1 inconjurau, inchidea ochii, fi-i
acoperea cu miinile sale, si deodatfuca si curii ar fi fost atins de o lovitura de trasnet, suferea
convulsiuni care-i cuprindeau tot corpul, din gura scapa un torent vibrant de sunete straine,
putemic accentuate". ..::•:,-...,
Vorbirea lor in limbi nu W& fnai mult de cinci minute, cit eo data erau doar citeva sunete,
vorbirea era insotita de galag"ie,',suspmiiri, adeseori de veselie, de risete etc.
Practica irvingienilor s-a v #ansiiiis mai departe prin quakeri §i mormoni, pina la vorbirea
in limbi in zilele noasrre, practidiVpreluata <M miscarea pietist- fundamentalist!
Scriitorul francez Rene- Pdclie, in „studiile" biblice si mai ales in cartea sa Lucrareci
Duhului Sfint descrie vorbirea;? rrt>limbi astfefc „Cerintele unor dovezi vizibile de primire a
Duhului Sfint a facut sa apara ^mitoare demonstrate fizice: latraturi, smucituri, violente, tipete
§i strigate, dansuri salbatice, .le§inuri ;si altele de felul acesta, atit la ureshnieni, cit fi la quakeri
si montanisti. v^v-- ■.&**&;.
„Toate aceste apucaturi §i.|nea;unele mai exagerate - se spune. in dictionare si enciclopedii
asupra sectelor - le-au mostenit ^,vorbitorii in limbi" din ziisle noastre, desi vor sa se intituleze
urmasii credinciosilor de la Rxisa^fl^i <ie§i vor si sustina ca lucrarea „rusalina" a Duhului Sfint conti-
nua prin ei 5 le au prin concep|ir;^^txce fi practici schismatice care suit' departe de spiritul rusalin".
Orgamzarea cultuhri*. ^-^$$igcama pentii-ostala pe glob. Daca nu putem spune ca Miscarea
penti costal a mondial a are un inffemeietor, atunci nu putem spune nici ca s-a dezvoltat intr-un
anumit centra.
Miscarea penti costal a -mon'diala a inflorit in sec. XX- lea, avind mai multe centre de
extindere. Acest lucra a facut ca azi sa existe nenumarate organ izatii penti co stale. Din punct de
vedere doctrinar, diferenfele nu siiit prea mari. Putem aminti unele .mai ins emn ate, fie datorita
tre cum lu i 1 or i storic , fi e numarallxi; de ^membri :. ,,Credinta Ap o sto li c a" ; . , ■. Adunar i 1 e lui Dum n ezeu Ci ;
„Biserica lui Dimmezcu";. -,,Risenca Penticostala a Sfinfilor"; ^Biserica Elim"; ? ,Biserica
Evangheliei depline" etc. : "
A 1 te organ izatii p en ti c osta^au,. in fiintat orfel inate , case de batrini , in st i tuti i de ree due are
pentru dezalcoolizare etc. Asa^zBeie Biserici penticostale dispun de scoli speciale atit pentru
cultura general a cit §i pentra pasT.ori.. Au un numar sporit de case de; publicitate unde se tiparesc
milioane de carti si reviste , dmi'sii ^adio, tv. etc.
Miscarea penticostala, la lifpeput nebagata in seama, mai apoi ponegrita din cauza unor
excese de zel, astazi -se bucura ; de-renumele celei mai importante miscari religioase din secolul
= *.*.
* REFERIRI BIBLIOGRAEIQE: P. Deheleanu, op. cit., p. 53-55 ; Al. N. Constantinescu,
op. cit., p. 38-40; Ev. MahtunBk^op. cit., p. SO, 86-88; T. M. Popescu, Privire istorica...,
p. 386-392; Br. Wurtz, op. cit., p. 95-1 16.
DENOMINA TIUNI CREATINE, DIZIDEN?E r . . 159
m w
al XX-lea. In acest fel, penticostal ismul nu mai este considerate grupare aparte, ci o mi§care
religioasa in sinul intregului cretinism apusean. ;
2. Inceputul si dezvoltarea adunarilor penticostale in Romania (raspindire si prozelitism).
Am vazut ca originea acestei credinte se trage din America, de= lafoceputul secolului XX. La noi
au patruns prin Pavel Budeanu plecat din Arad in S.U.A., inaiiite de 1910. A intilnit propagandist!
penticostali si a aderat la secta, si cu ajutorul unor vmaghiari instariti injghebeaza secta in Banat §t
Transilvania. El vine, inarmat cu citeva reviste ,,Vestitorul Evangheliei" (editata la Akron, statul
Ohio) pentru a adeveri. „noua credinta". . .■•- ?£■% ' .
Alt naiv, comerciant ambulant, Ion Bododea, din Br|ii|a i; fost pastor baptist, paraseste
„credinta" sa pentru ' ^gustul" vorbirii in limbL Pestui crediiJJSssfu ata§at acestora. De fapt, I.
Bododea s-a §i grabit sa se intituleze „$eful Bisericii lui. Purgneleu cea Apostolica". ■
Pavel Budeanu a tradus in limba romana o ^arturisire^".|e: .credmta penticostala*; intitulata:
Declararea fundamentului adevarat al Bisericii lui Dumnezeu. De asemenea, s-a Thcercat, faia
prea mult succes, tiparirea a doua reviste: „Glasul adevarului^fi : ^$tiinta sfmtilor".
In Romania se poate considera deschisa prima casa de. adunare penticostala cea din casa
sotilor Bradin, la 10 septembrie 1922. In 1923 s^a descMs' aldbua adunare in comuna. Cuvin.
Autoritatile aflind de existenta acestei secte au interzis-o. Gasindu-se la strimtoare, cei 50 de
penticostali existenti la data respective, au intocmit prima petitie .prin care au cerut recunoasterea
legala. La cererea depusa au anexat si marturisirea de credinta intitulata „Declararea fundamentului
adevarat", 1924. De aici, astazi, toate sectele,. cultele si :dizi(Jentele penticostale se numesc
I ' . m' m »"
„fundamentali§ti".- ...4. ■ __ , . , „ A , .
La 29 ianuarie 1925, Ministerul Cultelor §i artelor, prin; pecizia ^734 a mclus m rmdul
sectelor interzise §i pe penticostali.
Aceasta decizie, fiind pubiicata in ziare, opinia publico a fost interesata sa cunoasca
natura fi credinta acestei secte. Lufnd adresa din decizie, prin serisori §i vizite personal e, Gh.
Bradin a fost solicitat sa dea unele lamuriri. Multi sectanti desprinsi din cultele neoprotestante
ale vremii s-au unit cu penticostalii.. : 'i<n.f. :
Dupa 23 August 1944, pentru obtinerea uriei recunoast^r legale, penticostalii din Romania
au inceput sa-si stringa rindurile. In momentui aeela se aflau doua directii: a) Unii penticostali
functionasera citiva ani inainte. de eel de al doilea razbpi : rrapMal in cadml cultului baptist, b)
AltiC care refuzasera orice. „compromis" isi desiasurau ac§itatea ilegal. La 20 mai 1945, in
orasul Arad, a avut loc o conferinta tbarte restrinsa in ca<$rrrl pareia s-a discutat reorgamzarea
Asociatei religioase penticostale si reeditarea unei reviste. Intitulate „Vestitorul Evanghehei".
Gheorshe Bradin a fost ales in fruntea acestei organizatii, capi|edinte. Au mai avut loc §i alte
doua incercari de reorganizare- in Bucuresti, sub denumirea ;;Gre§tinii botezati cu Duhui Sfmt"
§i „Ucenicii Domnului Iisus Hristos". In 1949, cele trei organtza® penticostale se prezentau astfel:
i Asociatia „Biserica lui Dumnezeu Apostolica-Penticostala tf ; ^^NAsociatia „Cre$timi botezati cu
Duhul Sfint"; 3. Asociatia" „Ucenicii Domnului" Iisus Hristos" -Ba" -23 decembrie 1946, se obtme
recunoasterea provizorie'a asociatiei „Biserica lui Dumnezeu Apostolic a-Penticostala", lar celelalte
doua la care ramasesera putini membri s-au incadrat in gmpul -asociatiei recunoscute provizonu.
La 14 noiemhrie 1950 prin Decretid nr. 1203, s-a acprdat recunoasterea juri die a a Cultului
Penticosial sau „Biserica ltii Dumnezeu Apostolica".** V^T;-
Conceptii specifi.ee: Dumnezeu Duhul Sfint\cste loctiitorul Domnului Iisus pe acest pamint,
coborindu-Se din cer, -de la Tatal, in ziua Cincizecimii. Ingerii'^. sint fapturi duhovnicesti create de
* PRECIZARI:. Marturisirea de credinta, in „Indmmatorul Pastorului", Ed. Cultului
penticostal, Bucure§ti, 1976; Biserica lui Dumnezeu sj aspecte din viata ei, de Pavel Bogluan,
Idem, Bucuresti, 1980, 380 p. A se vedea, pe larg ; ..si Trandafu:.. §andm, Penumatologie. Persoana
si lucrarea Duhului Sfint, Idem, Bucuresti 1979, 304. p.; ;Re^,,,Buletinul Cultului Penticostal",
organul oficial al Cultului penticostal sau Biserica lui Dumnezeu-cea apostolica; Lectium bibhce,
Ed Cult. Pent, Bucuresti, 1979, 174 p.; Lectiunl biblice^ volum elaborat de Cnstian Vasile
Roske, redactor sef Alecsie . Vambu si Marinel Mesaros, Biipure§ti", ,1987, 314 p.; Haifa Biserialor
lui Dumnezeu, Colectia de crntari spirituale pentru bisericile|anticostale. Am fblosit ed. a VH-a,
Ed. Cult. Pent, Bucuresti, 1977, 596 p. • ; '^ :f ' . .
** Multumim D-lui Pavel Boghian - §eful cultului penticostal dm Romania §i „trate
crestin - pentru materialul informativ pe care ni 1-a pus, cu multa amabilitate, la dispozitie.
V
1 60 ■/J.mMLMJZA CRESTINA
Dumnezeu, fara pacat si puse in llljfca Sa. Diavolul scut satana - sail „Lucifer al aurorei"
mindrindu-se ca este capetenia irigerilbr care si-au paras it local a cazut. El inseala intreaga lume,
este ucigator, ispititor, mseMor, pxritcjr-si mincinos., El a fost biruit prin jertfa Domnului Iisus
Hristos iar pedeapsa mgerilor raltef$e aruncarea ftt iazul eel de foe si chinuirea lor in veci (Isaia
XIV, 12, 14; Iuda 6; Apocalipsa.XKy^; Evr. II, 14; . Matei XXV, 41; Apocalipsa XX, 10).
Crearea omului §i cMerea'^pacat - Omul a fost creat de Dumnezeu" bun, drept si liber.
El a fost inselat de satana si a cli#ii pacat. Hand lui Dumnezeu - HaraJ- este bunatatea si
dragostea nemarginita a lui Dumnezeu^pe care a aratat-o prin Domnul nostra Iisus Hristos, fata de
cei pacatosi. Nimeni nu se poate rrntffi} prin propriile sale fapte sau binefaceri si niei prin faptele
Legii Vechiului Testament, ci numai^rm harul lui Dumnezeu (subl. n.)
Credinta - este o incredef£ m§GJjntifa in lucrurile nadajduite si o puternica meredintare
despre lucrurile care nu se vad. Creolnta este de obirsie divina. Ea se primeste de. la Dumnezeu
prin dreptatea lui p nu prin concepfi||e§i inchipuirile omene§ti.
Pocainta este un ordin al Donpiilui Iisus. Ea inseamna Tntoarcerea la Dumnezeu de la caile
ratacite, cainta pentru viata traita fn pleat si necunostinta de Dumnezeu si raperea cu paginatatea
si cu poftele lumesti. -■-.> ;■-;■'
Ncqterea din nou... N-umele aMbra care suit nascuti din nou, sint scrise in Cartea Vietii.
Iertarea este un atribut aMmne|$iesc, prin care se dovedeste bunatatea lui Dumnezeu fata
de oamenii pacatosi care s-au intors'SaJl: Pentru ca eel pacatos sa poata primi iertarea, trebuie sa
marturiseasca, sa paraseasca pacatu^ §i sa roage pe Dumnezeu sa-1 ierte. Odata pacatul iertat,
pacatosul se simte fericit §i usuratv ' ^'
Sf interna inseamna despartirea. : : cu. total de pacat.
_ Rugdciunea este legatura dfec^iiomului cu Dumnezeu: totodata, si. cea mai adinca expresie
a dorintei dupa El. * -^ ; ');■■■ ^ '■.' ■
I Botezul - 1. Botezul este. porancit de Domnul Iisus Hristos.. Acest botez il oficiaza
pastorii pentru cei care cred. El estejulil simbol al mortii fata de pacat si al invierii la o viata noua.
Oricine crede in Domnul Iisus potrrvfcEvangheliei depline,' unneaza a fi botezat m.numeleTatalui,
al Fiului si al Duhului Sfint Bote|iI"|ji apa se poate primi inainte si dupa primirea botezuluicu
Duhul Stint. El se oficiaza prin scuffirMare in apa o singura data, iar in cazul cmd prima data nu
s-a oficiat dupa Cuvintul lui Dumnezeu, se poate admin istra a doua oara.
Copiii credinciosilor se bpteaza.Ia etatea chid pot sa inteleaga. singuri ca Domnul Iisus
Hristos este Mihtuitorul lor personal:: Jgi : suit admigi la casa de rugaciuni spre.a fi binecuvintati. 2.
Botezul Duhulin Sfint este mbrMmmtidm nascuti din nou cu putere de.sus, pentru ca ei sa poata
rezista ispitelor si mcercarilor, pe dep parte, iar pe de alta parte, sa poata marturisi Evangbelia
prin puterea lui Dumnezeu. *'%*,, '.'
Botezul cu Duhul Sfint se poate primi atit prin punerea miinilor, cit si fara acestea, atit
inainte de botezul in apa, cit si dup'ali primirea lui. ::
■.■■"■.■:■■■,■ m m' , t
II. Cina Domnului este al doilea a§ezamint, ca forma exterioara, in Biserica lui Dumnezeu.
Ea este instituita de insusi Domnul Iisus Hristos, prin. intern eierea legamintului nou. Cina Domnului
se compune din piine nedospita (aziif a| ft rodul vitei, nefermentat (must). Cei ce se impartasesc
din aceasta cina a Domnului trebuie to, mai inainte sa-si faca o amanunfita cercetare de sine, caci
eel ce maninca si bea cu nevrednicie,' maninca si bea pentru condamnarea sa. Ea reprezinta jertfa
trupului si varsarea singelui Domnului Iisus Hristos, pentru pacatele noastre. Cina Domnului se
savirseste ori de cite ori este posibil/fea de-osebire-.de zi sau data. Dupa Cina Domnului unneaza
spalarea picioarelor unul altuia (MateLXXII, 28; I Corinteni XI, 23-29; loan XIII, 17).
Casatoria este legatura dintre f uhbarbat si o femeie, prin care cei doi devin un singur trap.
Ei primes c binecuvmtarea_ Biseric.iii-'feuvintul lui Dumnezeu opreste legarea in casatorie a unui
credincios cu altul apartinind alter corifesiuni.
Se poate dezlega casatoria cincf.qealalta parte. a cazut in adulter dovedit. Recasatorirea este
permisa de Cuvintul lui Dumnezeu" .afeici cind unul'din cei doi a incetat din viata.
^i '% -^ r '. , ■ > ' . '■' a
Darurile Duhului. 1. Darurile duhului sint in numar de noua, daruri pe care El le imparte
credinciosilor, dupa cum voieste. 3~)arurile.duho\micesti ajuta propovaduirea Evangheliei depline.
Nu toti credinciosii poseda astfel de darari, insa toti credinciosii sint indemnati'a le rivni si a
DENOMINATIUNI CREATINE, DIZIDENTE. . . 161
l ; mb i a £ e °^ a cea mai aIeasa a dra gostei. Credinciosii sint datori sa se supuna prevederilor sanitare
din Bibhe (Geneza III, 16; Deuteronom XXVIII, 15-62; MateiWIII, 16-17; lacov V 14-15-
Marcu II, 15-17). ' "
Ceremoniile in adunare. - Biserica a rinduit diferiti slujitori, care, raacar ca se deosebese
prin servient! pe care il fac, apartin, alaturi deceilalti credinciosi, aceluiasi corn spiritual
Dmtre aeefti slirjitori fac parte pastorii si diaconii, ■' ' : r v ■ '
■ Ziiia de odihna este Duminica, ziua in care s-au adimat la rugaciune cre§tinii „primitivi u .
A doua venire. -Domnul Iisus Hristos, inviat din morti -si nialtat la ceruri, va reveni din
nou pe pammt, pentm a-si ,,rapi" Biserica si a o duce in odaiajde "hints, pregatita in ceruri
La aratarea Domnulm, mortii in Hristos vor invia, apoi cli- vii care vor fi ramas, vor fi
rapiti toti impreima cu El, in nori ca sa intimpine pe Domnul in vazduh.
^ Cu aceiasi sfinf i rapiti la ceruri, Domnul Iisus Hristos va reveni din nou pe pammt unde
va mtemeia impata|ia Sa de 1000 de ani; in acest timp tot paralnM va fi staplnit de o pace
desavirsita, cruzimile si razboaiele vor fi fnlaturate. In acest tiriip, satan va fi legat
La sfirsitul domniei Domnului Iisus Hristos, de o mie de; ani, satana va fi dezleeat din
mcnisoarea sa si va cauta din nou sa insele neamurile cautind-sa smulga imparatia din rnina
Domnulm, dar neizbutind va fi aruncat in iazul eel de foe. Dupaceasta vor invia'cei morti in
pacat; va mcepe marea judecata a lui Dumnezeu, chid toate neamurile vor fi adunate sa' fie
judecate §i sa-§i pnmeasca fiecare om rasplata, dupa binele sau lM pe care 1-a facut cind traia
in trap. Dreptii vor merge la viata vesnica, iar nelegiuitii la chin vesnic.
Dupa judecata, Dumnezeu va crea un cer nou si uii^ammt nou, in care va locui
neprmamrea, va incepe viata vesnica.
"■>■". ■ " ■ ■
Dupa cum se vede, Marturisirea de credmpieste ciara, dirl^prbzelitismul ^fundamentalist"
este destul de violent ceea ce produce deruta attt mtte credinci©iil%^ticostali eft si ai celorlalte
cuIte L dar mai ales cautarea de adepti in rmdul credinciosilbrilb^oiocsi*. Ceea ce au specific
„pocaitn fundamental^ este „Revelatia deschisa? adica „legituW lor directa cu duhul si
legat dc aceasta, vorbirea m iimbi (glosolalia) si tilcuirea celor ^seoperite" m acele momente.
I Revelatia desehisa** este de fapt mlaturarea activitatn^mtuitorului, pe de o parte iar
pe dealta parte limitarea slujirii Sale. Ei considerate Duhul S^Seatura. „E1 este o Fiinta care
poseda un corp spiritual la fel ca Dmmiezeu-TataT'. ©uhul Sfmfpseda un nume personal.' El nu
este „Duh Stint"; ca si cind ar fi vorba de o singura parte a divinttStii. sau o energie oarecare a
Dumnezeirn. „Duhul Sfmt poseda insusiri personale... El isi desfa^oara activitatea in vremea noastra
cum racea si cu secole m urma. El se descopera nu numai comunitafii ci si fiecarai credincios in
parte. Ii mvata sa graiasca in, limbi straine, ii mvata cum sa s^roage. ,.Spiritul credinciosilor
S?? 1 ? i aS v Sa SC r ° age fai Dumnezeu du P a cum inspira Dirnul SfTnt. Ca persoana Duhul
Mint indep meste urmatoarele mnctii: mvata (Luca 12, 12; loan 14= 26); vorbe § tc (Matei 10 ?0-
Marcu 13 11); mijloceste pentm credinciosi (Romani.8, 26-27); inspira (II Petru 1, 21)- convince
de pacat (loan 16, 7-8). \' - : '*/M '*'-', , to
Duhul Sfint mai prezinta o tripla importanta pentru pentieostali; a) „E1 este o pane din
revelatia divma, care a transmis Biblia in calitate de autor al e^ ■•*) -El este in perioada actuala
* CITEVA CARTI fi brosuri prozeljliste: Stinca Nicoara, Diciiohar bibllc de mime proprii
Sicuvmterare, f.a.,174 p.;. R C. Nelson, Invaiaturile BiblieL serie!de; stiidii bazate pe principiile
adeyarunlor fundamentale adoptate de Consiliul general al Bisencilbr lui Dumnezeu Editie
revazuta, fa., 128, p.;, Dr. Osweld J.. Smith, Fondatonil Bisericu:poporukiU Toronto, Omul de
care se foloseste Dumnezeu, fa., 96 p.; Intimpldrilepelerinului m'caldtoria sa. istorisita de John
Bunyan (tost pastor pietist in Anglia), Ed. a V- a, revazuta §f aparuta in colectia „Glasul
Indrumatorului crestin" fa. 292 p.; DesMr § ima rapirea BisericiiWrTiladelphia a zilelor de a
urma, de Chr. Rockle, fa., 56 p.; Roy Hession, Fuplm acum, fr48tp.; J. R. Geschwend, De la
moarte la viata, fa., 24 p.; J. R Wannenmacher, Ism medicul §t Mtiatoru! men. fa
c„ ^ V0 L III? P - 7 ° 8 ' 749; ESL ^ P' 358 ~ 35 9; 367-368; NCft^LlL. p. Ill; NGA, p. 590:
SM. vol. 6, p. 69. ' '
**
A se vedea p. 190-192.
1 62 cAlaiiz^ CRE§TINA
Cel care face legatura intre cer si pamirrt; ,c) ; H/este eel care administreaza biserica §i o pregateste
spre a o infati§a Tnaintea lui Iisus Hristos la v aHoua venire",
Astfel grupurile p entico stale a vind permanent pe Duhul Sfint cu ei, „retraiesc" clipe
binecuvintate. ca primii crestini, in ,,odaia ;e0!a;.:dp sus" (Fapte 1, 3). Simbolurile Duhului Sfint
sint cuprinse in paginile Bibliei. F. E. Marsh ^gfupeaza simbolurile, comparindu4e cu: 1. Natura
neinsufletita: aer, apa. foe, pamint, ulei, vih/Map> arvuna, sigiliu. 2. Natura vie: porumbel;. 3.
Viata noastra si insusiri umane; Degetul lui -puninezeu, portarul, numarul sapte, avocat, voce,
frumusete, nevinovatie, rabdare, sinceritate. ;•
Duhul Sfint este socotit de fundamefttatisti secretul tuturor binecuvintatorilor: 1. Respiratia:
vintul, secretul vitalitatii - viata ; 2. ^owa,%r>a,;'ploaia,. secretul satisfactiei - setea, frumusete,
flori, fertilitate, recolte. 3. Uleiul, secretul -fecuriei - fericire. 4. Focul, secretul luminii, -
cunostinta, caldura - dragostea, puterea ^ •circerirea.
Duhul Sfint face ca din inima cfeSin^Sosului sa curga adevarate riuri deapa vie (loan 7,
38). Adeptii „pocaiti" despart conlucrarea Sfiotei Treimi, izoleaza pe Sfintul Duh de calitatea de
„mingiietor". v. . -^,-
Fata de acestea, invatatura ortodoxa 'M^f clara totdeauna; prin Iisus Hristos s-a mcheiat
descoperirea directa a lui Dumnezeu, „Revpl^|ia supranatiirala - peste intelegerea noastra - s-a
Tncheiat prin tntruparea Fiului lui Dumnezeu, -w Revelatia naturala tot prin El, fund noul Adam,
om desavirsit - fara pacat - si Dumnezeji^a|feyarat
Darul feluritelor limbi. PenticostalSRafirina urmatparele: Vbrbirea omeneasca este o
emanatie a spiritului a§ezat de Dumnezeu 'rffiojn/ Patorita\ojiginii superioare a spiritului omenesc,
graiul omenesc se deosebeste de toate manifestarile celorlalte vietuitoare. Structura ordonata a
limbajului a facut posibila intocmirea unorstudii.gramaticale care an descoperit legi precise ce
stau la baza fiecarei limbi. Graiul izvora^te^haadincul fiintei omului. Tot in acest spirit a§eaza
Duhul Sfint darul feluritelor limbi, ca sernMlnipal al botezului cu Duhul Sfint.
Priii „ darul" feluritelor limbi se intefgge yorbirea supranaturala prin care adeptul pocait
„mzestrat" cu acest dar vorbeste intr-o limbagpe care niciodata n-a mvatat-o; ea este o vorbire
a Duhului Sfint, care utilizeaza organele ^y^jfirii pentru reproducerea ei; e o minune a vorbirii
si o descoperire personala a lui Dumnez^u^ejitra flecare .-cre§tin penticostal. Exprimarea vine
din chemarea lui ca urmare a botezului cu|guhyi|. Sfint. El simte prezenta puterii lui Dumnezeu ca
efectul unui curent electric insotit insa de o^starede exaltare frenetica, ce ii inunda intreaga fiinta.
5 :■■'■■ --.,■■■■■■:■..? ; '.■■;"*. ......
Aceasta stare se considera ca ar fi rezultaj^flgjireci al „inspiratiei" Duhului Sfint.
Realitatea si intelegerea gloss oMie\§§^^Mat in prirnele veacuri si. se transmite si astazi,
dar numai prin darurile Sfintului Duh pri^ijpgele Taine §i,indeosebi prin Taina Mirungerii.
Mijloacele de propagare si difitzam^ejdtului. Cultul penticostal are un seminar infiintat
in 1976, cu sediul in Bucuresji. . ■ ;^>Ym;
Cultul editeaza o revista lunara „%l#inul Cultului Penticostal'' precum |i lucrari cu
continut doctrinar si de cult. ^xiC
s > -;
Cultul penticostal este afiliat la orgariizatiile penticostale rnondiale §i europene: Conferinta
Mondiala Penticostala cu sediul in SUA .srobnferinta Penticostala European!
Cultul penticostal din tara noastra esteraicattiit din.comunitati, filiate si uniuni, incercindu-
se uniformizarea.
O caracteristica a cultului penticostalJ.; : ,Ga de fapt la toate gmparile neoprotestante, este
libertatea personala ce o au adeptii de a ihtepreta textele biblice, |i de aici diversitatea.
Dizidente fundamentaliste. - In anuj f |2f , in cadrul „Bisericii lui Dumnezeu apostolice"
care functiona la Arad, ca asociatie religioa|a::§i -era condusa de Gheorghe Bradin, s-a constituit
o dizidenta, noua grapare intitulindu-se „Cre$tinii botezaii cu duhul sfint". Apoi a avut sediul la
Bucuresti si era condusa de Sodoy Alexanfe (venit din Ungaria), Isbasa -.Alexandra (Lugoj),
Bodor Eugen §i Cojocaru, din Bucuresti. "J
In scurta vreme din ramura de la Arad s-a desprins o noua fractilme care s-a intitulat
„Ucenicii Domnului Iisus Hristos" si era- c.iondusa de loan Popa din Sebis (Arad) |i Ioanes
■-■'"■■■ *5 *-■/■■■ -
Crisan. Graparea isi avea sediul la Buciiresji, iar .■ adepfii practicau simplitatea in ifnbracaminte,
*
A se vedea p. 225...
DENOMINATlUm CREATINE,- WmDENTE... . 163
rugae iuni de noapte .(ore de starainta) si „glosolalia". In eazufebotezarii n-aveau pretentii in pregatirea
candidatului; refuzau inscrierea in registrele -de evIdentaVlkfeeffibrilor, mi accept au in anturajul lor
pastori de la alte eulte si refuzau orice relatie cu organele-de stat.
■J m
Acesti „predicatori" din gruparile dizidente propaga lif bigotism exagerat, fiind permanent
in cautare de „adevar fi lumina", desfasurind o siistiiipla ; aetivitate de stispi crime fata de
conducerile c/omunitatilor din care s-au rupt, . Acestor grupan ■ l-au' adaugat multi fanatic i §i bolnavi
religios, in general. " 7 V'f4"!i >¥ -
In cadrul Cultului penticostal an fost identificate/- tiM ; thulte grupari dizidente, unele cu
reprezentanti fi titluri, altele fara. i ...,,,
Indifferent de titulatura ce o dau gmparii din care fi|gparte ? dizidentii penticostali au puncte
de doctrina si practici de cult comune, cu un. pronunfat ca|g§pf fanatic. Dizidentii sustin ca poseda
botezul cu Duhul Sfmt fi cu foe, afa'cum 1-au,. §%£■ in ziua Cincizecimii (Rusalii).
Multi sustin ca au darul vorbirii in limbi ca rezultatal actiunii Duhului Sfmt Momentul
este marcat de caderea lor in transa ca urmare a unor p.ostei...mdelungate si rugaciuni istovitoare
dupa care cei mai putin rezistenti incep sa- bolboroseasca,.cuvinte neintelese, fara sens.
Penticostalii dizidenti practica pe seara\ larga prooroc|re.a. Ei se deosebesc de cultul propriu-
zis fi prin alte manifestari: sint mai rigorifti;. tin posmriajiflelungate pentru a se „pocai" si. a
trece curat! in viata vefnica; nu admit frecventarea institutive) t,de cultura (teatrul, cinematograful,
case de cultura) § i sint impotriva folosirii mijloacelor moiderne de informare (radio, tv., presa).
„Adevarul vietii. este numai biblia". Despre cultul penticostal, dizidentii afirma ca o data cu
recunoasterea sa de catre Stat, acesta a abdicat de la prMeipiiie evanghelice.
Membrii gruparilor dizidente folosesc o imbracamirit^neglijenta; barbatii nu poarta cravata,
unii ifi lasa mustata fi impreuna cu femeile. din grup stn^pbjigati sa poarte numai imbracaminte
de culoare inchisa. Unii dintre ei nu apeleaza la serviciil^:.'medicilor, nici chiar in cazuri grave,
sustinind ca ei se vor vindeca numai prin : rugaciunk Jntrunirile lor au loc fie in adunari
programate in case de rugaciune ilegale, fie in familie. Potn-mare accent pe atragerea tineretului,
cu scopul de a-1 scoate de sub influenta ,,preocuparilorVluir^e§ti" fi a-1 indrepta exclusiv pe calea
studiului biblic. : :A;?.^ ,-::
Intre aceste grupari, amintim trei mai importantej. ■■■?'.
1. Biserica Apostolica de Ziua a 7-a sau „Penticostalii de Ziua a Saptea". -Gruparea a
aparut m satul Valea Florilor din comuna Plpscos, judtoPOluj. Dizidenta pomeste de la premisa
ca in cadrul cultului nu se respecta unele practici si sarbatori prevazute in Vechiul Testament si nu
se pastreaza regimul alimentar prescris acolo. Revenind depe front - unde a trecut prin mai multe
incercari care i-au.„intarit credinta" dupa anul'1950, Ioarf ; &er, initiatoml gmparii, a luat legatura
cu alte elemente dizidente din judejele Cluj, Hunedoara, IVIAftiTiiires, Suceava. Cara§-Severin, Arad
etc., in vederea largirii gmparii dizidente §i pentru iritdemirea unor memorii in scopul obtinerii
recunoasterii lor drept cult. , ,.' ; ',
Cum ins a gruparea respective nu ayea nimic. cpmun. cu notiunea de cult, nu se putea
pune problema recunoa§terii acestor calita|i.;" : nemtmriii}d.,^ici una din conditiile recunoasterii;
ex is ten ta unei credinte unitar-marturisita in mod statomic. . ,§i ^ public de un numar suficient de
adept i, eft §i exteriorizarea aceste i credinte printr-un arisamblu de practici constituite intr-un
ritual unitar si stabil. . . ....:,:.
Dupa anul 1968, gruparea a incercat sa se incadrezi p cultul penticostal cu conditia ca
membrii or ei sa li se permita continuarea practici lor prpprii. Ulterior, a incercat, fara succes, sa
fuzioneze si cu cultul adventist de ziua a.-§aptea, in aeeliafi conditii.
2. „Biseriea Lui Duranezeu cea Apostolica^botezata cu Duhul Silnt" (Universalistii).
- Miscarea a aparut %\ s-a dezvoltat in ultimii 15 anL In prezent, numarul adeptilor a scazut.
Fondatoml mi§carii este Victor Chirila din Arad. . ■:;>' '':?■"'■
' *y ■■-■■■' /'.- '£ "- "
Membrii gmparii exclud sub orice fel de forma edntattul cu statul, afirma ca fiecare gmp
are nevoie sa-si aleaga conducatorii si pastorii in mod libera ^rgdinciosii sa-si plateasca impozitele,
contributiile, sa se prezinte la incorporari,- copiii lor sa urmeze; §coala, dar dreptul de control al
statului sa se opreasca „la usa bisericii"; considera ca in aSiiiiare poate predica orice persoana,
indiferent de unde pro vine fi orice doctrina pre^zinta; deelaraf m, proqrocirile, tamaduirile §i vedeniile
trebuie sa fie expus'e liber fi de eatre orice credincios; botfeziirile sa fie oficiate in ape curgatoare;
cele facute in baptister nu sint biblice; sumele de bam; cofetate de la credinciofi sa fie folosite
164 : V calAuza cre§tinA
potrivit necesitatilor, fara nici un jekde evindenta; cer ca membrii gruparii si nu aiba nici un fel
de educatie laica, fiindu-le interzisfefblosirea radioului, a televiziumi, vizionarea spectacolelor de
teatra §i cinema etc.
Adeptii gruparii ,,universa1ist6" isi motiveaza niptura de cultul penticostal prin aceea ca
botezurile facute in numele Sfmtei Treimi nu au nici o valoare, fund admise numai cele efectuate
in numele lui Iisus Hristos; rmduielile din cultul penticostal nu sint biblice, ei impuse de oameni;
conducerea cultului „ii omoara" pe prooroci (in sensul ca nu permite proorocirea oricui, oriunde
§i in orice vreme), pastorii nu. traiesc o viata biblica, iar predicile lor au deviat de la adevarata
credinta.
„Universali§rii" au avut aderenti folosindu-se de fanatismul unor adepti penticostali §i
tendintele lor de practicare a glosolaliei.
Pericuiozitatea activitatii gruparii „universaliste" consta si in faptul ca „metodele" ei de
lucru - proorociri, tamaduirile, orelede staminta, botezurile la rlu etc., sint preluate |i de adeptii
altor culte neoprotestante. Botezurile unor fo§ti credincio§i ortodocsi nemultumiti de activitatea
pastoral-misionara a preotilor lor trebuie sa dea.de gindit.
Cea mai mare influenta msa;x) are gruparea dizidenta „universalista" in rindul credinciofilor
cultului penticostal. Astfel, mai multe comunitati au preluat unele practici ale „universali§tilor".
Tot ca o influenta a activitatii grugaxri '■ „universali§tilor" este aparitia, eonstrairea |i existenta in
cadrul cultului penticostal a nurrii ripe case de rugae iuni deschise fara nici o autorizatie. Ac este
case ilegale aparfin unor grapari" de credincio§i care, observind ca de citiva.ani, comunitati
„universaliste" functioneaza fara nici 6 restrict e, infiinteaza §i redeschid si ei astfel de case de
adunari^ vazmdu-se depa§iti sjpierzmd adeptii.
In mod similar au procedat^i grape de adepti apartihind cultelor baptiste, adventiste de
ziua a §aptea si crestini dupa evari^helie, iar credincio§ii ortodocsi privesc uimiti raspindirea fi
inundatia prozelitismului fundamentalist.
3. Gruparea „al 13-lea Aipistol" sau „Penticostalii negri". - Gruparea a aparat in ami
70 si are aderenti in judetele Timi§, Arad, Bihbr, Hunedoara, Cara§-Severin etc.
Caracteristicile practicilor adepfilor acestei grupari sint urrnatoarele: intesificarea „vorbirii
in limbi" si facerea de proorocirj .sustinind ca au „glasul Domnului"; sub influenta Duhului
Sfint, fiecare membra face noi ,#es cop eriri" pentru ceilalti; sint adeptii invierii imediate a
acelora care mor, dintre ei; in peraria/nsnta sint in asteptarea „unei mari lucrln" din partea Domnului
care le va arata ca membrii grapM||pt „poporal ales"; refuza casatoria, iar celor easatoriti le sint
interzise relajiile dintre soti; afirmaca poseda pe Duhul Sfint si-1 pot da tururor prin atingere;
membrii grapului au renuntat la. : preiume fi se luimesc mire ei dupa denumirea apostolilor: fratele
Petru, fratele Pavel, fratele Ioanletc;; atit barbatii eft |i femeile poarta imbracaminte de culoare
inchisa - de preferinta neagra. B|rbajii : poarta mustaja si barbi, afirmind ca sint alesii duhului si
ca mustafa ,,este descoperita de :DuJinezeu".
4. In cadrul cultului penticostal se manifesto fi alte curente dizidente care, pe plan local
au mat diferite denumiri, cum ar fi: a) p Cresiini iiberi"; b) „Misiwiea populara libera", cu aderenti
in orasul Cugir, jud. Alba. Ca specific, gruparea insista pentra necesitatea celui de al doilea bote'z
pentru toti credinciosii; admit ca filri fa suprerna doar pe Durnnezeu si neaga rolul lui Iisus si al
Duhului Sfint; propaga ideea unirn'tuturor credinciosii or crestini intr-o singura adunare pentru a
capata forta si traire.
Indiferem de ce denumiri ar purta, to ate grupari le religioase dizidente, care apartin sau sint
rupte-din cultul penticostal, ma nifes# unele trasaturi comune si anume au tendinta de a intensifica
viata religioasa prin introducerea unor practici de cult religios fanatice p bolnavici'oase, caracterizate
prin posturi si rugaciimi indeiimgate, ^eximderea ,,glosolalieP si a proorocirilor sub pretinsa inspiratie a
Duhului Sfint; toate graparile se supraf dreptului de supraveghere si control al Statului, acuza conducerea
cultului de „tradare" a adevaratei credinte; conducatorii tuturor gmparilor dizidente cer aderentilor sa
nu foioseasca mrjloacele culturale, ale lumii, care sint mtmke* m&if&rm. de forma sub care'li s-ar
prezenta, sa traiasca izolati, remzind, oxice contact mai ales cu ateii.
■ ■■ '■>■ ■' '.!*-■;>■<■■ ->
-p ■ i. ■
CA^JZEtE MENTINERII $1 EXTINDERII
ACTIVIT ATM GRUPAMLOiH DIZIDENTE h CADRUL CULTULUI PENTICOSTAL
1 , O prima cauza - explkata 1 pe; larg la inceputul lucrarii - o constituie activitatea desfaf urata
de unele elemente anarhice provenile -de la cele doua grupari „Crestinii botezati cu Duhul Sfint" si
„Ucenicii Domnului Iisus Hristos" care nu au acceptat imificarea cu gruparea „Biserica lui Durnnezeu
DENOMINA TIUNI CREATINE, mZTBENTE... \ 65
apostolica" Dupa anul 1950, aceste ramasite au activat in afara cultuluL exercitindu-si influenta in
rmdul unor credmciosi, mai ales din Bucovina si Moldova.. ■ '
2 Lipsa de imitate in doctrina f i practica cultului penticostal.
3. Cultul penticostal este cultul neoprotestant cu un;numar foarte mare de copii si tineret
4. Tendmta centnfuga a unor grupari de credincio§i care se desprind de comumtatile
legale sub influenta unor conducatori Iocali. '
5. Casele de rugaciune deschise fara autorizatie etc. ■
*
CONCLUZIl: Taind find comuniunii cu Biserica apostolica prin inl&turarea functiunii
eptscopatulw, sectele fundamentalists au pierdut legatura cu insdsi esenta vietii dumnezeiesti
dm Biserica - adica impartasirea cu Duhut Sfint, prin Thimle Bisericii.
_ Penticostalii afirma ca au primit descoperirea adevafatei credinte printr-un grai interior "
si, ca o primesc si astazi ca odescoperire a Duhului Sfint. Ei sitsfin cd Duhul Sfint, cea de a treia
persoana aSfintei Treimi se aflci in mijlocul lor deosebit de Tatal si Fiul; El este socotit „ revelatond
suprem Revelafia pentru ei nit este mcheiata: Sfintul Duh-ti se descopera pe zi ce trece si se
mamfesta m mijlocul lor ca la Cincizecime. -
Insa, din interpretarea textelor biblice despre glosolalie rezulta ca vorbirea in limbi a
Jos un dar hansmatic, care s-a exercitat in epoca harului; dar, din moment ce si-a indeplinit
rolulei misionar, ea a incetat, asa cum arata Sfintul Apostdl Pavel: „ Dmgostea nu va avea sfirsit
niciodata, dar vorbirea in limbi va inceta " (I Cor. XIII, 8).
Revelafia deschisa este defapt dorinfa satanica a'a^iei, a ocolirii caii celei drepte care
este Iisus Hristos eel mtrupat. Cultul glossolaliei sou M^Urea „ darurilor " limbilor nu este
a teem decit dehr st automselare, o trecere in bigotism sifinWsm, avindu-se in vedere inlaturarea
lui Hristos si a tamelor Sale din viata comunitafii. Or, crmMi ortodocsi stiu ca nici o minchma
nu poate vem din adevar (I loan II, 21) si „orice duh trebuie cercetat pentru a vedea de wide
purcede proorocul mincinos (I loan IV, I). Toti cei in afara de Biserica, adica de temelia adevandui
Uncizecimu cei cu revelatii „personale si deschise " nedga pe Hristos-intmpat, merg pe calea
amagiru, autoinselani si nu marturisesc ca Iisus Hristos a- venit in trup. lata amagitorul, lata
antihnstul (II loan, 7). , ...... .
. o
Capitolul al c i n c i 1 e a
91 vrreui-ani
^L BISERICII
SEPARAT1
Feriti-ya de cei ce fac dezbinaii §i tulbarare
(Rom, X Vr, 1 7) , de iiichinare la idoJi, vrajito-
r% certuri, minii, gilcevi, dezbmari, eresuri...
(Gal. V, 20-2])
INTRODUCERE:
In multe lucrari de caracterizare etnogmficd a poporului nostru, Nicolae
Olahul, Dimitne Cantemir sou, mai tirziu, Simion MeMdinti enumerau printre alte
insusiri specifice crestinismului romdnesc si lipsa emitter 'si a ereticiter. Datorita
fir it bhnde si evlavieimostenite de la stramo$u sdig^o-daci, vechimii crestinismului
pe meleagunle lui de formare si a conditiilor istorice specifice, credinciosii romdni
?i Biserica n-au cunoscut discutii sau certuri dogmdtice care au tulburat odinioara
Bizanful si Roma; de aceea, mtre romdni, eel pufin pmd la o vreme, n-a putut face
166 C&MJZA CRE§TINA
adepti prozelitismul protestani ^ pfe XVI) } nici urmasii acestora fijiici sectele
religioase. Romdnii din Transih&md, Moldovlahia §i Tara Romamascci, cm aceeasi
origine: latina si aceeasi credinMrgrtodoxa, s.criau umanistul Nicolae Olahid si
cartiirarul roman Dimitrie Cantefflihi - <
t i
■ ■'■ 9 i
1. TEN©MTE CENTRIFUGE
Situatia s-a schimbat, msa 3 mainte fi dupa primul razboi mondial, cind
contactele mai dese cu Apusul aBj&vorizat patrunderea sectelor. din America in
Europa fi raspindirea lor in imge#£ austro-ungar.
Alte cauze interne au provSd^-ruperea diii : unitatea Bisericii Ortodoxe Romane
a unor credinciofi si constituirea^pintre allele, a gruparilor separatiste: Stilul fi
Oastea Domnuhd. Aceste grupfffi/au ramas pma acum intr-o situatie neclara din
punct de vedere canonic. Daca „$tilismul" se intilnefte fi in alte Biserici (cele slave
fi chiar cea greaca), gruparea OasfeDomnului este specifica Ortodoxiei romanesti.
Nici una, nici alta dintre acest^^opa' grupari nu poate fi numita, considerata sau
tratata ca o secta, pentru ca ele nu profeseaza vreo invatatura de credinta specifica,
deosebita de cea a Bisericii Orto |§^: ; ele se nmnifesta numai ca grupari sau mif cari
separate de Biserica, nerespectmSSpiplina ei, cu unele practici, totufi, ce le apropie
in ultima vreme de cultele neo|>jWptestante §i-de secte. Este drept ca stilismul se
deosebefte de Oastea Domnului; |>ri| ^ierarhia" pe care fi-a constituit-o necanonic fi
prin atitudinea sa mai agresiva &t|Se. Biserica: Amindoua aceste grupari ofera insa
mai multe posibilitati de reventf^ub ascultarea Bisericii decit cei trecuti deja la
cultele neoprotestante f i la secte, ;J3e aceea, in cele ce urmeaza, vom aminti pe scurt
despre originea acestor grupm^flfed binecunoscuta; despre praeticile lor fi despre
raspindirea lor in tara noastra, rff|?despre mijloacele fi metodele misionar-pastorale
prin care ele ar putea fi reinteg&Spfai unitatea-fi disciplina Bisericii stramofeftl
' " * ■■'■■■ ■
■ >■".'■,■
L ©SSTEA DOMNULUI
1. Origine, conceptii §i met^fficie lucru, raspindire. Initiator si . organizator al acestei
miscari a fostmitropolitul Nicolae Bi^alArdealului care a .delegat pe Iosif Trifa (1888-1938)
din Sibiu cu ducerea la indeplinire a saranilor trasate de Central eparhial. Impresionat de urmarile
primului razboi mondial, de atitea vaduve si orfani, indignat de pacatele fi viciile imora dintre
credinciosii romani ortodocsi - betiav : ®5&iul, fumatul, mjuratura, necinstea, trindavia, certurile si
scandalurile f.a. - mitropolitul NicolIe'Balan a vrut sa mfaptuiasca, prin predici, cuvintari si
tiparituri („Lumina satelor", 1922) o mi§eare de regenerare a vietii morale a credincios ilor ortodocsi
si sa stabileasca link unei adevarate. : vietixrestine fi urmarea Mmtuitorului Iisus Hristos. Deviza
mifcarii era: „Veniti la Iisus"!, iar sapfifl; ; „Slavit sa fie Pomnul"!
Gruparea avea o tipografie prppn£;la Sibiu. S-a editat revista Ism Bindtond, iar Iosif Trifa
din Vidra, venind la Sibiu, a preluat corfiucerea tipografiei si a publicat predici specifice activitatii
asociatieL Fara sa aiba initial intentia! 'M.f lucra in afara Bisericii, Iosif Trifa a izolat gruparea de
misiunea Bisericii, antrenind la activitifiea . sa mai ales masele de credincio§i din mediul rural.
Simtindu-se solidari intre ei, membfii gruparii se numeau , } frati" si „ostasi" ai lui Hristos, care
luptau „impotriva uneltirilor diavoMuiji^ (I Tim. I, 18; VI, 12; Efes. VI, 12 s.u.). De aceea,
gruparea a luat denumirea de ,,Oastea:'Dornnului", fara sa aiba insa un caracter militar si nici
DENOMINATIUNI CREATINE, DJZIDENTE... 167
conceptia sectara a miscarii similare cunoscuta sub numeleide^^rmata mmtuirii". Adeptii gruparii,
dupa un anumit stagiu in cadrul acesteia (doi ani), prestaiifuh juramint la intrarea in „Oastea
Dominion", devenind membri deplini. : - -4- ''■■..'"
K w
¥
Miscarea s-a raspindit repede, mai ales in Ardeal, ^Banat.; Bucovina, Basarabia, Moldova,
Dobrogea p apoi in Muntenia. Ca mijloace de raspindire, :;,trifistii" - cum au fost ironizati mai
tirziu - utilizau adunarile din biserici dupa liturghie saujiu; casele unora dintre ei, in afara
orelor stabilite pentru slujbe (mai ales in dupa-amiezele duminicilor §i sarbatorilor de peste
saptamina) unde se rosteau rugaciuni individuate sau in comun; se executau imne religioase cu
texte §i melodii straine duhului stramo§esc, imitate dupa%ele ale neoprotestantilor; se faceau
lecturi din pericope biblice §i interpretarea lor simpla, cu^aglicarea la viata morala; se ascultau
predici scurte §i cuvinte de invatatura §i zidire sufleteasca 1 ori stiri §i dari de seama despre
mersul general al asociatiei etc. Pe alocuri, aceste reuniuni care, la inceput, nu aveau nimic
neortodox, erau prezidate de catre preoti sau de unii mvatatori ai satelor. Se deplasau apoi,
individual sau in grupuri mai mici sau mai mari, de la o parohie la alta, pentru participarea lor
la astfel de adunari, la hramuri §i sfmtiri de biserici sau la^slujbele oficiate in sobor cu arhiereu
la marile sarbatori, in catedralele din centrele chiriarhale^i la minastiri (mai ales adunarea
anuala de la Minastirea Simbata, de praznicul Rusaliilor, h&tre anii 1931-1938).
2. Situatia mi§carii dupa 1938. Cit a trait intemeietorul miscarii, ea s-a mentinut pe linia
de plutire ortodoxa, fara nici o manifestare cu caracter sectar^sau schismatic. Din nefericire, conflictul
izbucnit intre mitropolitul Ardealului, Nicolae Balan (tl9£5)i §i gruparile „osta§ilor" a dus la
caterisirea lui Iosif Trifa (1937), urmata de moartea acesuiia (1938). Aceasta situatie a schimbat
orientarea miscarii, lipsind-o de conducator destoinic §i cu autoritate. Cu toate ca, pe patul de
moarte, Iosif Trifa indemna pe aderentii sai: „Ramineti m : Biserica!", „Iubiti-va tara!" sau „Fiti
oameni de omenie", dupa el, mi§carea a inceput sa dea unele semne de ratacire, de dezagregare sj
de rupere din unitatea Bisericii. Adeptii s-au amestecat injpartide politice, ca apoi eel de al doilea
razboi mondial sa-i indeparteze §i mai mult de intentiile mceputului.
Asociatiile si gruparile de acest fel au actionat de fapt peste limitele geografice ale parohiilor,
intretinind intre membrii lor o tendinta de deta§are §i de departare de obstea parohiilor din care
acestia faceau parte de drept §i de fapt. Cultivind o religiozitate de nuanta obscurantists si in afara
parohiei - cadrul si mediul normal al vietii crestine -. aeeste grupari ascundeau, deci, pericolul
spargerii unitatii parohiei si aparitia sectelor. Ele ii instrainau pe adeptii lor de viata enoriei - desi
uneori involuntar si inconstient - si tocmai pe cei mai burn* dintre credincio§i.
F
3. Dupa 1948. - Se stie ca Pr. Iosif Trifa ajutase pe mitropolitul N. Balan la organizarea
t ""■ if V 1 * "
rni§carii §i cu scopul stavilirii actiunilor greco-catolice, dupa ce Nicolae Balan chemase pe cei
„deschiliniti" la unitate, fiindca „uniatia" folosea practica „marialelor si ceremonialului
cm ci fixe lor-statui" prin parohiile Respective. . ; -.=.!_. ..-,
' Dupa mntregirea bisericeasca din octombrie 1948 §1 dupa desfiintarea de fapt a asociatiilor
§i gruparilor extraparohiale ce nu-si mai aveau rostul, unii dintre aderentii „Oastei Domnului"
s-au reintegrat in viata normala de parohie sub mdrumarea preotilor. Altii s-au rupt din unitatea
*
Bisericii, fie trecind la cultele neoprotestante, fie continuing isa activeze, ca si in trecut, in afara
bisericilor §i impotriva dispozitiilor autoritatii biserice§tijf|ara o apostazie formala, au adoptat
practici sectare, au inlaturat icoanele din casa, n-au mat fre;cventat bis erica, au renuntat a- si mai
face semnul crucii §.a. Unii dintre ei au fugit in straina&te, de unde continua „sa ajute" §i sa
-"■ ■■ ■ v '"■■ i V '■■'■■"■
incurajeze pe „fratii" din tara.
168 CALAUZA CRESTINA
4. Situatsa actuals. - In ultima weme.se constats o intensificare a activitatii fostilor membri
ai „Oastei Domnului" fi o sporita agitatie din partea lot. pentru rezolvarea situatiei echivoce in
care isi dan seama ca se afla, ceea ce a detenninat conducerea Bisericii (Sf. Sinod) sa intensifice
activitatea pastoral-misionara pentru readucerea lor la sinul Bisericii.
Conform cercetarilor facute §i'infprmatiilor primite la Cancelaria Sfmtului Sinod de la
unele centre eparhiale, rezulta ca ,, Oastea Domnului" fi-a intensificat actiunea in mtreaga Biserica
Ortodoxa Roman* §1 in special, in eparhiile din cadrul Mitropoliilor Banatului si Ardealului fi
Arhiepiscopiei Tomisului .si Dunarii de Jos. In general, fbftii membri ai „Oastei Domnului" §1
liderii acestora in frunte cu Traian Dorz: cer autoritatilor bisericesti sa li se ingadme sa-si faca
adunarile lor religioase dnpa slujba, iiitre-orele 14-19, sa se recunoasca mirenilor dreptul de a
predica fi de a cinta in biserica imne. religioase propria, de felul celor din yechea colectie de
cintari „Cintati Dommilui" pe care o do^escTetiparita si raspindita, ca si altele care s-au imprimat
peste hotare si pe care ei le considera necesare.
Membrii activi si simpatizanti ai fostei. miscari „Oastea Dommilui" trebuie sa fie in contmuare
in atentia Bisericii noastre. Existenta lor nu se poate tagadui si nu trebuie sa fie ignorata. „Oastea
Domnului" nu poate fi desfiintata, noi ramjiiem pe pozitie", declara in scris unul dintre fruntasi,
Fratiia Nicolae din Ciuj-Napoca. Se im|un, deci, eforturi pentru mentinerea lor in Biserica p
evitarea trecerii lor la cultele neoprotestaMe sau la secte.*
Ce este de facut pentru aeeasta? i£;
METODE §1 MIJLOACf : ; MSI0NARE PENTRU REINTEGRARE
la aminte la tine msuti §i la tiirrna
incredintata...
([ Tim. IV, 14-16).
1. Preotii din parohii |i preotii-misionari de la protoierii sint datori sa inregistreze obiectiy
li sa comunice Centrelor Eparhiale once* ancercare #i manifestare negativa a aderentilor. „Oastei
Domnului", cercetind totodata cauzele '% masura in care preotii din parohiile respective sint
raspunzatori de aceasta; . .
2 Trebuie avut in vedere ca •'&&§& majoritate a aderentilor sint credmcio§i evlaviosi §i
doritori de o viata duhovniceasca mai-iptensa fi mai . profunda, intretinuta de o mai sustinuta
practicare a ragaciunii personale fi in eopun, de citirea Sfmtei Scripturi fi de cintare. De aceea,
preotii care au in parohiile lor astfel de^eompiofi vor cauta sa canalizeze zelul, energia fi pietatea
lor prisositoare prin angajarea si coopt^eaUor la activitati prestate in cadrul organelor statutare ale
Bisericii din parohiile carora apartin; ......;■ ..
* BIBLIOGRAFIE SELECTIVA despre Oastea Domnului: Indn mfa„ p. 751-758; flic
Cleopa op. ciL. p. 255-268; Statutele Societatii Misionare Ortodoxe „Oastea Domnulm", in
supliment/1937, p. 31-32; Teodor Botif; 7 kjfa zisele „ginduri de ocara" asupra Oaslei Domnului,
in RT" nr 1/1932 p 21-38; Ene Braiiiste. Tememri biblice si traditionale pentru cmtarea in
comun a credmciosUor, in „ST", 1954,,:nr,.l^; Carte de cintari bisericesti. pentru credincio^ii
cmstmi ortodocsi..., Bucuresti, 1975; Gr. % Marcu, Ortodoxia Ostii Domnului, in JCT , nr. 7-M93/,
p 287-288; Idem, Apostolia 0§tii DomwMi, in „RT'\ nr. 6/1939; Razvratirea parmtelui THJa, m
JRT", nr. 3-4/1935, p. 192-195 fi Gr^liarcu, Epilogul rdzvratirii fostidui preotjosif Thfa.m.
RT" nr ?/1937 p' 74-77; Rolul Oasiei Domnului in lupta antisectara, in „RT", nr. 10/1937,
p 416-419; Gh. Seca§, Oastea DommttuL., in „RT\ nr. 1-2/1943, p. 41-45; Arhim. Scriban, Asa
z'isnl protestantism, al Ostii DommiimM^m", nr. 8-9/1931, p. 294-3 1 5; P. Vintilescu, Parohia
ca teren de dezvoltare a spiritualitaiii cfestine, Bucuresti, 1937;. Idem, Cintarea poporului in
biserica in lamina Liturghierului, BucurJsli, 1945 (extras din „BOR"; Idem, Liturghierul exphcat,
Bucure§ti, 1972.
DEN0M1NA TIUNI CREATINE, 3UIDENTE. .. 169
r
3. Tendintele centrifuge ale imora dintre cei in cauza pot fi diminuate de preot prin atitudinea
sa de frateasca intelegere fi adevarata dragoate creftma fa|a de aceftia fi mai ales prin efortul lui
de a cultiva fi a le dezvolta conftiinta de enoriafi, de membri ai parohiei, interesul fata de viata
curata a parohiei fi simtul de raspundere pentru ceea ce estedator sa faca fiecare dintre membrii
obftei sau familiei creatine din care face parte. Ei trebuie sa fie convinfi ca parohia este celula sail
partea constitutiva eea mai mica a marelui organism al Bisericii universale fi ca de sanatatea fi
viabilitatea ei depinde in mare masura sanatatea §i viitomltBisericii intregi; parohia este fi trebnie
sa ramina, ca in trecut, terenul fi cadrul normal de desfa§urare a oricarei vieti duhovnicefti, atit
pentru preot cit fi pentru credinciofi. Sustragerea, dezintefesul sau absentarea de la mdeplinirea
datoriilor de membri ai parohiei fi desprinderea din viata ei comuna este un pacat fata de Biserica
in care ne-am nascut, fi fata de Patrie, careia li apartinern&wea inseamna ruperea din solidaritatea
sufleteasca § i morala, bazata pe unitatea de credinta care a? cimentat totdeauna unitatea spirituals a
poporului nostru;
4. Cit privefte interesul si zelul special al foftilorniembri ai „Oastei Domnului" pentru
cintarea religioasa, acestea pot fi satisfacute, in chip normal, prin generalizarea fi cultivarea
mai intensa a cintarii omofone in biserica. la care tfe&me^sa participe activ toti credinciofii
prezenti la sfintele slujbe sau cea mai mare^ parte a lor. "Trebuie sa se renunte definitiv la ideea
ca numai preotul fi cintaretul ar avea dreptul sa cinte m" biserica, idee inlesnita §i de eronata
interpretare a canonului 15 al Sinodului local din Laodieeea. Opreliftea din acest canon se
refera la aceia carevoiau ca, prin cintarile improvizate^de; ei, sa introduca in Biserica idei
sectare fi eretice, iar nu la credinciofii ortodocfi earep|p*amnei, cintau cu totii la serviciul
divin, dind in cor raspunsurile fi executind/ ■; eintarile eaie^mai tirziu, din diverse pricini, au
ramas pe seama cintaretilor de profesie. Nu reform tele iceligioase, cultele neoprotestante sau
sectele ne-an invdtat sa eintam in comun in biserici - cum se pretinde uneori -, ci ele ne-au
determinat doar sa revenim la o veche traditie §i practica a Bisericii celei una fi nedespartita, din
primele 4-5 veacuri, care a constituit fi atunci, §i ramine §i azi, una dintre metodele mi si on are
cele mai utile §i mai eficace pentru satisfacerea nevoilor duhqynicef ti in biserici, pentru intelegerea
Evangheiiei §i catehizarea credinciofilor no§tri §i, in acelasj timp^ pentru stavilirea prozelitismului.
Azi, mai muh ca oricind, se cere sa fim conftienti; de irumusetea, bogatia fi importanta
teologico-doctrinara, catehetica fi pastoral -misionara a splendidei imnografii liturghice fi a muzicii
psaltice ortodoxe, care trebuie puse in lumina fi valorifieate printr-o mai atenta fi corecta
interpretare fi executare. Nu poate fi vorba de cintari fi melodii „regatene §i ardelenefti", ci
exista in cintarea psaltica duhul Ortodoxiei din care face parte Biserica noastra strlmos easel.
Foftii „ostasi" reintegrati in viata duhovniceasca pot sa rnvete f i sa cinte foarte bine alaturi de
fratii lor de credinta,. sub conducerea cintaretilor de straiia-.fi- sub supravegherea preotilor, nu
w
numai la Sfrnta Liturghie, ci fi la alte servicii liturgice (faine.fi ierurgii) la care credinciofii iau
parte in numar mai mare (botezuri, cununii, imnormintari fi-.parastase). Imnele fi eintarile tradition ale,
care fac parte din rinduiala slujbelor bisericef ti ortodoxe, sjtit mult superioare imnelor improvizate
fi prefer ate de „ostafi", in sp irate atit- ca text cit fi car^lo.die din cele ale neoprotestantilor fi
sectarilor. ;'/ ; %. :'-■
Mai mult, fiecare Eparhie a editat, pe linga lucrari isforice f i monografii, carti de rugaciuni
cu invatatura ortodoxa pe scurt, cintari fi imne mult gustate de credinciofi, buchete de colinde
comune tuturor credinciofilor ortodocfi romani, comfi -reMgioase, prohodul fi altele;
5. Trebuie , de asemenea, sa se organizeze din vrertie fi cu grija slujbele si manifesiarile
specifice hramurilor (mai alea la minastiri), de la sfintirile.fi redeschiderile de biserici, de la
instalarea preotilor §i alte prilejuri din viata Bisericii noastre^ cautate de membri activi ai „Oastei
170 ■., . :cAlauza crestina
Domnului". ■ Slujitorii bisericesti trebuipsl caute sa- umple, cu prezenta §i cu ■ indrumarea lor
parinteasca §i competenta, momentele de-pauze dintre ; slujbe, in care, de obicei, se string membrii,
aderentii si simpatizantii „Oastei Domnului", pentru ca predicile improvizate de unii dintre ei si
cintarile straine de traditia si duhul 'Qrtodoxiei safie inlocuite cu scurte cuvintari rostite de
clerici §i cu cintari din repertoriul liturgic al Bis eric ii stramo§esti.
■ ■■ -. .'">'■■ '■■'.-> '"
6. Sa m/ se foloseasca rnetp:deV|SUparatoare, de amenintari sau irifruntari, ci preotul sa
initieze intilniri si dialog cu respoiisabjlii^de grup pentru a-i determina ca, treptat, sa se incadreze
in normele disciplinei ortodoxe de frflt, ■
>: i-
II. MI§CAREA. ANITCALENDARISTICA (STILISMUL)
1 Origine §i agenti de raspin^re; Abated de la invatatura fi practica de cult legala fi
canonica. Mifcarea stilista a luat nafterela noi in ariul 1924, cind Biserica Ortodoxa Romana a
adoptat (de la 1/14 octombrie 1924) -calendarul indreptat, conform recomandarii Conferintei
interortodoxe de la Constantinopol ',<Jiri '■* mai 1923 (calendarul neo-iulian constantinopolitan, sau
stilul nou). Atunci, unii calugari fara^cjiltura teologica §i cultura generala n-au priceput p nici n-
m ^
au vrut sa se supuna hotaririlor autorttatii ; biserice§ti: retuzind sa accepte calendarul indreptat fi
pastrind mai departe, in viata lor religions a, stilul vecmV sau calendarul iulian neindreptat, ramas in
urma cu 13 zile.
Partizanii vechiului stil, sti!i0fcm& antic alendariftii, cum sint numiti uneori, - numerofi
mai ales in Moldova -, s-au organizat sub conducerea unora dintre calugarii care nu au inteles
problema calendarului, in general, §i a- celui indreptat; in special. Stiliftii, in'sa, s-au strins in jural
unor calugari fanatici §i ignoranti, certati cu discipliha vietii monahale care, iesiti din minastiri §i
dezbracati de haina smereniei calcirid astfel votul ascultarii facut la intrarea in monahism, au
9 J
inceput sa umble prin sate, mdemnind pe: eredmciofi lapastrarea calendarului vechi fi la nesupunerea
fata de autoritatea bisericeasca. ,"' iT ". - :
Cu timpul, acestora li s-au alafurat ?i unii nemulfumiti sau ambitiofi, doritori de cistig Ufor
sau de a face rau Bisericii. ' Pe vremeajpartidelor politice „istorice", stiliftii erau incurajati uneori
m m *
atit de propaganda des/antata a unor polijicieni veroficare voiau sa-fi recrateze ■ astfel o clientela
politica in alegeri, cit fi de cea a calugSrilor veniti de prin mlnastirile Muntelui Athos sau din alte
parti. Uneori, stiliftii erau incurajati: ,teoretie chiar de catre oameni pretinsi luminati §i seriofi, care
sustineau ca indreptarea calendarului ?ar- fi-pricinuit o;perturbare in viata religioasa fi sufleteasca a
satelor noastre. '■''■'* •■'
Cu to ate demersurile intreprmse^ stilif tii nu au izbutit sa obtina recunoasterea de „cult" din
partea Statului fi, ca atare, nici un statut apart e de Biserica Ortodoxa. In s chimb, spre deosebire de
„Oastea Domnului.", au izbutit sa-§i. : ereeze o asa-zisa ierarhie proprie, bineinteles necanonica §i
schismatica. Neavind preoti, stiliptikau-ci^tigat pe fostul arhiereu Galaciion Gordun, pe care 1-au
declarat „mitropolitul" lor, oferindu-i dlferite avantaje: Acesta a „hirotonit" (la uivfost schit al lor
de la Moara Saraca), ca „episcop" pe un oarecare Meftodie Marinache (acum decedat); amindoi au
„hirotonit" (la fostul schit stilist de la-Copaceni-Ilfoy), ca al treilea episcop stilist, pe fostul staret
la schitul Rimet din Ardeal, protosinghe] .Evloghie Ota, care fusese caterisit de Sfintul Sinod si
exclus din monahism. Toti trei au j,rrirptpmt" apoi (tot la Copaceni), ca arhiereu, pe Glicherie
Tanase (|1985), un fost calugar de lai Minastirea Neamtu, caterisit de Mitropolia Moldovei inca
din 1931. Alt. arhiereu mai nou este:ulyOarecare Silvestru Onofrei considerat azi ca „mitropolit".
Dupa caterisirea lui Galactiqii Qptdun de catre Sf. Sinod - unnata, la putin timp, de moartea
sa, - stilistii, ramasi fara pastori legipit^ au fost alimentati mai departe, in zelul lor fanatic, de
catre falsi pastori; calugari exclu§i din monahism §i preoti caterisiti (ca Glicherie Tanase, ierodiaconul
DENOMINAJIUM CREATINE, ID1ZIDENTE. . . 171
David Bidascu s.a.), sau fara hirotonie valida, simpli .- ? laici, improvizati cu de la sine putere in
preoti, diversi aventurieri certati cu ordinea de stat sicu rinduielile biserice§ti; acestia umbla de
colo pina colo, oficiaza adesea slujbe, travestiti in haine civile (daea sint calugari), predica im
misticism bolnavicios cu idei incilcite, cu superstitii, pr&etic magice; indeamna la neascultarea de
Biserica Ortodoxa pe care o declara decazuta de la dreapta credinta, indemnind'pe credinciosi sa
nu respecte pe preotii ortodocsi, pe care; ii numesc „eretici si schismatici" etc.
Ramasi in afara Bisericii §i fara calauzirea cleruM ei legiuit §i canonic, stili§tii au alunecat
repede spre erezie, adoptind atitudini, credinte §i practici religioase gresite si iesind astfel din
fagasul Ortodoxiei. Ei pun la baza credintei lor mai ales ■'Bidaliomd (colectia greceasca a Canoanelor
- "i
Bisericii, alcatuita de Sf. Nicodim Aghioritul si tradusa in romaneste din 1. rusa, la Neamtu, in
1844), pe care il pretuiesc mai mult decit Biblia, rastalrriacindu-1, sau interpretindu-1 gresit si abuziv.
Fac din calendar central doctrinei §i al vietii lorreHgioase, socotind ca mintuirea sau osinda
vesnica depind nu de corectitudinea mvataturii de credinta si de implinirea poruncilor morale ale
Bisericii. ci de respectarea „sfintului calendar" - cafe este.* eel vechi, nu eel nou - si din care fac
o dogma. Recent, unii ii reboteaza si cununa pe cei care adera la stilism, fac sfmtiri de biserici
fara antimise si fara arhiereu, fac inmormmtari fara pireofi, fac si liturghie fara preoti etc, Pentru
raspindirea ideilor lor au folosit nu numai instigatie .si plredica orala a eel or mai fanatic i dintre ei,
ci si scrisul, prin tiparirea inainte de 1948, a unortisF0|uri stiliste cu titluri curioase. Au introdus
sistemul stringerii de fbnduri, prin dajdia (zeciuiala)-ariptiM credinciosilor dupa practica sectanta.
Unii au inceput sa socoteasca sfintirea bisericilor lorlfctaine" sau ridica la rangul de „taine" noi
rituri religioase stravechi ca, de exemplii, ritul spalSrii ^'icioarelor, pe care il practica nu numai in
Joia Mare, ci si la alte ceremonii. ;f*!*r'*
■"i "**
■„■■■*.**
2. Citeva conceptii stiliste, explicarea si comfcatera lor.
" ii I, * h ■
Ce sustin stilistii? •
a) Ca toti ereticii si schismaticii, ei se socotesc;§i:'se mindresc a fi „ Biserica cea adevaratd"
" '*■■%■ ■ - ■* ■ ■ .
si singura pastratoare a dreptei credinte^ cistigind adepti printre creduli si ignoranti, sau printre
* <
firile bolnavicioase psihic si printre cei : certati cu preotul sau cu autoritatea bisericeasca. To ate
ideile pe care le sustin si acuzatiile pe care le aduc Bisericii strabune se bazeaza pe o falsificare a
istoriei, a stiintei si a adevarurilor legate.de problems calendarului. Ignorind defectul originar si
^ m
structural al calendarului iulian (cele circa 11 minute : si 14,02 secunde de intirziere in fiecare an)
§i nemtelegmd justetea pi necesitatea indreptarii lui(pe care Biserica din Apus a realizat-o inca din
■'■'■■■*■ *
1582). stiliftii sustin ca singurul calendar. „bun" . de ; xaf e : trebuie sa ne tinem este eel „ vechi",
deoarece el ar fi fost facut de Sfintii Parinti de la Mceea (Sinodul I Ecumenic, 325) si ca de
acestia trebuie sa ascultam, iar nu de parerile astronornilpr si ale fllo soil lor timpului. Or, se stie ca
nu Biserica „face calendarul, ci acesta este alcatuif'de -.special isti (matematicieni, astronomi, cu
aparate de calcul precise), calendarul de azi fiind iiifociiiit si generalizat cu o jumatate de veac
inainte de nasterea Domnului (anul 46 i, Hr.), de catreconducerea Imperiului roman de atunci, cu
■ * ■-,"■ ■"*■ m
ajutorul astronomului alexandrin Sosigerie. De aseiTiene.a^ |i la traco-daci a existat o re forma, in
epoca regelui.dac Burebista si a Marelui preot Peceneu, deoarece intotdeauna slujitorii adevarati
au facut apel'la cercetarile astronomilor pentru alcafSirea sau mdreptarea calendarelor (as a s-a
procedat §i in Apus); caci si stiinta, datbrita mintii, ne este data tot de Dumnezeu, ca s-o folosim
pentru cunoasterea Universului, pentru cucerirea natuni : si pentru progresul omenirii.
■1 ' .-■; : " f v ' '" i ■
If t . ■ :. ■ - ■ ,
b) Stilistii pretind ca, prin mdreptarea calenddriiliu, s-ar fi schimbat „dogmele" credintei
*■-■ ■■'..■■■ '■:>.- "■■■■■
adevarate si toate a§ezamintele canonice. ale Sfmtilor parjnti, .ca „stilul nou" sau calendarul indreptat
" m ^ _ ■
ar fi eel catolic, si ca, prin adoptarea lui ne-am „papistasit' ( . Precum se vede, cite afirmatii, tot
172 *. CALAUZA CRE§TINA
atitea neadevaruri. Calendarul indreptat adoptat de ortodoc§i nu este tot una cu calendarul asa-zis
gregorian folosit in Apus, ci este rezultatul unui alt sistem de indreptare a erorii initiale a calendarului
iulian, sistem conceput de teologi si astronomi ortodocsi (printro care §i romani) §i menit sa preintimpine
defectul structural al calendarului, pe o du rata de timp mai mare de aproape 10 ori (43.000 ani) decit
cea asigurata prin sistemul gregorian (circa 4000 ani).
Cit prive§te „schimbarea" dogmelpr .sau a§ezamintelor de cult §i viata religioasa, orice om
de buna credinta §tie §i recunoa§te ca nirnic nu s-a schimbat la noi in aceasta privinta, decit door
ca sdrbdtorile cu data fixa (neschimbatoare) se serbeazd cu IS zile mai inainte decit emu dupa
vechiul calendar, raminind insa in aceleasj luni §i la aceleasj date din luna ca mai inainte. Apoi,
calendarul indreptat corespunde datelor §tiintiflce §i este valabil pentru toti creftimi de pe toate
continentele. itiliftii pretind, eronatj/ca npi ne-am „ schimbat" calendarul de§i, in fond, nu este
vorba de o schimbare a calendamlui veehi prin inlocuirea cu altul nou §i punerea de acord cu
miferile exacte ale astrilor, cercetate de §tiinta astrpnpmica. Cu calendarul indreptat s-a procedat
a§a cum face omul intelept de astazi cu potrivirea propriului ceas ramas in urma sau cu schimbarea
fusului orar de vara sau de iarna: ..■..
:> \ «. *
c) Mai cred §i sustin stilistii ca. 'Bis erica Ortodoxa Romana ar fi singura din Ortodoxie
care si-ar fi indreptat calendarul, ca astfel a ramas izolat, rupind unitatea de credinta cu celelalte
Biserici ortodoxe, intrerupmd legatura canonica eu ele. Apoi, daca indreptarea calendarului este
buna fi justificata - mai pretind stili§tii — atunci de ce ea nu a fost primita de toate Bisericile
.■'/■';" v' ^'.».-
Ortodoxe?
■ ■ ■ , ^ - ■ M ■
- Este §tiut ca, mcepind din anul 1924 pina acum, majoritatea Bisericilor Ortodoxe
¥ ' , * m
nationale (antocefale) au adoptat, rind pe rind, indreptarea calendarului, exemplul eel dintii
dindu-1 insa§i Patriarhia Constantinopolului (1923), iar in ultimul timp Biserica Ortodoxa Bulgara
(decembrie 1968). Singurele Biserici 'autocef ale care pastreaza pina acum calendarul iulian
neindreptat sint: Patriarhia Ierusalimului, Biserica Rusa (Patriarhia Moscovei) $i cea Sirba
(Patriarhia Belgradului). Ele recunosc, iif principiu, justetea §i necesitatea indreptarii calendarului,
dar n-au aplicat-o pina acum de teama-scmsmelor fi rascolului (a tulburarilor intre credinciosi)
fi a§teapta momentul psihologic eel marfavorabil pentru a o face. Cit priveste raperea legaturilor
noastre canonice cu aceste Biserici, aceasta constituie o acuza neintemeiata, contrazisa de realitate,
caci de atitea ori pina acum, in viziteie ^eciproce pe care ierarhii noftri sj le fac, sau la intilnirile
si intrunirile lor interortodoxe sau intereonfesioiiale din cadrul consfatuirilor sau intilniriior
ecumeniste, ei eoliturghisese ca nifte adevJrati frati de credinta, respectind calendarul Bisericii
in cuprinsul careia se afla de fiecare data, conform intelegerii mai dinainte stabilite (la Moscova.
in 1948, la Ia§i 1985 etc.) intre toate Bisericile Ortodoxe (liturghisirea Patriarhului Diodor al
Ierusalimului la Suceava, in iunie 1982 §.a. si in Bucurefti, 16-19 noiembrie 1986);
d) O alta sustinere a stiliftilor est^ ca Parintii de la Niceea ar fi alcatuit nu numai calendarul.
ci si o Pascalie perpetua, in care se cuprind.datele Pastil or din toti ami pina la sfirfitul veacurilor
si pe aceea trebuie sa o respectam (eroare bazata pe o submsemnare introdusa tendentios de un
rau-voitor-tilcuitor in textul PidaUormlm;- fbile 1-8 din traducerea romaneasea - la canonul 7
apostolic). Adevarul este, insa, ca tabela pascala a stilului vechi de care vorbesc stilistii e de
ori sine mult mai noua, fiind alcatuita intre secolele VIII-XIV, iar datele pascale din ea sint intimate
cu 13 zile fata de datele exacte ale echinbctiului de primavara si cu 5 zile fata de cele ale luni lor
pascale (prima luna plina de dupa eeninoctiu) - cele doua date astronomice pe baza carora se
stabileste data schimbatoare a Pa§tilor din fiecare an. Este adevarat ca toate Bisericile Ortodoxe
sarbatoresc, deocamdata, Pa§tile dupa calendarul neindreptat, ca sa pastram unitatea Ortodoxiei in
aceasta privinta, dar recunoa§tem ca datele -Pascaliei calendamlui neindreptat sint gre§ite, sj asteptam
ca si cele trei Biserici Ortodoxe surori sa treaca §i ele la indreptarea calendarului pentru ca, de
DE NOMINA TIUNI CREATINE, DIZIDENTE... ' 1 73
atunci inainte, sa sarbatorim cu totii Pastile dupa datele calendarului indreptat (22 martie - 25
apnhe) adica o data cu catolicii si protestantii, pentru ca ,Vtoti sa fie una" (loan XVII, 21) macar
in ceea ce priveste praznuirea celei mai mari sarbatori a tuturor crestinilor - Invierea Dommdui.
e) Cit priveste invinuirea stilistilor ca dupa datele ttoumi calendar, Pastile crestinilor ar
coincide uneon cu eel al evreilor sau ar cadea chiar maintea acestuia, ea este contrazisa de
msasi regula serbarii Pastilor, formulata s'au consfintita de Parintii de la Niceea. a carei aplicare
exacta imphca totdeauna serbarea Pastilor crestine (ftpalcele ale iudeilor, deoarece ea este
Dumimca dupa luna plina, urmatoare echinoctiului de . primavara, luna care coincide cu 14
Nisan dm calendaml evreilor, ctnd ei isi serbeaza Pastile tradition al-Mielu I pascal (inceputul
saptammu azimilor). Dar si evreii din diaspora nu mai respecta „ciclul nisan", pentru a evita
coincidenta pascala cu crestinii. Ar fi imposibil sa fie la aceeasi data, cind fiecare continent isi
are specificul sau calendaristic , si in functie de anotimpuri, *
3. Raspindirea >i situatia actuala a stilismului in tar a noastra. Regiunea cu cei mai
multi adepti stihsti a fost de la inceput, si este si astazi; cea din nord-vesrul si sudul Moldovei
si anume protopopiatele Falticeni, Tg. Neamt, Pascatii, ■: Piatra Neamt si Hirlau, apartinind
Arluepiscopid Iasilor, ca si in partile Dunarii de jos si in Delta, unde influenta calusarilor din
minastiri a fost mai putemica.
Centrul rezistentei si al propagandei lor il constitute; aid asa-numita mmastire stilista de la
Slatioara (linga Falticeni), cu un personal de circa 100 vietuitori. In evidenta asa-zisei obsti se afla
si cei raspinditi in diferite parti ale tarii, pentru unele „seryicii" religioase pentru prozelitism
schimbindu-se periodic cu cei din schit.
Credincio ? ii din a?a-zisele parobii stiliste viii :la« Slatioara pentru serviciile pe care le
oficiaza ace§ti preoti. Aici se savirsesc. mai ales botezurile, cununiile si rugaciunile pentru
pomemrea mortilor. Credinciosii aduc si alimente sau diferite daruri si sint gazd'uiti in dependintele
- destul de numeroase si spatioase - ale minastirii sau in Campingul amenajat la intrarea to
memta. Dupa slujba, se serveste masa comuna; toji cei.prezenti sint todemnati sa persiste to
pastrarea calendarului „romanesc" > adica netodreptat. Pseudo-slujitorii de acolo spun celor ce
vor sa-i creada ca, la viitorul Sinod general ortodefx, toate! Bisericile Ortodoxe vor reveni la
.vechiul calendar, Ei umbla imbracati in uniforme clerieale fara a avea permisiunea sau
recunoasterea autoritatilor locale, oficiaza slujbe ziua si nbaptea si unii au, uneori, o atitudine
agresiva si ofensatoare fata de slujitorii canonici ai Bisericii/noastre.
In afara de mtoastirea principals de la Slatioara, stilistii, mai au ctteva schituri de maici
la: Comu-Luncii (de linga Radaseni) si Braditel (din coriiuna Grumazesti-Neamt) Slujbele se
fac cu si fara preot. Mai exists si alte mici „asezari" stiliste de calugari si caluaSrite ca cea de
la Deahd Mare, linga Vinatori-Neamt §i la Brusturi (jud ; : NeamJ).
Multi credinciosi.stilisti se aduna la sarbatori pe stil Veclii.to bisericile ortodoxe din parohiile
de ongme, dar au si biserici proprii si case de rugaciuni. In ele oficiaza ctotareti sau preoti
improvizat., ,ar din cind to cind calugari veniti de prin mtoastiri sau de prin satele unde s-au
statormcit dupa les.rea din mmastire. Se oficiaza si slujbe in sobor sau „arhieresti" In unele
Socun se aduna chiar prin case particulare, ca ? i sectantii. Fac prozelitism mai ales cu prilejul
cununnlor si mmormtotarilor. Sint si unele cazuri de revenire la Biserica (de exemplu cintaretul
a. q ,, a" e ^v SU ^' Ca ' echmoc P ul «« '°c mtre 22-23 sept (Filipine, Africa de Sud, America
rj! Au f alla etc) ceea ce complica si mai mult „fixarea" datei Pastilor dupa „hotaririle"
Smodului I Ecumemc (325); nu mai vorbim de cei ce loeuiese la Polii Nord si Sud si ce din
174 ?CALAUZA CRE-9TINA
din Moi§a-Suceava §i mai ales fratii^Melinte - in special Grigore, fost diacon stilist al
pseudoepiscopului Ota, azi preot ortpdox)-
De asemenea, actiunea stilista, - se, face yadita,.in Eparhia Romanului §i Husilor, Eparhia
Buzaului si, mai ales, In Arhiepiscopia j^misului si Dunarii de Jos. Stilistii din aceste parti sint,
in general, "divizati in doua directii: nnii numiti calendaristi, care frecventeaza inca bisericile ortodoxe
pentm asistenta religioasa de§i teoreric. s nii admit indreptarea calendarului, iar altii sint dizidenti,
adica desprinsj practic de Biserica, rupmd legatura cu'ea.*
MIJLOACE §1 METODE PASTORAL-MIS IONARE
PENTRU READUCEREMf ILI§TIILOR LA UNITATEA BISERICII
"Ffl/a flfe credinciosii s tills ti, preotimea ortodoxd trebuie sa aibd o atitudine de bunavointa
§i intelegere cu adevarat cres tineas ca^De^i* precum arn vazut, rmilti dintreei au imprumutat, intre
timp, o mentalitate si practic i sectare^totu§i ei au pastrat, in mare parte neschimbate, credinta fi
cultul ortodox. Erorile lor pleaca, de fapt^de la o intelegere gresita a problemei calendarului**,
din care ei au facut baza propagandei v|etii.lor religioase. Ratacirea lor, cauzata in parte §i de lips a
de veghe a preotilor din parohiile de care,au.apartmut, a- fost alimentata de fostii clerici si calugari
ignoranti, fanatici fi rauvoitori, precum.si de cei careataca unitatea.de credinta, gind si simtire a
neamului nostru.
<,;*?
1. Pentm a-i cistiga sufletefte, Jr&buie sci-i tratmn, deci, ca pe niste fii ai Bisericii noastre,
rataciti temporar, ca pe nifte victime nevinovate ale ne$tiintei lor, speculate prin propaganda nefasta
a unor pseudoclerici si calugari, interesati §i amagitori, certati cu autoritatea bisericeasca si agitatori
straini. Trebuie folosit zilnic contactul de la om la om. In relatiile cu ei trebuie sa aratam toata
rabdarea, bunavointa si tot tactul pastoral. xle care sintem capabili, si sane ferim cu toata grija de
a-i ofensa, de a-i jigni sau umili mweiairfel. prin purtarea noastra Fata de ei; sa avem in vedere
intotdeauna scopul suprem al Bisericii,. cate este reciftigarea oilor pierdute, pacea universale, si
* BIBLIOGRAFIE INTREGITOAEE, Despre Anticalendaristi (stilismul); Mr. mis., p. 698-713;
Hie Cleopa, op. cit., p. 268-275; V.'Bancila, Ref or md calendarului, in „Ideia europeana", 1 924-
1925, nr. 159, 160, 161, 165; (Pentru ;precizi a istorico-matematica); N. Grosu, Intro ducerea
ca lendaru lid mai es te o problem a, \ |n%Indr; " Gal ati , 1985"; § erban B obancu, Em i 1 P o enaru ,
Calendarul de la Sarmisegetuza Regia, Ed. Ac&d., Bucuresti, 1980, (vezi fi recenzia in „BOR", nr.
5-6/1983); Canarau N., Abaterile stitisie.m „Marturii bisericesti", Buzau/1984;.D.r. C. Chiricescu,
Calendarul nostru nit e s chimb at, ci indreptat (extras), Bucuresti, 1924; A. C. Cosma, Ratacirea
stilist a in „RT", nr. 10/1938, p. 441-443;,- P. David, 'Anticalendaristii sau stilistii, fii rataciti ai
Bisericii stramosesli, in. „Indr.", BuzauV 1989; G. Neme§, Calendarul crestinesc, in „BOR"
nr. 12/1923, p. 929-930; Ene Braniste; : , Prob I em a unified Hi calendarului Uturgic..., in „Ort",
nr. 2/1955. p. 181—216; Idem, P 'rob lema unified rii 'calendarului bi ser ices c si data pastilor ... in
■* L".
Idem nr. 1/1981; Arhim. Scriban, ChestiiM&a calendarului in Biserica Ortodoxd, in „BOR". nr. 8/1923,
p. 560-564; Idem, si tot nr. 7/1924 dl4M „BOR" nr. 1/1925; Arhim. Scriban, Pastile sarbdtoare
fixcL hi „BOR", nr. 7/1928, p. 625-626x.;:L. Stan, Pentru serbarea Sf. Pasti la aceeasi data de
intreaga crestindtate, in „ST' k nr. 5-6/1970 : <M. $esan, Problem a indreptdrii si unificdrii calendarului
la romdni, „MMS", nr. 5-6/1970; Corneliu Sirbu, Natura si valoarea timpului, in „RT'\ nr. 2-4/1942,
p. 7-8 §i 11-12/1943; Strigdt contra cekbr cu ,, Bis erica noud" si abuzului de tolerantd, in „BOR'\
nr. 5-6/1933, p. 225-227; ,:%-^'-'r,
Alte precizari autoritare: t Mirori, Carte pastorala, in BOR", nr. 9/1924, p. 513-515;
t Nicodim, Pastorala despre indreptarea calendarului, in BOR" nr. 10/1945, p. 409—411;
t Vartolomeu, Carte pastorala, in ,,B©R-f nr. 1/1925, p. 105-108; Curente in Biserica Ortodoxd
Romana in „BOR" nr. 14/1931, p. 708-416;
At. Negoita, Calendarul Bisemliicrestine, in „MB'\ nr. 1-3/1964; nr. 1-3 si 46/1965.
P. Vintilescu, Citeva consider atiitni pentru indreptarea calendarului, in ,,011." nr. 1/1 949.
'j
y
DENOMINATION! CREATINE, D1ZIDENTE... 1 75
mintuirea tuturor, iar nu ura si dezbinarea intre oameni, pe care o, produce raceala, indiferenta, lira
sau vrajmasia; ■■■;%:■:"■■■
2. Intrucit stili§tii fac caz uneori si de siabiciunile, pacatele si defectele unor preoti
necorespunzatori, pe care nu-i mai recunosc ca pastori, se impuri§'# comportare eft mai exemplara
a preotilor in societate, ferindu-se a se compromise din punct ; de" vedere moral, pentm a nu mai
oferi stilistilor motive si prilejuri de atacuri §i cuvinte nechibzui.teMpotriva slujitorilor bisericesti;
3. Preotii din regiunile afectate de stilism set dea mai niulta atentie slujirii si predicant,
oficiind cu credinta, cu arta si cu evlavie pentru a-si pastra.credincio§ii si a-i feri de influentele
pseudoclericilor §i predicatorilor stili§ti;
4. Preotii din parohiile apropiate de stilisti sau de sun0tizantii acestora cm datoria sa
cunoascd ei insist bine problema calendarului, pentru a putea;%muri, la nevoie, pe credincio§i
asupra justetii §i necesitatii indreptarii calendarului §i pentru a^iitea combate, in cunostinta dc
cauza §i cu competenta, sustinerile sau argumentele stilistilor:
Sa se staruiasca mai mult asupra lipsei de importanta . a calendaailui pentru mintuire;
calendarul nu este nici dogma, nici canon, ci o necesara impartire a timpului. Altele sint cerintele
esentiale pentru mmtuire; .~ : 'f £%«,'?'.
5. Preotii pot avea discutii, organizate sau _ mtimpla^aJre^ credinciosii stilisti §i chiar
discutii publice cu agitatorii stilisti, pentru lainurir^apwblemei^Midaruhii si pentru combaterea
ratacirilor stiliste; aceste discutii sa fie insa calme/obiective : .|!3s||||e^ sa nu irite susceptibilitatea
partenerilor fi sa nu degenereze in certuri sau izbucniri vioiiilli' I
■'■■■ ■f%%' ; ^K- ?! '■
6. In anumite cazuri, preotii pot recomanda sau pot'^||i|a indemina celor stiutori de
carte brosuri de popular izare a problem ei calendarului sau m&imra necesara (bisericeasca sau
stiintifica) pentru infbrmare sau lamurire; ■■■j--k>ff- ■
w
7. La bisericile din parohiile cu adepti stilisti, preotii pot sei,abordeze mai des, in predicile
si catehezele lor, subiecie in legatura cu problema calendarului, . ££ntru apararea imitatii Bisericii
si pentru spulberarea zvonurilor si a insinuarilor lansate de propagandist! i stilisti impotriva
Bisericii, a ierarhiei si a clerului sau a credincio^ilor ortodoc§n;ln-;acelasi scop, se poate folosi
orice prilej, chid se aduna multi credinciosi (hramuri si stmfiri de biserici, vizite arhieresti,
vizite ocazionale in casele credinciosilor, sarbatorilor mari din curstaV anului bisericesc: Craciunul
Boboteaza, Invierea s.a.), facindu-se slujbe solemne si tinindu-se predici,' convorbiri, discutii;
8. Credinciosii stilisti care mentin legatura cu preotii . srrreeventeaza Biseiica, pot sa fie
angajati la o participare mai activa la slujbe, fund invitati la." eintarea omofona, dindu-li-se sa
citeasca Apostolul, Tilcuirea Evangheliei sau Cazania s.a.m -d^iar cei care apeleaza la preoti
pentru diverse servicii sa nu fie refuzati, ci sa li se satisfaca^cererea cu toata bunavoinfa,
fblosindu-se, pe cit posibil, asemenea ocazii pentru discutii lamwitoare cu credinciosii respectivi,
sau chiar sc vor tine scurte cuvintari de mvatatura:.
9. Sa se evite izolarea sufleteasca a credincio§ilor stilisti; eautmdu-se si creindu-se momente
de stringere a legaturilor sufletesti dintre ei si preoti, fblosindu-se; price fel de relatii personale,
familiale sau sociale dintre preoti si pastoriti, pe de o parte," iafje ; de alta, dintre credinciosii
stilisti fi cei nestilisti: botezuri, cununii, ajutoare reciproce la caz de nevoie etc. Citam ca
cxemplu pe preotul Brrliba din com. Brusturi, protoieria' Tg; ^amt, care a readus pe multi
dintre stilisti, cununindu-i sau botezmdu-le copiii; ca nas, fratit Meimte si rudele lor etc. Multi
dintre adeptii stilisti pot fi cointeresati la lucrari obstesti pentru mgrijirea, repararea, inzestrarea
176 V-CALAUZA cre§tina
si infrumusetarea bi s eric i lor §i a cimharelor. Cei reveniti si verificati pot fi cooptati in consiliile si
comitetele parohiale, dindu-li-se sarcini de raspundere;
10. Intrucit o mare parte din ■. . sppitid de fanatism si de izolare sectara a stilistilor este
intretiniit de anumiti agitator i (pseudp^clerici, fosti calugari si calugarite indepartati din monahism
etc.) care fac fi propaganda stilista printre credinciosii ramasi in imitatea Bisericii, preotii
ortodocfi din parohiile care an creojnciosi de ,,stil vechi" sint datori sa fie vigilenti si sa-si
apere credinciosii de propaganda stilista, demascind in fata credinciosilor ignoranta accstor
aeitatori. atitudinea lor in general dubioasa;
11. Influentei ddundioare, exercitata.de calugarii si calugaritele stiliste asupra credinciosilor,
sa se raspunda printr-o activitate mai intensa si dirijata a calugarii or nostri in minastirile
moldovene pentru lamurirea credinciosilor cu care vin in atingere, si pentru combaterea ratacirii
stiliste. Remarcabila, in acest sens, este contribirtia Prea Cuv. Parinte Arhim. Hie Cleopa, de la
Minastirea Siblstria, Gherasim Cocosel (azi Arhiereu- Vicar la Buzau) de la Minastirea Putna si
mai ales cursurilc organizate si activitatea intensa initiata de chiriarhii locurilor in legatura cu
problema calendarului.
* m ■
:"o: EL ALTE RAtACIRI
Miscarea de la Maglavit*. -Miscarea de la Maglavit (jud. Dolj) ca multe alte aparitii**
inainte de eel de-al doilea razboi .mondial, este o reminiscenta ancestrala in psihicul unor indivizi
halucinanti, „vizionari". Ca sint si, din pacate, destui bolnavi psihic o |tirn; dureros este cum o
multime de creduli ii urmeaza. Asa $ lost si cazul „vizionarului" Petrache Lupu din Maglavit, care
a pretins ca ,,1-a vazut pe Drimnezeu sub chipul uhui „mos"...
Cu toata opozitia categorica iitipotriva fenomenului a profesorilor Facultatii dc teologie §i
a ierarhilor ortodocsi, Petrache L.upu^si-a desfasurat nestingherit activitatea fiind sustinut de
afaceristi lipsiti de scrupule, careauiacut in jurul „minunii de In Maglavit" o larga publicitate
si o sursa aducatoare de mari venituri. Dar dupa razboi, ciobanul de la Maglavit a revenit la
turma sa.
■ ^ ■ m
La barrinete, el a dat dovada de pocainta, regretind ratacirea de care s-a las at cuprins si
frecventind minastirile §i biserica ortodoxa din sat.
1NDRUMARI SPECIALE MISIONAR - PASTORALE
Mijloace si metode pastoral-misionare se pot gcisi §i folosi de la caz la caz,
Preotul ortodox are indatorirea mpdstreze lini§tea parohiei, iar cind se ivesc situatii
n ep I acute sa le rezolve cu tact f j cu bunavoire. Sa anuiite la timp Central id eparhial
numele pseudopreotilor sau prebtilor necanonici, ambulant! care oficiaza slujbe,
botezuri, cununii etc. in local itati, in case particulare, in propriul auto mob il, in
* PRECIZARI BIBLIOGRAFICE: D. A. Baleanu, Studiul viselor §i a somnambidismului...
m m ^ ^ -
Ed. a doua... Bucuresti, 1937; Ghf Ciunandru, Car ft de afiuisanie sau de blast dm, I. in „RT" ;j
nr. 12/1927; II, nr. 9-10/1930, HI, nr. 11-12/1930; Gh. Marinescu, Lourdes si Maglavit,
Bucuresti .1936; Min un i s i fa he m inuni . . . , Bucuresti, 1 940 ; Ernest W. Oaten, A m in tirile tin id
mediu. Studiu introductiv si adnotari de N. Porsena, Bucuresti, 1943; T. M. Popescu, Cuibul cu
barzd, in „BOR", nr. 4/1924, p. 211-215; Arhim. Scriban, Dupa un an, in „BOR" nr. 1/1925,
p. 1-8; T. M. Popescu, Doctrina Bisericilor despre . Cultid Sfintilor fata de secta tudoristd, in
„ST\ nr. 5-6, p. 292-320; SebastiairStanca, Blesteme si afurisanii, in „RT", nr. 3-4/1944; Haral.
Vasilache, P uteri tainice ale sitfletidui, in „BOR" nr. 7-8/1940, p. 565-575.
** Alte „miscari": „Vladimiresti",. Asociatii („Miron Cristea", „Sf. Mormint", „Sf. Cruce"
etc.), Fratii, „Aparitii" s.a.
DENOMINATIUM CREATINE, DIZIDENTE... Ml
cimp sau in locuri de agrement, folosind uneori in actiunile lor prozelitiste diapozitive,
video $i alte mijloace de propaganda sec tar a.
Se vor repara bisericile §i se vor reface Iocapirile §i pictura in traditia
romdneasca modificate de cdtre )} imiati c '. Se vor continua lucrarile de pictura gi
restaurare de pictura ortodoxa. Se va Icirgi cereal de eiiitpri ai Bibliotecii parohiei,
recomandindu-se traducerile Sf Pdrinti §i idtimele apariiii editoriale eparhiale sau
ale Editurii Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxa, Preotii din parohiile cu
* , "■■"■"_■.......
asemenea grupdri vor folosi cu tact §i zel orice nt^oda irenic-misionard pentni
mentinerea unitdtii de credintd §i intdrirea sentimentelor romdnesti patriotice. Am
citat citeva dintre grupdrile anarhice, care §i-aufdcut aparitia in viata credincio§ilor
Bisericii noastre, pentru a intelege fenomemd comun fiiutatiilor spirituale §i sociale
care s-au produs de-a lungul vremii.
In parohiile cu asemenea grupari sau alte mi§cari, preotul paroh este
raspunzator §i indatorat totodata sa pastreze invatatura cea dreapta §i sa tempereze
zelul unor credinciosi, modelindu-i §i indreptindu-i spre tot ceea ce este bun §i de
folos ob^tesc.
Consiliul parohial, Comitetul parohial §i altebrgane responsabile alese de
Adunarea parohiala trebuie sa colaboreze cu preotul paroh sau cu protoiereul misionar
in vederea lichidarii unor asemenea incercari §i focare de instabilitate religioasa.
1. Orice manifestare sau participari alese deosebite - botezuri, cununii, sfmtiri
w
de biserici, hramuri, excursii in vederea cunoa^terii Patriei si spiritualitatii ei, trebuie
bine-gindite, tinut cont de obiceiul locului, de respect pentru traditiile vechi.
A m
2. Este necesara oprirea la timp a unor manifestdri centrifugare, anarhice,
inainte de infiltrarea acestora in enorie #i mai ales .oprirea lor inainte de a lua
legatura cu alte organizatii centrifuge, ratacite, din parohiile vecine.
3. S-a constatat ca majoritatea adeptilor cultelor neoprotestante si sectelor din
ultima vreme provin din gruparile acestea. Este necesar, asadar, luarea masurilor
de profilaxie si incercarea de stopare, lichidare §i readucere la Bis erica-mama a
fiilor ratdciti.
4. Folosirea „Apostolatului social" §i reactivarea Cercului misionar de catre
preotul paroh dau rezultate deosebite in clarificarea situatiei. Fiindca „cei care vor
fi indemnat si pe altii pe calea dreptatii" vor avea bucurie, pace, lini§te si rasplata
vesnica (Iacov V, 19-20). Fapta lor va straluci ca stelele in veci (Daniil XII, 3).
5. Totul trebuie fcicut in bisericd, acolo se invata fie cintarea, fie tilcuirea
cuvintului sfmt, iar in afara bisericii trebuie trairea credintei, nu cearta si prozelitism,
ci dialog, pace si impacare, nu ura §i dezbinare: „daca crede cineva ca este evlavios
§i nu-si infrmeaza limba (acela) isi in§eala inima, iar religia ltd este zadarnicd
(inselatoare)" (Iacob, I, 26).
6. O deosebita responsabilitate o au Centrele iJEparhicde, a§a cum s-a aratat in
nenumarate hotariri ale Sfintului Sinod al Bisericii Ortpdoxe Romane, pe linia intaririi
misiunii (1952, 1958, 1975, 1977, 1980, 1987), care^ 'trebuie ' sa coordoneze activitatea
de prevenire, lamurire §i refacere a unitdtii parohiale, trimitind la vreme preoti
1 78 : ? GALAUZA CRE§TINA
pregatiti. De asemenea, trebuie inlocuiti cei ce pro due sminteala. seamana indoiala
si neglijeaza datoria lor bisericeasca si . patriotic a fi nu sint in stare sa mentina
unitatea spirituals si nationals a popomlui nostru ti conttiinta nepatata de enoriasi
ai parohiei. , ; v .
Biserica Ortodoxa Romana a ramas in invatatura Sfmtilor parinti, cei mai buni
*
cunoscatori ai Evangheliei fi §1 spiritului invataturii crestine. Evanghelia nu poate fi
schimbata, ca nu-i de la oaniejli (Gal. I, 8), Tot ceea ce este oraenesc este firesc sa
fie supus schimbarii, transformarii (Fapte II, 43), or, Iisus Hristos acelasi este ieri,
azi, §i in veci" (Evr. XIII, 8).
B. MANIFESf ARI OCULISTE, SUPERSTITIOASE
IN VIATA §1 PRACTICA RELIGIOASA A UNOR CREDINCIO§I
* * -
„Vraji", magie, supefstitiiv — Apa cum se ptie, trairea duhovniceasca a credinciof ilor
noptri este amenintata pe linga pf0:zelitismul sectar fi grupari strline fi de catre' diferite influent e
venite din afara. Exista pi alte rabufniri pi manifestari ale ratacirii religioase, situatii ce contravin
atit invataturii crestine, cit pi convietuirii sociale. Aceste manifestari.se numesc fie practici
v ■>■-■■■' ■■.>■'
oculte, fie in§elatorii §i $arlatgniL Ele au fost combatute pi pedepsite in Vechiul Testament,
condamnate de Mintuitorul, injanirate de Sfmtii Apostoli si anatematizate de Sfintii Parinti pi
amintite in canoanele Bisericli/eeumenice. §i daca au existat odinioara. nu inseamna ca au
disparat cu totul
Poporul rornan a moftenit; lin religia veche getodaca unele practici, dar stramosii nu-si
justificau credinta prin destin, de- "unde vin to ate incercarile oculte, ci printr-o viata in lumea de
dincolo, la Parintele luminilor,: Zalmoxe care poseda secretele vepniciei. Stramosii noptri foloseau
unele ocultisme nu pentru a atrage ;divinitatea, ■ ci a intra in comuniune cu ea, care este cu totul
altceva. Nu trebuie facuta cofjfuzie. Unele practici la traco-daci si romani au fost aduse de
popoarele mi grata are in mileniul I J. Hr. si mileniul I d. Hr. Acestea au influentat, dar nu au
* < ■
fost insufite de catre strabunii jiostri pentru a-fi paras i obiceiurile. lor. Nu pot fi confundati
haruspicii religiilor pagine, cu 'predtii pi slujitorii lui Zalmoxe, Deceneu, Vezina etc.
Presa de specialitate, cotidienele romanepti, ca de fapt toate mijloacele - mass media -
au difuzat si au publicat in ultima yreme, relatari despre numeroase cazuri de ,,vrajL ghicitori,
vindecatori cerepti..." etc. ce ipl fae.aparitia indesfapurarea normala a vietii noastre. De asemenea,
mijloacele de infbrmare au initiat-'o binevenita campanie impotriva inpelatorilor de toate categoriile
mascate in haina „cunoscatorildr."tainelor de sus". Unii dintre aceptia cu pre a mult meptepug
pi-au facut averi pe seama credulilor^ iar altii, mai grav, au pus viata multora in pericol, pi chiar s-au
semnalat cazuri de crima si deces,' ; ,interventia celor in drept venind prea tirziu. lata deci care este
rostul semnalarii citorva practici. . oculte folosite.de parlatani pentru ciptig i licit.
Unele din aceste practici,; in afara ocultismului, se explica ptiintific de cei competent i, fara
a cadea cineva in fanatism sau mi.sticism religios. Folosirea, in scopul distrugerii omului, tulburarii
lui psihofizice, a unor asemenea practici, dupa invatatura Bisericii noastre, vine pi de la vrajmapul
vietii omului, tatal minciunii, diaVolul, care dintru inceput a fost tulburator al sufletului pi distrugator
al vietii (loan VIII, 44). Actiunea diabolica este ingaduita in lume prin ispitire. impotriva acesteia
se ridica forta harului pi vointa Iredinciosului, care fac pe om nu numai rezistent, ci capabil sa
deosebeasca ceea ce vine de. la reel rau (I loan IV, I) cu toate ca satana poate imbraca haina
ingerului de lumina (I Gor. XI, 14}, =
DENOMINATIUNI CREATINE, DIZimNTE... 179
Manifestable diayoiului prin practicile vrajitoresji. aWfbst date in vileag de catre Sfintii
Parinti. Lepadarile mari §i mici la Sfrntul Vasile eel Mare slSfmtul loan Gura de Aur sint o fresca
aproape completa a actiunilor de tot felul a uriciunii'pustnrirDe aceea, inainte de Taina Sfintului
Botez, se cere lepadarea de satana, de toata lucrarea lui, clfefeti. ingerii lui §i reintegrarea in har.
,,Vrajitorii", toti practicantii unor mdeletniciri;satanice, n^,nMiic comun cu Bis eric a lui Hristos,
■" ' * --'? '--- "5 : ' 4 « " *:■''"
cu viata duhovniceasca adevarata, cu dorinta;cle mjntuire^sufletului. Practicile sint nenumarate,
'. fi > ■ ■' m ..y - ■
de la individ -la individ, de la credul la credul, de la temp^crient . la temperament. De asemenea*
metodele difera si dupa posibilitatile materiale ale „celui : 8(neeazuri §i nevoi".
« Trebuie inteles de la inceput: din : practicile oculte :i s#%xclud psihoterapiile, printre altele
telekinezia, fachirismul, sugestia, auto-sugestia, ; practica idgfttna, telepatia, hipnoza, care de multe
ori sint confundate. Este adevarat, unii practicieni posecia ..aceste daruri naturale pe care le
folosesc pentru m§elarea unora §i li .se duee. vestea de „vindecatori divini". lata de ce este
necesara cercetarea §i identificarea locurilor, . indivizilor : practieanti, a prozelitilor §i mai ales
clientela permanent! (<*-*, .-.
Nu se pot trece cu vederea nici unii slujitori fantom| v Cei care nu au convingeri si nu §i-au
cultivat vocatia, ci fac totul formal si din in teres, toti intra 3ri categoria in§elatorilor §i stricatilor la
minte: „vai de cei ce cred ca evlavia este sursa de ci§tig" (Tit % 11). De asemenea, cei fara con§tiinta,
care se dau drept slujitori sint niste samani §i zdrahoni, inf elltori' ai sentimentelor religioase ale unor
credinciosi, vai lor (Matei XXIII, 3-36). A§adar, prin superstitie, : rn%ie si vrajitofie, intelegem mijloacele
false si naive prin care se incearca „dovedirea" unei forte divine care intervine in lume si asupra
omului la cererea practicianulur respectiv. lata cite va:
1. Divinatia sau pretinsa putere de a lucra cu „fortele u divine. Aceasta se practica de ,,vrajitori"
in medii de ignoranta..„Speciali§tii" pretind ca pot „smulge":.ajutorul diyinitatii §i in acelasi timp, pot
intensifica „puterea" . diavolului asupra acelora cu care pacienfii,.-„vraciului" nu se impaca. Clientela
care apeleaza la „divinatie" este constituita. din indivizi fara meredere in ei, cu un suflet ravasit, cu o
credinta indoielnica sj nemultumiti de ei insj§i. Practicienii folasescamulete, talismane sj alte mijloace
empirice in vederea atragerii cit mai grabnic a fortelor ,,ceres/ti>.
„Divinatia" nu poate fi confundata cu in vocarea Sfintului Duh pentru transmiterea harului
".■■■■>'■■ ., * "■*"""■
necesar mintuirii prin Sfintele Taine sau ierurgiile biseric|§,tr Slujitorii lui Dumnezeu poseda
calitatea iertarii sau legarii pacatelor nu de la forte' difuze sau. necuno scute, ci de la arhieria
MTntuitorului Hristos, prin transmiterea Sfinmlui Duh dupa JrrVierea Sa din morti: Luati Duh Sfint...
(loan XX, 22). Succesiunea apostolica §i succesiunea in; v credinta transmise prin hirotonie n-au
nimic comun cu practica oculta a divinatiei. Vocatia acestdr?„hamspicii" este Tn§elarea §i ?arlatania,
totul este bazat pe minciuna. victime permanente ale posesbrjlor" de secrete supranaturale rlind
multi creduli. Divinatia este o practica a religiilor naturiste T ramasa in con^tiinta oamenilor din
negura vremilor. Aceasta : practica nu are nimic comun dti Biserica lui Hristos, ci, dimpotriva,
instraineaza pe credincio§ii no$tri de la invatatura cea adevarata: Practicantii divinatiei neaga Pronia
lui Dumnezeu, batjocoresc armonia lumii cere§ti §i sint vraj.ma§i ai Descoperirii lui Dumnezeu.
. Preotul este dator aa fereasca pe credincios. ii sai de asemenea caderi, sa le explice sensul
mmtuitor al cultului Bisericii, al slujbelor in diferite ocazii^sieerinte ale vietii. Inceputul mintuirii
noasti'e este numai Hristos -Domnul prin jertfa Sa, in Biseriea :Sa, prin unna§ii sai, Sfintii Apostoli
§i apoi urma§ii acestora, ierarhia bisericeasca. . .^..■.•■■: : .
2. Chiromantia sau practica detectarii soartei §i yijtorului in palma este o practica oculta
veche. Ea pasioneaza persoanele mai tin ere sau alti. indivizi,. care au avut necazuri in cursul
? ' : ^ ■ i- ■■-.
vietii si umbla disperati dupa explicatii. Ghicitul in palmg^ste o deosebita pasiune. Se tolosea.
de asirieni, babilonieni, egipteni, apoi de catre greci §.i romani.- Au existat adevarate §coli §i
gmpari concurente de chiromanti. Chiromantia este practicata $i astazi, aproape in toata liimea, dar
s-a depa§it forma oculta §i s-a trecut la cercetarea fenomemilui psihofizic al „chiromantiei".
1 80 w cAlAuza cre$tinA
De la inc ere arte timide de ;,ghicire" a viitomlui, de la empirismul religios si „secretur fiintei
nmane, de la impulsurile electrice; ,ale5 inimii si singelui intre doi indivizi - de obicei doi tineri de sex
diferit - plini de firesti sentimente sa. curate emotii, s-a ajuns acum la diagnpsticarea unor boli card i ace
si psihice. lata ca de la „obiceiuri" -pagmesti, de la practici „ascunse" s-a ajuns astazi la o profunda
cercetare medicala |i utilizare in crirhinalistica cu mari perspective in viitor. lata mi aspect al forfei
§tiintifice §i asa-zisei chiromantii, despre care nn slnjitor al lui Dumnezeu trebuie sa aiba cunostinta.
Se exclud cazurile unor persoane inzestrate cu magnetism special sau impulsuri ce se transmit prin
intermediul miinilor si produc liniste sufleteasca, vindecari de patimi §i chiar alinarea unor boli cronice
(cazul recent al Djunei Davitasvili din Tbilisi - Gruzia etc.).
In decursul istoriei biblice.reprezentantii alesj ai poporului evreu posedau forta hratelor in
transmiterea cuvintului sfint. Membrele superioare anrionizau cu mimica fetei, cu miscarea ochilor, cu
ridicarea sau scaderea vocii, in a§a fel'ca ascultatorii sa fie captati si sa inteleaga legile §i poruncile.
Mi?carea degetelor, in ritm sau difuz, au atras totdeauna privirile curiosilor. Dupa unii, ,,011111!" este
facerea miinilor sale, sau, parafrazind Biblia, omul este facut dupa .xhipul si asemanarea lui
Dumnezeu..." (Facere I, 26). Cu miihite voastre va veti „scoate hrana din pamint"... (Facere III, 17),
Mina este luata in seama si ca instrument de stiinta §i cultura, de transmitere a talentelor.
In Noul Testament, Mintuitorul folose§te bratele in multe imprejurari. Cele mai sensibile
fapte §i minimi asupra Sa, asupra omului §i asupra naturii inconjuratoare le face cu miinile.
Harul acesta al fortei Cuvintului este. transmis de Mintuitorul |i Sfmtilor Apostoli §i urmafilor
acestora. Punerea miinilor la hirotonie §i transmiterea Dumnezeiescului har este o taina §i a lui
Dumnezeu §i a naturii. ' >v
Astazi se ftie ca fiecare mdiyid uman este unicat in univers. Dae a pina nu demult se §tia
ca numai amprenta digitala este Silica §i constiruie diferenta specifica a indivizilor, deci tot
ceva legat de mina, acum se cuiioa|te ca vocea, auzul §i to ate celelalte simturi sint absolut
individuate. Evident, practica chiromantiei nu are nici tangenja. cu adevarul § tiintific sau cu
hirotonia. Ghicitul in palma este .0 practica in scop ascuns, de in^elare, de egoism ca posesor al
unor „mistere" chiromante. Ghicitul 'viitomlui, curioa§terea destinului vital, conjugal, virsta vietii,
soarta de dincolo etc. acestea sint practici oculte condamnate de Bis erica p combatute de §tiinta.
Unii chiromanti „speciali§ti" ghicesGiprin amprente, prevad prin configuratia miinii (mina dreapta,
sau invers, degetele „filozofice", iriginere§ti, artistice, me§te§ugare§ti etc.). §i iata ca astazi
computere specializate „ghicesc" bplile, temperamentul §i chiar caracterul omului dupa coiiturul
miinii; arta §i tradare, precizare §i ineertitudine, prin cercetarea grafologica. Dae a mina este
instramentul eel mai util al omului,.. scrisul este poarta de intrare in marele anonim al sufletului
uman. Alfabetul orbilor, cititul priri membre este un rezultat al manifestarii simtului pipaitului.
Or, credulii, mai ales cei cliinuiti de „ viitor" merg la in§elatori ai unor potente umane, in
loc sa consulte specialis;ti, medici^psihiatri etc; Con§tiinta lor a ramas mult in urma fata de
avansul spectaculos al §tiintei in toate domeniile. Practica oculta a chiromantiei se constata si la
tineri scapatati sau fete batrine,. eare-|i cauta disperati ,,norocui" in palma sau in configuratia
miinii. In lumea curiozitatilor exista intreaga literatura „chiromanta", autorii intrec?ndu-se pe
ei cu solutii „precise" ale viitorului §i cu redarea soartei celui ce soiicita aceasta.
In multe cazuri, tineri care asculta de „soarta" miinii au ajuns la disperare, vazind , : calea
vietii" apropiindu-se de sfirfit. Sint ,,iiie§teri" chiromanti care folosesc mijloace psihice de teroare.
due hid pe multi la disperare, la sinucidere, iar pe alfii la ruga de raspundere in fa {a vietii,
fiindca alesul sau aleasa inimii rm „arata" ca in oglinda palmei.
Alti model atori de destiii ehiromant au abandon at miinile si au trecut la membrele
inferioare, aflind „caile grepte" pe care nu trebuie sa mai mearga omul. Dae a. palma este oglinda
cerului, talpa piciorului este harta pamintidui. Aici „vezi" unde sint „comorile" ascunse, cine le
poseda §i cind vei ajunge la dinsele etc. Este adevarat, sint cazuri cind indivizi cu malformatii,
mo§tenitori ai unor pacate ereditare, folosesc picioarele in foarte multe indeletniciri, inclusiv
scrisul §i pi crura. Sint situatii, cind ace§ti handicapati sint luati drept „alesi" pentru a ghici sau
a profeti viitorul. Practica oculta a phiromantiei trebuie cotata ca o indeletnicire contrara legilor
§i moralei pub lice, cu toate asigufarile practicantilor §i clientelei lor ca sint „buni cre§tini".
„Ghicitul" in palma sau in alte parti ale membrelor superioare sau inferioare, dupa invatatura
Bisericii noastre, este practica a ispititomlui, a diavolului, data in vileag mai ales in „lepadarile
de satana", inainte de primirea tainei iluminarii," Tainei Sfintului Botez.
DENOMINATIUNI CREATINE, DIZIDENTE... J_§A
3. Astrologia sau „cititul" in stele pentru cunoasterea viitorului omului, este o practica
multimiienara, cerul constituind pentru om o atractie permanent! Daca Soarele este zeul zeilor,
Luna, sotia sa stelele sint soarta fiecaruia spuneau cei vechi si .sustm „mani" astrologi ai epocn
noastre. Cu toate ca astazi cunoastem existenta planetelor, mersul. lor, omul a ajuns pe luna s-a
apropiat de Marte si Saturn; in lumea Apusului este o adevarata avalansa dupa astrologi, dupa
cunoasterea soartei omenirii din zodiac sau alte comete, stele si galaxn inca nedescopente.
Multi parasesc Bisericile lor traditionale, altii ramin indiferenti la cele rehgioase si mai multi
intra' in comunitati sectare si grupari anarhice religioase, care practica mtens astrologia; s-au
nascut si secte: jatlantizii", „ufolatri" sau cei care au sufletul asigurat pe alte planete si au
legarura cu extraterestrii (OZN). w
Este firesc sa cercetezi fantastica panorama a boltii ; albastre, este necesar sa cunosti
mersul planetelor si matematica cereasca, este bine sa studiezj. imiscarea de rotatie si de re volume
a Terrei §i este condamnabil ca cineva sa ia „horoscopul' ■ : sa gaseasca „specialistur si sa-i
istoriseasca soarta dupa mersul stelelor! , a . . .
Ca si in „domeniul" chiromantiei, afacerea fabuloasa a astrologiei prmde in mreaja ei destui
creduli Campania astrologilor este siistinuta de numeroase redactii care sufoca cu titlunle cartilor
lor pe unii editori de lucrari stiintifice si beletristice. Albume de.arta, cu o tehnica tipografica
ireprosabila. care contin preocupiri antice, moderne §i contempprane, in legarura cy spectml
astrologic, apar la tot parol. In ultima vreme, muzeele lapidare ce contin piese milenare cu clupuri
de astrologi sau cu „profetiile" lor cunosc un flux deosebit, IVlisterele asirobabiloneenc m legarura
cu astrele sint iarasi pe masa de lucru a „cititorilor" in stele ai zilelor noastre.
Nu este mai putin adevarat, ca stelele si in general astrele au constitmt motivul de urzirea
folclorului celest la fiecare popor, inclusiv la stramosii no§tri traco-daci si romam. Cei mai
important §i emotionant moment al literaturii noastre folclorice ji astazi este Mionta paminteana,
care „citeste soarta" stapinului in steaua norocului sau in steaua mortn. _
Dar trecind peste partea literara si stiintifica, exista, dupa cuvintul Sfmtei Scnpturi^ steie-
semne astre si comete eshatologice care-si au rostul lor m^Pronia divina, in scopul mintuirn
noastre, nu in sensul de a determina „soarta lumii" sau a fixa, in mersul planetelor „sfirsitul
lumii" §i implicit „chemarea omului de astazi". In ceea ce priye§te practica oculta, „astrologia" are
mai multe compartimente: „Cititul" in stelele nastoii, ale mprtii, in astrele amomlm m apantia
Carului mic si Carului mare, pozitia Clostii cu pui, intensitatea lummoasa a Luceafarului JVenus)
si, in sfirsit, Luna, cu fazele ei binefacatoare, atragatoare, sau cu semnele de „vremuri tulbun
(eclipse - partiale sau totale). O interpretare astrologi ca derriare efect in lumea evului medm si
chiar in feudalism a determinat-o fenomenul natural eclipsa de soare sau de luna. Asemenea aparitu,
,.profetite" de magi sau vrajitori, - cunoscute foarte bine de preotii asirobabilomem §i egiptem, ca
fi de preotii dacilor - constituiau intr-adevar o confirmare pe&ru acele vremi a „naturn divine" si
7\ ?ll^^1!OT C-6Tl_lll_n
Pe linga partea oculta a astrologiei, cercetarea cerului inca din profunzimea omenirii a dus
la rezultatele 3 astronomice ale zilelor noastre, inclusiv zbonil omului in cosmos. De asemenea,
cercetarea amanuntita a Zodiacului, secretele si cicJurile lui, au pus temeha calendarului, care,
perfectionindu-se. a ajuns la masurarea exacta a timpului pe scara civilizatnlor.
: Desiaur. nu toti astrologii au fost intru§i. Cei care aU studiat astrele in vederea obtinerii
unor certitudini au fost inregistrati de istoria astronomiei.-Dar,- ca hi orice preocupare omeneasca,
intervenind interesul §i' seductia. 'datele stiintifice au fost interpretate tendentios si puse m slujba
inselarii constiintei oamenilor. Asa s-a creat o intreaga constelatie de zei si zeite purtind nnmele
mai ales ale astri'lor noptii si indepartatelor planete. O intreaga rnitologie astrala a luat funta, lncit
Jupiter sau Zeus nu-si mai gasesc odihna pe Olimp sau in lumea lor rece sau fierbmte.
Deci astrologia este o practica obscurantista care caiita sa explice unele situatn dm viata
omului legate de astre sau miscarea lor. Fiecare „cititor" are itn sistem propriu de explicare si
fiecare individ are astrul lui care lumineaza sau se stinge in concordanta cu sufletul omului
Dar in afara astronomiei, matematicii ceresti, astrofizicii, ^tiinta medicala de astazi, mvestigmd
omul in complexitatea sa psihofizica, a dovedit ca o data cu^amislirea unei fimte umane si mai
ales odata cu nasterea sa, participa la acest act irit«ga natura. Atractia planetelor,
<^eomagnetismuL anotimpul, pozitia lunii, radiatia solara, conjunctura stelara etc., isi pun amprenta
pe noul-venit pe planeta noastra. Banuiala de milenii, praMica astrologiei, a devemt astazi una
din fascinantele preocupari in legatura cu omul in contextul cosmologic §1 ecologic.
Atitea bijbiieli, atitea cautari „fizice sau metafizice" au adus o noua lumma in constelatia
noastra, prin sistemul' simplu, dar de mare eficacitate, al biontmului si mai ales al biocronului.
182 .CALAUZA CEEfTINA
Desigur, aceste preocupari, de mceput ): au. p mare pondere in explicarea ftiintifica a vietii omului,
intensitatea activitatii lui, limpul maxifii de activitate fi timpul proxim de odihna, ziua sau
noaptea, in functie de secunda intrani.m existenta planetei noastre. A§adar fi astro logia ca
practica oculta se poate explica fi mode'la. .Numai infelatorii, cititorii In stele, nu doresc acest
lucru pentru a nu-§i pierde clientela df; creduli. .
Credincio|ii care sint ,,lunatici^ atrafi de fortele geofizice sau magnetocosmice, captati
de unde (stihii), ziua sau noaptea, tfebuie sfatuiti §i indemnati sa eonsulte medici specialifti
psihiatri, oameni competenti pentra revenirea lor din groaza fi obsesie la viata . normal a. De
asemenea, bioritmul de munca fi biocroiiul de creatie trebuie respectat. Atunci cind omul este
atras fi are „pofta" de studiu fi munca trebuie inteles, trebuie coordonata activitate a- sa in
functie de „legile" specifice, legileVa&actiei universale. In multe universitati fi institute de
cercetare din lume s-au introdus acesti friiiite noi, cafe nu mai constituie un mister, ci intelegerea
rostului nostra in univers. Cu putiri timp in urma nu se putea vorbi de asemenea situatii, dar
astazi sint necesare oricui. Astrolatriai ca de fapt tot ce este bazat pe in§ elare pi necunoaftere,
incepe sa cedeze intelepciunii §i cereetar-ii; Or, preotul de astazi este chemat sa cunoasca aceste
lucrari, fiindca la Na§ terea Domnului .a-participat f i cosmosul f i frumos cinta de veacuri inimile
sincere fi limba curata: „Rasarit-a lurnii Lumina cunof tintei . . . iar'cei ce slujeau stelelor, de la
stea s-au invatat sa se inchine, Tie,.- S6arelui dreptatii..." (Troparul), nu astrului zilei.
Ar fi condamnabil ca un crediiieiojs/ al ! Bisericii Ortodoxe Romane sa practice astrologia sau
sa eonsulte „cititori" in stele. Astrohomia este o ftiirita bine defmita fi toti luam cunoftinta de
realitatea ei.§tim de ce se produc eclipsele (de soare sau de luna), §tim in ce constelatie ne aflam
§i in ce cale mergem. Este demonstrate „moartea" f i caderea stelelor § i „na§ terea" altora, se cerceteaza
cometele care ne viziteaza § i se analiz§aza „coada" sau „capul" acestora. Vedem f i intelegem
exploziile solare §i eruptiile vulcanic^- :;cutremurele fi' am privit coborirea omului pe luna. Sint
cautati quasarii fi s-au lansat nave cosrjnice de avertiz&rea „presupufilor" locuitori. Afadar, soarta
§i destinul legate de stele fi planete este: o -kutoinf elare, este o practica oculta. Aceasta practica este
condamnata de Biserica fi socotita pericor social.
Mentinerea practicii astrologieife datorefte ignorantei, mediului social dezechilibrat, bolilor
psihice fi mai ales lipsei de traire auteritic-duhovniceasca in Hristos.
4. „Vrajitoria" sau ghicitul. Alta fata periculoasa a obscurantismului sint -„vrajile" sau
ghicitul. In jocul acesta ocult sint pr|n|i;Mt „practicienii" (vrajitorii), eft f i „profitorii" (de fapt
iiif elatii), credulii care cad victima „ctmoseatorilor" gindurilor f i actiunilor viitoare ale oamenilor.
Vraja are, ca toate practicile oculte,;: "\\, preocuparile ancestral e ale vechilor religii, mai multe
forme de manifestare: spre ,,binele" "iri'dividului - magi a alba, fi.spre raul individului - magi a
neagra. Dae a in vechime, practica „gl$c^lui" era ineadrata in ritual e speciale (fbrmele famanice,
fetife fi totemice), astazi ,,vrajitonil u '''Iucreaza cu satana, dar fi cu „ajutorul" Domnului, aducind
celui ce solicit! ,,implinirea" dorintej.'^ 4
Pe linga practica oculta exista'teSpfi : un fenomen care trebuie cercetat. Unii „vrajitori" sau
ehicitori. lesatori sau descintatori, sint^inzestrati cu o'.forta de sugestie evidenta; altii au o putere
deosebita, ereditar sau ciftigata prin ^exexStiu, forta.ltipnotica. Aceste daruri parafizice, in loc sa
fie fblosite spre binele general, sint canpizate spre afaceri fi in f elare.
Nu sint lipsite.de atentie nici per^panele care eer ajutor vrajitoralui. Unele sint disperate,
mai ales fete f i femei pline de gelozie saiv cuprinse de isterism f i in acest caz devin ufor victime
pentru excrocare. dar fi medium-uri. pentrii paralizarea psihica a persoanei vizate. Persoana „vrajita"
este captata in undele de sugestie ale ■■, ? rnagului" sau, folosind unele obiecte ale celui ce trebuie
„vrajif i , el intra in zona de influerita.;a; partenerului, fiindu-i captate nifte unde biomagneticc.
Odata captat, psihicul cedeaza, devine un om influentabil, posedat, este, in unele cazuri, dereglat
psihic, apoi glandular fi hormonal fi; ia.jta efectul „vrajii". Datorita unor conceptii retrogi-ade, ca
omul ar fi numai animal, vrajitoria s-a^.dezvoltat in. toate tarile. Ea face front comun cu toate
practicile oculte fi incurajeaza fanatisrnul.; .....
„Yrajitoral u folosefte, in scopul supunerii partenerului vizat, divinatia, chiromantia, astrologia
etc. Daca n-a reufit „experienta", procedeaza empiric cu lenjeria sensibila sau cu lucrari purtate de
impricinat, cu imitarea unor gesturi sau.sati ; sfacerea unor placeri rivnite, permanent si chiar intilniri; cu
voie sau fara voie, intre opozanti. Exista.§j;un. aspect vulgar al vrajitoriei, sau chiar curse riscante. Cele
mai multe practici sint pe baza unor mf elarL Printre acestea, nu lipsite de importanta, ghiocul (co chili a
are unele aspecte radiante ale perlei), „bQbii.-,-cartile - prestidigitafia, sugestia, captarea si chiar logica
dupa istorisirile clientului, cafeaua datorita influenfei asupra centrilor nervosisi excitarea lor etc. In
DENOMINA TIUNI CREATINE, D1ZIDENTE... 1 83
vechime, ca fi in zilele noastre, s-au folosit f i se folosesc pietre pretioase si metale pretioase al caror
efect radiant se cunoaste. Un loc aparte \\ au plantele, copacii, buruienile de leac, florile, apele minerale
socotite miraculoase (Herculane etc.). Inca din stramosi, maMguhai busuiocul, meriforul etc. au fost
folosite in vraji. : "
Lasind la o parte aspectele de hifelare, de sugestie §.a;tri;d ; :- intre credinciofi exista „frica"
de legari fi dezlegari sau practica condamnabila a unor slnjito^i-.de-aghici dupa cum „se deschide"
cartea. Or, tot ceea ce se face cu scopul de a ; fn|ela sentimeppe credinciofi lor este vrajitorie
este negarea fortei harului fi rugaciunii. „Soarta" aeestora vat&alaturi de Iuda, Arie, Anania pi
Safira, Simon Magul (Fapte V, 8-9; VIII, 19-20) etc. ■ \¥^k: .
Slujitorii, ca fi credinciofii, sa fuga de asemenea pf4Gt||^:sa inlature cu hotarire lucrarea
diavolului ft a slugilor sale fi prin aceasta fi vrajitoria sail gliicitul (Iefire VII, XI).
5. Holografia sau „cititul" in oglinda este ; o practica ©Mlta in vederea aparitiei obiectului
sau persoanei in fata oglinzii solicitantului sau clientului. celiii ,care are darul chemarii. Practica
nu este nici noua, nici lipsita de important! Ea face parte din pfeo cup arile de milenii de a gasi
sau a aduce aproape fiinta sau obiectul dorit Urmele ei se gases.c in epoca pietrei tirzii, in toate
straturile de civilizatie §i aproape la toate popoarele.
Dupa caderea in pacat, omul pierzind legatura cu Dumnezeunu a distrus chipul Ziditorului,
ci aptitudinile sj potentele au determinat „cununa creatiei a sarp ; paute tatal. Atunci fml ratacit,
Inlaturat din Eden, a cautat sa-§i gaseasca Stapinul in el sari- in ; natura inconjuratoare, cultivind
aptitudinile, dind friu liber imaginatiei fi incercind prin toate^mijloacele de a-§i gasi prototipul.
Or, unul din aceste mijloace a fost holograma sau aparitia .phipului „chemat" sau imaginat. In
mitologie, Narcis, privindu-§i chipul in „oglinda" apei sau in fintinaj-este un exemplu edificator de
cautare in afara, de reflectare. Holograma sau cititul in oglindj; este captarea §i reflectarea undelor
magnetice ale persoanelor chemate §i nu numai a persoanei^i \$i a unui pbiect dorit. Aceasta
incercare a spiritului uman de-a lungul mileniilor, de§i pare incr^dibila, o practica oculta, o mistica
orientala, a ajuns astazi cu ajutorul aparaturii tehnice la o d^zjMtare cu adevarat uluitoare: §timta
holograflei . Plecind de la simpla imaginatie a „cautarii" chipiilui, in secolul nostra s-a nascut
fbtogralia, telefonul, televiziunea, fonoviziunea, iar in astrprjLomie, §i astrofizica, suit folosite cu
succes uriapele teles coape, oglinzi concave §i aparatele ultrasfiisibjle de captarea „glasurilor" |i
mi§carii „enigmelor" cosmice. .;.--. : :
De la „vederea" in oglinda a sufletului, practica de adinca sensibilitate folosita in Babilon,
Egipt, India, China, Mexic, Dacia, la greci fi romani cu 4-5 ' milenii in urma, s-a ajuns astazi la
redarea pe ecrane a unor pelicule prin tehnica holografica - mai'ales in Japonia §i SUA - §i a
filmarii zborurilor cosmic e, aterizari, alunizari §i amerizari satv;trecerea pe linga alte planete din
galaxia^noastra. lata alte visuri implinite, vazute §i traite dejipi astazi.
In Vechiul Testament, este amintita aceasta practica a;-',i861ilor" (Ie§ire XX, 4) §i mai ales
a terafimilor (I Samuel XIX, 13), iar Sfintul Pavel compara- realitatea neinteleasa a implinirii
credintei in Hristos cu... vederea in ghicitura §i oglinda... (Gal, III, 24) pina la statura barbatului
deslvirfit (Evr. V, 9). ; ' : ' !
Facind comparatie ■ cu o oglinda, care is. i" are tainele sale de a patrunde in fiinta adinca a
omului, Mitropolitul-poet Dosoftei spunea ca „a§a cum o oglinda se sparge, dar nu pierde calitatea
de a reda chipul in fiecare ciob, a§a cum 1-a dat in oglinda inkeaga, tot astfel Trupul lui Hristos
nu-fi pierde calitatea de unul indiferent cum ar fi impartif .'. $i multe alte comparatii s-ar putea
gasi. Dar practica „cititului" in oglinda a ramas in starea de inceput, dindu-i-se un rost magic,
de vraja la multi dintre in$elatori. Infelatii sint mai ales tineri.-.in perioade de criza psihofizica
sau batrini sclerozati a caror imaginatie este redusa la empirisiiiul oglinzii. Ei nu inteleg nici
fenomenul undelor magnetice, nici forta de reflexie a obiectului;. De aici s-au nascut fi alte
practici mistico-in§elatoare: „aparitia pe ecranul oglinzii a chipului celui (celei) iubit(a) sau
in§elatorul sentimentelor sotiei (sau sotului), de'unde de^tramari sau neincrederi in familie.
Apoi „patrunderea" unor dusmani nevazuti, imaginari, inXcamiriul conjugal produce certuri,
procese, chiar crime, Prin forta magica a oglinzii se incearca induplecarea judecatoralui la un
proces fi a profesorului la examen etc. ! f'S '.-"'-
De pe urma acestor practici fi multor altora, infelatorii^ farlatanii, „holografii" profita de
ignoranta fi necunoafterea adevarului credintei §i de neexplicarea ftiintifica. Multi dintre adeptii
holograflei fi credulii acestora folosesc semne (cum ar fi SQEnhuI crucii fi al binecuvintarii) fi
practici terapeutice evanghelice (post, ragaciune, 7 metanie,- ; niil6sTenie) in perspectiva aparitiei
chipului „cautat". In aceasta situatie, superstitia ia locurrnomentelor liturgice fi ocultismul
184 . . "",; '■■ J.CALAXJZA CRE§TINA
paralizeaza trairea duhovniceasca .er^tina care trebuie sa fie constienta, curatasi practical prin
iubire pi fapte bune. ,0^^,
Preotul are datoria fata de^chemarea sa-.fi obligatia prin hirotonie de a preveni pe
credmciosi, a explica nocivitatea practicii ,,ghicitului" in oglmda etc. pentra viata omului fi
familiei creatine, a arata evolutia^i^fostul stiintei p tehnicii holografice in zilele noastre. Deci
fenrea enoriasilor fi inlaturarea unor asemenea incercari pagubitoare constiintei omului fac parte
din activitatea pastorala si misionara .a slujitorilor altarelor
6. Necromantia este praMea chemarii duhurilor mortilor*. Necromantia este pretinsa
calitate^ a unor indivizi de a putea lua „legatura" cu duhul celui. plecat dintre noi. Aceasta
practica tulbura atit credinta cea adevarata cit si evlavia, experimentarea ■ si cunoasterea invataturii
Bisericii. '
Practica oculta a necromantiei; se .exercita la „comanda" pentru anumite duhuri, pentru ca
acestea sa vina in ajutorul celorffii: viata, sa-isalveze - daca s-ar putea sa-i inlocuiasca in
imprejurari grele sau sa-i invete ee^trebuie sa faca.
Cei care alearga la ,,necrornanti" sint indivizi certati cu morala, calcatori de lege, tilhari
|i criminali, care, in disperarea lor, ca vor fi condamnafi pentru faptele rele, fac apel' la alti
inselatori asemenea lor in vederea ^ajutorului" duhurilor mortilor. Deci practica necromantiei se
exercita in situatii limita, de dispef are.
Preotul trebuie sa previna' asemenea situatii printr-o intensa activitate pastorala. printr-o
formare a constiintei curate a enoriasilor pentru a inlatura prilejul de pacatuire si implicit
tulburarea activitatii cetatenilor §f alergarea la „salvatori" necromanti.
Practica oculta a necromantiei se exercita m medii sociale bolnave psihic si disperate din
punct de vedere al vietii material^ :In acelasi timp, ignoranta si superstitia sustin nu numai
necromantia, ei toate practicile ociilte si activitatile obscurantiste, deci zonele intunecate si
lipsite de predica luminii, de prediea Evangheliei.
In sfirsit, nu trebuie corifundata practica necromantiei, practica, asa cum am vazut,
exercitata de la individ la individrfeolata, mselatoare, particular, nociva pentru comunitate, cu
spiritismul, sistem organizat, care #e numai ca „metoda" necromantia.
7. Alte practici In scopun ocultiste: „ghicirea" si tilcuirea viselor, telekinezia sau
miscarea corpunlor de la distanta,.;intermediari, vrajiti (amulete, talismane, totemuri, fetisuri
etc.) si tot arsenalul de superstitii §i ppletniciri legate de nastere, pubertate, maturitate, casatorie,
deces si dupa moarte.**
Preotul trebuie sa fie cu n%e ; atentie asupra acestora, pe unele sa le corecteze, pe altele
sa le modeleze si pe cele mai irmlg'sa le elimiiie din indeletnicirile credinciosilor. binemteles
explicindu-le atit duplicitatea (superstitia, practica oculta), cit si pericolul lor asupra vietii in
general si asupra evlaviei crestrne- M' special.
* * *
INDATORIRILE CLERULUI §1 CREDINCIO$ILOR
PENTRU A SE FERI BE PRACTICI OCULTE §1 SUPERSTITII
Am amintit doar citeva dm reininiscenteie pcigine in practica credincio§ilor nostri, pentm a
intelege ca hand Sf. Duh nu are Mr%ic cpmun cu atitea practici ocidtiste: vrdji, magie, superstitie.
1. Biserica, in conformitate cic Descoperirea lui Dumnezeu cunoscutd pe cele dona ccii: naturald
- prin legi imuabUe ale naturii si firiimmane si supranatnrald, neinteleasd de noi (coplesitoare), dar
concretizatd in Sfinta Scripturd si SfmWZraditie, a ihterzis prin anateme si canoane folosirea inseidrii
si minciunii pentru ^adeverirea" credMei. Nu practicile cm creat cuitul si cm organizat Biserica, ci
^ m
A se vedea: Rugaciunile pentru cei adormiti, p. 392-418.
** AMANUNTE
Ed. Universul, Bucuresti, 1945; Mircea Eliade, Aspecte ale mitului, trad. Ed. Univers, Bucuresti, 1978;
Idem, De la Zalmoxis la Genghis-Ha^trad. Ed. stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1980;' Idem^
Istoria credintelor si ideilor j^ligioase^tmd, Ed. §tiintifica si enciclopedica Bucuresti, vol. I, 1981, II.'
1986 si III, 1988; Victor Kernbach n . Mturile esentiale, Ed. stiintifica si enc. Bucuresti 1978; N.' C
Paulescu, Fiziologie fllosqficd, Bucuresti, 1944; Rus Remus, Omul in marile religiL..- S. A. Tokarev.
op. cit, passim; V. Tincu, Vinzdtoru,de iluzii, Bucuresti, 1979.
DEN0MINAT1UNI CREATINE, DlZldENTE,.. J 85
* ,
acesteasmt myloace pentru exteriorizarea credmfei. Slujbele ^ieMgiile la toata trebuinta sint forme
de mamfestare a legaturii omului cu Dumnezeu, sint acte exte^Me credintei lucrdtoare prin Lb re
Pacticile oculte cu to, evantaiul lor „religios" audus la cultumturii, la evolutia cdutdriUlnMtU
l^dorarea unor idoh, zet, mintuitori, izbdvitori creati de mihm.rMtita a omului. Acest ..sovagtm
sau sincretism rehgios se poate constata, asa cum am vazut, m.reminiscente religioase pd°ine" m
Z a iZ =:,~i'i;i inddeMciri —• fa cui tivaKa 0CldtiS)mll d ,- «w^
in load adevandui evanghelic.
prollt al inZ J,n ™ -T™ CU f^ P^kJecit constatarea condamnabilului
piojit ac una, slujiton inconstienti (popi ai baalilor, astartelor si dumbravilor, samani etc)
mjoacele de tigare ^ nfific , „ tehnM ^ studiat sTle^' redat intrebuintLaJ^cl
a§a cum s-a vazut
__ 3. Slujitorii Bisericii trebuie sa fie foarte atenti la aceste practici „naive", dar native sa
le nlaure cu delicatete in scopul feririi credinciosilor dejbasme sipovest" si sa respecte
credmta cea de venniri verifimtn ■■•■<•' ■■■ y " 9 > specie
credinta cea de veacuri verificatd.
In ultima vreme, sectele si grupdrile anarhice aureadus cultul pdgin pentru tre-irea
pattnuor omenestt pentru satisfacerea necontrolata a pasiuniidr, pentru LtturLa experZei
simcredern in evlavia strabund si inlocuireaacesteia cu ^credinta noiid", fard cult f3ra
i!Z tV e l7 *■ V f tUr& - ^ S r" l6reM « *:«*<« "*** * bisericeascal
schimb, au ttezit din somnolenfa veacurilor praciicile o culm iV super stitiile de tot felul aciMnd
Bisenca „ de mentinerea, ..vechiturilor". -■■■%,■■ ' - /e ""' aclL - ma
Este adevarat au existat multe abuzuri inistoria bisericeasca in ceea ce priveste superstitia
* vrajitona* A existat o intreagd goand dupd „vrajitoare" ,m ales in BisericaEvului nedZ
apusan, chiar animale (pisicile negre), pdsdri, reptile erauMotsiderate ca intruparea saanti
Reguhle inchiztfiei an in gro*znicul palmares, pe linga vuAte, eroi (loana d'Arc) si marmi
(Lone.rmr. Ginrdnnr, »>-.,*.,-, n„m„„ /--„ki-:\ ' 9 "'"'"'«
(Copernic, Giordano Bruno, Galileo Galilei).
BIBLIOGRAFIE
10/1952 n 550 551- Al xr r V V a ""•""'"-/ '" c * «/""«/ «e pastorale, m ,,5, 1, nr. 9-
\% m -rl ^ , N ;C° nst , antmesc u> mcit. p.150-1.53; P. Deheleanu, op. tit p 55^-
m 7 Z n Zf ^ Sf T tele Tf n * d T Cafe/!ezefe S f- ChM mmsalimului, in „ST". XI^l 959)
t Lm"„ ^,^7^7^ Cunoa^ereaocum ^ Msificarea cunoa'terii adelarufii
Z Tr^it^ Jn ! ?'<? \ 7 -J TAntome Plamadeala, F alsul misticism , incercare de tipolooie
Mem" tl 6 1952 ,^lVv\ °' St ? il0ae ' F °™?>? ? fc ^le falsului ^
10/1956 n S-r'l 5 ,' 5 "^ e "^» fe *' '-mbatema lor, in „Idem". nr. 9-
™°:| : 5 ^°- 5 ^' Livm Stan, Superstitiile si obscurantismM -mistic. in .Jdem". nr 3^/1950
S' K,^ VaSll6SCU ' ^'^ 5 "^^"' 0Cu/fc '" ; #»•'«»■•= ?n'„ST"; nr 5-6/ 949
Atitudini. N Chitescu, Atitudinea principalelor religii ale lumii fata de problemele victii
pamintest, ,n „Ort." 5 nr. 2/1952, p. 242-243; Haralambie GSjocah!, Legislatia caZicjTms^
Or odoxe Jata de supersiitie, magie, vraptorie ? i ob S cnrantis ffl ,,mi ,BOR". nr. 5-6/949 p 333
476- A M ™nrf "' '"'• °"" 7eZ r '"^^W^^^&^dem", nr. 7-8/1963.' p. 46 -
*y p V mpentifloase la eclipsa de hind, m Jdem", nr. 8/1924, p. 483-484- At
Sanef tf srTf i 0^' ( °- n i , ; 01 "!/ ia r; omitoman tia ! Womantia, astrologia, terafiml
nr 3-4/S54; " p I4 9 m 10/19D9 ' P ' M1 - D44; DV Radu > ^^ ■ flcfe/ »' '" e %^--> >» -Mem-;
tehnicr^m Q^r^ S ^T ; Che!ce ^ Psihosotiologia^lutiilor interumane, in „Stiinfa ? i
telinica , nr. 1/1981 p. ^4-^5; Hologramele si apUcatiilelor^vsw. „Magazin" 31 ian 1981-
Tmpuly hmitele biologice ale organismului, in. , .Idem", 1 wfe 1S79 Gh Bratescu Radatiile
97" IpSnTkolZTf - h . "^ "' ,0 ^, 1981; r ^^-> '» , Jnfo^aTa'^26 1 £
SctatoV : 9dec iqrW '^ f gaa " 3 ?' 1 98 1 ■ : ; 5/an7m„/ ,/ meteamentele, in
f„ ?w ? - w ; { e '^/» «&as«jz^«,Bflte, in „St.. 5 i teh.", nr. 9/1981, p. 43; Diagnostic
Ik 1980 " Mmat ' "^ 19?6; D ^^^ W ^^P^ta,M a gazin",'nr. llS,
ESL, p. 61-62, 113.
186 G Al^fez A CRE§TINA
Biserica Ortodoxd, avind ca pdmM&d de la Mintuitorid cerceiarea (Matei VII, 7) si
cunoaperea (loan XVII, 3), n-a confundat; : nicioddtd si nici n-a pus in contradictie invatdtura
Evangheliei cu stiinta si tehnica. DinrpotrvM, pe-.acestea din wind le-a socotit mijloace ajutdtoare
pentrii train! credinciosului in vederea e&mintuirii. Tot ceea ce este adevdrat si sfint, drept si
bun nu poate contraveni Revelatiei luPDtimnezeu, revelatie desdvirsitd prin Mintuitorid Iisus
Hristos (Matei V, 17; loan XIV, 6). ;^';#--
Nu putem trece cu vederea ca airexistat martin in perioada persecutor Bisericii. Ei nu
credeau in „faptele" zeilor, in superstMt(:m nu gustau din }> mincarea" idolilor si stdpinilor
cerului (idolotite), mai mult, crestinii erchtsototiti „o supers title iudaicd".
4. Orice vrajitorie - ghicii, practim. oculta, prqfetie, indeletnicire obscurantistd etc.
Biserica o socotesie venita de la vrajmasu^diavol fi slugile lui (Gal V, 20-21).
5. Unii slujitori care, cunoscind totite^ aces tea si fotosind practici spre inselarea sentimentelor
religioase si cistig urit, calca in mod vmtWnoamle si'Iegile bisericesti, batjocoresc in aceeasi
mdsiird invatdtura strabund, fcicindu-se pasMi de pedeapsd. Biserica nu trebide confundata cu o
institutie omeneascd (Fapte V, 38-39; 1 P$jl 5). Biserica slujeste si fereste yiafa^credmciosilor
de rele si o pregdteste in vederea mMuirtQrru slujitorii iiformuleaza Jegl si invdtdturi". Sfintele
Taine, ca de altfel toatd practica liturgica rnXederea transmiterii harului necesar inceputului mintuitii
n-au nimic comun cu indeletniciri ocultisteJ§i,superstitii,. Tainele sint instituite de Mintuitorid in
perioada activitatii pdmintesti, sint incredintate Apostolilor, dupd inviere (loan XX, 21-22), sint
intdrite de forta vietii, prin hand Sfintuhd^uh. Sfintiu-Apostoli, dupd hand Cincizecimii, au
experimentat ceea ce le-a poruncit si le^aylasat Mintuitorid Iisus* Hristos. La.rindul lor, Sfintii
Apostoli, prin Taina hirotoniei, au transmis : 4mnasilor - ierarhiei bisericesti - siiccesiunea apostolicd
si siiccesiunea in credintd din skulrile'-l\0njuitqrului nostril Asadar, superstitia este „credinta"
satanicd si n-are nimic comun cu invatdtura Bisericii, iarpracticile ocultiste si mijloacele diabolice
tulbura siifletele si abat pe om de la creaHnp in Hristos, de la calea mintuirii, fiind periculoase
oricui si in orice moment. .■.;:■...:.:...
/ "■■■*■ ^ , i
lata ce ne arata §i Sfinta Scriptural "in aceasta privinta:
Vrajitoria: Faraon a chemat vrdjitorii si Moise le-d'descoperit minciuna lor (Iesire VII, II).
Vrdjitorii si ghicitorii nu trebide sa stedWconumitate (Iesire XXII, IS; Dent XVIII, 10) si nimeni
sd nu-i asculte si nici sd-i bage in seamd:'(Ps^LVIIl 5; ler. XXVII, 9; Mica V, 12), cazul lui Simon
Magul (Fapte VIII, 9), Bar-Ism si Elima (Fapte XVI, 6'ji 8). Vrdjitorii, „ slujitori" si ascultdtorii
tor* if i vor laa parted in riul eel de focjdpoc. XXI, 8). In aceeasi mdsiird sint condamnali si eel
ce'merg la vrajitori, la ghicitori, la farmeaz de tot felul (Num. XXIIL 23; Fapte VIII, 11 si mai
ales XIX, 19; Gal V, 20; Apoc. IX, 21, -XVIII, 23).
Superstitia §i basmele n-au ce-'Cduta in viata crestinilor (I Tim, I, 4; IV, 3-7; Tit. 1,14).
Maeia. sub toate asp ec tele, inciiis&simonia, este inlocuirea adevdrului, a lui Dumnezeu
si o falsd^ slujire (Fapte VIII, 1 Reg. XVFli-XIX si II Reg. II-1X), este idololatrie (Dent. XXXII,
21; Isaia II, 1; Fapte X, 25-26; XV, W;'H Cor VIII, 4; XII, 2; I Tes. I, 9; I Petru IV, 3; Apoc.
XXII, 8-9 si 15). Z'SJ,
6. Multe civilizatii vechi au ;luM;iiiasuri severe impotnva §arlatanilor 5 ghicitonlor .si
vrdjilorilor, iar astdzi 'majoritatea siaielor lumii an legi categorice impotriva practicilor
obscurantiste. De asemenea, Statu! npstru condamnd manifestdrile retrograde, superstitiile,
practicile oculte si orice incercare dea^jtui constiinta si or vdtdma sufletiil si triipul omului
In schimb, arata o largd sijustd intelegeMfdta de libertatea de constiinta si libertatea religioasd.
Partea a Ill-a
INTERPRETAREA GRE§ITA
SAU ABATEREA DE LA UNELE ADEVARURI
ALE EVANGHELIEI
Multi amagitori au Ie§it in lume, care tagaduiesc
ca lisus Hristos n-a venit in trup... Aceia sint
mincinosul si antihristul. . .
(II loan, vers 7)
FALSIFICAREA SI ABATEREA DE LA DREAPTA CREDINTA
P r e c i z a r i: Ca sd intelegem cum trebuie fenomenul sectar, sd ne edificdm
not asupra sectelor si in acelasi timp sd ajutdm pe eretici sd se indrepte, este necesar
nu a discuta in contradictoriu, ci a lamuri lucrurile. Foarte multi, dacd nu majoritatea,
dintre cei care au par as it Bis erica strdbund n-au cunoscut nimic din frumusetile
ortodoxiei si din trdirea evlaviei specified credinciosilor romdnl Curios ca viata lor
„ortodoxa\ cum se exprimd, au trdit-o in pdcate si nelegiuiri si cind s-au „pocait (<
s-au schimbat total pared cineva i-ar fi indemnat la imoralitate in prima parte a,
vietuirii lor in trup. In acelasi timp, ei sepretind cd de.acum „cunosc <l mai bine
decit cei in drept „greselile" Bisericii si ierarhiei si cd to at a teologia este ,fiacere
omeneascd", iar credinciosii )} nepocditi ( au ramas robi preotilor si supusi satanei
si din aceastd cauzd au loc atitea necazuri in lume. §i aceste necazuri au fost
prevestite de Domnul, iar cei „alesi" le cunosc foarte bine din Biblie...
In aceastd situatie, sectantii de toate categoriile, folosesc Biblia in toate
imprejurdrile, atit pentru a justifica } ,credinta" lor, dar mai ales pentru a „convinge te
pe altii, de „spusele (< Domnului impotriva celor care nu cred ca ei sail care refuzd
noua „ credintd " descoperitd lor de duhul sau trimisd special din cer pentru
„cunoasterea <( lor. §i nu se multumesc numai cu atit, ci voit falsified unele invdtdturi
188 : ^ /'t CALAUZA CRE§TINA
prop civ ddttite de Bis erica de dounmii de ani, tree peste experienta crestina de veacuri,
se pretind cd au originedm -Cincizecime, cd au preotie „universald'\ cu sint sfinti
si alesi si n-au nevoie de:Mi§l6citori, cd tainele sint afaceri ale preotilor, ierurgiile
".■■".■■■■■#
superstitii ,fi bigotism sail mistieism religios, cultul o mindrie a celor bogati, cd
rami le apartine, iadul este o inventie, dar care mi existd, cd sufletele sectantilor an
nemurirea cdpdtatd intr-o sectd sau alta pe care o declard singnrd bis erica
)} adevdrata <{ etc.
Insusi obiectid crediniei, Dumnezeu, il consider a o idee, ofilosofie, o conceptie
sau o creatie a teologiei. Altii se considerd egali cu Dumnezeu sau trimisi si noi
mesia, a$a cum s-a vdzut*. §i mai multi considerd Biserica, tainele ei „ afaceri"
ecleziastice. §i ca sd „ demons treze" acest lucru sint invocate, §i interprdtate anele
texte biblice din biblii traduse special** in sensul sau pentru „cerintele" sectei
respective, ceea ce comtiti^jun sacrilegiu adus Cdrtii cdrtilor: Sfinta Scriptura.
De fapt nici nu mai folosesc titulatura de mai sus, ci spun simplu: Biblia =
„ adundturd " de cdrti. Infsprginul credinciosilor ortodocsi si pentru cei ce au fast
ingelati vom urmdri principalele invocdri sau obiectii, explicarea sau provenienta
acestora — cauze obiective §i subiective — p pe scurt invdtdiura ortodoxd cea dintru
inceput sau Legea strdmoseascd la care tin romdnii de la nasterea lor ca popor si
in acelasi timp ca membri ai Bisericii lui Hristos.
Capitolul al §aselea
w /\
DUMNEZEU-EXISTENTA IN SINE,.
IZVORUL REVELATIEI DIVINE
§i Cuvintul trup s-a facut si a locuit printre
noi si am vazut slava Lui (loan I, 14)
Cu adevarat mare este Taina crestina tatii...
(I Tim. Ill, 16).
Existenta si cunoa§terea lui Dumnezeu a preocupat si preocupa omenirea.
Dumnezeu nu este o deduetie sau o forta, ci Persoana, Existenta de Sine, Sapin
absolut §i descoperit desavirsit prin Iisus Hristos. Deci certitudinea si plinirea credintei
este Mintuitorul eel prin. care existenta lui Dumnezeu a incununat si completat
cautarea omului dupa Parintele sau, dupa Ziditor si Pronietor. Existenta lui Dumnezeu
- indiferent in ce mod - este comuna tuturor religiilor. De aceea §i „definirea" §i
interpretarea atributelor Sale variaza de la religie la religie, de la epoca la epoca, de
la civilizatie la civilizatie ; §i de aici consecintele: fiecare secta, schisma, grupare
anarhiea sau dizidenta §i-a ales partea ei...
* A se vedea p. 40^2.
** A se vedea cap. XII, p. 418-436.
1NTERPRETAREA GRE§ITA .... A ; EVANGHELIEI 189
Pentru cre§tinul ortodox care are model de urmat pe Hristos = Fiul lui
Dumnezeii-intrupat, existenta lui Dumnezeu este .certitudine §i viata lui spirituals
este trairea in Hristos. caci omul este creat dupa chipul §i asemanarea lui Dumnezeu
(Facere I, 26), iar chipul tinde totdeauna spre modelul sau, fiind fm al Imparatiei lui
Dumnezeu; si aceasta este viata de yeci sa te cijnoasca pe Tine singurul si adevaratul
,.Dumnezeu" (Tata) §i pe Fiul pe care L-ai triiiiis;-(Ioan XVII, 3).
In invatatura despre Dumnezeu, teologia ;,gre§tina nu creeaza sau emite teze
asupra existentei Sale*, ci cauta sa modeleze : ..j>£ credincio^i pina la desavir§ire, la
cuminecare cu Hristos (loan VI, 54,. 56).
1. Existenta lui Dumnezeu este cople§itoafe atit „prin facerea miinilor Lui"
(Ps. 18, 1) „din facerea lumii... intelegindu-se ve§nica Lui putere si dumnezeire"
(Rom. I, 20) cit fi prin existenta in sine.
2. Cunoasterea lui Dumnezeu este posibila mai ales din Etapele Revelatiei
desavir§ite prin Iisus Hristos (Evr. I, 1-2). Mai jtfecis, exista doua cai de cunoa§tere
a lui Dumnezeu: catafaticd, adica rece, rationale, speculative, calculata si apofatica,
adica in mbire, cople§itoare; prin experienta fara demonstratii. $i de fapt progresul
in iubire este progresul in cunoa§tere, in implinire, in legamint... A§a de mult a
iubit Dumnezeu lumea, inert pe Fiul Sau L-a ffimis ca lumea sa aiba viata §i inca
din bel§ug (loan X, 10). ; ..... : :
3. Cunoasterea lui Dumnezeu in imprejurarile concrete ale vietii.
4. Fiinta lui Dumnezeu este taina Sa, iar lucrarile sau energiile Sale necreate
se manifesta nedespartite de Fiinta dumnezeiasca. :
In ceea ce prive§te Atributele lui Dumnezeu - in sensul de cunoa§tere fi
manifestare a existentei - acestea ne lumineaza, fiindca sursa lor este in lucrarile
*BIBLIOGRAFIE INTREGITOARE: Despre Dumnezeu: Indr. mis., p. 52-106, 488-505;
D. Staniloae, op. cit, vol. I, p. 9-52, 113-281; vol. II, p. 7-194; ICO p. 46-52; AL N.
Constantinescu, op. cit, p. 84-88, 112-115; I. Bria, op, cit, p.150 §. u. P. I. David, op. cit, p.
240-242 ; T. $erb, op. cit, p. 69-71; Catehismul mm. cat., p. 8-9, 72-73.
1. Existenta per sonata a lui Dumnezeu: Hristu Andrutos, Dogmatica Bisericii Ortodoxe
Rdsdritene, trad, 'de Dr. D. Staniloae, Sibiu,1930; Paul Evdokimov, L'Orthodoxie, Neuchatel, 1965;
Idem, L' Esprit Saint dans la Tradition orthodoxe, Paris, 1969; Idem, La connaissance de Dieu
selon la Tradition orientale, Lyon, 1967; Sf. loan Damaschin, Dogmatica, trad, de Pr. D. Fecioru,
Bucuresti,1938 ; VI. Lossky, Theologie dogmatique/m ^Messager", nr. 46-47 (1964), p. 85-108;
nr. 48/1964, p. 218-233; nr. 49/1965, p. 24-35; nr. 50/196.5, p. 83-101; Mdrturisirea de credinta
a Bisericii Ortodoxe (1642), trad, de AL Elian, Bucuresti, 1981; Sf. Grigorie Palama, Capete
despre cunoasterea lui Dumnezeu, p. 51-54, in „Filocalia", vol. VII, Bucure§ti, 1977, p. 460-462;
^Nicolae Comeami, Frumusetea ca atribut al Dumnezeirii, in „ST U , XI (1959), nr. 5-6 p. 297-
313; P. I. David, Ghid tematic..., p. 53-54; Vasile Mihoc,: Dumnezeu, Until in fiinta §i intreit in
persoane, in „MA", nr. 4-6/1981; D. Radu. Hotdririle dpgmatice ale Sinodului II Ecumenic (381)
- sinteza a invataturii de credinta - in spiritualitatea ortodoxa, in „BOR'\ XCIX (1981), nr. 7-8;
D, Staniloae, Cunoasterea ltd Dumnezeu la Sflntul loan Gurd de Aur, in „Ort.", IX (1956), nr. 3;
Idem, Dumnezeu este iubire, in „Ort.", nr. 3/1971, p. 366^-402 ; Christos Yannaras, De V absence
et de I 'inconnaissan.ee de Dieu, Paris, 1971, cap. despre apofatism, p. 104-121; VI. Lossky, Le
probleme de la „ Vision face a face" et la tradition patristique de Byzance, in „S. Patristic a",
2/1957 p. 512-537.
DER, vol. I, p. 829, vol. II, p. 182; DIB, vol. tv,.p. 54-58 ; DNT, p. 131-132; DPCR, vol.
V, p. 1251-1266; DTO, p. 137-140; GBT (Dumnezeu..., in „B OR", nr. 9-10/1972, p.1067; nr.
7-8/1975, p. CXVII-CXXI; MDM, p. 7-9; MS, vol.l p. 209-301, vol. 4, p. 11-154 (credinta),
vol. 5, p. 23-66 (cunoasterea); SM, vol. 2, p. 381-399,;
190 ■:< ■'.:: CALAUZA GRESTINA
sau actiunile lui Dumnezeu: Astfel se poate vorbi omeneste de : 1. Atribute naturale:
a) aseitatea; b) spiritualitatea^fe) omniprezenta; d) eternitatea; e) neschimbabilitatea;
f) atotputernicia; g) nemargiiiirea; 2. Atribute intelectuale: a) atotstiinta;
b) atotintelepciunea; 3. Insulin morale: a) dreptatea insotita de mila; b) sfmtenia;
c) bunatatea si iubirea. Aceste tategorii de atribute nu creeaza un tot care s-ar numi
divinitate ci sint manifestari ale existentei lui Dumnezeu si posibilitati de cunoastere
si de convirigere ale fiecarur ; 6rti. In aceasta situatie putem vorbi de un Dumnezeu-
persoana, de existenta prin Sine (Iesire III, 14), de Mintuitor al lumii (loan IV, 26)
de singurul izvor al Revelatiei si plinitor al acesteia.
i: Mile sau mijloacele
DE TRANSMITERE A DESCOPERIRII LUI DUMNEZEU
h "■"■" |
,Puiimezeu s-a,aratat in trup, s-a indreptat in Duhul, a fost
yazut de Ingeri, s-a propovaduit intre neamuri, a fost crezut
in lune §i s-a inaltat intru slava
'*£';''/•■ . ' ' (I Tiraotei III, 16)
*
In contextul gindirii er^stine apusene, schemele scolastice sau demonstrative
medievale trebuie folosite cu mare prudenta. Existenta ca p Descoperirea lui
Dumnezeu in ace a perioada;,mi se refereau la o ipostasa sau la Cele trei fete, ci la
„maiestria" demonstratiei: . in Rasarit^ dupa gindirea platonica, iar in Apus dupa
categoriile aristotelice. §i de aici au aparut cunoscutele directii: un Dumnezeu al
Revelatiei si un altul al filbsofiei, directii care au influentat pe multi pina in zilele
noastre, a§a cum s-a aratat mai sus, in puzderia de secte sau in amalgamul conceptiilor
teozofice etc.
Avind in vedere insa$i incredintarea Domnului Iisus ca El este Hristos, Fiul
lui Dumnezeu (Matei XVI, l-6)> Calea, adevaml si viata (loan XIV, 6), Revelatia
divina - Descoperirea lui E)umnezeu - este cu adevarat o cole reala, sigura prin
care Dumnezeu se descopera oamenilor pentru a-L am oast e §i cunoscind sci-L
iub eased §i iubindu-L sa-L adore §i adorindu-L sa-si modeleze viata dupa poruncile
Lui in vederea mintuirii si vietii vesnice. A§adar, crezi in Dumnezeu pentru ca exista.
■'■■'■■ '-"i
El nu este o imagine sau o fantezie a mintii, ci o realitate. El nu se poate vedea,
atunci ar fi limitat la existenta noastra, ar fi o aratare sau iluzie personal a, as a cum
este in religiile naturiste si la foarte multe secte. In ipostaza Sa de Dumnezeu-iubire,
in El credem pentru Descoperirea Lui, nu ..credem din frica, ci din dragoste (II Tim.
I, 7), Fiinta lui ramine o taina,yasa cum sufletul omului r amine necunoscut chiar de
catre persoana (trupul) cu care exista, se desavirseste sau se pierde. Pe Dumnezeu
m ^
(ca Fiinta) nimeni nu L-a vazut, numai Fiul Sau L-a descoperit (loan I, 18). In acest
sens este nevoie de credinta in Dumnezeu ca dar, si sentiment nobil, transmise prin
Evanghelie (Gal. I, 8-9). : ^ -
Dar omul, avind libertate de gindire si de vointa, poate cere eta, simti si savirsi
fapte alese pentru cunoasterea .si iubirea cu care L-a inzestrat Dumnezeu pentru a
deveiii fm dupa liar al Imparatiei Sale. Cele doua cai, mijlo ace care, mergind pe
firul lor, ne due la izvor, la Dumnezeu, iar coborind pe acelasi fir, cercetind experienta
si viata eel or care au crezut sau au fost ale§i de catre Dumnezeu pentru sfmtenia
IMTERPRETAREA GRESITA ...A EVANGMELIEI 191
vietii lor - § i facind si noi asemenea devenim fii ai-inparatiei ceresti. Mai precis
b te r.r S n ^T H T U SaU Iegil ° r d imUafeile > ** «^ care nl e
abate de la reguhle Ziditorulm si calea sau descoperkea coplesitoare (numita de
A^ezarmnt), avmd Unul si Acela S1 Parinte al veaeiiilte Pentru Lege si profeti
De^openrea este dm umbra, iar pentru noi, Plinirea tremii (Gal. 1^4)' Le4l
profe dor (Matei V, 17), direct prin Emanuel (Mat«f si 23), prin Tak s?Fiu
careUna smt (loan XVII, 21) § i existenta ,i certitude mmict Li siTce care
martunsesc m cer: Tatal, Fml § i Sflntul Duh (I loan #7). Cugetmd in con exm
Scnptum y Tradme, adxca yalorificarii totale a mijloaeeter existentei lui Dumnezlu
Dumneze
cu lumea Existenta Sa nu depmde de acceptarea sau tagaduirea omului
n»<mt T' diversitatea conceptiilor a dus la corfazli § i contestari, de aici s-a
nascut §i mterpretarea fortata. >:
J m
Ob.: Dumnezeu este idee, concept, creafia omului din fripa^ (Ie 5 ire XXXIII 90)
2H- W vTTf" T Sfe " C °' KePt "- ci *™Wa personate (lesire III, 14; Isaia XI,
28, lerenua XJO; Marcu XII, 26-27), nu este creat de ratiunea Zmului (loan I, I), daca ar
ii JkVo'T/ U »Tf l0m l Uh ^firacut minuni (i m n, X V, 24), n-ar ft inliat
29, XIX, 26), este prometor si izbavitor (lav XIX, 25), plinirea veacurUor (Evr. I 1) vana
si auzit si pipciit (IlPetru I, 16). .I,,...
m * m
vmmlir } M^f Mm V T l D T ReZeU ' Tam at0 ^l» FScStarul cerului si al
£7Tr h',' ^rtunsirea de credinfd niceoconstantihof.olitana* (sinodul I, Niceea
325, Smodul II, Constantinopol, 381). ':- '
<\e v„5- DaC " f Xt T ^ hd Dumnezeu ^cermudinSCMmuirii noastre, mijlocul
de venficare al potentelor noastre sufletesti este credinid, dar nu o simpla credini
aceeamsonta de harul lui Dumnezeu si de fapte bun^ceea ce face dm creXn u
numai cautator, a urmator ? i, traitor in Hnsto S -Dumne Z eu,#; credintd, ca si obiecmlu"
w
i %■■"■",".■
I K , *- BIB V^ GRAFIESPEC1ALA:YGama '^°^^v^f e ir n Candela"1897 1899'
xx x ^/ojj, ^ r « „■ ,,„,„« vol . r g «ucufe 5 ',f Ss p ^0-20?°; S
2 WMii J UP- 44-57; Idem, Etapele Revelafm, in „MA", I (1956) nr 1-
J 7 P ]7 78 7 -1 6 ' " e ™> ^f,^ A "^ favoa«/ e i? e v e /a;/«, in „MA" III (1958) nr 9-10
p. 717-728; M. Neagu, Biblia, Tradifia si Biserica, in „RT", nr> 11-12/1938
1 92 6ALAUZA CRE§TINA
acesteia, i s-a dat de catre unii interpreti alte dimensiuni si scopiiri straine Descoperirii
lui Dumnezeu.
Oh. Credinta gdseste pe Dumnezei{,:;.si . 3> Cine nu crede vafi osindit... " (Marcu XVI, 16).
Exp. Credem in Hristos, plinirea credintei (Rom. V, 17; Col. I, 19), Implinirea celor
- . .■■■■■- > ;"'. - v .'>'■; " ■"
nevcmtte si naddjduite (Evr. XI, 1). Credinta nit se impune, ci se accepta sau crest'uml-prunc
creste cu ea sub supravegherea nasuhti si pdrintilor.
<\^
In v. ort Credinta este mai intJt ; tin sentiment uman (Matei VIII, 10), apoi un
dar al lui Dumnezeu (I Cor. XII, 9) §i o virtute teologica (I Cor. XIII. 13); nu
trebuie confundata cu increderea ■ (II Got. I, 24), nici cu credulitatea (I Tim. IV, 7; II
Tim. II, 16-18). Credinta vine din fiuzire (Evanghelie) de la Hristos (Rom. X, 14-
17). Credinta este vie, necesara daca^ste lucratoare prin fapte.
c) §i daca Dumnezeu modeleaza siifletul omului prin credinta, scopul acestei
credinte este numai moral~cre§tin; ca omul sa se desavir§eaca, sa-si capete mintuirea.
Or, sub influenta atitor credinte (politeiste, demonice, angelice, terorizante, paleative),
unii au acceptat si credinta in HristQSyca orice alta credinta, chiar pe un plan secundar
sau de rezerva cu gindul s chimb ariiei, fiindca nu ofera un avantaj (credinta de
interes, pragmatica). De aici numefease obiectii. .
Ob. 1. Omul se poate salva numai prin credinta far a fapte... (Rom. Ill, 28 ; Gal. 11,16).
Exp. Sf. Apostol Pavel vorbeste despre ceremoniile vechi ale religiilor naturiste care
aveau in cult tot fe lui de jertfe si de „ fapte ale legii". In V. Testament, jertfele (faptele Legii)
erau aduse pentru expiere, izbavire, 3 ,impacare" cu Dumnezeu. Aceeasi metodd 'formula este si
practica indulgentelor, care au inlocuit faptele legii in Bis erica apuseand, ceea ce a contribuit
la nasterea tezei protestante ,, mintuirea prin. credinta": Sola fide. Credinta se gas este in Biblie
■--. s ::
(Sola Scriptura) si este inteleasd cu minim (pumnezen -.Sola ratio...).
Mintuirea adusa de Hristos - rascwnparare, eliberare etc. - i se spune obiectivd, adica
direct a, prin hand graixdt de la Dumnezeu: justificarea .si nddejdea noasird constituie mintuirea
subiectivd, adica conhtcrarea harului lui Dumnezeu cu credinta noasird cur aid si cu fapte bune.
Inv. ort Credinta fara fapte : eiti-moarta (lacob II, 17), Hristos este desavirsitorul
credintei (Evr. XII, 2); nu eel ce zice: Doamne, Doamne... ci eel ce face (Matei
VII, 21). Credinta este lucratoare. prin dragoste (Gal. V. 6), este un dar al Sf. ■ Duh
m r
si un sentiment uman (Matei X, 42; I Cor. XV, 28; Evr. VI, 10; X, 35). Credinta in
Hristos este continuarea cugetariij bstesuportul ratiunii (Evr. I, 1), ea nu se confunda
* —
cu credulitatea, „cu basmele" (I Tim! IV, 7; VI, 3-5), cu visele sau cu iluziile (II
Petru II, 3, 4, 18-22), ea colaboreaza cu increderea §i cunoa§terea: „cauta §i vei
gasi"... (Matei VII, 7).*
d) Revelatia se poate cunoa§te si cerceta de oricine. Ea este mcheiata prin
Iisus Hristos §i se gase§te depozitata in doua tezaure: Sfinta Scriptura si Sfinta
*
Amanunte, la p. 192
INTERPRETAREA . GRE$ITA ..... AMVANGHELIEI 1 93
Traditie, a§a cum vom vedea. Totusi, unele tilcuiri fortate, neintelegind rolul Sfintului
Duh in Sfinta Treime §i in Biserica, . „gasesc" justificari in texte biblice.
Ob. Descoperirea persona la „de la diihuV 1 (I Cor. XII, 7) §i revelatia deschisa...
■ ■ ■ ~ ■ * *
Exp. Izvorul descoperirii este Dumnezeu. Nu trebuie corifiindate halucindtiile, delirul, bolile
r I
psihice cu inspiratla sau teofania (I Tim. IV, 7; VI, 5; Tit. Ill 9^11; II Tim. II, 16-19; II Petru II,
18-19). v'WU:r
Sectantii trimbiteazd „ revelatia" deschisa pentru prozelUism si „noile" chemdri ale duhului
Inv. art Au existat revel atii speciale: in:EU&n ~ revelatia directa (Facere I,
29); dupd cddere — con§tiinta existentei lui Dumnezeu (Facere IV, 1); revelatia catre
patriarhi; Legamintul lui Noe (Facere VIII, 21-22; IX, 13), al lui Avraam etc. (Facere
% * * ■ . ■
■v ,■—■■■,,■■, m
XVII, 4-5); revelatia premozaicd (Iesire III, 14); revelatia mozaicd, consfintirea
legamintului prin Lege (Iesire XX, 2-17); rev elatia judecatorilor si alegerea regilor
poporului biblic (Jud. II, 1=2); revelatia profetilor, etapa in care se intrezare§te
^ ■".■■,■■..■■■'■
actiunea mesianica (Isaia VII, LIII); revelatia suprema, prin lisus Hristos, omul
desavir§it, far a pacat (noul Adam, I Cor. XV, 45) : §i Dumnezeu adevarat, Fiul lui
Dumnezeu (Luca I, 35).
Toate aceste etape sint consemnate si J^|mntite evreilor §i cre^tinilor de
Apostolii loan §i Pavel (Evr. I, 1-2 si loan I, i|^:
Au existat §i pot avea loc revelatii pairlMlare, dar numai in Planul lui
Dumnezeu §i in Biseriea Sa: chemarea lui Saul (Fapte IX, 5), descoperirea facuta
Sfintului loan Teologul (Apoc. I, 2), dar nu sint inSfara de planul general al mmtuirii
neamului omenesc. ; *
e) Td in cadrul Descoperirii lui Dumnezeu putem cerceta si criteriile sau
dovezile coplesitoare, lucrarea sau perfectiunea zidirii prin minimi §i profetii. Desigur,
w
astazi termenii au cu totul alta semnificatie fata, : de intelegerea omului primitiv sau
credinciosului din epoca pietrei, in comparatie cu eel din era atomo-nucleara. Minunea
si profetia ramin criterii ale Revelatiei divine cercetate in cadrul teologiei Bisericii
cu scopul modelarii credinciosului.
§i aici, neintelegerea acestor criterii, precurr^-si pretentia de a le studia sau a le
inlatura din cadrul „cercetarii" credintei au dus la burner o as e conceptii §i interpretari.
\ ■
Ob. Unit spun ca mi existci minimi, ci acesfea smt'fapte care isi asteapta explicatia...,
iar altii pretind ca fac minimi...
Exp. Minumle sint sdvirsite cu un scop providential; sint coplesitoare pentru minte si
w
vindecci defectele a mane si complcteazd legile naturii. Ele : sint /acute pentru intarirea unui
adevdr de credintd: Veti face semne si minimi i (March XVI, 16-17). Taumaturgia este un
'semn al Sfintului Duh, este un dar al lui Dumnezeu (I Con XII, 10). Transformarea euharisticd
etc. (loan VI, 56).
— Pretentia unor „prooroci' i de a face „ minimi "'■ 'in dorneniul tehnic sau stiintific este
far a rost. Atitudinea sectard pomes te de la conceptii ale;, corifeilor religiosi naturisti, de la
samani si magicieni, de la sarlatcmi si vrdjitori sau de la unele insusiri sau indeletniciri pretinse
„ minimi" modeme: sugestia, hipnoza, practica yoga, telepatia etc, care se explica simplu.
1 94 CALAUZ A CRESTIN A
Inv. ort. Minunea este fl# criteriu, un drum, o posibilitate de a intelege
Descoperirea lui Dumnezeu;" Ifeeputul miiiunilor 1-a facut Dumnezeu si tot El
ingaduie §i porunceste minunea r ptna la sfif §itul veacurilor. Insusi Mintuitorul a savirsit
minimi: asupra Sa, asupra riatiipi inconjuratoare §i asupra "omului. Minunea se
savirse§te numai in Biserica. ; este un dar al -lui Dumnezeu, savir§itorul fiind traitor
in Hristos, Integra trupefte §i suiletefte (I Cor. XV, 46).
*m m
Ob. Numai cei „cdesi' §i sfiniipot profeti (I Cor. XII. 10).
Exp. Pro fetia este intr : adevw%wi dar al Sfintuhii Duh trans mis prin tainele Bisericii.
Cum arputea cineva sa se mimeascd prqoroc cindnici mi este botezat in numele Sfintei Treimi?
(Matei XXVIII, 19), iar lisus Hristos qgfinit legea si profetii (Matei V, 17), ne-a dqt tot ceea ce
este necesar mintuirii. La ce ban profetia? ...
■V, ■■." v
- To ate pop oar ele si toate religiile au avut si au profetii lor. Dar profetii biblici axifost
:■ -<= i*v ;■■■■/ -a
inspirati de Sfintid Duh (II Tim. Ill, 16), in vederea pregdtirii evenimentelor mesianice. Nici o
m t
proorocire mi vine de la oameni, ci de Id Dumnezeu prin Sfintid Duh (II Petru I, 21). Ca at are,
profetia trebuie sa indeplineascd uneTe conditii: ■ sd fie clard mi din or a cole sou divinatii; mi
intemeiatd pe mijloace simple, naturale; sa aibci un scop sfint, nu o amenintare cu groaza sau
teroarea; implinirea sa fie intocmai; pmiatoru safie o persoand sdndtoasd la trup si la suflet (I
Cor. XV, 46); nu visdtorii, delirantn/-$uflatanii pot profetii (I loan II, 21; II loan, 7).
Inv. ort. Este adevarat ol ciezechilibratii mintal au tendinta „profetismului"
.>-, .
asa cum se intimpla in religiile naturiste (augurii, haruspicii, sibilele, „cititorii"
oracolelor, samanii, scamatorii^ |i in „mi§carea profetica" religioasa. Daca falsele
revelatii au originea in mistieismul bolnavicios, in spiritism, in teozofie, in
antropozofie, falsele profetiti^fcau explicatia nu in Bib lie, ci in §arlatanie si in
maladiile psihice*. ,>,',,
'" > % .- ' ■"■ ■ ' ■>■ ■■ : ' " y
CONCLUZII. - AdevdfdM'^edinciosi nu confunda niciodatd profetia si minunea
cu intuitia stiintificd si alteMbtatii natives sail cu rezultatele fires ti ale stiintei si
tehnicii, ;-;■/■■>■■'■'■
*'■■■■
Avind in vedere acest cadru al intelegerii Descoperirii lui Dumnezeu, put em
us or trece la cuprinderea, ktfhmrea si studierea principal elor tezaure ale mdrturiei
si urmelor acestei Revelatii ihfs tor ia si civilizatiile omenirii. Daca Revelatia lui
Dumnezeu in n a turd r amine fixata, imuabild, in continua cdutare a omului dupd
„enigmele" cosmice, Revelatia coplesito are (sau supranaturala in sensul limitei
materiel) este asezatd intre doud borne: Sfint a Scrip turd si Sfinta Traditie, adicd
Legea si profetii (Luca XXIV; 44) si continuitatea „ziselor (spuselor) cdtre cei de
demult" (Matei K 21), care impreuna sint asezate in existenta psihofizicd a omului
pentru a liunina pe cei in intuneric si in umbra mortii. (Matei IV, 16).
Moartea a stdpinit pind la Moise (Rom. V, 14), cind Dumnezeu concretizeazd
Existenta Sa (lesire III, 14);pmh Jablele Legii (lesire XX), reinnoind Legdmintele
f acute cu Parintii neamului omenesc. Etapele Revel atiei dumnezeiesti nu sint altceva
*Bibliografie speciala: P. 1/ David „Psihoiogia sectelor..., in „GB". nr. 4/1987.
INTERPRETAREA GRE$ITA ... A EVANGHEL1E1 195
decit „dezvelirea" voii Sale (loan V, 20) \, Jntdrire*, Cuyintului (loan I, 14) si
revdrsarea iubirii asupra celui rdtdcit si mams de la Fata Sa: omul (Luca XV, 7).
De aceea in paginile Sfintei Scripturi gdsimdescrisdfimsw umand in toate laturile
sale de tristete §i de bucurie, de patimd si creamciomde crimd si iubire, de lut si
spirit, de indumnezeire si indrdcire, de inger si demon, cde Mr nicie si lene, de curaj
si lasitate, de egoism si ddruire etc.., dovadd a libertatii omului de a alege si a
respectului Pronieifatd de eel zidit dupd chipul si asemdnarea cu Dumnezeu (Facere
I 26). In acest sens, toatd Scriptura este. inspiratdydeDuhul Sfint si folositoare
pentru invdtdturd, cercetare, indreptare . . . (II Tim. Ill, I^sm.). Inspiratia, deci, este
criteriul selectdrii si canonizdrii cdrtilor Sfintei Scripturi Sfinta Scriptura este
titulatura exactd data de Bis 'erica s crier ilorinspir 'ate simrificate. Or, Biblia
numire
in aleasd cinste la toti cei ce nu mai au Bis erica de mama, si care inseamnd cdrti
(bibliotecd) a iesit de sub supravegherea harului-inspiratiei - si este folositd de
sectari - asa cum vom vedea - chiar impotriva Bisericfi, care a pdstrat-o; impotriva
ierarhiei care a selectat-o si impotriva apostolilor care ne-au urzit-o dupd cele
auzite, spuse si pipaite de la Fiullui Dumnezeu, Hristos Mintuitorul nostru (I loan
I 1). Deci pentru orice credincios si pentru oricineMre zdboveste asupra Sfintei
Scripturi sau cadrului ei misedtor-dinamic, Sfinta TrMSMi este absolut necesard o
lamurire sau o initiere mai ales in contextul civilizai&Mctuale* .
I
m:riptura
Dumnezeu s-a descoperit mai Intfi parintilor
no§tri, patriarhiloiv apoi prin insu§i Fiul Sau...
■■ V} V; (Evrei I, 1-2)
Este indeob§te cunoscut principiul clasic protectant: Biblia se interpreteaza
prin sine (Scriptura scripturae interprens). Dar Luther cinti a luat aceasta atitudine
avea motive destul de serioase. Sa nu uitam, se incrieia Evul mediu, apunea o
epoca istorica §i o da,ta cu ea factorii care au stistinut-o: feudalismul - din
punct de vedere social §i cezaropapismul din punct de vedere spiritual; or,
Reforma a cautat sa inmorminteze cele doua aspecte cje imbracasera un mileniiL
Biblia ajunsese un „bun al ierarhiei", bule papale interzicmd atit citirea
de catre credinciosi, cit si copierea, traducerea %$ tiparirea ei fara autorizatia
Vaticanului.. Cine nu se supunea, ajungea in tribunaleleinchizitorilor. §i totusi
Wyclif, Tindal, Erasm, Tomas Miinzer au sfidat „amenintarile" papale inainte
de Luther. Luther si adeptii sai n-au facut decit sa declare public libertatea la
« tin* ^ XK ^ m !NTREGIT0ARE: '** mis,, p. 33-&; D: Staniloae, op. cit, vol. I, p.
nl ti • Ui ' P - 7 ' R Deheleanu > °P- cit -> P- 103-117; Al. N, Constantinescu, op. cit, p 72-
79; Ilie Cleopa, op.- cit, p. 16-20; Ev. Mantunea, op. cit, p. 26-36;; D. Iordache, op. cit, p. 5-7;
1. ^>erb, op. cit., p. 229-230; Augustm Bidian, Revelatia divind dupd conceptia protestantd
contemporana, Sibiu, 1970. Teza de doctoral, in „MA" nr. 5-6' § i: extras; P. I. David op. cit.
MMS" ^' AUg * MaXlm ' Conce Pt u protestante 'mai noi despre Sf. Scriptura, Iasi, 1975, in
196 ..-..• GALAUZA CRE^TINA
cuvintul Scripturii, ceea ce a declan§at Reforma. Sectele de astazi nu iau In
considerare ce s-a intimplat iriainte, in timpul sau dupa Reforma, ci adeptii se
considers „ale§i §i originali" iiiterpreti ai Bibliei ca §1 crestinii din primele
veacuri, ceea ce complica §i mai mult Tucrurile*. Acestia, trecind peste
interpretarile „teologice moderne", se apropie de unele teorii mai ales baptiste
din S.U.A.: D.A.H. Strong, Dr. E.Y-Mullins s.a. Insufi E. Mullins sublinia ca:
„...religia cre§tina nu este teorie $i speculatie despre Dumnezeu, ci ea cuprinde
experienta omului cu Dumnezeu, dar aceasta experienta o face pe baza
Scripturilor..." (subl. n.).
Ajungind aici, unii dintre cititorii de astazi ai Bibliei se intreaba: care este
textul §i traducerea autenticd?-, -fiindca Scripturile au trecut si ele prin copieri,
traduceri, corecturi, imprimari si pe linga gre§eli de tipar obLsnuite, s-au introdus
sau au fost eliminate carti, text6j simple cuyinte etc., care au modificat sensuL
SfTnta Scriptura f i „bibliile" confesioriale. - Nu ne vom ocupa in mod special
de traduceri sau manuscrise ale Sfintei Scripturi, Biblia este a Bisericii §i numai
Biserica, cea una, sfinta, soborniceasca §i apostoleasca i-a fixat canonul si a selectat
atitea traduceri §i manuscrise. Omul de astazi, indiferent ca imparta§e§te sau nu o
credinta religioasa, ca face parte dintr-un cult cre§tin sau necref tin cauta sa studieze
■■',■■*■■■
sau simplu sa citeasca Biblia peritru curiozitatea ce o prezinta, fiind „cartea cartilor",
printre cele mai vechi documente ale culturii §i civilizatiei omenirii. Dar nu se poate
trece cu vederea eel mai important fapt: Sfinta Scriptura este documentul scris al
Descoperirii lui Dumnezeu.. §i cum ne iiivata Sfinta Scriptura „La inceput era
Cuvintul..." (loan I, 1), Biblia a aparut din traditie, cum se desface firul din caer.
Moise primefte porunca de la Dumnezeu „sa scrie" ceea ce a auzit prin viu grai
(Ie§ire XVII, 14), profetii invata §i scriu (Luca XVIII, 31) §i Insufi Domnul indeamna;
„Ati auzit ca s-a spus..." (Matei V, 21), iar dupa inviere, porunce§te: „Mergmd,
invatati toate neamurile . . . " (Matei XXVIII, 19), propovaduiti Evanghelia la toata
faptura..." (Marcu XVI, 16). Sfintii Apostoli ne-au transmis oi*al si o parte au lasat
§i in scris: „ceea ce cu ochii lor au vazut, cu urechile lor au ascultat §i cu miinile lor
au pipait..." (loan XX, 27 ; I loan I, 1).
Desi ales de catre Dumnezeu printr-o descoperire speciala si printr-o aleasa
vocatie, Sf. Pavel, care nu fusese ucenic al Mintuitorului Hristos, ne spune:
„... credinta vine din auz (Rom. X, 17) si ceea ce ati auzit de la mine, faceti" (II
Tim. II 2; III, 14; II les. II.. 15 etc>)..Iar dupa cele auzite de la Apostolul neamurilor,
Sfintul Luca doctoml prea iubit" (Col. IV, 14) scrie Evanghelia sa si prima istorie
bisericeasca (Faptele Apostolilor). cu un scop precis: peritru a putea cunoa§te
temeinicia invatdturilor primite prin viu grai (Luca I, 4).
In slujirea Sa profetica, Mintuitorul ne indeamna: „Cercetati Scripturile §i vedeti
in acestea puterea lui Dumnezeu..." (loan V, 39), fiindca „unii le tilcuiesc spre a lor
pierzare" (II Petru III, 16). Sfinta Scriptura §i Sfinta Traditie sint cele doua cai
concrete ce due la Dumnezeu, singurul izvor al Descoperirii, al revarsarii, al desertarii
* Bibliografie intregitoare, a se vedea cap. Sf. Scriptura, p. 196—213.
JNTERPRETAREA GRE§ITA ... A EVANGHELIEI 197
in lume in scopul cunoa§terii si pentru mintuirea noa.stra. Toti patriarhii §i profetii
pin a la Moise n-au avut „biblia" fi au trait dupa traditie, si nu s-a intr erupt
firul Revelatiei. Daca nu s-a mai putut vedea Dumnezeu ,,fata catre fata" (Facere
III. 8-9), omul L-a vazut „in Lege in umbra fi in Scriptura". Frumos si
convingator spunea Apostolul Pavel conationalilof sai: „Dupa ce Dumnezeu a
vorbit, in vechime, parintiior no§tri prin prooroci t 1 si s-a aratat in multe rinduri
§i in diferite chipuri -mai pe urma, ne-a vorbit ^M Fiul... prin care a facut §i
veacurile, care este oglinda slavei Lui, prin care s^a facut izbavirea de pacate si
apoi s-a inaltat de-a dreapta Tatalui in cele preaiiialte..." (Evr. I, 1-4). Daca
Scriptura este corpul, traditia este sufletul, iar singele acestei alcatuiri este
inspiratia Sfintului Duh: „Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu §i spre
folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune pentru ca omul
lui Dumnezeu sa fie desavir§it §i cu totul destoinic pentru orice lucru bun"
(II Tim. Ill, 16-17). $i acest lucru bun se infaptuie§te in functie si de hotariri
(traditii) inspirate de Sfintul Dull in Biserica (Fapte XV. 13-28). A^adar, traditiile
omene§ti emanate chiar de la papi - „eu sint traditia" (Pius IX) - nu pleaca din
Traditia revelata care are totul comun cu Scriptura; de aceea ele nu constituie
„documentul" Bisericii. De asemenea, traditiile locale sau ceremoniale sint traditii
istorice rupte de realitatea revelationala, fara succesiune in credinta, fara
succesiune apostolica. Ele pot fi luate in considerare in contactele ecumeniste
si de dialog interconfesional, pot fi modelate §i reCunoscute prin iconomie de
Biserica cea una, sfinta, soborniceasca §i apostoleasca, daca acestea doresc
comuniunea §i intoarcerea la original: „calea, adevarul §i viata..." (loan XIV, 6)
gasite in Biserica lui Hristos al carei cap este (Efes. V, 23).
§i daca prereformatorii §i urmasii lor - inclusiv anglicanii de to ate nuantele
- au inlaturat traditia papala, au revenit la o practica veche si au incurajat,
evident pe o alta cale, nenumarate traditii ale prime lor veacuri |i in special
practica „epistolara" a scrisorilor pe marginea Bibliei ei au incurajat practica
apocrifelor. Fara responsabilitate, fara pregatire, au inceput sa „interpreteze"
Biblia - interpretarea cum bine se stie este forma clasica a traditiei - sa adauge
si sa scoata unele texte din Sfinta Scriptura, sa copieze tendentios si sa traduca
la voia intimplarii cuvintul lui Dumnezeu din Biblie.; A§a se face astazi ca dupa
o statistica a UNESCO cea mai raspindita carte in lume este Biblia, cele mai
multe traduced se, fac din Biblie. Acest impresioriant palmares il detine firma
engleza: Societatile Bib lice Unite (UBS).
Desigur, sint nenumarate editurile care se ocupa cu textul Bibliei, Societatea
Biblica Britanica este una dintre cele mai cunoscute. A luat fiinta in 1804,
avind o activitatea neintrerupta si diferite filiale f i $ucursale in toate continentele
si aproape in toate tarile. Ea se intereseaza de textele cele mai autentice si ajuta
alte edituri si tipografii: insasi Tipografia Institutului Biblie si de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Romane a colaborat §i colaboreaza cu aceasta firma. Biblia
este a Bisericii si nu poate fi tiparita fara aprobarea ei. Biblia a fost, este si va
fi a Bisericii §i in Biserica. Ea nu poate fi o carte eoliierciala §i nici confesionala;
198 .-..v:: . CALAUZA CRE§TINA
nu poate fi un obiect dei«enintare ^ se jura pe ea - §i nici de tortura - probe
inchizitionale: foe, apa ef& Biblia este cartea comuna a tuturor credincio^ilor, de
apropiere nicidecum de;3espartire sau de divergenta intre oameni. Oricine o poate
citi, cerceta, dar nu o poate mqdifica. Deci, astazi constatam dona tendinte: 1. Marea
familie a Bisericii care.respecta Sfinta Scriptura ca izvorul scris al Revelatiei §i deci
neschimbata, §i 2. Adept&confesiondli §i indiferenti care sustin ca Biblia se poate
adapta, traduce §i com^leS in functie de cerintele societatii. sau necesitatile cultului
sau grupului religios ralpeejiv. In aeela§i timp, pentru secte Biblia este o sursa
importanta de venit §i jrotgrumentul eel mai eficace de prozelitism. Datorita acestei
pozitii fbarte periculoaste % i atitudinii condamnabile de „pfefacere" a textelor s-a
ajuns ca unii sa considere „Biblia" o carte ce ar cuprinde legende si povestiri
fantastice ca si Iliada §i Odiseea.
lata, in loc de „iOTtMi si modele spirituale", au aparut puzderii de secte: de la
„Sola Scriptura" la ,^ul^ : Scriptura"! Hristos a fbst socotit aparenta, imagine - ca
in dochetism - iar persdana Sa legenda, mit, in§elare, rninciuna, inexistenta - ca in
toate creatiile mitologic£# teoriile teologal-sofiste, ceea ce provoaca nedumeriri.
In asemenea situatiej 5 orice om de cultura, cu simtul realitatii, cu respect pentru
. >>.■■;■■'._■>".
civilizatii fi prudent fri bptiunile confesionale, se intreaba: care-i Biblia cea
adevarata? Am putea rfepunde: 1. Cea „ortodoxa", ca-i mai aproape de sufletul
omului; 2. Cea catoliea, t&indca este tradusa de un specialist"; 3. Cea protestanta,
deoarece este tradusa ^crffic". Noi vom raspunde: Sfinta Scriptura cea adevarata
este cea pastratd de Biserica nealterata, neadaptatd si chiar cu unele lacune in
traduceri care de fapimtaresc dreptid personal al diferitilor autori inspiratl*
1. Dumnezeu in.Tr&me-inchmat in toatd Scriptura, - Pentru adevaratii crestini,
atit Vechiul cit f i Noul Testament cuprinde cuvintul lui Dumnezeu in Treime inchinat.
Dumnezeu este existerrtatrisine, nu este o emanatie sau un derriiurg cosmic: Eu sint
eel ce exist (Ie§ire in';.- I4^Cel ce este,. care ne-a facut si ne-a dat existenta specifics
(suflet), ne poarta de ; grija (Iov XIX, ; 25); El este Alfa si Omega (Apoc. I, 8, 1.1.
XXII, 13). Nu Biserica „a selectat divinitatea", ci Dumnezeu s-a manifestat in Treime,
asa cum ne-o demonstrpaza Sfinta Scriptura, in Vechiul Testament Dumnezeu se
arata direct sau din urhbra: sa facem om dupa chipul si asemanarea Noastra (Facere
I, 26) si nu ar putea tmi cineva care ar incerca sa priveasca fata lui Dumnezeu
"... .* ".-'" ' '
(Ie§ire XXXIII, 20) Flinta Sa este o taina pentru noi a§a cum s-a aratat, dar,
manifestarile, iimi§irile^atributele personale sau treimice sint necesare mintuirii: Tatal
* A se vedea pe W^?Partea F-a; Cap. XII: "Biblia" britanica, p. 418-436.
INTERPRETAREA GRE$ITA... A EVANGHELIEl 199
cui vrea sa se descopere (Matei XI, 27; XXIV, 36; Fapte 1,-7); Fiul: Eu astazi Te-am
nascut (Ps. II, 7); Eu cu Tatal una sintem (loan XIV, 10% puliul Sfint in comuniune
cu Tatal §i cu Fiul: Va marturisi despre Mine (loan XV,; 26); Descoperirea perfecta,
epifania, la botez: Tatal marturise^te, Fiul prime§te misiunea, Duhul Sfint desavir§e§te
(Matei III, 16-17), Sfintul Apostol loan scrieclar: Trei ,sint care marturisesc despre
acela^i Dumnezeu: Tatal, Fiul §i Sfintul Dull (I loan V 3 .7).
Schismele, ereziile §i sectele vechi au negat pe MJntuitorul ca om (disputele
hristologice) §i aceasta neintelegere s-a extins la intreaga SfTnta Treime §i apoi la
Maica Domnului, la toti sfintii. De asemenea, Iisus Hristos a fost dezbracat de
- i ,
, : ' L ".-■ " : " .-■
dumnezeire (monarhianismul, subordinatianismul, antitrirutarismul, tritei^tismul etc.).
Sectele creatine, necre§tine §i religioase din timpul nostru^au adaugat la erorile vechi
- ■ f
cugetarea veacurilor, inclusiv nihilismul. : "
|i, odata cu tagaduirea sau exagerarea unuia din ipbstasele lui Dumnezeu de
catre eretici, s-au falsificat si textele vechi sau nou- testament are. Unii, dind importanta
7 * v » ■"
mtw~
Vechiului Testament al carui „dumnezeu" a fost Tatal n-au : mai crezut in Fiul lui
-*
Dumnezeu din Evanghelie; altii, rigizi, au inlaturat VepftMijilestament, ajungind la
abuzuri semitice |i la ideologii fasciste, recunoscind ca .^dpinitate" pe Iisus Hristos,
om perfect, iar imaginea Imparatiei Sale dind-o Afpcalipsa. Cei moderati,
fundamentali§tii, recunosc personalitatea cheie a Noufctii: /Testament in Hristos, dar
El s-a sfirsit odata cu rastignirea, Duhul Sfint fiind ,,dumiiezeul" veacului, dar nu
4 4 * 1 ' *
orice duh, ci numai eel ce se afla in „fruntea penticosteP.
w m
Credinciosii ortodocsi au ramas la Marturisirea de. credinta niceoconstan-
ii
tinopolitana bazata pe Sfinta Scriptura, verificata de SfTnta. Traditie, experimental
de viata Bis eric ii. De fapt, SfTnta Treime este exemplu. d^ gpmuniune §i iubire pentru
credinciosii ortodoc§i. ;
2. ^Hristosul" Bihliei §i curentele , } teologice <( contemporane. - Este adevarat
ca toti cei ce au considerat Vechiul Testament o simpla istorie a mozaismului,
Evangheliile sinoptice „o productie" a crizei religioase a jprimelor secole, pe loan
," "r . .. . \ -
Teologul „creatorur teoriei noului Logos, pe Pavel, „ideplogur cre^tinismului, au
ajuns la concluzii d'e-a dreptul curioase. Daca Luther coiisidera scrierea lui Iacob o
epistola „de paie", sectele violente si revan§arde, mi§carile baptismale, advente si
harismatice socotesc Apocalipsa „cheia" religiei; organizarea sociala - statul, in ultima
forma - indeletnicire satanica; Biserica „tiitoarea" statu'lui, fiara apocaliptica, iar
; A m
cele 10 coarne sint cele 10 Biserici mari recunoscute de catre statele moderne. Insa§i
„domnia" lui antihrist - 1260 de ani, dupa Apoc. (XIII; "5; XI, 2) - este socotita
■ .»■ ■ ■
epoca tiraniei papale astipra popoarelor (558-1818), scoaterea lui Hristos din istorie
si inlocuirea Sa cu un vicar. Deci sectele din zilele nodsire nici nu vor sa auda de
protoparintii sau parintii lor pro test anti, ci $e consid^ra jpriginali. Daca corifeii
200 cAlAuza cre§tinA
protestanti socoteau Biblia ,4ictata";;de Dumnezeu urmapi lor au considerat multe
texte urzire" fa'cere omeneasca, §i le-au tradus in sensul „doctrinei" noi*.
„Dogmati§ti" protestanti $i reiformati ai secolului XIX-XX ca Em. Bruner,
K. Barth, R. Bultman etc. au impus teoriile lui Welhausen si ai §colii rationaliste
din Tubingen pina la absurd: dertiifffitarea Bibliei - renuntarea la tot cenu poate fi
inteles; desacralizarea - inlaturarea a tot ceea ce este sfint si peste puteriie intelegerii
noastre, jninunile etc.; secularizarea^-rmmitBim la contributia oam'enilor (profetilor)
in epocile indepartare fi nemtelese^Cu un cuvint, retinerea din Biblie a ceea ce
convine omului de astazi, ajungtod^se astfel la inexistenta lui Hristos: moartea lui
Dumnezeu si religie fara Dumnezeu. A§adar,.toate teoriile „cre§tine" mitice fi
mitologice au aparut in sinul teologiei radicale, alimentind ideologiile reactionare p
antiumane, avind ca scop scoaterea Bisericii lui Hristos din istorie, dupa ce corifeii
protestanti „teologhisisera" despre ; d Biserica nevazuta.
Dar „daca orb pe orb se pov3tuie§te, amindoi se due in groapa" (Matei XV,
14) fi „misiunile" protestante n-au.mai fost crezute de noii „eonvertiti'\ iar aceftia,
avind ,"libertatea interpretarii" aucipat ei noi. directii: teologia eliberarii, teologia
revolutiei, teologia africana, la mejjm s-au gindit reformatorii sec. XVI fi nici
ti si reformati
— — LTD JL * ■* '''',■"',
cum bine s-a scris: „de la furiosi (Somnului", la „seetele sinucigafe".
a) lisus Hristos, luminator si Mpiinitor al celor dona Testamente. - Asa cum ne invata
Sfinta Scriptura, Fml lui Dumnezeu n-avlipsit din calea mmtuirii noastre. El este de o fiinta cu
Tatal. Adam a fost zidit dupa „chipul §i aserrianarea Noastra" (Facere I, 26), deci omul nu are in
sine „fiinta lui Dumnezeu, cum are Fillip ci are „suflare de viata" (Facere II, 7), deci suflet, nu
fiinta sau izvoml vietii. Duhul Sfint. Fiul Omului s-a>inti'upat de la Duhul Sfint, nu si-a luat
inceputul fiintei Sale din Fecioara Maria, ci doar zamislirea Sa fireasca-omeneasca, raminind Fml
vesnic al Tatalui, fara umbra de semmbare. Pintecele Fecioarei a fost cuptorul care a copt Piinea
vietii (loan VI, 35) fi astfel a fost zdrofeit „capul §arpeliii" (Facere III, 15).
Fiul lui Dumnezeu a parti cipat la- crearea ingerilor, a vazut pe satana ca un fulger cazind
din cer (Luca X, 18), prin El s-au facut -veacurile (Evr. I, 2) si s-a organizat umversul (loan I, 3).
* REFERJRI BIBLIOGRAFICE: ; Tertulian, Despre prescriptia contra creticilor in „Parin{i |i
scriitori biserice§ti: 3, Apologeti de limbfeiatina", Buc. 1981, p. 138-173.
a) Hr. Andrutos, Dogmatica Bisemii Ortodoxe Rdsdritene, trad, de D. Staniloae^Sibiu,
1930. XIV+474 p.; Idem. Simbolica, trai Bin 1. greaca de Iustin Moisescu, Craiova, 1955 ; 349 p.;
M 4 Belenki, Despre mitologia si filosofia Biblica, trad., Bucure?ti, 1982; Emilian Cornitescu,
Descoperirilearheologi.ee din fara Sfinta in ultimii 50 de am (1920-1970) |i raportul lor cu
Vechiul Testament, Teza de doctorat, Bufflre§ti, 1983, 172 p. (Exras din rev. „ST", XXXIV (1982),
nr. 7-8 §i 9-10). .- ■
b) Despre Sfinta Scriptura, integral .'.nr. 2/1980 al rev. „Ort.' fc ; D. Comilescu, Citeva lamurwi
in chesthmi de traducere a Bibliei, in -JXtit* nr. 8/1929, p. 567-570; Gr. Marcu, Tare in Scripturi,
in RT" nr 4/1937 p 135-144; M.-M©rar 5 Reguli de tilcuire corectd a Sf. Scripturi, in „MB",
nr 3/1987 p 11-16; N. Totu, Biblia si democratia, nr. 2/1925 in „RT", p. 38-45; Arhim. Scriban,
Biblia cuceritoare, in „BOR" nr. 1-2/1940, p. 46-48; V. Vasilache Biblia in Ortodoxie, M-rea
Neamt, 1939. . : ;. " '
' f Varlaam-Mitropolitul Mo\dov.ei y Raspuns impotriva catehismului calvinesc. lntroducere f i
insriiirea editiei Mirela Teodosiu, Bucure§ti, 1984, §i Trei side de ani de la Rdspunsid la Catehismul
calvinesc alhd Varlaam al Moldovev (1645-1945), in „BOR", nr. 11-12/1945, p. 618-638.
m ■■«■«■
INTERPRETAREA GRMfTj ... A EVANGHELIEI
201
Toata istoria mintuirii se descopera m jural Saw V P pW„i t ♦
eel vechi; Noul Testament este hain a la S^f f?^ "* ^ ~ VeChe ' burduful
dma 5 a S, El este Jngeral de JZ^^V* ?TT ^ " **** ^
II, 5). El este noral de zi (lesire XIII 2 1 I vn « ' m ^ LU ' " U ^ ™ ntuire C 1 Tim.
este toiagul de sprijin al £S * 5£f£ ^ ? 'f ^ * ** * *"* <** *• 33 >'
LXXXIV, 11; Matei IV 16). ftP ' Lummatorul eel mare, Soarele dreptatii (Ps.
Sale . -^^ifc^tL^f ^ " ^ ** ** ^
smurile Tatalui, ea apoi, dupa inviere i Sl| " *^° U Ce]e d ° Ua v « pMsind
a omului pfna la Judecata de apoi cind Hrl^™ h "" C ° nt,nUie a< * unea de S ^ K
sau P e^ definitiva dupa - - ^|^;^S^ ^r ,a ^
directa pnn Mmtuitorm. ^ iL^TV^T ^7™ * *"" * deSC ° P ™
-it" (loan I, 1 7 ). Opera JJ*^^££t * ^ ^ *"" HriS *> S au
lucres" (loan V,17). „Eu cu Tatal una sLem"2xiV o nT,"^ ** '^ * Eu
(loan XIV, 26) s i lucrator prin Sfintele T^ e Sf ^ " "' MmM eSte min S" etor "
b) &«*,, - ,™,-JL i ZT Tame * l^ ncn < Matei xxvra, i9).
sectelor de atunci, graparile an^fl^^ T**"* W Mmne ?i minuni > «™i
dar intemeietorii seftei s ^£%LT?&& "***" * "^ eo " tatt profetiiJe ~
Pot toate. Mmtuitoral prin t^/f^ S^TT^ * ^ °* d " *"" ***" *
lumii, inclusiv judecata de apoi ^fo^J^f P 'T Pr ° fepe * ««" starea -"oare a
Pentru intreaga omenire „ X^^SS^^^** *«-
Duh: «fe f„^ at m j niemeind { > P . ^P- * S& 5 ' CU pUterea Sfint ^
unor taine de nepatruns ? i a faeu Jueran ! SF * ^ ^ BlSedCa Sa " a fost P— 1
minuni asupra Sa, asupra oml ^5 " "^ ° mU ' Ui ' CU "" CUVint a s ^»
c) flHto, _ „ C L< » ^ na ^.« W-toare, asa cum am aratat mai sus.
protestanta: SeripW ^prir sine e ie^ LT ^^ " "^ ne ° pr ° teS ^" » P^sit teza
Jn mina ..prosJii", sLe nu 1 2 ^SlSSf 3 'T ^ "" ^ S5 ^
pretenfia ea merg sa imite pe primii ore!" P^nl T '^ " ^ ""^ ^ C ° nfes,uni > ? j au
spun ei, fiecare apostol 5 i LL aS^S^^ ^ Ce * «"^ «"*
* scriau epistole sau tilcuiau spusele Domnului. ^IS^TT" T indePendente '
'mpregnata de sublinieri sau scoase in editii <V h! confes.onala sau sectara este
unii nefiind de acord cu te 2a B Tsel a ^ r ^ ^ "^ P -8 " 1 " tn ultima vreme,
.cult" - chiar simplu, o Z oZZ STT C ° mUnitatea ^^^ ? " ™ loc d
Pioturitncep sa J, fn ' J^ StS^ ", T" " ^ ^ tab]0U " Sau
Hristos este piatra unghiu]a / a ™^ ^ "f ^ T p ^ ^^ «* ? ' N ° U ' UI Testame " t -
epistoide smt eonsaeri sarc J S^ZJS ngheHile ^ ftwl « tari «^ «
Pe P^i creyini. Si ace5tia s . au aflat ,^^^ ^T" ' ^ ^ " ^ e8em
lui H^t ^r ;r t£s: ?P cu Hnstos ' ^ e « a de — a «
P~ im I isus Hnstos ^ ^ - s ^ = - i^^^
202 - -^ : GALAU2A CiEfTIHA
Apostoliloi; Apostolii Pavel si IoanKPe cmd Epistola catre evrei si a lui Iacov contin unele elemente
distincte. Se observa aici o teori© 'Ml evaluarii critice a Scripturii pentra a justifica pretentia ca
fiecare poate intelege pe Hristos.
- ■-.<■?, : •■
A. — Dupa majoritatea sectetor, din Evangheliile sinoptice reies eel mult „cinci
fapte" referitoare la Iisus, antiirie:
1. Completa umanitate. - Se citeaza din. Matei sj Luc a „Iisus create a cu virsta si cu
mtelepciunea..." (Luca II, 52; Matei :W,; 2-25). Mintuitorul s-a rugat, a fost ispitit a postit 40 de
zile, ne-a asigurat de Singele Sau al;Iiegii celei noi... dar El msusi nu ciinoa§te ziua de apoi
(Matei XXIV, 36). A avut trup orh&iesc §i „suflet" omenesc.
Exp. Dupa cum' se vede^mzmi afiand si nestoriana, precum si teoria demitizdrii si
desacralizarii is i spun cuvintul; HrisWs o aparitie;un om ndscut dintr-o femeie. II recunosc totusi
ca a existat si se poate gdsi, existd uhdeva, aceasta este „noutatea .
2. Sentimental de chemare mesidnicd. - Totdeauna Hristos s-a considerat profet. Numele de
Hristos^Iisus ca Mesia, uns al lui Dtlninezeu, a fost recunoscut la botez ca „uns", de§i se socotea
„Fiul Omului" (Daniil VII, 13). Aceasta |i pentru faptul ca Iisus nu indraznea sa anunte Imparatia
cereasca unui popor ce cauta numai%nparatia omeneasea.
<_■ *
Exp. Se constatd si aici c&iisuseste socotit un profet oarecare lasind sa se intrevada ca
nu-i Dumnezeu, ci Iisus contimiw' fr&dMa profeticd a poporului biblic. Or, se stie ca una din
slujirile Mintuitorului a fost si aceea^e profet, damn profet perfect, ca Fiu al lui Dumnezeu, ce
m W
transmite misiunea lui DumnezeU/pr^-semne si minimi, intarindu-le prin propria jertfa.
3. Lipsa depdeat. - Nu reiese^^Kristos n-ar fi avut pacate, ci notiunea lipsei de pacat este
* 4 '
implicate in cuvintele Sale. El a ivut 'in schimb convingerea neprihanirii: „Cine ma va acuza pe
Mine de pacat?" §i nu i-a raspuns nimeni. Ixisu§i botezul a fost o dedicare in sine fata de neprihanire.
Inv. oft §tim ca Mxnty&iil, prin botez „a plinit legea" (Matei III 15) fi
v ^-\ r 7 ■ £*,-
dreptatea: Iisus confirmat de Dumnezeu ' ca om desavirsit si Fiu al Sau in fata
oamenilor (Epifania, Matei in,. 17). In Iordan, Mintuitorul arata forma vazuta a
botezului cre§tin des^ir§it.di^' ; iuyiere: „Citi in Hristos v-ati botezat, in Hristos
J:V. ■-■>■'. _
v-ati imbracat..." (Gal. Ill, 27V deci botezul lui loan era spre pocainta, real pentru
5 ...... % s
pacato^i, or pentru Mintuitorul, a. fost un tip, un simbol, o umbra a botezului crestin
ca taina. Noi nu uitam pe Hrjist®$y_ ci in El ne incorporam. Preotul sau savirsitorul
s i"
nu reprezmta pe loan Botezatorul, ci pe .trimisul lui Hristos sa-i indeplineasca
mandatul de mintuire. .j^-.^y.
4, Iisus a mentmut o relafte ; iiMca-cu Dumnezeu. - El nu spune niciodata Tatal nostru, ci
Tatal Meu (Matei VII, 21; X, 321^- 27)..
Exp. §i aici se observa in mierpretarea sec tar a despdrtirea Fiului de flinta Tata lui,
independenta in actiune si accentul permanent pe omul -Iisus, pared nici n-ar ft avut constiinta de
Dumnezeu. Dacci sectantii recunosc^pc Iisus, aceasta pentru documental sinoptic - nu pentru ca
a salvat pe cei drepti si s-a fac^iMeput mintuirit noastre. Legdtura cu Iisus se face de fiecare
adept sectar „prin duhul", nu prfrt&tgdjarea iotulct a flintei omului, adicd prin primirea harului
Sflntului Buh prin tainele Biserieifc*)£poi, intreaga sfintd Treime s-a ardtat, a pregdtit mintuirea
■ ■■■"■"* m 4
noastra. Relatia treimicd este fiintial^manifestdrile sint separate: Tatal Men, in ceea ce priveste
fiinta, Tatal nostra in ceea ce priveste actiunea. Deci intre Dumnezeu-Tatdl, Dumnezeu -Fiu I,
INTERPRETAREA GRE$ITA .... A EMNGHELIEI 203
Dumnezeu-Sfintul Duh nu exisici relatii saa raporturi in mieMs:uman, ci sint de ofiinta si impreunci-
lucr atari pentru mintuirea neamului omenesc. Actiunea lcw-e$6& nedespdrtitd ceea ce mi pot pricepe
sectarii.
'.-■■■- "S"
B. — Faptele Apostolilor, spun seGtantii 3: s^^jia relief cuvintele. Apostolului
Petru despre Hristos. Ca de obicei, tilmitorii da f J(|gzie se opresc la aspectul urnan
m
al activitatii lui Iisus „facut Domn" de^catre DiaiiiifeiE fata a vorbi si intentionat
* -
ocolind mijloacele prin Hristos care s-at ficut ms^il^mintuirii noastre.
.■ ■■" ■ V. "■■'.-"" i* *
i v ■ . 7 ■ ■'
■ _" "■■■■',■■,%■.■
I **■'
C. - Invatatura lui Pavel cu privire laig^oaaa lui Hristos dupa sectanti
ocupa un loc important in „istoria" No&fai Testaipiit? Hristologia sa este „expresia
imediata a experientei mintuirii noastre in . Hristos 1 *! Drumul Damascului este „cheia
teologiei sale; omul devise o faptura noua in Hrisfps; :&ivierea lui Hristos a aratat ca
„E1 este Fiul lui Dumnezeu"; „afirmatiile cu privire M" 'dmimezeirea lui Hristos sint
de obicei incidentale", mai ales pasajul din Colos&ni I, 15-17, unde se exprima
relatiile lui Hristos cu universul... el il. investe§te p^Hristos la gindirea sa obipuita.
' ;■ ' \ "" \ ! ^' 1 y : "
Bazati pe texte trunchiate pentru sustinerea celor „cinci puncte pau-line",
■ *
maj oritatea sectelor iau pe „Fratele" Pavel drept ■ ? Jiivatator s,; 5 iar altii il socotesc
creator de teologie, uitind ca Apostolul Pavel este fipar vas „ales" al lui Dumnezeu
(Fapte IX, 15). In acela§i timp, a§a cum insu§i ne Jncredinteaza, experienta sa unica
§i chemarea speciald pe drumul Damascului sint. o ; revelatie directa si personala,
iar el se considera „cel mai neinsemnat intre apqstolL..." (I Con XV, 9) §i in relatie
:■' , 1
cu Dumnezeu §i cu lumea „cel dintii pacatos.^B:|I Tim. I, 15). Sectantii evita
■ *' - V ■■ .r , / . ■■>■-
asemenea texte!
-■>■■.-■
A
D. - In ceea ce priveste pe „Fralele" loqtk rpulti sectanti si unii pretin§i
..teologi" il arata „creator de Logos", fiind inspirit iif de Filon din Alexandria, fie
ca a imitat filosofia platonica: „Ioan este totodata |i dstbric si interpret".
w
* i m m
Exp. Este curios, cum rasfoitorii spuselor si scrisel&r tl Fratelui loan", care se hazeaza mai
ales pe No id Testament, n-aii dat de textul atit de clar: ,,Legea prin Moise s-a dat, iar hand si
*- >
adevar id prin lis us Hristos an venit..." (Joan I, 17), iar pe cei do ri tori de mint aire u asigurd:
f ,ceea ce am vcizut cu ochii nostri, am pip ait cu miinile noastre si am aiizit cu ure chile noastre,
- - *
aceea va propovaduim'... (I loan I t I), adicdpe Dumneze^W0t- Dumnezeu-FiuL Dumnezeu Sfintul
Duh (II loan V % 7),. funded Hristos - in relatie- cu lumea vdzutd si nevdzutd — ace I as i este ieri, azi
** -.
si in veci (Evr. XUI, 8), El este Alfa si Omega (Apoc. XXI, 6).
m — m ' ' £
In concluzie: . o^
> ■■ — m m
A
I In cele 4 puncte tf exegetice" (ABCD) .se ^ceentueaza:
1. „Umanitatea" deplina a lui Hristos, deer sb^indoiesc de firea dumnezeiasca;
2. Evangheliile sinoptice vorbesc de „fiiilta furnana a Domnului lisus, dar „cu
functiuni extraordinare" . . . (In raport cu oamenii, #sus . „este un obiect religios §i
204 CALAUZA CRE$TINA
mijlocul de mintuire", a§adar nu-L . socotesc Dumnezeu-intrupat fi Om-desavmsit,
plinirea §i incheierea Revelatiei);
3. Cartea Faptelor il arata pe Hristos in relatie cu Duhul SfTnt §i cu fiecare
individ in parte (Aici se nesocoteste succesiunea apostolica si succesiunea in credinta).
4. In scrierile lui Pavel §i loan gasim raspunsurile experientei primilor crestini,
anume: a) Legatura vesnica intre Tatal fi Fiul; b) Venire a in lume nu se explica
evolutiv, Hristos a intrat in lume in conditii de timp pentru un scop divin; c) In Iisus
Hristos insusi Dumnezeu s-a apropiat de oameni, pentru mintuirea lor, realizind
scopul vesnic de iubire; d) In virtutea iubirii Fiul este mijlocul vesnic de creatie
pentru intreg universul; e) Ca o consecinta a activitatii mintuitoare a Fiului intrupat
s-a dat noua interpretarea faptelor petrecute. In aceasta interpretare toate liniile de
dezvoltare converg §i se intilnesc in Iisus Hristos. Far a EI nu poate fi inteles cursul
A.
acestor evenimente (subl. n.); f) In viata Sa „intrupata", El este uneori prezent ca
fund subordonat Tatalui. Aceasta se datoreaza conditiilor umane §i vietii Sale de
ascultare, dar nu contravine cu realitatea divinitatii Sale...". Nu e rau spus, dar in
concluzie, dupa ei, Hristos este o persoana stearsa, este mijlocitor, intr-adevar, dar
nu se spune nimic de jertfa §i rascumparare, nimic de pennanenta Sa in lume. Se
vede principiul individualist §i neangajarea comunitatii in scopul ultim: mintuirea in
Hristos.
De fapt ? interpretarile Bibliei la toti sectantii sint socio logice, iar tendinta spre
primele veacuri este o confirmare a ereziilor si schismelor de atunci, nicidecum spre
viata in Hristos. Si asa cum este cunoscut.eresurile au fost condamnate de Sinoadele
ecumenic e de care nici protestantii nu vor sa auda, dar fratii lor mai mici,
neoprotestantii de toate categoriile sect ante.
II. Hristos nu e numai chela Scripturii, ci insasj u§a Imparatiei cerurilor. - Am vazut
mai su$ nicer care a I au dahlia de alt f el a it nor .Jjlcuitori" de a da sens hris to logic
interpret drilor textelor Bibliei. Ei vorbesc insd numai de cheie far a a ce recta casa z id ltd pe
s tinea (Matei VII, 24) si a in cere a sa o descuie. Mintuitorul ne incredinteazd: „Eu sint
us a... §i cine nu intra pe us a (prin El) in staulul oil or, ci scire pe a ltd. parte, este un hot si
tflhar" (loan X, 1-7). Usa prin care El a venit in lume este in tr up are a, iar us a prin care
noi in tram in Impdrdtia Sa este incorporarea (botezul) in Hristos. Deci pentru omul egoist,
pi in de sine, Hristos este chela „citirii" Bibliei, dar aceasta nu incdlzeqte pe nim.eni. „Cine
vrea sd-Mi urmeze, sa se lepede de sine, sd-si ia crucea si sd-Mi urmeze... " (Luca IX, 23),
sd intre pe usa cea strimtd (Luca XIII, 24), in bind pe aproapele, in solidaritate cu to at a
lumea, Impdrdtia lui Dumnezeu flind pace, bucurie in Duhul sjint (Rom. XIV, 17).
A. - Intelegerea Sfintei Scripturi. — Ca in orice domeniu, pentru intelegerea
textelor sfinte este nevoie de o chemare speciala, de o pregatire temeinica §i de
credinta-curata. Trebuie inteles ca Sfinta Scriptura este un text descoperit §i
inspirat §i atunci cind il cite§te cineva are nevoie de initiere §i educatie pentru
INTERPRETAREA GRESITA ... A EVANGHELIEI 205
c\farT ^fSfiT^-'i dumnezeie ? ti ' n acela ?i timp*. Pentru aceasta,
chiar dm spusa Sfmtei Scnptun, este nevoie de respectarea unor porunci s
lmphmrea unor conditii. Astfel: p^iuiici m
si nris^"^^ "W ^^ Sfinta Scri P turd > ci numai cei cu vocatie
l^aft* ""o5T V01 m ' elege daca nu - mi tflc uie§te cineva..." (Facte VIII
26-J9). Insusi Sf Petru ne face atenti ca m scrierile Apostolului neamurilor sint
lucrun grele de inteles... iar unii tilcuiesc scripturile nu spre ci § tigareTCar£
cerunlor, ci spre a lor pierzanie" (II Petru III, 16). impaiatiei
<*** 2 ' F* ° riCe ^ indel etnicire, tilcuirea Sfmtei Scripturi cere pricevere
wl7rJir ales , vocati V n zadar stnt zel °^ daca ™ s ' nt P a ^i (I Cor!
iv n; tundca pe unn I- a pus Dumnezeu apostoli, pe altii profeti ne altii 'ttlonitnri
voibiton in limbi s.a.m.d..(I Cor. XII, 28-30; Efes iv' 1) § fiecL a ce T fall
anS> aCOl ° *■ "^f (I ^ VI1 ' 2 °- 24 >- Deci « ea Sartn" odor care "
apostohe nu oncui (Rom. X, 15). Mindria si cearta de cuvinte duce la dezbinarT
omul, ispitit de vrajmas, a dorit sa fie asemenea lui Duimezeu sfpedeaS sT-a
3 - f e »^" . Vechiul Testament, Hristos este intr-adevdr cheie, iar penfrw Vow/
rejton^r «y fl f ^. Deci textele celor doua Asezaminte trebuie intelese nurndTn
(S fffl 24W1 1^1 ?i t 1CatUirii i0n Cd dintfi ' ^ 3t - Se H~
(eml. 111, 24), al doilea, m eel vechi se ascunde (Fer. Augustin). Cele din Vechiul
Testament s-au p hmt (Matei V, 17), iar Jnvajatorul este descoperitor 7 credinte
adevarate, implmitorul ei (Gal. Ill, 24-25), Hristos - sfir ? itul Legii (Rom X 4)
sffSS . u CU , ^ (Ga t IV ' 22 ~ 31) ' N ° U1 Test ^ ent a fost P^tlmt ci
Sfint smgelelu! Hristos (Matei XXVI, 27-28), de acum indreptarea se savirseste
foal n' sUf SSr pr i n - fapte: credinta reala > nu imagmara sau -S-
(tial. 11, 16, 21). Credmta cre § tma nu se poate desparfi de izvorul ei: Iisus Hristos
* BIBLIOGRAFIE SELECTIVA:
5 Si tolS' 2* 3"f *** """^ ta " RT "> " 2/1912 > - ^ P nr. 4-5; Sa'dtim
Sf. Scriptura, in „RT", nr. 2/1913.
n 141 ^ b M dan ' c VeChh ' 1 Testament '" scrie "ie Fer. Augustin. in „ST", XV (1963) nr 3-4
p^ 141-154; Idem Septuaginta si problema inspirafiei, in fort" XVI (1975) n ■ it 198 9o(-
Mircea Basarab, Domnul nostru Iisus Hristos Interpret alSf. Scripturi, ^ in MA" ^'56/7983-
N rwJr P f " J/ ^^ Considerafii generale, in „ST : XXII (1970). m 5-6 p 384-495^
N. Outescu, Cum se studiaza Scriptura?, in ,.GB". XVII (1958) nr 11 D 1047 mio thT '
A^m/fe ,/ fevetofe & 5/ to/pta; in „MMS"; nr. 1-3 p 7-97 1 978 Stt S,' • f™'
r/-a^/e y/ f/wfe//, in „Ort" XV (1963) nr 3 4 n ^« 4% m ,' A' ' Scn P Ulm -
invataturii ortodoxe Timisoara Tl9S 159^- T^' P "/f ~f ' NlC ° ke Comeanu ' 7fem e i«n/ e
prescript er^c'i^T^, XXXI l^fSTVsolg " M ?r If '^T
-^« rr - ale VechMui Testament in B ieri2 Vtodola, in^rt",' XIV^ 969)' nfTt
489-539 ; Idem Raportul dntre Vechiul si Noul Testament, in „BOR«, 1981 nr 5-6 p 542 56?'
308 35 e p U T' ff F rt Ce/ ^^ A^^ d Sflntei Scripturi in „Ort"., XXXII ? (1980) S p
308-320 PL Davi4 ffmto^ - „Cteto" &/-ipr»m, in „Ort", XXXV (1983) nr 9 n 919 91?-'
S'rS "?-"? 128^3?^^" " "tHT™^* .MB" XXXlJ
Fni e> ViP- r.w. P uui ' ^vdokimov, ia /ec&re & la Bible dans I'Eglise Ortodoxe in
££ o^o^v v b £E T974 19 i 71 G c ^Lrrr sky v 5/We ' ^ r ^ a "
in „Ort.", 1957, nr. 2, p. 2lS 3 J; 9 r^!r/^- "ST^S SXT ^'
206 CALAUZA CRESTINA
restauratorul omului nou (I Cor. XV, 45) §i se tine de Legamintul nou (Ieremia
31), vechiul s-a incheiat (Evr. VIII, 13), nu mai are rost, fiindca s-a jertfit
XXXI, 31), vechiul s-a incheiat (Evr. VIII,
trupul lui Hristos o data pentru totdeauna (Evr. X, 9-10). In§i§i apostolii au interpretat
cele doua testamente si starea morala a lumii de atunci cu mare prudenta, intelepciune
fi in prezenta Sfintului Duh (Fapte XV, Rom. XIV; II. Cor. VIII, 9).
B. - Biblia este ,,dictata" si darul lui Dumnezeu oferit omului. - In alcatuirea textelor
sfmte sint angajate mai multe potente umane: intreg la minie si far a meteahna corporate, pregdtit
si cnnoscdtor al adevdrurilor ceresti si omenesti, inspiral si chemat la asemenea misiune. In acest
sens, textele Sfintei Scripturi au ineranta (fara gre§eala) fiindca sint sub, inspiratie. Locurile grele,
nepotrivite, neintelese, poate scrise direct §i cu influenta nefasta au rostul lor in iconomia divina,
de-a lungul mileniilor fi in contextul civil izatiilor. Neintelegerea acestui sens al Sfintei Scripturi
sau pentru impunerea §i chiar terorizarea unor „adepti", sectantii, cu „spusele" Domnului „dictate"
sau „cazute" din cer, au recurs la unele invocari de texte pentru prozelitism. Astfel:
Ob. 1. Biblia este „dictata" de Dumnezeu (Ie§ire XVII, 14; XXIV, 4; loan V, 46).
Exp. Este adevarat, lui Moise i s-a .,dictat" o parte (Ies. XXXII, Ify, dar toata Bfinta
Scrip turd este inspiratd (II Tim. Ill, 16).
Inv. ort Inspiratia este conlucrarea harului lui Dumnezeu cu intelegerea
autorului: „iata-ma, trimite-ma" (Isaia VI, 8; loan XVII, 18).
Ob. 2. Biblia „apartine" fiecaraia (II Cor. XIII, 10).
Exp. Bfinta Scrip turd este cartea Bis eric ii „stilp si temelie a adevdrului" (I Tim. Ill, 15),
citirea este ingdduitd tuturor (loan V, 39). Oricine o poate uvea, dar explicarea ei cere aleasd
culturd, credintd si frecventarea adevdratei Biserici.
SI
Inv. ort Explicarea Sfintei Scripturi se face numai de cei pregatiti (II Petru
III, 16). Biserica medievala Apuseana a interzis citirea Bibliei de catre credincio§i,
efectul insa a fost invers: Biserica are datoria sa cerceteze, sa invete fi sa transmits
cuvintul adevarului (loan XIV, 6; Matei XXVIIL 19).
C. - „Talmacirea" Bibliei. - Oricine poate citi Biblia pentru mi interes literar,
istoric, arheologic etc. Interpretarea Sfintei Scripturi, chiar din primele veacuri, a
necesitat organizarea unor |coli speciale in sens literal istoric, alegoric, scoli care au
inspirat diverse categorii de „cercetatori". ■ Mai tirziu, dupa stabilirea definitiva a
canonului biblic, §colile exegetice si teologia cre§tina in general a compartimentat
intelegerea reala a textelor Sfintei Scripturi*. Dar atunci, ca si astazi, s-au sasit
* PRECIZARI BIBLIOGRAFICE:
Hnsostom Konstantinidis, Insemnatatea Traditiei rdsdritene si apusene in crestinism, Referat
citit la sesiunea Comitetului Central al CEB la Rhodos,1959... in „GB'\ 1961, p. 11-12; J.
Meyendorff, Bible and Tradition in the Orthodox Church, in „The Student World", Geneva vol.
LI (1958), nr. 1; A. Manolache, Biblia si Revelatia in Biserica Traditiei, in „MB" 5 nr. 5/1987 Ilie
Moldovan, Cunoasterea Sfintei Scripturi dupa invatatura ortodoxa, in „Ort.", XXXII (1980), nr. 2
p. 242-262; P. Trembelas, Dogmatique de I'Eglise..., p. 125-148 (La Sainte Ecriture); Die Einheit
von Schrift and Tradition von einen ostlich-orthodoxen Standpunkt aus, in „Okumenische
Rundschau, 1965; Bibel und Bibelwissenschaft in der orthodoxen Kirche, Stuttgard, 1976, rec.
INTERPRETAREA GRE$ITA ... A EVANGHELIEI 207
destui care aii considerat „intelepciunea" lor mai presus de invatatura §i hotanrile
intregii Biserici. A$a an ramas in uzul sectant „obiectii" sau „spuse" ale Domnului.
Ob. 1. Toti sectantii afirma ca oricine poate tilcui (explica) Biblia, luminal de duhul si se
invoca textul: „...ungere aveti de sus |i ftiti toate..." (I loan II, 20, 27).
Exp. Este adevdrat ca not §tim toate in ceea ce priveste mintuirea. Mai intii not .pirn
in Cine credem (II Tim. I, 12), in Implinitorul legamintuliu dreptilor Vechiului Testament si
Plinitorul credintei noastre (Evr, XII, 2-3), aratat in trap, vdzut de ingeri si de oameni,
propovdduit in lame si care ne asteaptd in slavd (I Tim. Ill, 16). Cunoasterea cea adevdratd
se gdseste in Biserica Mintuitorului (I Tim. Ill, 15). In al doilea rind, noi, urmdtorii lui
Hristos, avem ungerea prin Tama Mirungerii, adicd poseddm darurile Sfintului Duh (I Cor.
XII, 10) si stim toate, sin tern constienti de ce facem, de ce credem, si pentru ce credem. In
vremea Apostolului loan, ca si astcizi, misunau antihristii , adica cei ce spuneau ca ei sint
izbdvitori si care negau intruparea, existenta ditmnezeiascd si pdminteascd a lui Iisus Hristos
(II loan, 7). Insusi Sf. Pavel subliniazd necesitatea feririi Evangheliei defalsuri (interpretdri,
addngiri, traduceri tendentioase, Gal. 1, 8). Intelesul sectar al ungerii este acela al propriei
inselari si fuga de responsabilitate. Or, crestinii ortodocsi „cerceteazd duhurile sd vadd
dacd sint de la Dumnezeu... sau de la proorocii mincinosi" (I loan IV, 1).
Ob, 2. Oricine, oriunde si oricind „alesul" Domnului are porunca §i obligatia tilcuirii Bibliei:
„...cercetati scripturile... ele marturisesc despre Mine..." (loan V, 39).
Exp. Sectantii an stiute preferinfe pentru }> fratele " loan, funded el accentueazd predica
Cuvintuhd-Logos atit de disputat infilosofia greco-romand sipind astdzi. Ei nit pot insd intelege
ca cele spuse aid sint adresate imor initiati, fariseii si cdrturarii care se midtumeau at invdtarea
Legii si trans miter ea ei, far a a trdi, a experimental, a impdrtdsi fwrul sjint in vederea mintuirii:
„nu eel ce zice Doamne, Doamne, va intra in Imparatia cerurilor, ci eel ce face voia Celui ce
M~a trimis" (Matei VII, 21). Se stie ca in Evul mediu, papalitatea a interns credinciosilor
apuseni citirea Bibliei si a altor card „prohibite (i si chiar tipdrirea lor C, nihil obstat"). Acea
imagine de atunci persista in constiinta sectantii or de toate miantele si le-a trezit pasiunea fird
margini pentru ,,'tilcuirea" Bibliei pin a la acomodarea acesteia confesiunii respective, asa cum
in 5 ,Ort", XXXII (1980), nr. 2 p. 378-380; Origen, Scrieri alese, Partea a doua. Exegeze la Noul
Testament. Despre rugaciune. Filocalia. trad, de Pr. prof. T. Bodogae, Pr. prof. N. Neaga §i Zorica
LatciL Studiu introductiv si note de Pr. prof. T. Bodogae, in Colectia „Parintii si scriitori bisericesti",
7 ? BucuresjL 1982, 528 p. Idem, Scrieri alese. Partea a treia. Peri arhon (Despre principii), Studiu
introductiv, traducere. note de Pr. prof. T. Bodogae... in Colectia „Parinti ai scriitori bisericesti",
8. Bucuresti 1982 p, 409 p.; Gherasimov Papadopoulos, The ' Revelatory Character of the New
Testament and Holy Tradition in the Orthodox Church, in „The Greek Orthodox Theological
Review", Brookline Mass achus setts, vol. II, 1956, nr. 1; E. Photiades Die Lehre der Ortodoxen
Kirche iiber; Schrift unci Tradition, in „Una Sancta" 18 (1963); D. Radu, Revelatia dumnezeiascd.
Sfuita Scripturd si Sfinta Traditie, in Jndrumari misionare" p. 33-5 1 ; D. Stamat'oiu, Interpretarea
corectd a Sf Scripturi..., in „Indr.", Craiova 1984; D. Staniloae, Teologia dogmaticd vol. I,
p. 49-71; Die Heilige Schrift in der griechisch-orthodoxen Kirche, in „Die orthodoxe Kirche in
griechischer Sicht", hrsg. von F. Bratsiotis, Stirttgard, 1970, p. 121-140.
CPB art. VI-VII, p. 376-377; DER., vol. I p. 353; DFC vol. I, col. 825-826; DIB, vol. I.
p. 407: DTO, p. 57-60, 220; DNT p. 55, 433-434; MS, vol. 2, p. 73-266; DTC, vol. 3, coL
2236-2239; SM, vol. 1, p. 160-188; GBT (Biblia in „BOR, nr. 7-8/1971, p. 856-863 si 1-2/
1975, p. XV-XX; NCE, vol. 2, p. 382-492.
208 cAlauza cre§tina
facuserd fariseii cu Legea vechepe vremea Mintuitondui (Matei XXIII, 13, 20-29). Chiar rdtdceau
nestiind scripturile §i nici puterea lui Dumnezeu (Mar cu XII, 24, 27).
Inv. art Orice credincios sau liber cugetator poate si trebuie sa citeasca Biblia,
dar tilcuirea o fac „cei ce an cu adevarat ungere", adica cei pregatiti, cei cu vocatie
§i hirotoniti. cei care poseda de la Mintuitorul Hristos prin succesiune apostolica si
succesiune in credinta si practica de veacuri „cunoasterea tainelor Imparatiei lui
Dumnezeu" (Luca VIII, 10). Toti beneficiem de roadele civilizatiei, de progres §i
tehnica, dar citi sint inventatori ! , cu atit mai mult in cercetarea Bibliei, o carte ce
contine cele mai vechi date de istorie si protoistorie a neamului omenesc.
Ob. 3. Cei mart si puternici „au schimbat" credinta §i daca numai cei nemsemnati §tiu
toate, „neprihdnirea" da forta tilcuirii §i trebuie laudat Domnul cerului fi al pammtului „ca a
ascuns aceste lucruri celor intelepti §i priceputi §i le-a descoperit pruncilor... " (Matei XI, 25).
Deci, dupa sectanti, cu cit cineva are o pregatire mai mare cu atit nu intelege Biblia, de§i ,.pastorii"
lor au studii de specialitate.
Exp. Ca §i obiectia de mai sits (2), textid de la Matei XI, 25 se referci la sectele din
vremea MintuitoriduL Acestea se imp ar teem, se desparteau, se confruntau si concur au intre
ele (fariseii erau huiduiti de saduchei; cele dona grape erau combatute de esenieni si
nazirei si toti erau urmdriti de irodieni etc.) sau cochetan si erau influentati de curente
strdine gnostice, maniheice s.a. Se organizaserd scoli si partide „ creatoare " de credinte si
de interpretare a Legii, inclusiv cabeda. In fimctie de partidele religioase, condamnate de
insusi Hristos (Matei i XXIII), cetatile se izolau si se itrau intre ele din motive religioase.
Erau consider afi spurcati samarinenii, cananeitii, vamesii etc. Impotriva conducdtorilor
sectelor — considerati priceputi si intelepti - se ridicci glasul si mustrarea lui Iisus Hristos
(Horazimul, Betsaida, Capernaum etc., Matei XI, 20-24). Este adevarat ca si simplitatea,
curdtia inimii lumineazd sufletul si ne apropie de Dumnezeu (Matei V, 8), ins a nu trebuie
confimdatd simplitatea cu ignorant a, cu rdtdcirea, cu prostia sau chiar cu nebunia...
(Ps. 14, I; 53, I; Iov 11, 9-10).
Inv. ort. Nu se poate mintui cineva fara smerenie In care se include simplitatea
sufleteasca. Insa§i Sfinta Fecioara recunoafte ca datorita smereniei sale „I-a facut
marire Cei puternic" (Luca I. 48). iar Fiul ei si Dumnezeu 1 nostru ne indeamna,
„invatati de la Mine ca sint blind si smerit cu inima..." (Matei XI, 29). Prin simplitate,
Sfinta Scriptura intelege „cnratia inimii" (Matei V, 8), nevinovatia, fuga de pacat si
lucrarea virtutii; indaratnicia si prostia sint condamnate, „orb pe orb de se povatuieste,
amindoi se due in groapa..." (Luca VI, 39), deci plata prostiei (Pilde, IX, 6) ca §i
pi at a pacatului este groapa, moartea (Rom. VI, 23), si trebuie sa inv a tarn v si sa lucram
cit este ziua (loan IX, 4).
Avraam, ca de fapt toti patriarbii, profetii, judecatorii |i regii lui Israel au fost
ale§i de Dumnezeu pentru intelepciunea §i pentru nevinovatia lor, fiindca un
conducator intelept ridica §i ve§nice§te un popor (Pilde XVIII, 15-16), pe cind pacatul
A
§i mindria due neamurile la ruina (Pilde XIV, 34-35). In Noul Testament, Mintuitorul
este Cuvintul-intrupat, Intelepciunea cea de sus, adica expresia gurii si Duhului lui
Dumnezeu eel adevarat, eel existent prin sine insusi, fara cauza, peste timp si peste
mi§care (Ie§ire III, 14; Iov XIX, 25; Ps. XC, 2; Apoc. I, 8). Cei alesi de Mintuitorul,
apostolii §i ucenicii au fost invatacei la cea mai inalta §coala a Domnului Iisus
INTERPRETAREA GRES/TA ... A EVANGHELIE1 209
Hristos si ceea ce „au auzit cu urechile lor, an vazut cu ochii lor, au pipait cu
mtinile lor, despre Cuvintul vietii, aceea ne-au propovaduit" (I loan I, 1), si tot asa
propovaduieste si Biserica Sa rascumparata cu scump Singele Sau (Fapte XX, 28).
Majoritatea ucenicilor facusera fcoala pustiei linga Sfintul loan Botezatorul.
Matei scrie Evanghelia pentru evrei fi era cunoscator al citorva limbi inainte
de glosolalie, de Cincizecime. De asemenea avea studii - in limbajul de azi,
economice - speciale, fiind vamef, fi in aceasta calitate poseda listele familiilor din
Ierusalim si cronica poporului sau, ceea ce 1-a determinat sa scrie fi genealogia
Mintuitorului Hristos (Matei I, 1-17).
Marcu raspunde prin scrierea sa unor indoieli fi falsificari mozaice din
diasporaua alexandrina; Luca incredinteaza pe Teofil de adevar (Luca I, 3-4 fi Fapte
I, 1). In Evanghelia sa sint descrise suferintele apostolilor fi primilor creftini dar fi
alinarea lor de catre Doctorul sufletelor si trupurilor rioastre, Hristos-Domnul. Desi
a fost ucenic fi colaborator al Sfmtului Pavel, el cunoftea fi ftiinta vremii, arta
vindecarii, tainele picturii, il insotise pe Apostolul neamurilor in calatoriile sale
misionare. scriind prima istorie bisenceasca a vietii, activitatii fi trairii Evangheliei
in perioada de inceput. Sfintul Apostol loan ifi alcatuiefte Evanghelia, teologhisind
spusele Mintuitorului, dar cu gindul permanent la imensitatea cugetarii despre
Dumnezeu: „Multe alte semne fi minimi a facut Iisus Hristos, care, daca ar fi descrise,
nici in lumea aceasta n-ar incapea..." (loan XXI, 25), iar acestea s-au scris ca sa
fiti incredintati ca Iisus Hristos este Mesia eel afteptat.
De asemenea, loan terminase fcoala timpului, cimoftea pe multi din lumea
cultS de atunci. De la el s-au retinut, in canonul Scripturii, inca trei epistole fi
Apocalipsa sau descoperirea facuta lui in toiul persecutiilor smge-roase impotriva
cre§tinilor. In acelasi context se inscriu fi sfaturile Sfmtilor Apostoli Petru si Iacov
care, in epistolele lor, adeveresc o cunoastere temeinica a invataturii Mintuitorului
si o experienta aleasa in lume fi in Dumnezeu. Cel cu adevarat simplu, nevinovat
cere ajutor fi este curat cu inima (Luca XVIII, 13) fi lui se da harul necesar (Iacob
IV, 6). Nevinovatia este comuna tuturor indiferent pe ce treapta se afla. Ea este o
noblefe. In Vechiul Testament smerenia conducatorilor fi a profetilor inaintea lui
Dumnezeu a ajutat poporul biblic sa reziste in fata tuturor relelor fi neplacerilor (Ps.
XXIII). In Noul Testament, „cei fara viclefug..." (loan I, 47) au fost si au ramas
apostoli ai Mintuitorului, cei simpli la minte, dar bogati in viclenie au pierit: Tuda
(Matei XXVII, 5); Simon Magul (Fapte VIIL 18-23); Anania fi Safira (Fapte V,
9-11); Imineu fi Alexandru (II Tim. IV, 14-16) etc. Intelepciunea cea de sus traieste
prin nevinovatie (Matei X, 16 s.u.).
Luind exemplu pentru o pregatire deosebita, Sfintii Apostoli fi-au ales ucenici
- barbati apostolici - au hirotonit episcopi (Tit, Timotei), preoti, diaconi, care au
fost primii invatatori, intelepti si tilcuitori ai cuvintului inaintea textelor Bibliei.
Dupa aceasta perioada s-au organizat scoli pentru slujitorii Bisericii si s-a intarit
pregatirea catehetica pentru credinciosi.
Prin prunci, Biserica a inteles si intelege dupa spusele Scripturii pe ascultatorii
fi infaptuitorii cuvintului lui Dumnezeu, smeriti in inima fi nevinovati in cuget (Ps.
2IQ CALAUZA CRE$TINA
XXXIII, 4-5). §i dintre ace§tia se aleg „invatatori, apostoli, tilcuitori..." (I Cor.
XII, 6-11, 28) fiindca „nu vol M-ati ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi" (loan
XV, 16). De aceea nu trebuie confundate lucrurile „un meserias este priceput dupa
infaptuirea miinilor sale, dar nu la toata Tntelepciunea" (Isus Sirah XXXVIII, 26-
46). Astazi, mai ales, din bresle, sectele i§i aleg prozeliti si se formeaza grupari
anarhice p organizatii violente.
Ob. 4. §i mai justifica sectantii fuga de cidtura si intelepciune, mtrucit acestea ar fi fctpte
fi actiuni ale satanei in tome |i aduc „m sprijin" texte ale Bibliei: „voi pierde intelepcmnea §i
ftiinta o voi nimici" (Isaia XXIX, 14). De asemenea „intelepciunea lumii este o nebunie in fata mi
Dumnezeu" (I Cor. I, 19-20).
Exp. La cele de mat sus, credinciosii nostri stiu ca orice stiinfi infolosul omului este
o binecuvintare, si orice mestesug care vatama pe om este blestem.
Inv. ort. Sfm|ii Parinti au dat si alte interpretari dupa momentul istoric in care
au trait. Profetul Isaia se refera la tratatele secrete ale regelui, Senaherib care nu
asculta de Dumnezeu, el socotindu-se mtelept. Mai mult, trimisul lui Dumnezeu
arata starea morala decazuta |i falsa evlavie a poporului: „ma cinste§te cu gura, dar
cu inima este departe de Mine, zice Domnui..." (Isaia XXIX, 13). Iar in vremea
Apostolului Pavel se §tis ca tineri fi tinere erau sacrificati zeilor sau erau obligati
sa-§i „jertfeasca" fecioria, traind in promiscuitate, ca si zeii Olimpului. Mai mult,
zeului Moloh i se sacrificau copii; animale „sfmte" devorati vieti omene§ti; fiarele
erau hranite cu singe uman; nenumarate reptile erau saturate cu organe sensibile
omenefti fi toate acestea pentru „dumnezeii" veacului, „surzi §i muti" (I Cor. XII,
2). Impotriva acestui cult §i a acestor religii socotite „intelepciunea veacului" se
ridica Sf. Pavel, considerindu-le, pe buna dreptate, o nebunie inaintea lui Dumnezeu.
Or, cultul crimei este la „loc de cinste" la sectele religioase si din vremea noastra.
!n acela^i sens, tehnica fi progresul piise in slujba distrugerii omului sau tulburarii
naturii, dupa Sfinta Scriptura, ca fi razboiul sub toate ipostazele sale, total este
socotit „nebunie" inaintealui Dumnezeu care ne-a lasat „Legamlntul Sau de viata si
de pace" (Maleahi II, 5).
D. - RespectuI pentru Biblie. - Respectarea ctivintuhii Scripturii este
indatorire crestina, un act de pietate pentru civilizatia bibliei. Unele popoare au
cultul Bibliei, a#a cum am vazut, fi Biblia constituie cartea de capatii si intiia intre
cartile unei biblioteci. Cultul crestin are la baza textele Sfintei Scripturi fie din
Vechiul, fie din Noul Testament. Orice tenia teologica nu se poate discuta fara
Jntarirea" si pe baza textelor biblice. Exista insa si alte situatii, cind unii, ademeniti
de secte advente, transcedentaliste etc., invoca mai ales texte biblice mozaic-profetice
in sprijinul sau pentru „ respectarea" Bibliei, ferirea ei de „falsificare". fi mai grav,
se diminueaza Noul Testament. Asa au aparut „invocarile".
Ob. 1, Toate ponmcile Vechiului Testament trebuie respectate: „...n-am venit sa stric. ci sa
plinese" (Matei V, 17).
Exp. Mmtuitorul n-a distrus nimic, ci a plinit prin misiunea Sa si rnca se va fmplini
totul (v. 18). In V. Testament, ponmcile si profetiile au vorbit despre timpurile mesianice,
INTERPRETAREA GRE$1TA ... A EVANGHELIEl 211
iar simbohirile si ceremoniile ingaduite si poruncite au disparut funded „a venit hand si
adevaml " (loan I, 17), Lege a cea noua mi putea ft inteleasa far a pregatirea ei prin
V. Testament (Motel XXVI, 27-28; I Cor X, 23-24; Evr. VIII, 13).
Inn art. Hristos a venit la plinirea vremii (Gal. IV, 4) §i Vechiul Testament
ramine un document, o cronica a drumului-caii descoperirii lui Dumnezeu pina la
plinirea in Mintuitorul Hristos (loan I, 18). Mi§carea adventa cu derivatele ei reinviaza
V. Testament neluind in seama slujirea arhiereasca §1 profetica a lui lisus Hristos.
Ob. 2 Vechiul Testament trebuie inlaturat, este pagubitor: „Porunca noua va dau" (loan
XIII, 34).
Exp. Exista fapte ale izbdvirii in V. Testament. Legea noua este legea dragostei
Evanghelia se adreseazd tuturor popoarelor, mldturindu-se tendinta dusmdnoasci a iinor
porunci biblice care an fast date in vederea feririi poporului de animism, totetism, fetisism,
idolatrie etc. nicidecum de a se cultiva ura hire poporul biblic si semintiile conlocuitoare.
Inn ort Para V. Testament n-am intelege mvatatura Evangheliei, iar daca
ar fi inlaturat, Mesia ar apare ca o fantoma, iar lumea nu L-ar fi vazut sau, a§a
cum se intimpla in vremea noastra, ar fi creat „alti profeti" |i „dumnezei ai
neamurilor", Cre§tinismul autentic n-are nimic comun cu ideologiile religioase,
antisemite, revan§arde. A§a cum se §tie, inlaturarea V. Testament de catre
mi^carea fundamentalists a facut sa fie mutilat canonul biblic si sa reinvie
tendinta ereziarha a reconsiderarii apocalipselor iudeo-crestine s.au gnostice
alexandrine, Deci V. Testament trebuie explicat prin plinirea sa in Noul Testament
(Gal. VI, 12-14; I Cor. X, 18-22; Evr. VII, 12, IX, X).
Atit pentru Vechiul eft si pentru N. Testament, credincio§ii ortodoc§i sint
eonvinp ca: amindoua au valoare reala |i trebuie intelese in context istoric:
lisus Hristos este implinitorul lor si desavirsitorul credintei (Gal. Ill, 24-25),
sflrfitul legii (Rom. X, 4). Jnca din V. Testament a fost profetita legea noua
(leremia XXXI, 31).
*
* #
In eeea ce private anibele Testamente, credinciosii ortodocsi §tiu ca:
L Toil pot citi Sf. Scriptum dar tilcuirea apartine celor chemati, pregdtiti,
deoarece ,:sini lucruri cu greu de inteles" (II Petru III, 16; Fapte VIII, 26-30 si,
2. Cei cu pregatire deosebitd trebuie ascultati urmati funded ei ciinosc
XXVIII
XII 29-30; Efes. IV, II); au apostolic speciald (Rom. X, 15), iar credinciosii sint
XX.
respectd §i cinstesc adevdrata Scripturd a Bisericii (II Tim. Ill 15) §i resping cu
hotartre bibliile cenfesionale sail traditcerile false, stilcite, interesate sail chiar
traduceri , } moderne ( \
212 CALAUZA CRE^TINA
II
DESCOPERIREA LUI DUMNEZEU PRIN SFINTA TRADITIE
Ceea ce ai auzit de la mine. In fata multora,
tine... §i incredinteaza §i altora capabili
sa invete...
(II Timotei II, 2)
Cu to at a influenta tehnicismului modern si robotizarii mijloacelor de existenta
a omului contemporan, homo sapiens, homo habilis §i homo faber ramin principalele
puncte de atractie. Ca niciodata, astazi se cauta valorificarea contributiei la civilizatie
a tuturor oamenilor din toate epocile §i a fiecarei semintii in parte. Atitea §tiri §i
descoperiri, multe enigme §i noi probleme se rezolva sau sint pe cale de solutionare
in dinamismul epoch noastre. Cercetatorul de astazi, credincios sau indiferent, evlavios
sau aconfesional, ofera compartimentelor de studiu teologic §i exegetic numeroase
■■■*- A
argumente §i piese convingatoare §i cople^itoare. Interpretarile alegorice, literale etc.
ale textelor bib lice sint astazi desuete in fata certitudinii arheologice. S-au „identificat
resturi din Area lui Noe; se cunosc dimensiunile ziguratului (Turnul Babilonului);
s-au aflat urmele Altarului §i Stejarului Mamvri; s-a dat peste „copacii uriafi fi
curiofi din Eden" ce au zacut milenii sub civilizatiile infloritoare ale Gradinilor
suspendate ale Babilonului - una din cele §apte minimi ale Lumii vechi. In fiecare
zi, istoria veche se intilne^te cu interpretarea noua sub paleta arheologilor §i inscriptiile
sint cercetate §i se intare§te astfel litera Scripturii.
Inceputul §i veckimea traditieL - O data cu noile descoperiri, ies la iveala
preocupari §i urme ale civilizatiilor de mult disparute, dar care vorbesc astazi prin
pietre, ziduri, cioburi, morminte, temelii, sanctuare, locuri de ruga §i jertfe, picturi
mpestre si multe altele.
Ce inseamna sau ce reprezinta pentru credinciosul §i teologul de acum,
excluzind apartenenta lui ecleziala sau confesionala, toate acestea? Raspunsul dat
este simplu: lumea to tele aim a a avut o traditie, s-a nascut in ea, si omul a marit-o,
a completat-o, a schimbat-o, i-a dat noi forme, a combinat-o sau a reinnoit-o datorita
confruntarii cu altele, a impletit-o sau a modificat-o cu altceva mai bun, mai trainic,
mai necesar in functie de imprejurari. Nici o comunitate umana si chiar grup izolat
de indivizi umani n-au trait §i nu s-au dezvoltat fara o traditie. Ca era o perioada,
dupa sociologi ai religiei, animista, totemica. fetisista. samanista etc., fiecare si toate
la un loc de mii §i zeci de mii de ani au avut o cdntinuitate traditionala. Traditia a
creat legende si a selectat binele de rau; traditia a mentinut etnicul §i rasele; traditia
a cons er vat patrimoniul fiecarei civilizatii, legit imind §i fiind martora peste timp §i
oameni la ceea ce s-a petrecut si la ceea ce s-a realizat atunci, in negura vremurilor.
Biserica Mintuitorului Hristos, respectind „obiceiurile bune" ale popoarelor
(Rom. II, 14), avind in vedere ca „fiecarui popor trebuie sa i se transmits Evanghelia
in limb a sa" (Fapte II, 8), deci in „traditia lui", limba fiind mijlocul principal, a
modelat traditiile popoarelor, Legea lor, Sf. Apostol Pavel cauta sa arate cunoscutilor
INTERPRETAREA GRE§1TA ... A EVANGHELIEI 213
legiuitori romani ca „popoarele care n-au Lege din fire fac ale Legii..." (Rom. II,
14). Deci firea sau specificul fiecarui popor, este traditia lui.
Domnul nostru Iisus Hristos raspundea iudeilor §i prin ei tuturor credinciosilor
Bisericii creatine, n-ati auzit ce s-a spus celor de mult (Matei V, 21), ati cale at
Legammtul parintilor vo§tri, §i prin aceasta arata ca fara legatura en trecutul nu se
poate Intelege misiunea Sa: 5 ,Moise despre Mine a scris" (loan V, 46), §i Eu sint
plinirea Legii si profetilor (Matei V, 17). Deci Legea s-a a§ezat in scris, dar plinirea,.
predania, a facut-o Fiul lui Dumnezeu $i traditia Sa va continua pina la sfirsitul
veacurilor. Ea face legatura intre vechi §i nou, retine ce trebuie si cind trebuie, ea
nu-i Lege pentru un veac, ci porunca peste veacuri, ea a zamislit litera §i aceasta se
desavir§e§te in Alfa §i Omega (Apoc. I, 8).
Dimenshmea tradifiei si intelegerea ei, cu totul alta fata de numai un deceniu
in urma, a schimbat atitudinea multor interpret! ai Sfmtei Scripturi, a apropiat
Bisericile §i confesiunile creatine, a potolit violenta prozelitismului sectant, a netezit
calea dialogului intre cre^tini §i mozaici, intre cre§tini §i musulmani, intre cre^tini §i
sociologi, intre ideologii religioase §i sisteme filozofice; cu alte cuvinte, traditia a
devenit tenia ecumenic a §i cale de intelegere intre oameni. §i daca fiecare popor i§i
revendica patrimoniul sau traditia autohtona §i cere altor popoare revenirea in tara
fiecaruia a monumentelor stramo§e§ti, Biserica Ortodoxa oferd Sfinta Traditie tuturor
Bisericii or iesite din istorie, confesiunilor ca rezu.lt at al parasirii originalului,
denominatiunilor ca dovada a revoltei §i refonnelor pentru cele parasite. Sfinta Traditie
este o dovada a existentei lui Dumnezeu si cale, mijloc al descoperirii Sale in istorie
§i peste timp.
Traditia intra in actiune o data cu inceputul creatiei si se va sfir§i atunci cind
„va fi un cer nou §i un pamint nou" (II Petru III, 13), o parte a ei modelindu-se
pentru viata de veci. „A§a pururea cu Domnul vom fi" (I Tes. IV, 17). Numai a§a
intelegem Sfinta Traditie ca un mijloc, o cale a Descoperirii lui Dumnezeu. Dumnezeu
este, ca exist enta de Sine (Ie§ire III, 14), singurul izvor al Revelatiei Sale. Nu
„deducem" existenta lui Dumnezeu din Sfinta Scrip turd si din Sfinta Traditie, ci
aceste doua cdi ne indreaptd, ne indruma, ne arata izvorul §i piscul, pe Dumnezeu
eel adevarat. Fiecare popor isi are traditiile sale existentiale nascute din necesitati
cultice sau din dorinta gasirii unui dumnezeu (in cer, pe pamint, in apa, in natura
in general). Pe cind la poporul ales, patriarhii au fost chemati, au facut legaminte cu
Dumnezeu, care Acela^i este ieri, azi si in veci (Evr. XIII, 8). In aceasta situatie,
„nascocirea" unui idol, zeu este o necesitate a omului izolat, a celui ce nu-1 intereseaza
un Stapin al cerului §i al pamintului real ^i proniator, ci unui ce se poate s chimb a
dupa imprejurari. De aici s-a nascut omul religios, adica eel ce §i-a dat seama de
atitea zeitati fara existenta, dar si eel fanatic, credul fi bigot pentru care §arlatanii
au. creat un „cult religios" din care a purees zeul, a§a cum Venus „s-a nacut" din
spuma marii.
A. SFINTA TRADITIE, MIJLOC DE DESCOPERIRE A LUI DUMNEZEU
Pentru a intelege bine si cum trebuie acest important capitol de dispute
confesionale este necesar sa precizam citeva repere de existenta a traditiei.
214 CALAUZA CRESTINA
Aceasta, dupa necesitati, a fost tratata fie dogmatic, aparind diferente intre
teologii ortodocsi si eei catolici; fie apologetic, inlaturmdu-se traditiile de formare
ale popoarelor; fie confesional, „traditia" fieearuia este cea „adevarata" fi atunci
s-a declan§at contestarea facuta de Reforma, ca, apoi neoprotestantii sa inlature orice
urma de traditie prin cunoscutele concepte: „sola fide fi sola scriptura". Astazi s-a
ajims ca sectele de toate categoriile sa-si creeze traditii prin „schimbarea" liderilor
etc. Intelegind a§a lucrurile ne putem da seama de evolutia in timp fi in spatiu a
temei celei mai controversate: traditia.
Dupa ce Dumnezeu a creat lumea, ca intiia descoperire a existentei Sale si-a
dezvaluit dragostea in chip perfect §i prin intruparea Fiului.
1. Sfinta Traditie in Vechiul Testament - De obicei cind se vorbefte despre
Vechiul Testament, multi inteleg doar perioada cuprinsa in canonnl respectiv: Legea,
profetii §i psalmii. Aceasta sfera dintru inceput a eliminat traditia §i a limitat doar la
scris calea Descoperirii lui Dumnezeu. Canonul Vechiului Testament doar sintetizeaza
ca „firul din caer" perioada de dupa cadere. Or, Sfinta Traditie nu are limita decit
omeneasca, ea pleaca din „activitatea" lumii spirituale, a ingerilor, „la inceput a
facut Diuiinezeu cerul" (Facere I, 1), care depa§e§te conditia umana |i are inceput fi
sfir§it la Dumnezeu.
Sfinta Traditie este cadrul general din care, prin inspiratie, se rezunia sau se
reda in slova, a§a cum am spus: Legea, profetii, psalmii... Legiuitorul-Ziditor
porunce^te lui Moise: „...acum scrie" (Ie§ire XXXII, 16), adica este timpul sa rezumi
si sa lasi ceva. Or, tot ceea ce a scris Moise, profetii, cronicarii este foarte putin fata
de ceea ce au crezut patriarhii prin legaminte cu Dumnezeu sau profetii prin
chemarile lor.
a) Perioada edenicd se caracterizeaza prin dialogul direct ai lui Dumnezeu cu
omul, deci o cale orala perfects intrerupta odata cu neascultarea. Caderea omului a*
insemnat lupta cu sine |i cu natura inconjuratoare. moartea din cauza pacatului (Rom.
VI, 23) si schimbarea naturii. Omul n-a inteles oferirea celor necesare fara efort, dar
dupa cadere prin sudoarea fruntii isi va cistiga piinea, fi pamintul va produce spina
fi palamida (Facere III, 18). Din starea paradisiaca a ramas in firea omului dorinta
de fericire, dar si ridicarea lui la Dumnezeu sau coborirea lui Dumnezeu pe pamint.
Asa se explica de ce fiecare popor are traditii proprii, dar care au uluitoare asemanari,
indiferent in ce continent ifi duce omul existenta fi pe ce treapta de civilizatie sau
de subdezvoltare se afla. Deci in misiunea de astazi este absolui necesara cunoasterea
unor as emeu ea aspecie ale traditiei.
b) Perioada postedenica se caracterizeaza prin cautarea „chipului celui dintii"
in ceea ce privefte identitatea, dar fi „umplerea pamintului fi cucerirea lui..." (Facere
I 5 28), na§terea gruparilor etnice si in acela^i timp „crearea" puzderiilor de credinte
primitive fi apoi restructurarea lor prin chipuri cioplite, totemuri, idoli tereftri sau
uranieni. Despre „viata fi activitatea" acestora - de fapt indeletnicirile oamenilor -
ne vorbesc traditiile religioase ale culturilor vechi.
1NTERPRETAREA GRE$ITA ... A EVANGHELIEI 215
c) Perioada patriarhilor se caracterizeaza prin „Legaminte" intre om si
Dumnezeu, o forma concreta de descoperire directa a lui Dumnezeu fata catre fata
sau prin semne fi simboluri.
d) Etapa mozaica este cea care sintetizeaza fi asterne in scris „in Lege fi
scriptura" tot ceea ce a poruncit Dumnezeu ^parintilor" noftri; Pronia dovedind o
mai intensa grija fata de poporul biblic pentru a-1 feri de „zeitati" straine. O data cu
asternerea in scris a Legii incepe fi diversificarea traditiei.
e) Traditia totusi continua prin „viziunea mesianica" a profetilor pe de o parte,
iar pe de alta parte prin profetii faptelor fi unii si altii desavirfindu-fi chemarea prin
venirea lui Mesia.
Asadar, traditia n-a incetat niciodatd, chiar daca o parte a fost afezata in
scris, ea continuind sa intareasca fi sa verifice Scriptura. De aceea Mintuitorul atrage
atentia contemporanilor Sai: „s-a zis celor de demult..." sau „Moise despre Mine a
scris"
2. Sflnta Traditie in Noul Testament. - Odata cu loan Botezatorul se incheie
§i Legea - adica cele scrise - §i profetiile, adica cele spuse (Matei XI, 13), fiindca
lis us Hristos este atit plinirea Legii p a profetilor (Matei V. 17), cit ?i plinirea
vremii (Gal. IV, 4). Din acest moment, Noul Legamint de la Noul Adam i§i incepe
lucrarea mintuitoare prin cele a^ezate in scris, ca si prin cele nescrise; si unele §i
altele fiind sub grija Bisericii in calitatea ei de Trup al lui Hristos (Efes. V, 23).
Biserica, fund intemeiata pe cuvintul fi din porunca lui Dumnezeu, raspunde atit de
cuvintul scris cit #z de eel oral transmis de Dumnezeu.
Sfinta Traditie ca izvor al Reyelatiei dumnezeie§ti cuprinde adevarurile de
credinta lasate de Mintuitorul, propovaduite de Sfintii Apostoli, dar nescrise de ei,
ci transmise' in Biserica pe cale orala. In acest sens, Revelatia divina din perioada
respectiva se numefte Traditie apostolica, si cuprinde invatatura Mintuitorului din
cei trei ani si jumatate de activitate paminteasca precum si unele lucrari harice ale
Bisericii care vin din slujirile lui Hristos: Sfintele Taine, ierurgiile, ierarhia, anumite
orinduieli privind viata Bisericii si trairea membrilor ei. Cartile Noului Testament
contin si constituie traditia apostolica, si protestantii sint de acord -, dar nu epuizeaza
totul. Traditia aceasta ca parte din Revelatia divina s-a incheiat cu uitimul martor-
apostol al vietii lui Hristos. Sf. loan Evanghelistul
Traditia are dona aspect e: until st atomic sau stahil in care Biserica recunoaste
fondul Traditiei apostolic e pre hi ate de ea; altul dinamic in care Biserica a dezvoltat
dupci nevoile ei I dun trice $i cerintele vremii pe eel din til Uitimul aspect, dinamic,
mai este numit de regula „traditie bisericeasca" prezenta in cult, organizare etc., si
isi continua actiunea in ecumenicitatea Bisericii. Deci, continutul Sfmtei Traditii
este sustinut ?i controlat de Biserica prin succesiune apostolica §i succesiune in
credinta fi a fost fixat in:
1. Simbolurile de credinta;
2. Cele 85 de canoane apostolice;
3. Defmitiile dogmatice ale celor §apte sinoade ecumenice si ale celor 9 sinoade
locale (aprobate de Sinodul VI Trulan);
216 CALAUZA CRE§TLNA
4. Marturisirile de credinta ale martirilor;
5. Hotaririle sinoadelor ecumenice, locale impotriva ereziilor;
6. Scrierile Sfmtilor Parinti;
7. Cartile de slujba - indeosebi Liturghiile §i
8. Marturiile istorice §i arheologice, referitoare la credinta crestina apostolica.
Toate acestea an si o baza biblica, ele, ca intreaga traditie de fapt, sint regula,
criteriul, calea credintei.
Tot in epoca apostolica §i cea urmatoare, Traditia era mai ales bazata pe
autoritatea unui Parinte apostolic traitor in Hristos si exemplu in toate. data en
izolarea Bisericilor Necalcedoniene, Traditia acestora a devenit statica in apostolicitate
si dinamica numai in ceremonii.
j\
Incepind cu 1054, Traditia ia aspectele culturilor apusene §i rasaritene. Biserica
Ortodoxa extinde importanta celor opt puncte pina la autonomia §i autocefalia
Bisericilor locale, pe cind Biserica Apuseana i§i creeaza o noua „traditie" avind in
centrul mi§carii ei infailibilitatea, precum §i „noile" dogme.
Dupa Reforma, traditiile sint considerate simple ,,regulV' omene§ti sail „datini <<
omene§ti } intrerupindu-se firul Revelatiei dumnezeiesti prin „graiul" slujbelor, dupa
ce Roma introdusese instrumentele muzicale in cult si statuile in biserica si inovatii
in arta (pictura, sculptura, arhitectura etc.).
3. Traditia §i „traditiile". - A§a cum s-a vazut a existat o singura Traditie ca
izvor al Revelatiei in V. si N. Testament. Or. in Biserica desfiintindu-se eranitele
socio-nationale, traditiile popoarelor convertite la cre§tinism au pastrat totu§i specificul
lor in trairea Evangheliei; de aici si aparitia „noilor" traditii care sint de fapt Revelatia
naturala pastrata in patrimoniul spiritual al fiecarui popor. Conditia sau identitatea
Traditiei este continuitatea, in conditii specifice, a Descoperirii lui Dumnezeu. Se
constata astazi, in cadrul ecumenismului general sau local, tendinta de separare si
reconditionare a unui fond comun, ceea ce duce implicit la o , .traditie ecumenica ce
se va putea, intr-un viitor mai apropiat sau mai indepartat, realtoi in Sflnta Traditie
ca un mijloc de transmitere a Descoperirii lui Dumnezeu. Deci nu se desfiinteaza
totul, dar nici nu se preia totul, si aci intervine principiul ,,iconomiei Bisericii".
Acest principiu este aplicat sub supravegherea Sfintului Dull eel care s-a revarsat si
imp arte darurile prin tainele si slujbele Bisericii.
La inceput, protestantii au inlaturat „traditia" papala, mai tirziu, prin confesiuni,
simboluri, eresuri §i carti de cult - cult minim, timid, dar au revenit la „institutii"
crestine orientate spre „comunitatile' ; primelor veacuri, incercindu-se lesarea „Bibliei
cu interpretarea ei". cu traditia. Urma§ii reformatorilor pina la cultele religioase
creatine de astazi si-au alcatuit „Carti de imne si rugaciuni speciale", reguli §i erminii
exegetice, ore de cateheze, lectiuni biblice, cintari evanghelice, melodii la bucurie
(botez-cununie) §i durere (inmormintare) etc. unele cu texte biblice, altele cu influenta
local-folclorica ceea ce inseamna „datina sau facere", pentru a evita termenul tehnic
„traditie". Oricare cre^tin - indiferent de ce confesiune apartine - i§i da seama
astazi de rostul traditiei in viata comunitatii. Desi Biserica Ortodoxa isi are traditia
3 ? 5 3 J» j
~^^™^Bi^^
prmutoare sr iertatoare. Biserica recuno a t t t T^ '* ?i ° Mama *oa re>
Scnptu (n Tin. Ill, 1 6) si irnpre^ZZTcutT ■ ^ T ^^ Sfi »*
XV, 28). Deci toate confesiunile denoro 2l? ?" Ca a! Sfmtei Traditii (Fapte
au traditii locale, istorice, de gmp^Tr - ^ "^ secteIe ^ligioase
socotesc Sflnta Traditie ^0^^^,^^ " interi ° r ?i Pen * U «^a
efuzand porunca: „bate § i ti se va de S t'r "^ htUni blSericeas <a si
Lucrunle nu se opresc la „opnuni« cfse f ot a7 ? ' ^ afla -" (Matei VO. 7)
vederea , justificarii" respingeri, Tradi Se si S T ^^ UnOT texte bib ^e in
Descopenrii lui Dumnezeu ' ? ' reA,Za CaIltatea ei *> mijloc al transmiterii
-Iti ^t^S^J^ f De 01 " 1 6Un "* «***■ - Pent,
mare cmste. Unii nici nu fac deosebire ttre f/ SC ° Penr " Iui D ^nezeu a ramas In
divm z Ev -«, To t u ?1 exis ?: r : s i ^12^ v n ^ eIegerea Mesaju,ui
06. ^^ J/W mtiebaton ? i mdoielmci. Astfel:
3 E 6 xp 9 ^ arCU VI1 ' 13) - " ^^ d ° "^ ° meneaSCr (Mate <
ee o cole sigurS dar ea afos[ f £***» ca ,vor a, Descoperirii M ^
Z". Cd ° r mre f — ^ splice cre^ZtZT* T**" libe '^etaton,or
UCl "T^ nedUmeririi * *'**** ^anZfZZ-r W " CHiar tradi ' ie - D *
Inv. ort. Sf. Traditie cunrinH. „ Z f ° Care m exist& '» Biblie
- sens, ea a Tost ^ZT^t^tT^) M ^^ —emnata
e-sta in lumea mger i, or Linte ^SLST 1 "T^ &CCrca ° muIu
OA- A A AW/c «v«„ ,„, ^mzarea umversuliu (loan I, 1 )
4 -.c^a fleet tf a fnvafat ^ ™ ^ * »* -Co ,.. s . au scris ^ ^ , ^ .
91 T " alM (t™. Pavel) ,/ a/ & : c//e ; ^ CO " Vemto/ # colaboratorul Sf. Ap . P avel
^tament, nu erau cunoscute texSe au^tit^ir Se , alCatUISe Ca " 0nul Noul -
?1 tedl?la des P le Vestea cea buna - izvor T ^^ ca document scris
xv, a, ^ M r;™; ,r " '" a — ' -* ~ »»e„ itor , „ dalm w (Matei
218 CALAUZA CRESTINA
Inv. ort, Intreaga Biblie este scrisa pentru invatatura, pentru cunoastere, pentru
mdreptare (II Tim. Ill, 16% nu este tin cod de legi, ci descoperirea lui Dumnezeu
(Evr. I. 1), traditia ca izvor al descoperirii este transparent, dinamismul, cadrul
firesc al alcatuirii Scripturii, la mceput a fost Cuvlntul (loan I. 1-5). Epistolele
apostolilor - primele comentarii ale Traditiei - sint oare ,.faceri" omene^ti, cind au
aparut, unele, inainte de Evanghelie?
Ob. 3. Iisus ne indeamnd la cercetarea Bibliei, nu a datinilor (traditiei), de aceea „va
rataciti nestiind Scripturile" (loan V, 39; Fapte XVII, 11) ?i nu pricepeti (Marcu XII, 24).
Explicatia ca si Invatatura ortodoxa este elard, Miniuitorul con damn a pe cei ce uitasera
Scriptura cea adevdratd si nascoceait invataturi not sau falsificau pe cele vechi; acestia erau
f ariseii si alte secte religioase din timpul propovaduirii lui Hristos (cira 31-34).
Ob. 4. „Fratele ,c Pavel a „inldturat il traditia: „sa nu treceti peste ceea ce este scris..." (I
Cor. IV, 6).
Exp, Apostolul explicase diferenta intre el si Apolo si combdtiise partidele religioase
care cultivau traditii false , neprovenind de la invatatura sandtoasd, evanghelicd.
Inv. ort Conflicted din Biserica primara, influentele rnozaice, gnostice sau
ideile platonice n-au fost considerate „traditii", dimpotriva, parintii apostolici,
apologetii §i polemi§tii, ca de fapt §i Sinoadele ecumenice le-au dat anatemei, a§a
cumfacuse §i Sinodul apostolic (Fapte XV) si Sf. Ap. Pavel (Gal. I, 8).
Ob. 5. Este pedepsit eel ce adauga sau schimbd ceva din Biblie, „inger din cer" de-ar veni sa
Tnvete altceva sa nu-1 credeti (Gal. I, 8-9), §i nimic ,,sa nu scoateti" (din Biblie, Apoc. XXII, 18-19).
Exp. Ahmet ca si astazi au fost si sint indivizi care vin cu liter uri ,,noi" si inlocuiesc
pe cele ce s-au experimental ca adevdrate, impotriva aces tor a se r idled cei doi apostoli
loan si Pavel (Gal. I, 7-12; II loan 7). Epoca lor era de transformari si confruntdri de idei
religioase din at I tele natural is te (animiste, totem iste) si cele de apogeu (per sane, indiene,
grece$ti si romane).
Inv ort. Se stie ca prereformatorii §i reformatorii apuseni au inlaturat „traditiile"
medievale si odata cu ele au modificat unele texte ale Bibliei scotind chiar carti din
canon (Epistola lui lacov numita ,,de paie"), facmd traduceri potrivite noilor lor
conceptii: de la ,,Sola Scriptura" s-a ajuns. prin inlaturarea traditiei, la „nulla
Scriptura'', la „sola dubia". lata cum s-a schimbat ^Biblia'". Bisexica Ortodoxa
aprobmd o noua traducere si tiparire a Sfintei Scripturi nu face altceva decit sa
redea textul cit mai aproape de original.
Ob. 6. Biblia este sufteienta ventnt credinta si mintuire. traditia strica credinta: .,de mic
cuno§ti scripuirile../ 1 (II Tim. III. 15-16).
Exp. Se 0e cei Sfinta Scriptura este doar un document a I credintei, funded credinta
vine din auz (Rom. X, 17) nu din litem, slovd (II Cor. Ill, 6), apoi se sptme „cunosti... " nu
cite§ti, deci Timotei siudiase V, Testament in cadrul sau istoric in context cultural (traditional).
Nu avea cunostintd de scripturile N. Testament, funded mi apdrusera!
Inv. ort Mmtuirea se obtine ca o urmare fireasca a credintei celei adevarate in
Iisus Hristos, verificata prin fapte si mtarita de iubirea aproapelui (Gal. V, 6); Harui
fncepe mintuirea. credinta curata m faptele bune o desavir^esc.
1NTERPRETAREA GRE$1TA ... A EVANGHELIEI 219
- Credincio§ii ortodoc§i stau neclintiti atit pe temelia Scripturii cit si a
Traditiei*. Ei mi smt orbifi de litera (II Cor. HI, 6), ci inteleg Sfinta Scriptura prin
duhul traditiei, a celor auzite §i vazute (Matei V, 21; Filip. IV, 9).
- tnsufi Vechiul Testament este completat de traditia lui cunoscuta si din care
citeaza Mintuitorul: „...s-a zis celor de demult" (Matei V, 21, 38) sau de Sf. Apostoli:
„Noe... cu §apte in§i au scapat de la potop (II Petru II, 5); Arhanghelul Mihail s-a
eertat cu diavolul pe mormintul lui Moise" (Iuda 9), iar Enoh, al §aptelea de la
Adam, a proorocit (Iuda 14-15),
- Sf. Traditie a condus lumea spre mintuire, a fost dintru tnceput (Facere I,
28) |i se va sflrfi cind „va fi un cer nou §i un pamint nou" (II Petru III, 13).
- Mintuitorul porunce§te: „Mergind, invatati.*." (Matei XXVIII 19), iar Sf.
Apostoli ramin in cadrul Sfintei Traditii: ,,daca s-ar scrie tot despre lucrurile savir§ite
de El, nici in lumea aceasta n-ar incapea cite a facut..." (loan XXI, 25); Sf. Apostol
loan indeamna: cind voi veni la voi „va voi vorbi gura catre gura" (II loan, vers.
12), ceea ce am scris §i mai ales „ceea ce ai auzit de la mine, tine..." (II Tim. II, 2)
§i transmite altora.
5. Egalitatea Sfintei Scripturi §i a Sfintei Traditii. - Credincio§ii ortodocfi
totdeauna au socotit egale izvoarele Descoperirii lui Dumnezeu: Sfinta Scriptura §i
*BIBLIOGRAFIE INTREGITOARE: tndr. mis., p. 45-51; D. Staniloae, op. cit, vol. I,
p. 58-64; ICO, p. 28-39; P. Deheleanu, op. cit., p. 117-140; Al. N. Constantinescu, op. cit,
p. 80-84; Hie Cleopa, op. cit, p. 21-31; Ev. Mantunea, op. cit., p. 36-40; ion Bria, op. cit,
p. 30-36; R I. David, op. cit, p. 349-369; D. Iordache, op. cit, p. 7-10; M, A. Cahiev, op. cit,
p. 5-54; 4- Antonie Plamadeala, Traditie $i liber tate in spiritualitatea ortodoxa, Sibiu, 1983;
Sebastian §ebu } Preocupdri §i orientdri in- predion protestanta contemporana din Ger mania
Apuseana. Teza' de doctoral, Sibiu 1980, in „MA" : nr. 4-6/1980.
Sfinta Traditie: K. Algermissen, Konfessionskunde, Paderborn, 1969; Hr. Andrutos, Simbolica,
trad., Craiova, 1955, 349 p.; Idem. Dogmatica Bisericii Ortodoxe Rasaritene, Ed. IL Atena, 1956;
J. A. Mohler, Symbolik oder Darstellung der dpgmatischen Gegensatze der Kaiholiken and
Protestanten nach ihren offend when Bekenntnisschriften, hrsg. von ). R. Geiselmami, 2 Bde, Koln,
1958-1960: I. Bria, Scriptura si Traditie. Consideratii generale in ,JT" XXII (1970), nr. 5-6,
p. 384-408; Idem, „Traditie" si > ,dezvokare" in teoiogia ortodoxa, in „Ort" XXV (1973), nr. 1,
p. 18—38; M. A. Calnev, Despre Sf Traditie, Chisinau, 1024; I. Caraza, Sf Traditie la unii teologi
evanghelici actuali fi punctul de vedere ortodox, in „6rt.'\ XXXII (1980), nr. 2. p. 33.1-354," K
Chi{escu, Scriptura, Traditie fi traditii..., p. 363-423 §i VI. Lossky, Traditie si traditii In „ST"
XXII (1970), nr. 7-8, o. 585-598; Sorin Cosma, Traditie si traditii, in „MB'\ nr. 4/1987, p. 8-15;
I. Coman, Sf Traditie in lumina Sf Parma, in ,,Ort% VIII (1956), nr. 2, p. 163-190; G. Florovsky,
Bible, Church, Tradition; An Eastern Ortodox View, Belmont, 1974; V. lonita, Sf Traditie vazuta
de §£ Irineu al Lyonului, in „ST". XXIH (1971), nr. 7-8, p. 534-545; D. Staniloae Sf Traditie,
Definirea notiunii si intinderii ei, in „Ort.", XVI (1964), nr. 1, p. 47-109; Idem, Conceptia ortodoxa
despre Traditie si dezvoitarea doctrinei, m „Grt, e \ 1975, nr. 1; I. Todoran, Sfinta Traditie si traditia
bisericeasd in „MA" VII (1962), nr. 9-12, p. 678-685; Idem, Atitudini protestante fafa de
Sfinta Tradifie, in „Orf% XVII (1965), nr. 3, p. 367-394; A. Vedemikov Das Problem der Tradition
in der orthodoxen Theologie, in „Stimme der Orthodoxie", Heft 3,4-5/1962; C. Voicu, Conceptia
patristicd despre traditia bib lied, in „MA" nr. 7-8/1985,
DFC, vol. I, col. 783; DIB, vol. IV p. 683-685; DTC, vol. 4, col. 1598-1600; SM, vol. 6,
p. 269-275; DTO, p. 381-385; GBT, in „BOR u , nr. 5-6/1974, p. 816-817; MS, torn. I, vol
p. 13-70, 269-309; NCE, vol. 14,- p.-
i
z.
220 CALAUZA cre§tina
Sfinta Traditie si de aceeafi importanta in vederea mintiiirii (Matei X, 7; II Tes.
II, 15; II Tm. II, 2; III, 14; Iuda 14-17). Scriptura porunce$te, Traditia indeamnd:
„privegheati f i aduceti-va aminte (nu „cititi") ca timp de trei ani,' zi §i noaptq,
n-am incetat sa sfatuiesc cu lacrimi pe fiecare dintre voi..." (Fapte XX, 31)'
Predania Bisericii era cadrul in care cre§tinii primelor veacuri cercetau Scripturile
(Fapte XVII, 11) fi intelegeau Vestea cea buna (I Cor. IX, 1-2; II Tes. II, 15),
fiindca Duhul lui Dumnezeu ii invata |i le vorbea (Matei X, 17-20).
a) Dovezi de existentd, necesitatea fi obligativitatea prezentei celor doua
cai: 1. Mergind invdtati toate neamurile... sa pazeasca toate cite v-am poruncit
(Matei XXVIII, 19-20); 2. Sint multe alte semne fi minimi pe care le-a facut
Iisus inaintea ucenicilor Sai care nu sint scrise in cartea aceasta... fi acestea
s-au scris ca sa credeti ca Iisus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu... (loan XX,
31); 3. Multe a§ fi dorit sa vd scriu, dar voi veni la voi ca sa vd vorbesc gard
catre gurd (II loan 12); 4. V-am scris aceste putine lucruri... ca sa vd indemn
(I Petru V, 12); 5. ...Trei ani, n-am incetat ziua fi noaptea sa va indemn pe
fiecare dintre voi (Fapte XX, 31) fi precum v-am scris mai inainte pe scurt
(Efes. Ill, 3)... celelalte le voi rindui cind 'voi veni la voi (I Cor. XI, 34);
6. Predaniile - transmiterile, traditiile - invatate de la mine prin cuvint sau
prin scrisoare sa le tineti §i sa stati neclintiti (II Tes. II, 15); ramii fi tu in cele
ce ai invdtat fi de care e§ti incredintat, deoarece ftii de la cine ai primit
invatatura (II Tim. Ill, 14, II, 2).
b) La acestea este necesar sa adaugam fi Mdrturiile unor pdrinti #i scriitori
hiserice§ti din vremea cind se „stringeau" cartile biblice sau dupa ce s-a stabilit
canonul Sfmtei Scripturi, ceea ce dovedefte indepartarea de la adevar a eresurilor.
Astfel, - in Rdsdrit: - „Aceia care demonstreaza Scriptura contra Predaniei
Bisericii au stricat natura adevarului" (Clement Alexandrinul + 215, Covoare,
7); „Daca noi ne vom indrepta catre izvorul Traditiei dumnezeiesti se va curma
ratacirea omeneasca... Sa fie pastrata Traditia apostolica in Biserica" (Origen +
254, Scrisoarea 74); „Trebuie avuta in grija Traditia pentru ca nu este cu putinta
a afla toate in Scriptura; apostolii au depus unele in scrisori, altele in Traditie"
(Sf. Epifanie +403); „Dintre dogmele fi propovaduirile pastrate in Biserica,' pe
unele le avem din doctrina cea scrisa, iar pe altele le-am primit din Traditia
apostolica, prin succesiunea in taina, nescrise, fi acelea au aceeafi putere ca'si
cele scrise... semnul crucii, invocarea Sfintului Duh..." (Sf. Vasile eel Mare
+379, "Despre Sf. Duh); „Cele scrise fi cele nescrise au aceeafi valoare... II
Tes. II, 15" (Sf. loan Gura de Aur +407); „Cele intimplate in textele Scripturii
se gasesc in Traditie..." (Sf. loan Damaschin +754) f.a.
In Apus: „Privind la apostolii Petru si Pavel avem Traditia in fata ochilor"
(Sf. Clement Romanul +sec. II); Jnvatatura scrisa fi nescrisa a Bisericii este
ca Soarele care patrunde cu caldura fi lumina sa pretutindeni unde se cauta
adevarul credintei..." (Sf. Irineu + 202); „Ei au invatat de la inaintafi ceea ce
fi aceftia au invatat de la altii" (Fr. Augustin. +430) „Se dezvolta forma,
infatLsarea, firea fiecarui gen ramine... (Traditia este) ceea ce totdeauna, peste
tot §i de catre tofi s-a tinut ca adevar..." (Vincentiu de Lerini +449).
1NTERPRETAREA GRE§ITA ...A EVANGHELIE1 221
Sint multe alte dovezi patristice in sustinerea egalitatii celor doua cai ale
Revelatiei divine; le-am citat doar pe acestea deoarece sint folosite de catre teologii
protestanti si pe care le amintesc in mod diferit „exegetii" neoprotestanti.
c) Revelatiei Scripturii §i a fraditiei s-a desdvirsit in Hristos. - Revelatia lui
Dnmnezeu, sau cele doua Testamente - cuprinse in Scriptura p in Traditie - s-a
completat, s-a implinit prin Descoperirea Sfintei Treimi. Mintuitorul nostm a plinit Legea
fi profetii (Matei V, 17), adica misiunea Sa (vers. 18), mi inseamna ca a inlocuit pe.
„Dumnezeul V. Testament". Prin „ Legea noua" s-au inlocuit: 1. Ceremoniile;
2. Circumcizia; 3. Restrictive alimentare; 4. Sarbatorile biblice; 5. Casatoriile de levirat;
6. Preotia ereditara. Legea veche a fost o umbra a celor viitoare (Evr. X, 1), venind
Soarele, Legea s-a instalat in inima p in minte (vers. 16).
Legea noua n-a creat un „Dumnezeu-nou", ci L-a descoperit ca exista cu
adevarat si in trup (loan I, 14); Hristos acelap este ieri, azi p in veci (Evr. XIII, 8)
p a coborit Imparatia Sa pe pamint prin Biserica Sa pe care nici portile iadului nu
o vor putea birui (Matei XVI, 18).
Ill
LUCRAREA SFINTEI TREIMI
A§a cum am aratat mai sus (Originea fenomenului sectant), majoritatea
eresurilor din primele veacuri au inlaturat din conceptia lor spusele Mintuitorului
despre Sine sau cele lasate in raport cu Dumnezeu-Tatal, p Dumnezeu-Sfintul Duh,
fie ca n-au inteles impreuna-lucrarea, fie ca au mentinut in eres credintele p practicile
naturist-religioase. Asupra „conceptiei" despre Dumnezeu caforta, ca idee, ca stapin
etc., toate sectele sint de acord sa-1 recunoasca, cum am vazut*. In schimb, asupra
Fiului p asupra Sfintului Dull, discutiile hristo-pnevmatologice nu s-au incheiat nici
acum, cu toate ca Biserica a defmit adevarurile de credinta in epoca Sinoadelor
ecumenice, dar pe care unele Biserici nu le recunosc in intregime, iar sectele le
inlatura ca „pagubitoarea credintei" lor! Este necesar deci sa subliniem de la inceput
ca fara intelegerea si „lucrarea Sfintei Treimi" n-are rost o conceptie religioasa p cu
atit mai mult o credinta crestina.
3 >
Sfinta Treime este descoperirea desavirpta a existentei lui Dumnezeu in lume,
copleprea si certitudinea credintei celei adevarate, implinirea nadejdii pentru mintuire.
Sfinta Treime extinde rostul cosmic al lucrarii Ei p dezleaga enigma eshatologica a
vietii noastre paminte^ti p cere§ti. Ca este asa ne-o dovedeste cu prisosinta calea
Revelatiei dumnezeie§ti: a) in Vechiul Testament p b) in Noul Testament - in simbol
sau in realitate asa cum am vazut din Etapele descoperirii. De aceea „formularea"
dogmei Sfintei Treimi a fost, pe linga inspiratia sau lucrarea directa a Sfintului Duh
fi o necesitate a intaririi adevarului de credinta in fata atacurilor ideologiilor pagine
p a sectelor religioase.
*A se vedea p. 190-191
222 CALAUZA CRE§TINA
A
In acela§i timp pentru credinta curata §i viata Bisericii, Sfinta Treime este
taina desavirptei unit at i de ft in fa a Persoanelor distincte, dar §i a conlucrarii lor in
vederea mintuirii neamului omenesc*.
a) Dumnezeul-Tatal este numit a§a pentru calitatea Sa de creator din nimic
(in sens pronietor) al universului, al lumii vazute §i nevazute, in timp, cu o destinatie
precisa: lumea buna §i ca dar al lui Dumnezeu. O atentie deosebita a acordat
Dumnezeu (in Treime) zidirii omului cu trup §i suflet, oferindu-i o misiune specials
in universul sau material §i mai ales spiritual. Cel creat dupa „chip si asemanare"
n-a ascultat §i de aici consecintele caderii, interpretate in fel si chip in Rasarit §i
Apus pina la sectele de astazi.
b) lisus Hristos, Mintuitorul lumii este a doua ipostaza a lui Dumnezeu:
Fiul Sau §i rascumparatorul neamului omenesc prin: intrupare pentru mintuirea
noastra; persoana Sa; intreita-slujire (profet-invatator; arhiereu; imparat) care implica
„aspectele" rascumpararii: a) dejertfa - lucrarea mintuitoare; moartea lui Hristos pe
cruce : b) ontologic recapitulativ (Hristos-Noul Adam). Aceasta lucrare specifics
*
Fiului-intnipat, dar comuna Sfintei Treimi consta in: a) either area omului din robia
pacatului §i a mortii §i impacarea lui Dumnezeu; b) restaurarea, innoirea §i
indumnezeirea firii umane din lisus Hristos §i virtual al intregii firi omene§ti; §i
c) comuniunea de viata a oamenilor cu Dumnezeu prin cuprinderea virtuala a tuturor
in Hristos eel mort §i inviat pentru a noastra mintuire, actualizata - in Trupul Sau
comunitar sobornicesc, extins in timp §i spatiu, Biserica (I Cor. XII, 12—14; Fapte
XX, 28; Rom, XII, 4-5).
* INDICATE BIBLIOGRAFICE: Indr. mis... p. 107-152; ICO, p. 52-68; fndr. mis,, p.
290-360; ICO, p.* 68; Sf. Duh. Indi* mis., p. 361-378: ICO, p. 116-133; D. Staniloae, op. cit,
vol. h p. 282-418; Catehismul rom. cat, p. 73-74; I. Bria, op t cit. f p. 47-57; 78-87, 106-118;
R I. David, op, cit., p.^ 242-252; D. lordache, op. tit,,. p t 10-15; T. $erb, op, cit, p. 256-259;
Ilie Moldovan, Invatatura despre Sf. Duh in Oriodoxie... , Sibiti, 1973. Tezl de doctor at, m
JAA'\ nfc 7-8.
Hr. Aiidrutos, Dogmatica Bisericii Ortodoxe Rasaritene, trad, de dr. D. Staniloae, Sibiu.
1930; P. Trembelas, Dogmaiique de I'Eglise Orthodoxe..., p. 266-285 (Le Dogme Trinltaire en
genera!) si p. 286-313 (Le Dogme Trinitaire en particulier): I. Bria, invatatura despre Dumnezeu
- Sfinta Treime. in „GB", XXXIl (1973), nr. 1-2: V. Coman, Adevarul ortodox Si greseala sectara
despre Sf. Treime > SibiUj 1941; L lea, Doctrina Fen Angus tin despre Sf. Treime dupa tratatul ,,De
Tf initiate", in ,JT", 1961, nr. 3-4, p, 166-188: D. Popescil, Aspecte not in problema „Fihoque",
rn „Ort", XXVI (1974). nr. 4; D. Radii, Ho tar ir tie dogmatice ale Siriodului II Ecumenic (381) -
sinteza a iiivataturii de credinta — in spiritualitatea ortodoxa. in ,$OR' fc XCIX (1981), nr. 7-8;
I. Ramureaniij Sinodul al Il-lea Ecumenic de la Constanrinopol (381). Invatatura despre Sfintul
Duh si Biserica. Simbolul Constantinopolitan, in „ST", XXI (1969), nr. 5-6; D. Staniloae, Relatiile
treimice si viata Bisericiij in >,Ort", XVI (1964), nr 4, p. 503-525; Idem, Fiinta si ipostasurile in
Sf. Treime, dupa Sf. Vasile eel Mare, in „Ort", XXXI (1978), nr. 1, p. 53-74: Idem, Dumnezeu
este tub ire, in ,,Ort ; ", XXill (1971), nr, 3, p, 366-402; Idem, Sfinta Treime> structure supreme!
iubiri. in „ST", XXII (1970), nr. 5-6: Idem, Sfintul Duh in Revelatie si in Biserica* in „Ort/\
XXV (1974), nn 2; Idem Criteriile prezentei Sf. Duh, in „ST", nr.' 3-4/1967, p. 103-127; VI
Losskv, Pureed erea Duhului S firii in invatatura ortodoxa despre Sfinta Treime. !n ,,RPM' k ,
nr. 9/1973, p. 62-71, recenzie in „GB", XXXIV (1975), nr. 1-2, p. 209-214.
INTERPRETAREA GRE$ITA ... A EVANGHELIEI ' 223
- A§a cum am mai aratat, persoana p lucrarea Domnului |i Mintuitorului
nostru Iisus Hristos a fost viu disputata de eresuri si contestatari pina la
demitizarea fi desacralizarea „teologiilor genitivului" din epoca noastra si
„noilor" mesia ai timpului prezent. Izvorul tuturor ereziilor a fost mai intii
neintelegerea venirii lui Hristos fi apoi tagaduirii actului rascumpararii. In
conceptia medievala, teoria „satisfactiei" aproape a §ters aspectele indumnezeirii
omului*.
- Protestantii, reluind aceasta conceptie sau combatind-o, au facut din
Hristos un strain de neamul omenesc, un profet limitat la specificul mozaic sau
un om, o existenta curioasa §i chiar un mit, o legenda legata de viziunile
mesianice ale profetilor biblici. Astfel Luther spune ca ,,Hristos sufera pedeapsa
miniei lui Dumnezeu"**. Schleiermacher, completind pe reformator, adauga:
„...impacarea cu Dumnezeu este subiectiva, Dumnezeu este impersonal". ..
Hofmann cauta sa faca o sinteza intre cei doi, iar Ritschl conclude ca nu este
necesara nici o ispa§ire, Hristos este purtatorul iertarii. De asemenea, acest
„teolog" citat de majoritatea purtatorilor de eresuri, lanseaza denigrarea Scripturii,
aratind ca Dumnezeul Evangheliei este superior Legii vechi; jertfa este o
*AMANUNTE: Athanasie d'Alexandrie, Sur (Incarnation du Verbe, Introduces, text critic,
traducere, note $i index de Charles Kannengiesser. Coll. Sources Chretiennes, Paris, 1973; Teologia
dogmatica si simbolicd, vol. II, Rucuresti, 1958, p. 565-600; P. Trembelas, Dogmatigue de VEglise
Orthodoxe Catholique, Tome Second, Chevetogne, 1967, p. 30-47 (V Incarnation du Verbe);
C. lana, hivatatura despre intnipam in „Marele Citvint Catehetic" al Sf. Grigorie de Nisa, in
„ST", nr. 5-6, 1967, p. 309-320 Gh. Mai or, Cine este si wide este Hristos pentru tine, in „RT",
nr. 8-9/1924, p. 250-254; St. Saghin,. Das Iitkamatlomdogma nach der Lehre der Orthodoxen
Kirche, 1899 (in rom. in 1902); Comeliu Slrbu, Intruparea ca revelatie, in ,,Ort/', XXII 0970),
nr. 4, p. 517-538; D. Staniloae, De la creatiune la intruparea Cuvintului si de la simbol la icoana,
in „GB", XVI (1957), nr. 12, p. 860-867; Idem, Fiul lui Dumnezeu, Fiul omului, in ,,MMS"
nr. 9-12/1980, p. 733-763 |i nr. 1-3/1981; Idem, Jesus Christ, Incarnated Logos of God in „The
Ecumenical Review", 26 (1974), p. 403-412; Idem, Teologia dogmatica ortodoxa, vol. 2, Bucuresti,
1978; Hr. Andratos, Simbolica, Craiova^ 1955.
** PERSOANA Domnului nostru Iisus Hristos: Pour votts qui est Jesus-Christ? Les Editions
du Cerf, Paris, 1970; V. Bria, Contributia Sf Atanasie la fixarea dogmei hristologice, in „Oft*\
1961, nr. 2, p. 195-213; Idem, Hristologia Sf. Grigorie de Nazianz, in ,,Ort." I960, nr. 2,
p. 197-21 1; N. Chitescu, A doua persoana a Sf. Treimi m doctrina Sf. loan Damaschin, in „Ort."„
nr. 2, 1976, p. 305-348; Idem, O singurd fire intrupatd a lui Dumnezeu Logosul, in „Ort "., nr. 1,
1965, p.. 295-307; L Caraza, Doctrina hristologicd a lui Leon|iu de Bizant, in „ST'\ 1967, nr. 5-6,
p. 321-333; N. Neaga, Iisus Hristos in Vechiul Testament, in „MB" nr. 5/1987, p. 15-22; jimotei
Seviciu, Hristologia si soteriologia Sf. loan Damaschin dupa canoanele Invierii, Inaltarii si
Cmcizecimii, in „Ort/\ nr. 4/1959, p. 567-583; D. Staniloae, Definifia dogmatica de la Calcedom
m „Ort"., Ill (1951), nr. 2, p. 295-440; Idem, Chipul lui Hristos in Biserica Rdsdriteand; Iisus
Hristos, darul si cuvintul suprem ai lui Dumnezeu, in „Ort ", XXV (1973) nr. 1, p. 5-17.
t Teoctist, lima Hristos - viata lumii, in ,,MMS", nr. 10-12/1982, p. 689-702; Ion Bria, Iisus
Hristos, intr-o viziune cosmica, in „MB'\ nr. 5-6/1983, p. 288-294.
224 CALAUZA cre§tinA
plasmuire, ca si „divinizarea" lui Hristos*. Cu alte cuvinte numai „credinta"
face fi preface „salvarea" omului. lata inceputul „teologiilor" existentialiste fi
ideologiilor antiumane in haina „religioasa". *
-Alta directie cautata de „gindirea teologala" este cea a teologiei crucii
sustinuta de M. Kahler fi H. Mandel si formulata de Paul Althaus care p ea
duce la „ispafire", inteleasa numai ca o refacere a prestigiului omului, dar tot
prin credinta. Hristos aduce lui Dumnezeu un cult desavirsit: „in sinsele Sau"
> 7 + ^^
(Evr. IX, 14): crucea Lui Hristos e satisfactie. Hristos a suportat pedeapsa pentru
noi, a suportat benevol minia lui Dumnezeu asupra oamenilor.
- Teologii reformati nu sint de acord cu teoria satisfactiei, si nici cu
pasivitatea protestanta, ci adauga „alegerea" sau predestinatia, exagerind
ciftigarea unora sau pierderea |i amenintarea altora. Or, este ftiut, Dumnezeu
prin Fiul Sau cheama la mintuire pe toti** (loan III, 16; I Tim. II, 3-4).
c) SfTntul Duh datatorul de viata, sfintitorul, a treia persoana, de aceeap
fiinta cu Tatal fi cu Fiul a constituit dintru inceput, a§a cum se §tie, o problema
de controversy de la pnevmatomahi pina la „spiritii" p pocaitii „ declarati" ai
sectelor de astazi. Biserica p-a spus cuvintul fi a formulat dogma sau invatatura
* BIBLIOGRAFIE. RASCUMPARAREA: D. Staniloae, Iisus Hristos sau restaur area omului,
Sibiu, 1943; N. Chifescu, Rdscumpdrarea in Sf. Scrip turd si in scrierile Sflntilor Pdrinti, Bucuresti,
1937, 185 p.; Idem, Teoria recapitulatiimii la Sfintul Irineu, in „ST" I (1938-1939),'p. 115—140;
Idem, Intrupare si Rdscumpdrare in Biserica Ortodoxa si in cea Romano-Catolica, in „Ort.",
nr. 4/1956, p. 538-577; Idem, Sintezd asupra clogmei soteriologice privita (din punct)
interconfesional, in „0rt", nr. 2/1959, p. 196-218; C. Galeriu, Jertfci si Rdscumpdrare, teza de
doctorat, Bucuresti, 1973 (extras din „GB", XXXII (1973), nr. 1-2); B. Ghius, Faptul Rdscumpdrdrii
in ciclul intruparii, in „ST", nr. 1-2/1970 si nr. 3-4/1970 ; Idem, Faptul Rdscumpdrdrii in ciclul
Sf. Patirni in „ST'\ nr. 9-10; 1970, Idem, Faptul Rdscumpdrdrii in ciclul Invierii, in „ST"
nr. 3-4; 1.971, Sf. Grigorie de Nyssa, Mamie Cuvint catehetic, trad, de Griaorie Teodorescu
Bucuresti, 1903 si o alta traducere racuta de Pr. D. Cristescu si N. I. Barbu, Bucuresti, 1947;
D. Staniloae, Invatatura ortodoxa despre mintuire si concluziile ce rezulta din ea pentru slujirea
crestina in tome, in „Ort ", XXIV (1972), nr. 2; Idem, Iisus Hristos, Arhiereu in veac, in „Ort.'\
XXXI (1979), nr. 2; VI. Lossky, Redemption el deification, Paris, .1953.
** AMANUNTE: Indreptarea sau mintuirea subiectivd. Condifiile mdreptarii sau mintuirii
subiective: D. Belli, Credinta si faptd, in „MO" (1955), nr. 1-2, p. 29-31; N. Chitescu, Condifiile
insusirii mintuirii, in „ST", II (1950), nr. 1-2; D. Radu, Aspectul comunitar subornicesc ai mintuirii,
in „Ort", (1974), nr. 1; Idem, Mintuirea in si prin Biserica m „MO u , XXXV (1983), nr, 7-8,
p. 462-478; Idem, Mintuirea prin credinta si fapte biine, in „GB", nr. 4/1986, p. 71-90;
St. Sandu, Lucrarea harului in realizarea mintuirii subiective dupa invatatura celor trei mari
confesiuni crestine, in „ST", XXIII (1971), nr. 3-4, p. 235-247; D. Staniloae, Condifiile mintuirii,
in „ST", III (1951), nr. 3-4, p. 245-256; Idem, Faptele bum in invatatura ortodoxa 'si catolica, in
„Ort", V (1954), nr. 4, p. 507-533 ; Idem, Invatatura ortodoxa despre mintuire si concluziile ce
rezulta din ea pentru slujirea crestina in lume, in „Ort.'\ XXIV (1972), nr. 2; I. Kalogerou, Invatatura
despre colaborare in indreptarea omului din punct de vedere ortodox si discutiile despre aceasta
ale eterodocsilor, Thessalonic, 1953, 80 p.
*>,
1NTERPRETAREA GRE$ITA ... A EVANGHELIE1 225
despre Sfintul Duh in Marturisirea de credinta* conform spuselor Scripturii §i
precizarilor Traditiei (loan XV, 26).
Ob. Sint trei dumnezei: Iahve (Tatal), in Vechiul Testament; Iisus (Hristos), in Noul Testament
si Duhul (Duhul credintei eel Sfint), „Dumnezeul timpului nostru".
Exp. Sfinta Treime are aceeasi flinta, in trei Fete, lucrarea este comunci (I loan V, 7).
Fiecare persoana are rostul el in istoria mintuirii (I Tim. Ill, 16; II Cor. XIII, 14).
>l
Inv. ort. Tatal este creator (Facere I, 1), Fiul este Rascumparator (Evr. I, 2-4;
I Tim. II, 6), Sfintul Duh este sfmtitor (loan VII, 39 ; XX, 22), dar Una sint (I loan
V, 7) (Marturisirea de credinta... art. II-XII). Mai precis: Tatal, la Epifanie, arata
lumii pe Fiul; Fiul-intrupat prime§te Botezul; Sfintul Duh, in chip de porumbel, este
de fata; loan Botezatorul este martor pentru ve§ni'cie (Matei III, 16-17). Deci Tatal
se descopera cui vrea |i cind vrea (Matei XI, 27, XXIV, 36; Fapte I, 7); Fiul e de
aceeafi flinta cu Tatal §i pe care L-a nascut „astazi" din vepicie (Ps. 2, 7); Duhul
Sfint „va da marturie despre Mine" (loan XV, 26).
Frumos a redat imnografia Bisericii adevarul despre Sfinta Treime §i lucrarea
lui Dumnezeu: Cu adevarat, mare este Taina crcstinatatii: Dumnezeu s-a aratat in
trap, s-a indreptat in Duhul, a fost vazut de ingeri, s-a propovaduit intre neamuri, a
fost crezut in lume si s-a inaltat intra slava (I Tim. Ill, 16).
Scormonitorii in cele ale duhului au cautat sa abata pe multi de la adevar, fie
printr-o „noua" credinta, fie prin „descoperiri" directe p personale pentru
„indreptarea" lumii. Daca pnevmatomahii considerau pe Duhul lui Dumnezeu o
creatura, o forta, o manifestare ducind mai departe ideile subordinatianiste, filiocvi^tii
preluind alt sens il arata ca „purcezind §i de la Fiul", atacindu-se credinta in
consubstantialitate §i diminumdu-se importanta egalitatii fiintiale. A§a s-a ajuns - si
fara Duhul Sfint - la infailibilitate etc. Biserica Ortodoxa a pastrat cu sfintenie
invatatura cea adevarata despre persoana Sfintului Duh, lucrarea sfintitoare a harului
divin prin Biserica; a harului dumnezeiesc prin Sfmtele Taine, prin harisme fi ierurgii.
Continind eresurile lui Macedonie si Eunomiu, adaugind si unele boli psiho-
religioase, „posedatii" si posesivii duhului de astazi leaga „alegerea" lor, rapirea in
duh si vorbirea in limbi (glossolalia) de darurile speciale transmise lor. Asa se face
ca in ultima vreme atiti „prooroci, tilcuitori si vorbitori in limbile adamice §i
penticostale" cauta racolarea de noi adepti, in a se „lumina" sau a deveni „vase
alese". In acest context se inscriu §i unele justificari din Biblie pentru „a dovedi
* SELECTIUNI BIBLIOGRAFICE: Despre Sfintul Sf. Duh sfintitond: 1 600 de ani de la.
Sinodul II Ecumenic, integral nr. 3/1983. D. Staniloae, Criteriile prezentei Sf. Duh, m ,<S>T' (3967),
nr. 3-4 5 p. 103-127; Idem, Sf. Duh in Revelatie §i in Biserica, in ,Af\ XXVI (1974), nr. 2,
p. 216-249; E. Banu Lucrarea Sf. Duh in opera 'Sf. Simeon Noul-Teolog, in „ST" (1980), nr. 1-2,
p. 81-94; I. Chirvasie, Invatatura despre Sf. Duh la Sf. Vasile eel Mare, in „ST" (1958), nr. 7-8,
p. 475-484; I. Coman Elementele demonstratiei in tratatul „ Despre Sf. Duh", al Sf Vasile eel
Mare, in „ST" (1964) nr. 5-6 p. 275-302; C Cornitescu Fer. Augustin despre Sf. Duh, in „ST'\
1965, nr. 5-6 p. 334-344; Hie Moldovan, Invatatura despre Sf Duh... I. §urubaru Pnevmatologia
ortodoxa §i valentele ei ecumenice in, „Ort", XX (1968), nr. 4, p. 536-550 ; Idem, Hristos si Sf
Duh in viata Bisericii, in „ST" (1968), nr. 9-10 p. 732.
226 cAlauza cre?tina
chemarea duhului" si aratarea „darurilor" speciale §i „alegerii" unora prin harisme
necesare credintei celei „noi".
Ob. 1. Odata cu credinta „noua" si botezul nostru primesti, spun sectantii, sj darurile
duhului (I Cor. XII, 8).
Exp. Astdzi men mult decit oricind se vorbe§te despre harisme, adica daruri personate
primite o data cu „acceptarea" iinui alt cult ere? tin sau sectd. S-a ajims pin a acolo incit
consider a unii a avea darurile lui Hristos si chiar inlocuirea lull In textul de mqi sits Ap.
Pavel se refer a la darurile Sfintidui Duh, dor aces tea nu pot fi oferite in afar a de Biserica,
fcird Mintuitorul Hristos (I Cor. XII, 3), Sfintul Duh - Biserica nu este altceva decit
continuarea slujirii lui Iisus Hristos (loan XIV, 26). De asemenea nu se poate confunda o
dotatie naturald sau insusirea unci arte, indeletniciri, exercitii sau stiinte (sugestia, hipnoza,
toga, telechinezia etc., experienta medicaid) cu harismele.
Ob. 2. Noi - adica cei ce s-au nipt de Biserica, sectantii de toate categoriile - am primit,
odata cu botezul Cincizecimii „cu duh si cufoc' 1 (Fapte II, 1-13), ?i darul vorbirii in limbi (I
Cor. XIV, 2) si am devenit ,.vase ale.se" (Fapte IX, 15).
Exp. Numai apostolii ait primit botezul Duhului la Cincizecime (Fapte 11, 3-4). Cei de
fata cm fast botezati de Apostoli si apoi Apostolii - nu midtimea - au transmis aceastd „confirmare
de sus " (Fapte II, 4, 8) urmasilor lor - ierarhia Bisericii -fiindca de la Pogorire s-a organizat
Biserica lui Hristos in istorie. Darul vorbirii in limbi l-au avut apostolii si unii din urmasii lor,
acest dar fund primit prin tainele Bisericii, prin botezul eel adevdrat. Insusi Pavel, desi avea un
dar special (Fapte XX, 24) si era vas ales (Fapte IX 15), a primit celelalte daruri de sus prin
botez, prin mina preotului. Anania (Fapte IX, 1 1), si a Apostolilor (Fapte XIII, 2).
Inv. ort Darurile Sf. Duh se transmit prin tainele Bisericii (Botez, Mirungere,
Euharistie, Preotie). Cei care au refuzat darurile Bisericii §i au parasit tainele ei ?
socotindu-le simboluri sau exagerindu-le prin fortarea primirii lor (Botezul prin
amenintare sau in masa ? confirmarea prin negarea traditiilor vechi si chiar tradare de
Patrie), au apelat la duhul din afara, nu mai fac parte din Biserica cea una, sflnta,
soborniceasca §i apostoleasca, ci au fugit de ea, denigrind-o. Biserica Ortodoxa a
pastrat atit tainele (a fost, este §i va fi harismatica §i sinergetica), cit §i practica
apostolica pentru primirea lor (cu ierurgii speciale*, inainte sau dupa primirea
* COMPLETARI BIBLIOGRAFICE: Harismele si Glossolalia (a se vedea si Ierurgii
si harisme): D. Ailmcai. Harismele si rolul lor in viata Bisericii primare, m „MMS'\
m\ 10-12/1981: Victor Moise, Despre gloso la lie sent vorbirea in limbi, m „MMS" nr. 3-4/1986,
p. 211-230; Al. Negoita, Terapeutii, m „BOR" nr. 12/1931 p. 797-803; N. Chitescu, Nature
Sf. Han in „BOR'M943, nr. 10-12, p.. 530-580; G. Cornitescu, Harismele. Glosolalia, in
„Indr. Mis.", p. 372-379: Constantin Gh., Harismele dupa epistolele Sfintului Apostol Pavel,
In „ST" (1973), nr. 1-2, p. 21-32; T. V. Damsa, „Glossolalia" sau vorbirea in limbi este
condifie pentru mintuire in „MB'\ nr. 1-2/1985; loan Mircea, Biserica si lucrarea ei dupa
„Noul Testament Har si harisme. Iconomi ai tain el or si harismatici, in „Ort." , nr. 3, 1983
p. 358-395; St. Slevoaca, Harismele in Biserica primard, in „MMS" nr. 9-10 (1958),
p. 698-721; I. Sauca, Glosolalia in Biserica primard si interpretarile ei de-a lungul vremii
In „MA", XXVII (1982), nr. 7-9, p. 445-464; Isidor Todoran, Har si dar, in „MA" (1964),
nr. 11-12, p. 864-876; D. Vasilescu, Glosolalia, in „ST", (1964), nr. 7-8.
CPB art. XXXIV p. 381; DFC, vol. I, col. 790-791; DIB, vol. IV p. 717; MS, torn,
I, partea I, p. 42-76 si torn. II, vol. V, p. 71-300; NCE, vol 14, p. 295-306; SM, vol. 6,
p. 295-308.
INTERPRETAREA GRE$ITA ... A EVANGHELIE1 227
tainelor). Unii crestini apuseni au simtit nevoia umplerii golului de evlavie §i
lucrarea Sf. Duh, §i au declanfat miscarea harismatica. Vorbirea in limbi a fost
fi este un dar, insa tot m Biserica (I Cor. XIV, 5, 12, 19, 28). Halucinatia,
delirul, transa, insusirea inconftienta a unor limbi iiu poate fi considerate
„glossolalia" Scripturii, ci eel mult o rabufnire a inconftientului pusa pe seama
„duhului". De fapt, bolboroseala de astazi a fundamentaliftilor este o boala
sufleteasca (schizofrenici, paranoid). Insufi Pavel arata: „limbile vor inceta..."
(I Cor. XIII, 1, 8), iar duhurile care provoaca sau „vorbesc" limbi „necunoscute"
trebuie cercetate (I loan IV, 1). fiindca duhul satanei insufla (I Cor. XII, 2) fi
insufi diayolul se poate preface In inger de lumina (II Cor. XI, 14-15). A§a-
zisa „vorbire in limbi" astazi este impotriva Scripturii si a ftiintel filologiei.
Bolboroseala. transa, halucinatia sint provocate de frica, drogaj, simulare,
prefacatorie, boli psihice etc.*
Taumaturda si chiar glossolalia sint daruri ale celor traitori in Hristos,
smeriti cu inima. nepatati cu cugetul fi cu miini nevinovate (Ps. XXIII, 4-6),
nu cei ce practica nelegiuirea fi apoi „vorbesc" in limbi (I Cor. XIV, 9).
d) Pronia divina. - Legat de viata duhovniceasca^ de trairea in trup a
Imparatiei cerurilor fi ca o aleasa actiune a Sfintei Treimi asupra omului este
Providenta sau purtarea de grija a lid Dumnezeu. O data cu incheierea actului
creatiei atit cit este cu putinta omului a intelege, Dumnezeu n-a incetat
activitatea, nu s-a retras, nu se odihnefte, ci numai aceasta actiune s-a
preschimbat in grija, fiindca iubirea Sa nu are margini. Obiectivele Providentei
divine sint multiple: intreaga creatura, tot pamintul (Ps. 92, 2-7), toti oamenii
si toate fiintele (Matei X, 29-31), popoarele (Iov XII, 23-25) si toate lucrurile
(Luca XII, 6). 1. Ca aspecte sau feluri ale Providentei se pot retine: a)
Conservarea sau mentinerea creatiei; b) Cooperarea sau conlucrarea - impartef ire
fi ajutor; c) Guvernarea sau cirmuirea fara tiranie fi amenintari, aratind iubire
desavirfita fi permanenta.
Daca aceasta este Providenta si necesitatea ei ca parte a lucrarii Sfintei
Treimi in Biserica mintuirii nu tot asa a fost inteleasa de cei rataciti. Cum este
cunoscut, exista in cu^etarea relisioasa si alta dire c tie care a influent at dndirea
protestanta, anume conceptia despre destin din religiile vechi sau „salvarea"
far a voie in conceptiile sec tare; pesimismul ca si optimismul ex age rat inlatura
Pronia; soarta sau ursitorile due la fatalitate; credulitatea fi fanatismul, bigotismul
§i misticismul religios al unor creduli exagereaza sau inlatura cu ferocitate si
* COMPLETARI BIBLIOGRAFICE: Pronia: Indr. mis, p. 265-288; D. Staniloae, op. cit.,
vol. I, p. 489-497; P. Deheleanu, op. cit, p. 502-508; Al. N. Constantinescu, op. cit., p. 86-87;
M. A. Calnev. op. cit, p. 1-27 ; Chesarie Gheorghescu, Invatdtura ortodoxa despre iconomia
dumnezeiasca fi iconomia bisericeasca. Teza de doctorat, Bucure§ti, 1980, in „ST", nr. 3-6;
228 calAuza cre§tinA
cinism unul sau to ate asp ec tele Proniei. To ate sectele monarhiene, toteraice,
samanice, fetisiste pina la „oracole" pi hotariri ale zeilor sint dovezi ale inlaturarii
Proniei.
§i in filo sofia veche. sintetizata mai cu seam a de PI at on. exista concept! a
„predestinatiei", preluata fi de unele secte. De asemenea, panteismul inlatura
grija lui Dumnezeu confundind creatorul cu creatura; deismul socotepte pe
Creator retras de lurae odihnindu-se undeva dsparte. Ideile se gas esc la filozoful
Epicur fi poetul Lactantiu fi apoi ca sis tern la episcopul Herbert de Cherbury
(fl648) ? in Anglia, infhientind apoi pe multi enciclopedifti fi pe nihilifti;
idealismul fi ineismul sint tot atit de pagubitoare invataturii creftine despre
Providenta, ca fi sectele maniheice sau iudeognostice. *
Scopul Providentei este deci ca permanent creatura sa se desavirfeasca in
bunatate (Ps. 145, 9) si in iubire (I loan IV, 8), iar oamenii sa se inteleaga intre
ei oriunde s-ar afla.
§i in privinta Proniei se invoca unele texte biblice fie pentru „alegerea",
fie pentru „inlaturarea" omului de la fata lui Dumnezeu.
Ob. 1. Hand actioneazd prin credintd fcird faptele noastre: „...sile§te-i sa intre" (Lnca
XIV, 23; loan VI, 44), ei»„sint atrasi de Tatal prin Mine 41 (Filip. IL 13).
Exp. Esteadevcirat, hand lucreaza singur pentru oricine, dar Dumnezeu dore§te mintuirea
tuturor, mi ingrade$te nimanui libertatea de a alege bin ecuvint area sau blestemul (Dent. XI,
26-28; XXX, 15-19), dupa „pofta omului" (Is. Sirah XV, 14-17). Mintuitorul prin jertfa Sa a
sters urmarile pacatuhd, pedeapsa ereditara, dar predispozitiile pdcatului au rdmas, fund o lege
afirii. Un pom sepoate altoi si dajructe bum, desi rMdcmile si trunchiul sint salbatice si 'detect
lastarii ies din raddcini sau trunchi, acestia \ pro due sdlbdticiune (Matei VII, 19-23).
Inv. ort. Harul este inceputul mintuirii (Gal. II. 20; I Cor. XV, 10), el se
asefte in Bis eric a lui Hristos de la Duhul Sfint fi se impartafefte fiecaruia
odata cu primirea tainelor, avind ca efect impacarea cu Dumnezeu, coplefirea
vointei (Matei XIX, 17; II Cor. V, 20; Isaia I, 19-20)*.
Ob. 2. Dumnezeu a hot ark din ete nutate „$ carta" fiecaruia: „vas de cinste sau
necinste, sfint sau rob..." (Rom. IX, 11-21; Efes. I, 3-4; II Tes. IL 13-14; I Cor. II, 7; IV,
7; Filip. II. 13).
* PRECIZARI BIBLIOGRAFICE: Raportul intre naturd fi bar: I. Bria, Sinergia in
Ortodoxie, m „Ort.'\ 1956, nr. 1, p. 29-43; N. Chitesciu Despre predestinatie, in „ST"
(1954), nr. ■ 7 ~ 8 , p. 399-439; Idem, Prem isele in vat a tu ri i ores tin e despre rap o rtu I din ire h a r
si libertate, in „Ort.". (1959), nr. 1, p. 3-36; G. Galeriu, Pro me, heir, libertate, in „Ort. Vi ,
(1959), nr. 3, p. 398-412; I. Ica, Conceptii teologice eronate asupra raportului dintre natura
§i har, in „Ort.", (I960), nr. 4, p. 526-551; Hie Moldovan, Natura si harul in gindirea
Sf. Vasile eel Mare, in „Ort." (1979), nr. 1; D. Staniloae, Natura si har in teologia bizantina,
in „Ort." (1974), nr. 3, p. 392-439.
CPB, art. IV, p. 376; DIB, vol. IV, p. 463-468; DTO, p. 310-311; 385-389; GBT
(Harisme, har, dar, giosolalie), in „BOR" nr. 11-12/1972, p. 1266-1268, nr. 7-8/1975,
p. CXXXIV.
INTERPRETAREA GRE$ITA ... A EVANGHELIEI 229
Exp. Bint midte texte biblice care par a se referi la predestinatie, dar htmdu-le in
context ele se explicd. In Hristos s-afdcut slobozenie. Frica de destin, soartd etc., apartine
credulitatii, superstitiilor, religiilor vechi. Noi credem din iubire, mi din teama (II Tim. I, 7).
Dumnezeu cheamd pe toti la cunoasterea adevdrului (I Tim. II, 3-6), cci alesi sint trditorii
urmasii Evangheliei (Matei XX, 16). Hristos a venit ca sd desdvirseascd via fa (loan X, 10),
funded El insusi este „ calea, adevdnd si viata " (loan XIV, 6).
Irm ort Exista o inclinare spre bine, o chemare spre mihtuire, dar omul, ispitit
si de vrajmasi o limiteaza si chiar o transform* in negatie. Nu putem vorbi decit de
o prestiinta a lui Dumnezeu (Rom. VIII, 29) ce nu trebuie confundata cu predestmatia
sectara (Sola gratia). Pronia este sfat (Fapte II, 23), taina voii Sale (Efes. I, 9) cea
ascunsa (Col. I, 26), o Carte a vietii (Luca X, 20; Apoc. XX, 15). A§a cum Dumnezeu
pentru iubirea fata de noi a trimis pe propriul Fiu (loan III, 16) schimbmd „soarta"
lumii, tot astfel prin credinta curata §i fapte bune ne cheama la bine (Rom. VIII,
28-30; II Cor. V, 10 sau Matei XVI, 27; XXV, 34-46). Pronia este legatura intre
creatura §i ziditor, a§a cum un Parinte ifi urmareste copiii permanent, chiar daca
gre§esc §i nu-1 asculta, el nu-i parase§te.
La moartea omului, credinta dispare, nadejdea se impline§te, dragostea (credinta
lucratoare prin iubire) mintuie^te fi nu se va mai sflrsi (I Cor. XIII, 13).
Ob. 3. Daca or exista Provident a, n-arfl atita ran in hime...
Exp. Raul este moral si fizic si provine din fop tele rele ale omului care sint rezultatul
colabordrii diavohdui cu vointa sa. Raul moral este pdcatul care provoacd raid fizic, suferinfa,
boa la, moartea.
+
Inv. ort Exista rau, pentru ca exista libertate de vointa. Exista pacat, fiindca
omul singur §i-l alege. Hristos este inceputul mintuirii noastre, sintem restaurati prin
El in masura in care §i noi rastignim pacatele noastre. Sectele considera ca materia
este rea din fire, nu inteleg ca Mesia a venit la ai Sai, adica la oamenii care purtau
de la creatie chipul Sau (Facere I, 26). Diavolul ispite^te prin instinctele omului
(loan X, 29-39), fiindca el este inselator (Apoc. XII, 9), ispititor (I Petru V 8), tatal
minciunii (loan VIII, 44) si aduce raul moral, moartea spirituala (Evr. II, 14), daca
nu raminem in Hristos.
Ob. 4. A tit pedeapsa, eft si rdsplata a rata ca nu este Pronie.
Exp. Dumnezeu nu se pierde in am an ante omenesti, ar insemna at unci sd intervind
in orice judecatd omeneascd. Cei ce ridicd obiectia sint aceia care nu inteleg ca .pedeapsa
pdcatul ui se face si pentru urmasi, la fel si rdsplata.
Inv. ort. Judecata omeneasca despre cei buni si cei rai nu-i totdeauna corecta.
Suferinta celor buni pe pamint, ca §i „mersul bine" al celor rai vor fi definitiv
solutionate dincolo, a§a cum ne invata Sfinta Scriptura (Ps. 34, 20 ; Matei XXV,
31-46; Rom. VIII, 28). §i sa §titi ca nici un par din capul vostru nu create fara
$tirea lui Dumnezeu (Luca XXI, 18; Matei VI, 19-36).
Asadar, intre Providenta dumnezeiasca si „predestinatia, alegerea, salvarea,
izbavirea sau neprihanirea" sectara nu exista nici o leeatura.
is
230 CAUAUZA CEEfTINA
III
ROLUL SFINTEI FECIOARE MARIA IN ISTOR1A MINTUIRII
Ca ceea ce a fost aieasa de Sfinta Treime si a desavirsit Pronia, Fecioara
Maria s-a invrednicit a sta ling a Tronui dumnezeirii: Maica Precista, a§a cum
cinta Biserica, este intiia nitre sfinti .„mai cinstita decit Heruvimii si mai marita
far a de asemanare decit Serafimii". Ea a fost aieasa pentru smerenia §i vrednicia
ei de catre Dumnezeu-Tatal; din ea s-a intrupat Dumnezeu-Fiul si pe ea a
adumbrit-o Sfintul Duh (Luca I, 29-38).
Desi rolul Maicii Domnului a fost deosebit in istoria mintuirii. ereziile
prime lor veacuri au trecut cu vederea locul venerarii ei. Odata cu discutiile
hristologice si pnevmatologice, persoana Maicii Domnului, ca si calitatea ei de
pur urea fecioara au fost puse la indoiala. Biserica i-a adus venerarea cuvenita
prin supracinstire (iperdulia), in t rind in formula dogmatica. in demn.it ate a
imparateasca de Nascatoare de Dumnezeu, in cinstea desavirsita de Pururea-
fecioara si in calitatea unica de mama a Bisericii. si a tuturor crestinilor
folositoare. De aceea marturisirea despre Fiul lui Dumnezeu ca, „din Fecioara-
Maria s-a fa cut om", a determinat pe Serghie al Const an tinopolului (f368)
sa-i inchine un imn de cinstire (acatist).
A i
Invatatura ortodoxa despre Maica Domnului se refera la: a) atributul de
Nascatoare de D u mn ez eu si b ) imp licit de Pit rurea ~fe c ioa ra ; c) de R ugci to are
neincetata, d) de Mijlocitoare permanent a. Pentru aceasta, cultul Fecioarei s-a
imbogatit, imnele s-au inmultit §i Biserica i-a fix at praznice imparatesti si
sarbatori speciale cu prilejul unor zile de aieasa cinstire pentru viata ei* sau
pentru mintuirea noastra: "Bit naves tire (25 Marti e); N astern a (8 septembrie);
In tr area in Biserica (21 Noiembrie); Ado rm ire a (15 august) - Acoperamintul
Maicii Domnului (1 octombrie); Soborul Sf. Fecioare (27 decembrie) etc.
Au existat si exist a inca exaaerari in ceea ce priveste rolul ei in istoria
mintuirii. Daca Nestorie-patriarhul eretic o numea nascatoare de om, Biserica
Apuseana exagerind. rolul ei a impus dogma „imaculatei zamisliri" (1854), ceea
ce ar duce la parerea ca Fiul lui Dumnezeu nu si -a insusit toata fire a omen ease a,
Madona trecind in rindul zeitatilor feminine - singura, far a in so tire a Fiului. §i
pentru ca „eroarea sa fie deplina", a fost dec ret at a si „dogma" ridicarii cu trupul
la cer (1950), incercindu-se astfel egalarea mamei cu Fiul |.a,
Desigur, aceste exagerari s-au dezvoltat dupa ruptura din 1054 si s-au
transmis pina la impunerea imaculatei conceptii (inca din sec. IX) in arta.
INTERPRETAREA GRE§ITA ... A EVANGHELIEI 231
Bisericile apusene au fost despuiate dp picturi fi fresce fi li s-au impus statui
de dimensiuni omenefti normale sau exagerate, in special pentru Madona. Chiar
tronul eel de sus, in altar, a fost ocupat de Fecioara in locul Fiului. Icoane sau
picturi celebre au imortalizat „Sflnta Familie" cu un Iosif tinar |i afectiv.
In Occident „Deisisul", ca fi Madona, il acopera pe Hristos. Aceste imagini
completari sau neglijente, ale erminiei medievale apusene au provocat critica
severa a reprezentantilor Reformei §i Renafterii, ajungind pina la inlaturarea
cultului Fecioarei fi la mai grave acuze decit in epoca ereziilor. Atunei, Fecioarei
i se spunea „nascatoare de om", acum, dupa aproape doua mii de ani i se atribuie
un simplu rol de „mama" a lui Iisus, care a mai avut si alti copii, iar Domnul
a mai avut „frati"! De atunci fi pina astazi actiunile prozelitiste sint destul d 
TVNews
OpenLibrary